BusinessMagazin

Tag: basescu

  • Băsescu: IPS Corneanu, spirit erudit, remarcabil teolog şi arhipăstor, va rămâne model de demnitate

    ”Doresc să adresez Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, membrilor Sfântului Sinod şi tuturor credincioşilor români profunda mea compasiune în urma trecerii la cele veşnice a Înaltpreasfinţiei Sale Nicolae Corneanu, Mitropolitul Banatului, ale cărui personalitate însemnată şi activitate rodnică rămân o pagină în istoria ortodoxiei româneşti”, se arată în mesajul preşedintelui Băsescu.

    ”Pentru mine, este deosebit de emoţionantă evocarea Înaltpreasfinţiei Sale, spirit erudit, remarcabil teolog şi arhipăstor care şi-a dedicat viaţa promovării dialogului interconfesional în spiritul toleranţei şi al cunoaşterii de care lumea de astăzi are atât de mare nevoie”, continuă şeful statului.

    Traian Băsescu menţionează ”ajutorul valoros” pe care Mitropolitul Nicolae Corneanu l-a oferit, în calitate de membru al Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste, pentru ”înţelegerea şi denunţarea crimelor săvârşite de regimul comunist împotriva bisericilor şi a creştinilor din România”.

    ”Cu încrederea deplină că Înaltpreasfinţia Sa Nicolae, Mitropolitul Banatului, va rămâne, prin vocaţia sa de slujire a aproapelui, un model de dăruire şi demnitate umană, doresc să-mi exprim tristeţea profundă pentru pierderea unuia dintre cei mai iubiţi şi apreciaţi ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române”, se mai arată în mesajul preşedintelui Băsescu.

    Mitropolitul Banatului, Înalt Prea Sfinţitul (IPS) Nicolae Corneanu, în vârstă de 90 de ani, a murit, duminică noapte, la reşedinţa mitropolitană, trupul neînsufleţit al acestuia urmând să fie depus la Catedrala Mitropolitană din Timişoara.

    Născut în 21 noiembrie 1923, în Caransebeş, într-o familie de preoţi, Nicolae Corneanu a urmat cursurile şcolii elementare şi pe cele liceale la Caransebeş, apoi s-a înscris la Facultatea de Teologie din Bucureşti. După absolvirea facultăţii s-a înscris la doctorat, iar în 30 iunie 1949 şi-a susţinut teza cu titlul: “Viaţa şi petrecerea Sfântului Antonie cel Mare. Începuturile monahismului creştin pe Valea Nilului”, sub coordonarea regretatului profesor Ioan G. Coman.

    În anul 1960, acesta a fost hirotonit preot de Patriarhul Teoctist, pe atunci episcop-vicar patriarhal, iar la 15 decembrie acelaşi an Colegiul Electoral Bisericesc l-a ales episcop al Aradului, Ienopolei şi Hălmagiului. A fost hirotonit arhiereu în biserica “Sfântul Spiridon Nou” din Bucureşti, în 15 ianuarie 1961, de către Patriarhul Justinian, instalarea în funcţia de episcop al Aradului având loc în 22 ianuarie acelaşi an, în Catedrala Episcopală din Arad. În 17 februarie 1962, acelaşi Colegiu Electoral al Patriarhiei Române l-a ales în scaunul vacant de arhiepiscop al Timişoarei şi Caransebeşului şi mitropolit al Banatului.

    Numele lui IPS Nicolae Corneanu a apărut, de-a lungul timpului, în mai multe scandaluri, în anul 2008 solicitându-se chiar caterisirea mitropolitului.

    Astfel, imediat după Revoluţia din Decembrie 1989, în unele cercuri, în special ale revoluţionarilor, se vorbea tot mai pronunţat că din ordinul său ar fi fost închise porţile Catedralei Mitropolitane în decembrie ’89, iar din această cauză zeci de tineri au murit împuşcaţi pe scările acesteia. Aceste speculaţii au fost, însă, respinse în mai multe rânduri de IPS Nicolae.

    În anul 2007, Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS) a stabilit că mitropolitul Banatului a colaborat cu fosta Securitate. Conform CNSAS, acesta ar fi început colaborarea cu fosta Securitate încă din anul 1950 şi ar fi oferit informaţii sub numele de cod “Popa Vasile”, “Popescu Ion/Ioan” şi “Munteanu Ioan”.

    “Din păcate, «am fost colaborator al poliţiei politice comuniste» nu din ianuarie 1950, ci din toamna anului 1948, când am fost arestat pe motivul de a fi adăpostit un aşa-zis «fugar» stabilit în Germania şi venit în ţară pentru a-şi revedea familia. Eliberat, s-a crezut că voi mai fi vizitat de alţi «fugari», care astfel ar fi fost şi ei prinşi. Obligat a purta legături cu cei care mă vizitau, am trecut din mână în mână, de la Siguranţă, apoi de la Securitate, care îmi cereau note scrise şi informaţii, până la Revoluţia din Decembrie 1989. Acceptarea acestei grele situaţii mi-a măcinat tot timpul conştiinţa şi de aceea imediat după Revoluţie am făcut declaraţii publice începând cu ianuarie 1990. Aşadar, n-am ce contesta, decât a repeta mereu părerea de rău pentru cele impuse şi acceptate”, se arăta în scrisoarea adresată CNSAS.

    Un an mai târziu, în 2008, în cadrul ceremoniei de sfinţire a Bisericii greco-catolice “Sfânta Maria Regina Păcii şi a Unităţii”, IPS Nicolae a plecat din mijlocul credincioşilor şi a urcat la altar, cerând permisiunea de a se împărtăşi. Astfel, Excelenţa sa monseniorul Francisco-Javier Lozano, nunţiul apostolic în România, conform tradiţiei, i-a dat lui IPS Nicolae Sfântul Trup, după care i-a fost înmânat potirul cu Sângele Domnului, mitropolitul împărtăşindu-se singur.

    Această situaţie a determinat protestul Patriarhiei Ruse, prin vocea mitropolitul Kirill, solicitând Bisericii Ortodoxe Române “să exprime un punct de vedere în legătură cu acest eveniment”. De asemenea, mari duhovnici şi călugări de la Muntele Athos au protestat, solicitând caterisirea lui IPS Nicolae Corneanu.

    Patriarhul Daniel a evitat iniţial un răspuns, refuzând să ia o decizie în întâlnirea Sinodului permanent din 6 iunie 2008 de la Mănăstirea Neamţ. În plenul următoarei şedinţe a Sinodului, IPS Nicolae şi-a recunoscut vina şi “şi-a cerut iertare şi a fost iertat”, după cum se arăta în comunicatul emis de Sinod.

    În mai 2011, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât să-i retragă mitropolitului Banatului dreptul de semnătură şi de decizie în problemele administrative după ce acesta nu mai participase de multă vreme la slujbele de la Catedrala Mitropolitană, din cauza bătrâneţii şi a problemelor de sănătate.

    Ca urmare a acestei decizii, zeci de credincioşi au protestat mai multe zile în faţa Catedralei Mitropolitane din Timişoara. Credincioşii, dar şi primarul municipiului Timişoara au trimis scrisori deschise Patriarhiei Române, pentru a se reveni asupra deciziei, însă în zadar. Atribuţiile mitropolitului au fost încredinţate Arhiepiscopului Timişoarei, PS Paisie Lugojanul.

  • Un candidat de carieră: Meleşcanu

    Unii comentatori au speculat că el ar fi rezerva ACL în caz că principalul candidat al dreptei “nebăsiste”, Klaus Iohannis, ar fi eliminat prin decizie a justiţiei (dosarul ANI de incompatibilitate) sau dacă acuzaţia preşedintelui Băsescu despre ofiţerul acoperit l-ar viza de fapt pe primarul de Sibiu. Cât priveşte baza electorală, Meleşcanu poate recruta simpatizanţi PSD nemulţumiţi de actualul candidat, respectiv simpatizanţi PNL dezamăgiţi de alianţa cu PDL şi nesatisfăcuţi de oferta PLR-Tăriceanu, ceea ce ar servi următorului clasat în sondaje după Tăriceanu, respectiv Elena Udrea. La rigoare, Meleşcanu ar putea atrage şi electori din sfera PMP-PDL cărora le-ar surâde planul lui de modificare a Constituţiei astfel încât mandatul de preşedinte să revină la 4 ani şi viitoarele alegeri prezidenţiale să fie organizate în 2016 – sau pur şi simplu ar promova această temă în cursul campaniei, spre a obişnui publicul cu ea. Meleşcanu s-a declarat, de altfel, dispus să-şi scurteze mandatul în acest sens, aşa cum şi preşedintele Băsescu s-a declarat în 2011 gata să renunţe la mandat în 2012 dacă se revizuieşte Constituţia astfel încât parlamentarele să se suprapună din nou cu prezidenţialele.

    De altfel, dacă premierul Ponta l-a tratat pe Meleşcanu cu politeţe prudentă, denumindu-l “candidat elegant”, vicepremierul Liviu Dragnea a sugerat ostil că nimeni nu se “aruncă într-o soluţie electorală pe care sigur nu o poate câştiga” decât dacă are “o motivaţie foarte tare sau o solicitare pe care nu poate să o refuze”.

  • Cum a ajuns România sub patrafirul spionilor

    Diverşi comentatori afiliaţi politic au sărit imediat, cu mare alarmă şi falsă îngrijorare, fie să decreteze moartea sau decredibilizarea în ansamblu a presei, fie să se întrebe dacă România mai merită încrederea NATO şi a UE, din moment ce armata şi serviciile secrete în general penetrează instituţiile civililor. Iar aici nu există practic teamă de ridicol: deşi n-a văzut nimeni actele de recrutare a vreunui politician sau ziarist în slujba vreunui serviciu secret, plouă cu acuzaţii de tip “lasă că ştim noi”, inclusiv cu estimări că în politică sau în presă ar fi sute de spioni în solda serviciilor; alţii, e drept însă mult mai puţini, fiindcă domeniul e mult mai delicat şi inspiră sfială, îndrăznesc să acuze şi infiltrarea justiţiei cu spioni.

    Alţii au acuzat pur şi simplu armata şi serviciile secrete că nu-şi deconspiră spionii plasaţi în aceste instituţii şi că evită inclusiv să nege clar că vreun actual prezidenţiabil ori actuală vedetă de televiziune ar fi făcut parte dintre angajaţii lor, deşi legea, aşa cum a arătat (inclusiv la o emisiune a lui Turcescu) fostul şef al SIE, Mihai-Răzvan Ungureanu, interzice deconspirarea, autodeconspirarea şi orice comentarii pe această temă din partea instituţiilor şi a persoanelor vizate de astfel de acuzaţii. De altfel, chiar pe această interdicţie de a comenta public s-a bazat Turcescu atunci când s-a recomandat drept ofiţer acoperit, aducând ca argumente nişte acte care l-au făcut pe acelaşi Ungureanu să comenteze că e ca şi cum el însuşi ar spune “de azi m-am săturat să mai fiu vatman” aducând în chip de argumente carnetul de note şi coroniţa de la sfârşitul clasei I primare.

    Degeaba a atras atenţia acelaşi Ungureanu că acuzaţiile preşedintelui Băsescu pe tema fostului ofiţer acoperit care candidează la preşedinţie “se apropie periculos de mult de limita instigării la comiterea de infracţiune”. Campania pentru Cotroceni continuă pe aceeaşi linie sterilă, condusă de două categorii de moralişti naţionali: cei care insinuează, acuză sau se acuză public fără dovezi clare şi cei care încearcă să pretindă că a lucra într-o instituţie a civililor ca ofiţer acoperit al unui serviciu secret dintr-o ţară democratică ar fi de fapt un act de patriotism, chiar dacă e imoral (în presă), ilegal (în politică şi justiţie) ori îngraşă (în mediul de afaceri).

  • Cum a ajuns România sub patrafirul spionilor

    Diverşi comentatori afiliaţi politic au sărit imediat, cu mare alarmă şi falsă îngrijorare, fie să decreteze moartea sau decredibilizarea în ansamblu a presei, fie să se întrebe dacă România mai merită încrederea NATO şi a UE, din moment ce armata şi serviciile secrete în general penetrează instituţiile civililor. Iar aici nu există practic teamă de ridicol: deşi n-a văzut nimeni actele de recrutare a vreunui politician sau ziarist în slujba vreunui serviciu secret, plouă cu acuzaţii de tip “lasă că ştim noi”, inclusiv cu estimări că în politică sau în presă ar fi sute de spioni în solda serviciilor; alţii, e drept însă mult mai puţini, fiindcă domeniul e mult mai delicat şi inspiră sfială, îndrăznesc să acuze şi infiltrarea justiţiei cu spioni.

    Alţii au acuzat pur şi simplu armata şi serviciile secrete că nu-şi deconspiră spionii plasaţi în aceste instituţii şi că evită inclusiv să nege clar că vreun actual prezidenţiabil ori actuală vedetă de televiziune ar fi făcut parte dintre angajaţii lor, deşi legea, aşa cum a arătat (inclusiv la o emisiune a lui Turcescu) fostul şef al SIE, Mihai-Răzvan Ungureanu, interzice deconspirarea, autodeconspirarea şi orice comentarii pe această temă din partea instituţiilor şi a persoanelor vizate de astfel de acuzaţii. De altfel, chiar pe această interdicţie de a comenta public s-a bazat Turcescu atunci când s-a recomandat drept ofiţer acoperit, aducând ca argumente nişte acte care l-au făcut pe acelaşi Ungureanu să comenteze că e ca şi cum el însuşi ar spune “de azi m-am săturat să mai fiu vatman” aducând în chip de argumente carnetul de note şi coroniţa de la sfârşitul clasei I primare.

    Degeaba a atras atenţia acelaşi Ungureanu că acuzaţiile preşedintelui Băsescu pe tema fostului ofiţer acoperit care candidează la preşedinţie “se apropie periculos de mult de limita instigării la comiterea de infracţiune”. Campania pentru Cotroceni continuă pe aceeaşi linie sterilă, condusă de două categorii de moralişti naţionali: cei care insinuează, acuză sau se acuză public fără dovezi clare şi cei care încearcă să pretindă că a lucra într-o instituţie a civililor ca ofiţer acoperit al unui serviciu secret dintr-o ţară democratică ar fi de fapt un act de patriotism, chiar dacă e imoral (în presă), ilegal (în politică şi justiţie) ori îngraşă (în mediul de afaceri).

  • Lansarea candidaturii lui Victor Ponta: Mândru că sunt mândru

    Motivele populare româneşti din stilistica materialelor electorale şi sloganul “mândri că suntem români” nu sunt însă doar pandantul proiectării “regimului băsist” drept “regimul care i-a umilit pe români”, ci fac apel la un ansamblu de percepţii dinainte de 1989 despre un rol geopolitic important al României, percepţii rămase necultivate cam de la chemarea din 2002 a preşedintelui Bush, între timp devenită desuetă, ca România să devină o punte între NATO şi Rusia.

    Aşa se explică punctele din “proiectul de ţară” asumat de Victor Ponta ca program electoral, unul mai ambiţios decât celălalt. Dacă Tăriceanu, înainte de criză, vedea România între primele 7-8 puteri economice ale Europei, Ponta propune acum ca România să ajungă între primele 15 ţări UE după criteriul competitivităţii economice şi între primele 40 la nivel global, urmând să se poziţioneze ca “economia de top a Europei Centrale şi de Est” (cu o creştere economică de peste 3% anual), hub tehnologic în Europa Centrală şi de Est, centru industrial est-european (dacă menţine o creştere industrială anuală de 9-10%), grânar al Europei, lider regional în energie şi furnizor de energie pentru vecinii săi, în special R. Moldova (în condiţiile în care România ar urma să ajungă până în 2019 a doua ţară independentă energetic din UE, după Danemarca) şi membră a zonei euro începând din 2019.

    Pentru politica externă, obiectivul este “consolidarea parteneriatelor strategice euroatlantice, în special a celui cu SUA”, însoţit de consolidarea relaţiilor cu statele influente la nivel regional (Polonia şi Turcia) şi de stimularea integrării europene a R. Moldova.

  • Lansarea candidaturii lui Victor Ponta: Mândru că sunt mândru

    Motivele populare româneşti din stilistica materialelor electorale şi sloganul “mândri că suntem români” nu sunt însă doar pandantul proiectării “regimului băsist” drept “regimul care i-a umilit pe români”, ci fac apel la un ansamblu de percepţii dinainte de 1989 despre un rol geopolitic important al României, percepţii rămase necultivate cam de la chemarea din 2002 a preşedintelui Bush, între timp devenită desuetă, ca România să devină o punte între NATO şi Rusia.

    Aşa se explică punctele din “proiectul de ţară” asumat de Victor Ponta ca program electoral, unul mai ambiţios decât celălalt. Dacă Tăriceanu, înainte de criză, vedea România între primele 7-8 puteri economice ale Europei, Ponta propune acum ca România să ajungă între primele 15 ţări UE după criteriul competitivităţii economice şi între primele 40 la nivel global, urmând să se poziţioneze ca “economia de top a Europei Centrale şi de Est” (cu o creştere economică de peste 3% anual), hub tehnologic în Europa Centrală şi de Est, centru industrial est-european (dacă menţine o creştere industrială anuală de 9-10%), grânar al Europei, lider regional în energie şi furnizor de energie pentru vecinii săi, în special R. Moldova (în condiţiile în care România ar urma să ajungă până în 2019 a doua ţară independentă energetic din UE, după Danemarca) şi membră a zonei euro începând din 2019.

    Pentru politica externă, obiectivul este “consolidarea parteneriatelor strategice euroatlantice, în special a celui cu SUA”, însoţit de consolidarea relaţiilor cu statele influente la nivel regional (Polonia şi Turcia) şi de stimularea integrării europene a R. Moldova.

  • Orban: Băsescu, între ciocan şi nicovală în cazul afirmaţiei despre ofiţerul acoperit care candidează

    “Domnul Băsescu a comis o gravă greşeală şi nu ştiu cum va ieşi din această greşeală pentru că dacă devoalează ca şi preşedinte al CSAT şi ca şef al comunităţii de informaţii, dacă devoalează un ofiţer acoperit comite o infracţiune. Ca să nu mai spunem că România e membră NATO, se creează nişte probleme internaţionale incredibile. Dar comite o infracţiune. Dacă, în schimb, nu devoalează acest ofiţer, comite de asemenea o infracţiune. De ce comite o infracţiune? Pentru că este o infracţiune să fii ofiţer de informaţii şi în acelaşi timp să fii membru al unui partid politic, să ocupi o funcţie publică. Or, un oficial care are ştiinţă despre existenţa unei infracţiuni şi nu sesizează organele de anchetă penală se face vinovat de tăinuire, de a nu raporta. Deci Băsescu acum e între ciocan şi nicovală. Dar probabil o să spună: «M-aţi înţeles greşit, de fapt n-am vrut să spun asta, am vrut să spun altceva»”, a afirmat vicepreşedintele PNL Ludovic Orban într-o conferinţă de presă susţinută, miercuri după-amiază, la Târgovişte, transmite corespondentul MEDIAFAX.

    Acesta a mai spus despre preşedintele Traian Băsescu că “şi-a săpat singur groapa”.

    “După ce-şi termină mandatul (Traian Băsescu – n.r.), în mod evident îl vor ajunge toate faptele sale, dintre care multe vor fi judecate”, a mai spus Orban.

    Întrebat ce părere are despre dezvăluirile lui Robert Turcescu, Ludovic Orban a spus că în opinia sa ieşirea publică a lui Turcescu a fost făcută în contextul în care dezvăluirile făcute de el ar fi apărut oricum în presă.

    “Cred că Robert Turcescu a făcut aceste mărturisiri pentru că era iminentă apariţia acestor informaţii în mass-media. De asemenea, mai cred un lucru: că pregăteşte ceva Turcescu, după cum îl cunosc eu. Nu va lăsa să se stingă povestea în care el să încaseze tot oprobriul public pentru că a ascuns faptul că a fost ofiţer de informaţii. S-ar putea să pregătească ceva. Nu ştiu să vă spun ce, poate devoalarea ofiţerului acoperit care este candidat la Preşedinţie”, a spus Orban.

    Întrebat dacă ştie cine este acel candidat, iniţial, Orban a spus doar: “Eu ştiu foarte bine cine este, n-am probe să demonstrez”.

    La insistenţele jurnaliştilor, care l-au întrebat din nou cine anume este candidatul respectiv, Orban a rostit numele lui Victor Ponta, precizând că ascensiunea profesională a premierului şi faptul că Victor Ponta este singurul dintre candidaţii la Preşedinţie care “nu a infirmat cu subiect şi predicat” că ar fi ofiţer acoperit sunt argumente în sprijinul afirmaţiei sale.

    Preşedintele Traian Băsescu a vorbit, cu peste o săptămână în urmă, la un post de televiziune, despre faptul că unii candidaţi la Preşedinţie nu şi-ar fi completat CV-ul, că trebuie să spună dacă au fost sau nu ofiţeri acoperiţi şi a precizat că, dacă nu se va întâmpla, o va face el, arătând că nu este corect să duci o asemenea funcţie “având două butoane”.

    Ulterior, preşedintele Băsescu a declarat că va da amănunte despre ”ofiţerul acoperit” de faţă cu toată presa, precizând că nu are nicio informaţie de la serviciile secrete şi că, dacă, totuşi, ”printre candidaţi există un domn care a avut în trecutul lui un astfel de lucru, acest lucru trebuie recunoscut”.

  • Băsescu a promulgat legile de amnistiere fiscală a bugetarilor, pensionarilor şi mamelor

    Potrivit unui comunicat de presă remis de Administraţia Prezidenţială, preşedintele Traian Băsescu a semnat, marţi, decretele pentru promulgarea Legii privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, decretul pentru promulgarea Legii privind scutirea de la plată a unor debite provenite din pensii şi decretul privind promulgarea Legii pentru modificarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor, precum şi pentru stabilirea unor măsuri în vederea recuperării debitelor înregistrate cu titlu de indemnizaţie pentru creşterea copilului.

    În 9 septembrie, Camera Deputaţilor, în calitate de for decizional, a adoptat proiectele privind amnistierea fiscală a pensionarilor şi mamelor.

    În plus, Camera Deputaţilor a adoptat modificarea făcută de Senat la Legea privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, prin care s-a extins amnistierea fiscală de la personalul din învăţâmânt la toţi bugetarii care au obţinut venituri de natură salarială constatate a fi nelegale prin rapoartele Curţii de Conturi sau alte instituţii de control, aceştia fiind exoneraţi de la restituirea sumelor.

    În luna iulie, preşedintele Traian Băsescu retrimitea Parlamentului legea privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, care prevedea exonerarea de la plată pentru sumele reprezentând venituri de natură salarială pe care personalul încadrat în unităţile de învăţământ din localităţile Lupeni, Petroşani şi Vulcan (judeţul Hunedoara) trebuie să le restituie ca urmare a deciziilor de impunere emise de angajatori, drept consecinţă a constatării unor prejudicii de către Curtea de Conturi sau alte instituţii cu atribuţii de control.

    Potrivit cererii de reexaminare, modalitatea de stabilire a domeniului de aplicare a acestui act normativ era de natură să confere caracter individual legii, întrucât aceasta nu se aplica la un număr nedeterminat de cazuri concrete, în funcţie de încadrarea lor în ipoteza normei, ci într-un singur caz, respectiv personalului încadrat în unităţile de învăţământ din localităţile Lupeni, Petroşani şi Vulcan.

  • Ponta: Băsescu a fost ofiţer al Securităţii. Este unul dintre motivele pentru care nu l-am votat

    El a răspuns astfel întrebat la România TV ce ar face dacă ar afla că Traian Băsescu a fost ofiţer acoperit.

    “Domnul Băsescu a fost ofiţer al Securităţii şi lucrul ăsta l-au ştiut românii şi totuşi l-au votat. Eu de aia nu l-am votat, a fost unul din motivele pentru care nu l-am votat, pentru că am citit în cărţi ce a făcut Securitatea împotriva românilor şi m-am gândit că un securist nu trebuia să fie preşedinte, dar totuşi oamenii l-au ales, aşa încât acum e tardiv, asta rămâne pentru istorie”, a spus Ponta.

  • Podul de voturi peste Prut

    După recenta vizită a premierului în R. Moldova pentru inaugurarea gazoductului Iaşi-Ungheni, unde a participat şi comisarul european pentru energie Guenther Oettinger, a urmat declaraţia preşedintelui că la încheierea mandatului va vizita R. Moldova şi va cere cetăţenie moldovenească. Declaraţia lui Traian Băsescu a retrezit speculaţiile apărute în presă în 2013, cu prilejul vizitei lui de atunci la Chişinău, că ar vrea să devină preşedinte al R. Moldova ori măcar să-şi continue cariera politică la Chişinău, cu sprijinul unor apropiaţi originari de peste Prut (Eugen Tomac, fostul şef al PMP şi actualul şef de campanie al Elenei Udrea, sau primarul unionist al Chişinăului, Dorin Chirtoacă, naşul de botez al nepoatei preşedintelui Băsescu).

    A urmat o nouă mutare a premierului Ponta, care a sugerat la Alba-Iulia că în mandatul său ar vrea să se facă a doua Mare Unire a României după cea din 1918, provocând iritarea Moscovei, care a transmis că astfel de declaraţii care sugerează o unire a României cu R. Moldova sunt iresponsabile, inacceptabile şi a cerut o reacţie oficială a UE. Motivul, reclamat de Moscova sau de proruşii de la Chişinău şi în raport cu declaraţiile unioniste ale preşedintelui Băsescu, este că nicio ţară din UE nu poate susţine că nu recunoaşte independenţa şi suveranitatea unui alt stat.

    În replică, premierul Ponta, cu gândul la campania electorală, s-a declarat bucuros că e criticat de Rusia – o declaraţie menită nu atât pentru urechile electoratului său, care nu se remarcă prin rusofobie, cât pentru urechile adversarilor săi politici, care au început automat să-i reproşeze că a făcut declaraţiile despre unire anume ca să-şi atragă mânia Moscovei şi să pară astfel mai prooccidental decât este. Victor Ponta a avut totuşi grijă să-şi modereze tonul, precizând că el de fapt vrea, alături de premierul moldovean Iurie Leancă, doar integrarea R. Moldova în UE până în 2018-2019.