Tag: apropiere
-
Mugur Isărescu, guvernatorul BNR: Rata dobânzii trebuie să se apropie de rata inflaţiei (5,41%). Noi sperăm ca această unire să se facă mai jos, nu sus, de aceea am insistat să luăm măsuri din timp
Consiliul de Administraţie al Băncii Naţionale a României a decis miercuri menţinerea dobânzii de politică monetară la 2,50%, păstrând totodată şi dobânzile pentru facilitatea de depozit, la 1,50%, şi a celei pentru facilitatea de creditare, la 3,50%.”Întărirea dobânzii de politică monetară nu înseamnă neapărat creşterea ratei de politică monetară. Politicile le care le-am dus sunt politici pe care le-am anunţat. Acestea au făcut ca dobânzile să nu se mai situeze sub rata de politică monetară, ci peste. Avem un mesaj: politica monetară e mai tare decât arată rata de politică monetară în prezent. Iar acest lucru îi ajută şi pe cei cu credite, care cred că sunt dezavantajaţi”, a spus Mugur Isărescu.Rata anuală a inflaţiei IPC a crescut în aprilie la 5,22 la sută şi în mai la 5,41%, nivelul prognozat. Evoluţia a fost generată de factorii pe partea ofertei, determinante fiind creşterile consistente, peste aşteptări, ale preţurilor combustibililor şi produselor din tutun, potrivit comunicatului BNR.”Rata lunară a inflaţiei va fi scăzută în perioada următoare, se va apropia de zero în lunile de vară. Vom avea în perioada următoare creşteri efective mici de preţuri. Rata anuală, care consemnează evoluţia preţurilor pe 12 luni, rămâne ridicată pentru că şi în lunile de vară anul trecut, rata lunară a scăzut. Core-ul, inflaţia pe care o putem combate, a coborât sub 3%, e chiar frumos”, a spus guvernatorul. -
FMI: Trecerea de pragul de 40% din PIB al datoriei publice creşte riscul de recesiune
Datele FMI, bazate şi pe cele ale Băncii Naţionale ale României (BNR), indică un nivel al datoriei între 40% si 45% din PIB ca prag pentru o creştere semnificativă a riscului de recesiune, cu impact negativ asupra capacităţii guvernului de refinanţare a datoriilor. Nivel de 45% din PIB este, însă, considerat critic, riscul de recesiune crescând până la 50%.
Această concluzie a fost prezentată şi în Raportul privind Stabilitatea Financiară din 2015 al BNR.
Fondul Monetar mai atrage atenţia şi asupra faptului că, din punct de vedere istoric, riscul suveran (posibilitate neindeplinirii obligatiilor de plată externe din motive aflate sub controlul guvernului) a fost volatil chiar şi când datoria publică a avut o pondere mică în PIB.
Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro.
-
Vola.ro a depăşit pragul de 30.000 de bilete vândute într-o lună
Numărul lunar de bilete de avion vândute a variat în 2018 între 26.000 şi 29.879. Acesta depinde de dinamica şi specificul lunii calendaristice. Spre exemplu, luna ianuarie a înregistrat un record de vânzări, fiind luna cu cele mai multe promoţii de la companiile aeriene. Lunile Martie, Aprilie, din nou înregistrează creşteri datorită apropierii de sezonul de vară.
În anul 2017 Vola.ro a vândut, în medie, 25.360 de bilete de avion în fiecare lună.
Cel mai ieftin bilet vândut în luna mai a costat 6 euro şi a fost un bilet low cost pe ruta Bucureşti – Bruxelles. Cel mai scump bilet vândut în luna mai a costat 1770 euro şi a fost un bilet cu destinaţia Cuzco, Peru.
Dintre destinaţiile externe preferate de români, acestea sunt: Londra, Milano, Roma, Barcelona, Atena, Bruxelles, Paris şi Madrid.
Dintre destinaţiile îndepărtate sau exotice, cele mai multe bilete au fost pentru destinaţii precum Cancun, Havana, New Delhi, Manila şi Mauritius.
-
Un sat din România a fost inclus între cele mai frumoase din lume – GALERIE FOTO – VIDEO
Scriitoarea Sylvie Bigar, autoare a câtorva lucrări cu teme culinare şi turistice, a realizat topul celor mai frumoase sate din lume.După ce a ajuns la Viscri, autoarea a concluzionat că poate deveni una dintre cele mai frumoase destinaţii de vacanţă.„Un sat mic poate oferi elemente de aventură, noutate, frumuseţe, precum şi un sentiment de descoperire a istoriei. Faptul că ştii că sunt acolo de atât de mult timp şi nu au fost încă «descoperite» îţi trezeşte spiritul şi îţi aduce un sentiment de pace“, a spus acesta, potrivit turismistoric.ro.Printre satele incluse în topul scriitorului se numără şi o destinaţie din România.“Satul Viscri, a cărei biserică şi cimitir datează din secolul al XII-lea, a fost inclus în Patrimoniul Mondial UNESCO, spune Bigar.Sylvie Bigăr recomandă celor care ajung la Viscri Guesthouse MET, o casă de oaspeti din apropierea Bisericii Fortificate, „unde veţi putea dormi într-un pat saxon, vechi de 200 de ani, şi puteţi încerca terciul de mălai (mămăliga).“ -
Un sat din România a fost inclus intre cele mai frumoase din lume – GALERIE FOTO
Scriitoarea Sylvie Bigar, autoare a câtorva lucrări cu teme culinare şi turistice, a realizat topul celor mai frumoase sate din lume.După ce a ajuns la Viscri, autoarea a concluzionat că poate deveni una dintre cele mai frumoase destinaţii de vacanţă.„Un sat mic poate oferi elemente de aventură, noutate, frumuseţe, precum şi un sentiment de descoperire a istoriei. Faptul că ştii că sunt acolo de atât de mult timp şi nu au fost încă «descoperite» îţi trezeşte spiritul şi îţi aduce un sentiment de pace“, a spus acesta, potrivit turismistoric.ro.Printre satele incluse în topul scriitorului se numără şi o destinaţie din România.“Satul Viscri, a cărei biserică şi cimitir datează din secolul al XII-lea, a fost inclus în Patrimoniul Mondial UNESCO, spune Bigar.Sylvie Bigăr recomandă celor care ajung la Viscri Guesthouse MET, o casă de oaspeti din apropierea Bisericii Fortificate, „unde veţi putea dormi într-un pat saxon, vechi de 200 de ani, şi puteţi încerca terciul de mălai (mămăliga).“ -
Lumea ascunsă a Cavalerilor Templieri. Cum au ajuns cea mai puternică şi bogată ”corporaţie religioasă”
Printre străzile aglomerate de turişti, studenţi, avocaţi, autobuze supraetajate, biciclişti şi taxiuri negre ale Londrei, se află o clădire care spune povestea Cavalerilor Templieri.
Cunoscută drept Biserica Templului şi poziţionată în apropierea catedralei Sfântului Paul şi a Pieţei Trafalgar, clădirea a fost cândva bastionul Cavalerilor Templieri. Reprezentanţi ai ordinului medieval cunoscut drept unul dintre cele mai puternice şi bogate culte religioase, ei au trăit, s-au rugat şi au muncit aici în intervalul 1185-1312, potrivit unui reportaj al BBC.
În 1120, cavalerii creştini au cucerit Ierusalimul în Prima Cruciadă. Chiar dacă oraşul era sigur, rutele de pelerinaj până la acesta erau pline de pericole. Cei care voiau să ajungă la Ierusalim erau deseori atacaţi, tâlhăriţi sau chiar ucişi. Câţiva cavaleri s-au dedicat protejării pelerinilor şi rutelor pe care mergeau ei.
CUM ARATĂ CLĂDIREA CARE A FOST CÂNDVA BASTIONUL CAVALERILOR TEMPLIERI
Drept răsplată, regele Ierusalimului le-a oferi un ”sediu central” pe Muntele Templului. Au primit numele de Caveleri Templieri şi au devenit renumiţi în toată lumea pentru curajul lor. Cavalerii Templieri au devenit şi foarte bogaţi. În 1139, Papa Inocenţiu al II-lea a dat un ordin prin care Cavalerii Templieri deveneau şi mai puternici. Acest ordin permitea Cavalerilor Templieri să treacă liber graniţele, să fie excluşi de la plata taxelor, iar singura autoritate recunoscută rămânea doar Papa. Aceasta era o confirmare a puterii lor, care se pare ca a fost susţinută de patronul Ordinului, Bernard de Clairvaux, pentru că l-a ajutat pe Papa Innocentiu să conducă biserica Catolică.
Deşi misiunea principală a Ordinului era militară, doar un număr mic de membri se afla efectiv pe frontul de luptă. Restul aveau un rol de sprijin (un fel de spate al frontului, “templier”) , atât pentru ajutorul individual al cavalerilor, cât şi pentru a asigura buna funcţionare a infrastructurii financiare. Templierii, deşi făcuseră un jurământ de sărăcie, în realitate în timp au ajuns să controleze bogăţii ce depăşeau cu mult donaţiile directe pentru cauza lor. Unii nobili participanţi la cruciade îşi depuneau averea în mâinile templierilor, pentru perioada cât erau plecaţi. Acumularea de bogăţii în acest mod în Europa şi Ţara Sfântă a dus la apariţia primelor scrisori de credit, pentru pelerinii ce călătoreau în Ţara Sfântă.
Pe baza acestui amestec de donaţii şi de afaceri, templierii au stabilit o reţea financiară în întreaga creştinătate. Deţineau suprafeţe întinse atât în Europa cât şi în Orientul Mijlociu; cumpărau şi foloseau ferme şi podgorii; construiau biserici şi castele; erau implicaţi în manufactură, importuri şi exporturi; aveau propria lor flotă navală, şi, pentru un timp, deţineau întreaga insulă Cipru. Templierii au fost numiţi uneori ca prima corporaţie multinaţională.
În prima jumătate a secolului al XII-lea, a intervenit nevoia unui sediu central mai mare pentru diviza lor londoneză, astfel că până în 1185 au construit Biserica Templului.
În prezent, aceasta nu pare grandioasă, mai ales prin comparaţie cu Catedrala Sfântului Paul aflată în apropiere. Până în urmă cu aproximativ 13 ani, puţini turişti vizitau acest obiectiv, însă după publicarea romanului ”Codul lui Da Vinci” al autorului Dan Brown, unde una dintre principalele scene descrise era la Biserica Templieră, aici au început să vină circa 500 de vizitatori zilnic.
-
Plaje exotice la Marea Neagră. Patru locuri sălbatice lângă Vama Veche
Bolata – la 57,1 km de Vama Veche Este de fapt un golfulet pitoresc inconjurat de roci inalte, care formeaza in mare pesteri ce merita explorate. Este singura plaja cu nisip din regiunea Kaliakra. Plaja are un dig mic pe care acosteaza zilnic pescarii, dar unde poti ajunge si barcile si iahturile turistilor.

Durankulak – la 11 km de Vama Veche Foarte aproape de granita, in Bulgaria, se intinde o plaja lunga de aproape 10 alti kilometri. Frumusetea locului este completata de nisipul amestecat cu scoici, cochilii de rapane, alge marine aruncate de mare. Langa plaja se afla lacul cu acelasi nume. Este unul din cele mai importante si bine conservate eco-sisteme din Bulgaria.

Tyulenovo – la 39 km de Vama Veche Se afla intr-un sat izolat, cu mai putin de 50 de locuitori. Tarmul este plin de stanci, lipseste nisipiul, insa apa are culoarea smaraldului. Este locul perfect pentru cliff jumping. Ca sa ajungi aici, trece granita la Vama Veche si indrepta-te spre Shabla. De acolo, urmeaza directia Kavarna.

Russalka – la 50 de km de Vama Veche Statiunea Ruslaka este situata intr-o padure pitoreasca de stejar din rezervatia naturala “Tauk liman” (“Golful pasarilor”) si 90 km in Nord-Estul orasului Varna. In apropiere nemijlocita a statiunii „Rusalka – Elit” se afla celebrele rezervatii naturale si istorice “Ialata” si “Cap Caliacra” – cu specii vegetale rare, o multime de reprezentanti ai lumii pasarilor si multe monumente arheologice cu vechime de mii de ani.

-
Opinie Cătălin Păduraru, CEO, International Wine Contest Bucharest: “Să învăţăm de la cei mai buni”
În încercarea de a găsi rezolvare la „problema vinului românesc“, la lipsa de notorietate internaţională (notorietate care, odată instalată, ar aduce mari beneficii unor comunităţi foarte mari), să încercăm să ne apropiem de modul de gândire ştiinţific, validat de adevăratele fluxuri de performanţă comercială.
Iată ce spune Mike Veseth, autorul cărţii Războaiele vinului: GLOBAL + LOCAL = GLOCAL
„Dar ce se întâmplă cu terroirul atunci când forţele concurenţiale ale globalizării şi Two Buck Chuck mătură piaţa? În general, se presupune că globalizarea distruge caracterul local, oriunde şi oricând, dar am dubiile mele cu privire la acest lucru. Cel mai mare comerciant din lume, Walmart, care acoperă piaţa americană de la nord la sud şi de la est la vest, nu a reuşit să cucerească piaţa germană, de exemplu. Campionul local Aldi era prea bine înrădăcinat. Uneori, localul câştigă – trăiască terroiriştii! Cu toate acestea, de cele mai multe ori, rezultatul adunării dintre globalizare şi local este glocalul.
Glocal este un cuvânt ciudat, dar util. Glocal este ceea ce obţii atunci când uneşti globalul cu localul, termenul reuşind să descrie un proces complex de schimburi. Mulţi oameni văd caracterul global şi pe cel local doar pe poziţii adverse, ca pe două echipe de fotbal. Se presupune că forţele pieţei globale se opun în mod fundamental tradiţiilor şi valorilor locale. Deoarece există mai mulţi bani în spatele echipei globale, majoritatea oamenilor presupun că jucătorii locali (şi valorile pe care aceştia le reprezintă) sunt condamnaţi la dispariţie. Opoziţia pare inutilă. De fapt, procesul este mai complicat de atât, iar fiecare dintre părţi are influenţe asupra celeilalte. Acest lucru este evident în lumea fotbalului, deci de ce ar trebui să fim surprinşi de faptul că se aplică şi vinului?
Caracteristicile locale cele mai importante nu sunt neapărat perfect conservate prin izolare, aşa cum am văzut, deci alegerea nu se reduce la global şi local. Piaţa globală poate distruge, după cum ştim cu toţii, dar nici pieţele locale protejate nu conservă neapărat tradiţionalul. Am rămas cu realitatea glocalismului. Influenţele internaţionale sunt importate, cu efecte atât pozitive, cât şi negative, iar practicile, produsele şi valorile locale sunt exportate, influenţând vinificatorii şi consumatorii de dincolo de graniţe. Producătorii pot resimţi presiunea de a produce vinurile la un standard internaţional sau pe placul unor critici importanţi de vin, dar se şi pot bucura, în acelaşi timp, de avantajele unei pieţe mai mari şi mai diverse pentru vinurile lor.
Schimbul glocal este adânc inserat în ţesătura lumii vinului. Un număr tot mai mare de vinificatori lucrează atât în străinătate, cât şi acasă, făcând vinuri în care se resimt experienţele lor internaţionale, dar care, totodată, pot fi, din fericire, şi o expresie a terroir-ului local. Aceste vinuri sunt în acelaşi timp globale şi locale, în grade diferite. Unii pun accentul exclusiv pe riscul de omogenizare a gusturilor, sub influenţa consultanţilor internaţionali – flying winemakers – şi a corporaţiilor multinaţionale de vin – care investesc local pentru a produce vinuri destinate pieţei internaţionale. Dar, de fapt, există şi un flux de idei şi de talente îndreptate în direcţie opusă. Este o tradiţie în rândul familiilor de vinificatori, de exemplu, ca tinerii să-şi petreacă o vreme în străinătate, în schimburi informale, trăind şi asumându-şi experienţe noi, încercând idei noi şi făcându-şi relaţii personale care vor dura toată viaţa.
Este o parte importantă a educaţiei unui vinificator. Am întâlnit aceşti flying interns („stagiari zburători”), în practică, peste tot unde am călătorit în lumea vinului. Ei sunt o parte foarte sănătoasă a amestecului glocal din domeniul vinului.
Deci, cum se va dovedi glocalismul pentru industria viticolă din lume? Este prea devreme să ne exprimăm, bineînţeles, dar putem specula pe baza informaţiilor pe care le avem. Nu se va schimba totul într-o singură direcţie, asta e cert. Amestecul care se formează din interacţiunea global-local nu se naşte dintr-un singur vas gigant, după o reţetă unică, dar din el se pot naşte nenumărate tipuri de ambalaje (de sticlă sau nu, hai să le spunem recipiente) sau de vinuri (…). Ṣi toate vor fi rezultatul unui proces complex de schimburi globale.
Este timpul (…) să trecem la „răzbunarea terroiriştilor”, cel de-al treilea element vital al viitorului vinului. Globalizarea şi Two Buck Chuck sunt forţe disruptive puternice, care ameninţă multe interese şi valori. Este normal să presupunem că va apărea o contragreutate care se va opune şi va rezista acestor forţe de piaţă şi, aşa cum am menţionat mai sus, sunt optimist că tot aceleaşi forţe vor preveni McDonaldizarea vinului. Dar nu va fi uşor, deoarece multe obstacole stau în calea lor, inclusiv, în mod neaşteptat, terroiriştii înşişi!“
Extras din Războaiele vinului, Mike Veseth, editura ASER, 2017.
Mic glosar de termeni
*Terroirişti – categorie de profesionişti şi iubitori ai vinului care leagă indisolubil calitatea şi identitatea unui vin de terroir, termen care încorporează specificităţile solului şi subsolului, pe cele climatice, precum şi stilul distinct de vinificare. În textul lucrării am adoptat forma fără cratimă, terroirişti (n. edit.).
**Two Buck Chuck – vin simplu, vândut ieftin în Statele Unite în supermarketurile Trader Joe’s. Fiecare ţară are propriul Two Buck Chuck (uneori la preţuri semnificativ mai mici de 2 dolari!), motiv pentru care fiecare snob al vinului se teme că piaţa globală a declanşat o cursă către raftul de jos, acolo unde gustul şi terroirul sunt specii pe cale de dispariţie, iar Chuck şi verii lui şi mai ieftini vor conduce lumea la un moment dat.
*** WALMART – unul dintre cele mai mari lanţuri de retail din lume la nivel de vânzări (alaturi de Tesco, Home Depot şi Carrefour). Walmart este un discounter de succes, desigur, dar nu un hard-discounter, deoarece încă mai are multe produse mainstream de marcă, preţurile sale sunt mai mari, iar magazinele sale un pic mai şic.
-
Colţul de rai din România desemnat „satul cultural 2018”
În urma jurizării, s-a stabilit că „satul cultural al anului 2018” este Bobohalma, din judeţul Mureş, în apropiere de Târnăveni.Bobohalma este aşezată în partea de sud-vest a judeţului Mureş. Ar exista documente care arată că satul are avea o vechime de peste 650 de ani. Denumirea satului are o explicaţie interesantă. Este o combinaţie între „babă” (n.r. femeie bătrână) şi cuvântul maghiar „halma” (n.r. deal). În română ar fi „dealul babei”.
Populaţia localităţii este mixtă, formată din români în majoritate, câteva familii de maghiari şi evrei care au locuit aici vremelnic.În anul 1884, meşterul Webern, din Mediaş, a construit, alături de biserica de lemn, o biserică nouă de cărămidă, biserica ortodoxă cu hramul „Sfânta Treime”, dată în folosinţă în 1894.Există şi mai multe legende legate de Bobohalma. Se spune că în vremea dacilor, pe când erau atacaţi de romani, o parte a locuitorilor din Munţii Apuseni s-ar fi retras pe aceste meleaguri. De asemenea, primele case ale satului ar fi apărut în jurul unui izvor. Pe un deal din apropierea izvorului trăia cea mai bătrână femeie dintre cei veniţi aici, iar locului i se spunea „dealul babei”.La Bobohalma ţăranii încă fac pâine la cuptor, au cămări tradiţionale, cu obiecte ceramice tradiţionale, mobilier, lăzi de zestre şi cusături rămase de pe vremea străbunicilor. La sărbători, oamenii satului se îmbracă în port popular.Aici se află şi o biserică de lemn construit la jumătatea anilor 1800 de către ortodocşi. Pe la 1860, ortodocşii au hotărât să doneze biserica din lemn creştinilor greco-catolici din sat, pentru că ei şi-ar fi început construcţia unui lăcaş din piatră, scrie http://greatnews.ro -
Colţul de rai din România desemnat „satul cultural 2018”
În urma jurizării, s-a stabilit că „satul cultural al anului 2018” este Bobohalma, din judeţul Mureş, în apropiere de Târnăveni.Bobohalma este aşezată în partea de sud-vest a judeţului Mureş. Ar exista documente care arată că satul are avea o vechime de peste 650 de ani. Denumirea satului are o explicaţie interesantă. Este o combinaţie între „babă” (n.r. femeie bătrână) şi cuvântul maghiar „halma” (n.r. deal). În română ar fi „dealul babei”.
Populaţia localităţii este mixtă, formată din români în majoritate, câteva familii de maghiari şi evrei care au locuit aici vremelnic.În anul 1884, meşterul Webern, din Mediaş, a construit, alături de biserica de lemn, o biserică nouă de cărămidă, biserica ortodoxă cu hramul „Sfânta Treime”, dată în folosinţă în 1894.Există şi mai multe legende legate de Bobohalma. Se spune că în vremea dacilor, pe când erau atacaţi de romani, o parte a locuitorilor din Munţii Apuseni s-ar fi retras pe aceste meleaguri. De asemenea, primele case ale satului ar fi apărut în jurul unui izvor. Pe un deal din apropierea izvorului trăia cea mai bătrână femeie dintre cei veniţi aici, iar locului i se spunea „dealul babei”.La Bobohalma ţăranii încă fac pâine la cuptor, au cămări tradiţionale, cu obiecte ceramice tradiţionale, mobilier, lăzi de zestre şi cusături rămase de pe vremea străbunicilor. La sărbători, oamenii satului se îmbracă în port popular.Aici se află şi o biserică de lemn construit la jumătatea anilor 1800 de către ortodocşi. Pe la 1860, ortodocşii au hotărât să doneze biserica din lemn creştinilor greco-catolici din sat, pentru că ei şi-ar fi început construcţia unui lăcaş din piatră, scrie http://greatnews.ro