BusinessMagazin

Tag: Anglia

  • O tânără de 23 de ani a primit o factură la mobil de 16.000 de euro

    O turistă din Anglia a primit o surpriză neplăcută după ce s-a întors din concediu şi a realizat că ajunsese la o factură de mobil de aproximativ 12.500 de lire (16.000 de euro).

    Londoneza Patricia Al, de profesie consultant imobiliar, a atins această valoare uriaşă a facturii după ce şi-a folosit telefonul mobil, abonat la reţeaua englezească de telefonie O2,  pentru a urmări două episoade al serialului BBC “Familia mea” în Turcia, relatează Techamok.com.

    Internetul Wi-Fi al hotelului a căzut, iar telefonul mobil, conectat la computerul său pentru încărcare, a preluat automat download-ul.

    Tânăra în vârstă de 23 de ani a fost taxată astfel  cu 5.156 lire (cca. 6.500 euro) pentru un episod şi 5.453 lire (cca. 6.900 euro) pentru altul, fiind ulterior taxată cu alte 2.500 de lire (3.100 euro) pentru folosirea serviciilor de date  în concediu. Cu această sumă, ar fi putut cumpăra 323 de seturi de DVD-uri care să conţină toate cele 11 serii ale serialului.

    Reprezentanţii O2 spun că i-au transmis un mesaj în data de 24 august, data în care a downloadat primul serial, pentru a o anunţa că factura ei crescuse îngrijorător.

  • Suma incredibilă pe care a plătit-o un bărbat pe hârtia de împachetat din cauza unei erori la achiziţia cu cardul

    Dean Baker, un tată în vîrstă de 32 de ani din Birmingham, Anglia  a avut o surpriză neplăcută când încerca să pregătească darurile de Crăciun pentru familia sa.  A fost taxat cu 59.400 de lire pentru patru role de hârtie de împachetat, care ar fi trebuit să coste 5,94 lire, potrivit telegraph.co.uk.

    Baker s-a dovedit a fi victima unei erori legate de extragerea sumei din cardul său de debit, făcute de angajaţii de la Card Factory, magazinul de unde a cumpărat hârtia.

    Şi-a foosit cardul pentru a plăti cele 5,94 de lire pe 22 decembrie, iar Baker a aflat, câteva zile mai târziu, că magazinul îi luase din cont de 10.000 de ori mai mult decât  suma pe care o avea de plătit, dintre care 52.000 de lire din overdraft.

    ”Fata de la tejghea era recent angajată. Când mi-am introdus prima dată cardul în aparat, a spus că nu a funcţionat şi m-a rugat să fac  asta din nou. Nu m-am mai gândit ulterior că ar fi putut exista o eroare”, a declarat Baker.

    A aflat de greşeală în momentul în care a vrut să îşi plătească prânzul în Ajunul Crăciunului, iar  cardul său a fost refuzat. Contul său fusese îngheţat, împiedicându-l să cumpere alimentele necesare unei mese de Crăciun şi câteva cadouri de ultimă oră pentru cele două fiice ale sale.

    ”Trebuia să cumpăr un iPad pentru ele, dar am ajuns să îmi rog rudele să ne primească la masa de Crăciun”, a declarat Baker. Potrivit reprezentanţilor magazinului Card Factory şi ai băncii la care Baker îşi are deschis contul, s-ar putea ca banii să îi fie returnaţi abia pe 12 ianuarie 2015. 

  • Versiunea timpurie a “Mona Lisei”, descoperită în 1911, a aparţinut unui nobil englez

    Informaţiile au fost făcute publice în contextul în care lucrarea a fost expusă pentru prima dată în cadrul unei expoziţii din Singapore dedicată lucrării şi autorului său, Leonardo da Vinci. Expoziţia este organizată de o fundaţie elveţiană care susţine că “Mona Lisa timpurie” a fost pictată înainte de versiunea celebră a acestui portret feminin, care se află la muzeul Luvru din Paris, scrie Mediafax.

    “Credem că aceste noi descoperiri şi noile analize ştiinţifice care tocmai au fost efectuate lasă spaţiu pentru foarte puţină îndoială asupra faptului că tabloul este opera lui Leonardo”, a declarat David Feldman, vicepreşedinte al Mona Lisa Foundation din Zurich.

    “Vasta majoritate a experţilor fie sunt de acord cu noi, fie acceptă că teoria noastră are şanse foarte mari să fie adevărată”, a spus Feldman.

    Pictura prezintă o Lisa del Giacondo mai tânără, soţia unui negustor din Florenţa care este subiectul capodoperei expuse la Luvru şi care a ajuns în colecţia de artă a familie regale franceze în 1519, când Leonardo da Vinci a murit, în Franţa, conform Mediafax.

    Versiunea “timpurie” a picturii, despre a cărei existenţă apar menţiuni în mai multe relatări din secolul al XVI-lea, a ieşit la lumină la începutul secolului al XX-lea, când negustorul şi colecţionarul de artă britanic Hugh Blaker a descoperit-o în 1911 într-o casă din regiunea rurală a Angliei de sud-vest.

    Blaker, care a deţinut tabloul pentru mai mulţi ani şi a efectuat mai multe încercări nereuşite de a-l autentifica, nu a identificat niciodată casa sau proprietarii din 1911 ai operei.

    Într-un comunicat remis Reuters, o echipă de cercetători spune că au dat de urma unei lucrări intitulate “La Joconde”, împrumutată unei expoziţii de artă din oraşul Yeovil, din Anglia, în 1856, şi vândute unui negustor de argint doi ani mai târziu.

    Mergând înapoi în timp, cercetătorii spun că au găsit un document potrivit căruia un tânăr nobil din Somerset, James Marwood, a fost proprietarul unui tablou realizat de Leonardo intitulat “La Joconde” care a fost cumpărat probabil în timpul unei călătorii în Italia în jurul anilor 1780.

    Echipa a stabilit şi existenţa unei legături implicite cu o altă familie nobilă din Somerset care avea un interes profund în ce priveşte arta renascentistă şi care a locuit în casa Montacute, clădire care în prezent este o atracţie turistică majoră.

  • Anchetă privind atribuirea drepturilor TV la meciurile din Premier League

    Autoritatea de reglementare în comunicaţii (Ofcom) a anunţat că va investiga anumite bariere competiţionale ca urmare a unei plângeri înaintată în septembrie de Virgin Media.

    În prezent, drepturile tv sunt deţinute de BT şi Sky Sports, deţinută parţial de magnatul media Rupert Murdoch.

    Virgin consideră că nu se difuzează suficiente meciuri în direct, iar telespectatorii sunt nevoiţi să plătească abonamente din ce în ce mai scumpe pentru a avea acces la posturile deţinătoare de drepturi.

    Drepturile TV din Marea Britanie au crescut cu 70 la sută, ajungând la trei miliarde de lire sterline (3,7 miliarde de euro) pentru trei sezoane. Contractul aflat în vigoare se va încheia în 2016.

    Următoarea licitaţie pentru cedarea drepturilor tv ar trebui să aibă loc la începutul anului 2015, dar procesul nu ar trebui să fie afectat de ancheta Ofcom, care ar putea dura câţiva ani.

    Ofcom a anunţat, prin intermediul unui comunicat de presă, că se va consulta cu asociaţiile de suporteri pentru a aduna punctele de vedere în ceea ce priveşte programarea partidelor.

  • Istoria banilor: Evul Mediu şi ascensiunea băncilor

    Evul Mediu a fost o perioadă în care moneda s-a diversificat, fiecare regat folosind propriul sistem monetar. Monedele bizantine şi-au păstrat puterea de circulaţie, cele create de Constantin cel Mare, milliarense, siliqua şi solidusul, la mijlocul secolului al IX-lea apărând, pe lângă monedele plane şi unele concave (skeyphate). Lumea medievală a folosit drept etalon, pe rând, dinarul, grosul şi talerul, dar statele germane au adoptat pfenigul, care în Anglia a devenit penny.

    Perperul a fost emis de împăratul Alexis I, în cadrul unei mari reforme monetare, în anii 1092 – 1093. Moneda a fost bătută până la finele domniei lui Andronic al III-lea, în 1328. În secolul XII statele germane scot piese noi, aşa numitele bactreate – bani de tinichea, foarte subţiri, care foşneau. În secolul XIII în Anglia apare sterlingul, monedă din argint, în Austria creiţarul (cu o cruce – kreutz – pe revers) iar la Florenţa florinul, de aur. Cruciadele şi sumele importante de bani necesare finanţării acestora au constituit un stimul pentru sistemul bancar european.

    În jurul anului 900 în China apar banii de hârtie, iar în 960 emisiunile de bancnote au devenit regulate. Rezultatul nu este greu de ghicit: inflaţie, cămătărie, dar şi primul tratat despre monetărie, al împăratului Hung Tsun (1149). Banii de hârtie sunt folosiţi şi de Imperiul Mongol, care după 1230 includea şi China. în următoarea sută de ani hârtia devine ban în India, Japonia şi Persia. După 1400 putem vorbi deja de hiperinflaţie – o bancnotă cu o valoare nominală de 1000 de monede ajunge să valoreze numai trei.

    Europenii află despre banii de hârtie de la Marco Polo, care a trăit în China între 1275 şi 1292.

    În 1355 Nicole Oresme, cel mai important economist al Evului Mediu publică De Origine Natura Jura et Mutationibus Monetrum, unde face conexiunea dintre cantitatea de metal preţios aflat în circulaţie şi valoarea banilor. În 1370 Oresme devine consilier al regelui Charles V al Franţei.

    Din 1400 încep să apară băncile, la Barcelona şi la Genoa în timp ce la Florenţa este legalizată modificarea dobânzilor.
    1440 însemnă inventarea tiparului, de către Gutenberg. Tiparniţa este modificată, printre alţii şi de Leonardo da Vinci, pentru a putea fi folosită la producerea banilor, cu 200 de ani înainte de apariţia primelor bancnote în lumea occidentală.

    Cincisprezece ani mai târziu chinezii renunţă la banii de hârtie, după 500 de ani de folosire a acestora. La baza deciziei pare a sta inflaţia.

    Pentru europeni urmează perioada marilor descoperiri geografice – America, drumul spre India, conchistadorii în America de Sud – iar dezvoltarea comercială care a urmat acestora a fost cât se poate de benefică dezvoltării sistemului financiar.

  • Scoţia şi separatismul, ca simptom de epidemie geopolitică

    ANDREAS UTERMANN, DIRECTOR DE INVESTIŢII LA ALLIANZ GLOBAL INVESTORS, consideră că mişcările de independenţă s-ar putea extinde ca focul în Europa, unde vocile care susţin autonomia sau independenţa se fac auzite peste tot, din Spania, Franţa, Belgia sau Italia şi până în Bosnia şi Herţegovina, Cipru, România, Republica Moldova sau Georgia, fără să mai vorbim de estul Ucrainei, actuala zonă fierbinte a continentului.

    Marea Britanie a fost centrul gravitaţional al sistemului internaţional de la sfârşitul războaielor napoleoniene şi până la Al Doilea Război Mondial. Structura imperială construită de britanici a configurat nu doar sistemul internaţional, dar şi ordinea politică a unor state diverse, din Statele Unite şi până în India. Regatul Unit a creat şi a condus revoluţia industrială şi în multe privinţe a reprezentat un pivot al istoriei mondiale. Faptul că această uniune ar putea fi dizolvată este şocant şi dezvăluie informaţii importante despre direcţia către care se îndreaptă lumea, explică analistul politic George Friedman.

    Jeremy Warner, editor la publicaţia The Daily Telegraph, spune că ceea ce se întâmplă în Scoţia aparent este de mică amploare, având în vedere că economia regiunii are o contribuţie de sub 10% la PIB-ul britanic. Istoria este însă plină de evenimente aparent neimportante care au declanşat evenimente de un impact mult mai mare, unele cu consecinţe geopolitice şi economice catastrofale. Un astfel de exemplu este Primul Război Mondial, de la a cărui izbucnire s-au împlinit 100 de ani, declanşat de asasinarea la Sarajevo, la 28 iunie 1914, a arhiducelui Franz Ferdinand şi a soţiei sale Sophie.

    Alte evenimente iniţial minore au avut efecte pozitive majore, prin intermediul perestroikăi şi glasnostului, un exemplu fiind greva de la şantierul naval Gdansk din Polonia, care a culminat cu căderea zidului Berlinului şi reconfigurarea geopolitică a celei mai mari părţi a estului Europei.

    Pentru britanici, divizarea naţiunii ar fi în mod evident un eveniment de mare amploare. Indiferent de rezultatul referendumului, acesta pare destinat să modifice pentru totdeauna natura uniunii, iar rămânerea Scoţiei în Marea Britanie va fi aproape la fel de dificilă, din punctul de vedere al implicaţiilor constituţionale, ca şi separarea completă.
    Pentru a convinge scoţienii să rămână în uniune, liderii principalelor partide din Marea Britanie, conservator, laburist şi liber-democrat, David Cameron, Ed Miliband şi Nick Clegg, au promis alocarea mai echitabilă a resurselor şi menţinerea sistemului de finanţare Barnett prin care sunt distribuite fondurile publice la nivelul Regatului Unit. În opinia lor, formula Better Together (Mai Bine Împreună) este o viziune care poate fi îmbrăţişată de Scoţia.

    Pe de altă parte, Lordul Barnett, care a creat sistemul de finanţare în 1978, pe vremea când era şeful trezoreriei britanice, a afirmat într-un interviu pentru BBC Radio că acest sistem este ”incorect„ şi a reiterat apelul să fie eliminat.

    Angajamentul celor trei lideri politici a apărut pe prima pagină a publicaţiei Daily Record. Susţinătorii independenţei, în frunte cu prim-ministrul Scoţiei, Alex Salmond, consideră că planul, anunţat abia sfârşitul campaniei, este o insultă la adresa inteligenţei alegătorilor.

    Planul promite prerogative extinse pentru Parlamentul din Scoţia şi recunoaşte că uniunea există pentru a asigura oportunităţi şi securitate pentru toţi, prin distribuţia echitabilă a resurselor. O altă prevedere este faptul că ultimul cuvânt în finanţarea sistemului naţional de sănătate va reveni guvernului scoţian.

    ERSPECTIVELE ECONOMICE ALE UNEI SCOŢII INDEPENDENTE
    Să ne imaginăm o ţară cu populaţia statului american Colorado, cu suprafaţa Cehiei şi cu o industrie financiară de 10 ori mai mare decât restul economiei, care este dominată de petrol, alcool şi turism, avertizează preşedintele companiei de consultanţă Stratfor, George Friedman. Aşa ar porni Scoţia ca stat independent.

    Discuţiile despre împărţirea activelor şi a datoriilor şi asigurarea stabilităţii sectorului bancar ar putea schimba toate aceste lucruri. În acelaşi timp, companii ca Royal Bank of Scotland au avertizat deja că îşi vor transfera operaţiunile centrale din regiune.

    Analiştii, companiile şi politicienii iau în serios posibilitatea separării Scoţiei şi există dezacorduri privind performanţele economice ale noii naţiuni, unii prezicând austeritate bugetară şi preţuri mai mari, în timp ce alţii consideră că un plan de a reduce taxele pentru companii ar ajuta la atragerea unor noi afaceri.

    ”Pe termen scurt, standardul de viaţă ar scădea, existând un impact economic uriaş din cauza incertitudinilor. Pe termen lung, în lume există numeroase ţări de dimensiunea Scoţiei care sunt bogate şi prospere, dar depinde de cât de buni vor fi oficialii aleşi„, a arătat Rob Wood, economist la Berenberg Bank în Londra şi fost oficial al Băncii Angliei.

    Economia Scoţiei este de circa 130 de miliarde de lire sterline (211 miliarde de dolari), sau de 150 de miliarde de lire dacă este inclusă şi contribuţia activităţilor din Marea Nordului. PIB-ul este echivalent cu cel al Qatarului sau al Greciei.

    Între principalele probleme cu care s-ar confrunta premierul Alex Salmond va fi finanţarea statului şi anume să atragă creditorii fără să beneficieze de reputaţia Marii Britanii, care nu a intrat vreodată în default, de-a lungul secolelor.
    Oficialii de ambele părţi ale graniţei nou formate îşi vor disputa dreptul de proprietate asupra petrolului şi gazelor din Marea Nordului, dar Scoţia mai are şi whisky, cu exporturi anuale de circa 4,3 miliarde de lire, şi turism, vizitatorii cheltuind anul trecut în regiune 4,6 miliarde de lire.

  • Decizia curajoasă prin care şefii Coca-Cola luptă împotriva obezităţii

    Coca-Cola a acceptat să marcheze etichetele pe băuturile vândute în stilul culorilor semaforului. Decizia a fost luata in Marea Britanie, pentru a ajuta la combaterea crizei de obezitate care a început să capete amploare în ţară, potrivit The Guardian. Compania va folosi o combinaţie de roşu, portocaliu şi verde pe etichetele sale cu scopul de a informa în legătură cu zahărul conţinut de băuturi, pentru ca publicul să afle cât de sănătos sau nesănătos este un produs.

    “Consumatorii din Marea Britanie ne-au spus că vor o etichetare unică pentru toate produsele noastre astfel încât să facă alegerile potrivite pentru ei şi familiile lor”, spune Jon Woods, directorul general al filialei din Marea Britanie şi Irlanda. Noile etichete vor apărea pe produse în prima jumătate a anului viitor. Jane Ellison, ministrul sănătăţii din Anglia a lăudat Coca-Cola pentru adoptarea acestei decizii, respinsă de companii precum Kellogg’s, Heinz, Unilever şi alţii.
     

  • VREMEA până în luna octombrie. Ce temperaturi vor fi şi cât va ploua. HARTA ANM

     Estimările sezoniere sunt realizate de către Centrul European pentru prognoze pe medie durată (ECMWF) de la Reading, Anglia şi au un grad de realizare de aproximativ 60%. Este estimată distribuţia temperaturilor medii lunare, precum şi distributia cantităţilor lunare de precipitaţii, iar fenomenele extreme cu o durată scurtă de manifestare nu pot fi prognozate cu ajutorul acestui produs.

    AUGUST

    Regimul termic va avea valori normale în majoritatea regiunilor, exceptând vestul ţării, unde local valorile termice pot fi peste mediile perioadei.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Tinerii care pleacă să studieze în străinătate nu ştiu de ce să se întoarcă în România

    “IN SUTE DE INTERVIURI TELEFONICE SAU FAŢĂ ÎN FAŢĂ, AM OBSERVAT EXTREMELE: 10% nici nu îşi mai pun problema de a se întoarce în România, 10% sunt patrioţi şi îşi doresc să se întoarcă, iar restul spun m-aş întoarce, dar nu ştiu la ce”, explică Adriana Comăneci, managing partner al companiei de recrutare Reviro, parte a grupului Educativa, cum se împart absolvenţii români din străinătate.

    Faptul că mulţi tineri pleacă la studii în afara ţării şi astfel se rup complet de realitatea mediului de afaceri din România a inspirat-o pe ea şi pe Alexandru Ghiţă, preşedintele grupului Educativa, să creeze un model de recrutare atipic. Pentru Ghiţă, ideea a venit natural: de zece ani organizează Târgul Universităţilor Străine în România, RIUF, şi oferă consiliere celor care vor să plece la studii în străinătate. Aşadar, de ce să nu îi ajute tot el să se şi întoarcă?

    Experienţa în resurse umane a Adrianei Comăneci, care la 26 de ani era director de resurse umane al Grupului Rompetrol şi care, ulterior, s-a ocupat de resursele umane ale lanţului mic.ro, a condus la fondarea afacerii Reviro. Ghiţă şi Comăneci au intrat cu Reviro în zona antreprenoriatului social, zonă care motivează prin satisfacţii mai degrabă spirituale decât materiale.

    DEEA S-A CONCRETIZAT ANUL TRECUT, ÎN URMA UNEI INVESTIŢII TOTALE DE CIRCA 10-15.000 DE EURO ŞI A UNEI ECHIPE FORMATE DIN ŞAPTE OAMENI. Procesul de recrutare începe prin căutările în online, prin toate reţelele de socializare, dar şi printr-o reţea formată din circa 40 de tineri ambasadori. Cei care află despre program au posibilitatea de a trimite un CV şi sunt apoi contactaţi pentru consiliere sau interviuri. Companiile care activează pe piaţa autohtonă îşi prezintă ofertele de joburi pe site contra unei taxe care variază în funcţie de serviciile oferite: un serviciu de promovare sau un serviciu complet de recrutare şi selecţie.

    În prezent, pe site şi-au înscris joburile circa 25 de companii din FMCG, management consulting, imobiliare, telecom, printre ei numărându-se Colliers, Vodafone România, Coca-Cola sau Wrigley’s. “Ne adresăm în special companiilor cu o anumită cultură organizaţională, unde oamenii sunt deschişi, apreciază efortul studiului în străinătate şi apreciază oamenii valoroşi care îşi doresc să se dezvolte foarte rapid. Din păcate, nu orice companie este deschisă către acest lucru şi doreşte să acomodeze, să aibă grijă de astfel de oameni”, descrie Comăneci percepţia companiilor româneşti. Acestea nu oferă joburi speciale tinerilor cu studii în străinătate, iar ei intră în competiţie directă cu absolvenţii din universităţile autohtone.

    STATISTICA ARATĂ ÎNSĂ, POTRIVIT LUI COMĂNECI, CĂ EXISTĂ MAI MULTE PERSOANE CU COMPETENŢE TRANSFERABILE căutate de majoritatea companiilor mari şi medii în masa tinerilor cu studii în străinătate, spre deosebire de absolvenţii facultăţilor din ţară. “Plusurile sunt abilităţile de a se dezvolta singuri, de a-şi găsi noi prieteni, de a se adapta la noi culturi, pe de o parte, iar pe de altă parte, metodologia de studiu de acolo: cât de multe cunoştinţe acumulează ei şi cât de multă practică fac în perioada facultăţii astfel încât pregătirea lor pentru a munci este mult mai mare, echivalând cu cea a unei persoane care a studiat aici, dar a fost implicată în foarte multe abilităţi extracuriculare”, observă Comăneci.

    PÂNĂ ACUM, AU PRIMIT APROXIMATIV 2.000 DE CV-URI ŞI SUTE DE OAMENI AU VENIT LA INTERVIURI, dar doar 20 de tineri au fost plasaţi cu succes în companii. Pentru un loc de muncă în FMCG de pildă, doar unul din cei 56 de aplicanţi a fost ales pentru una din cele cinci poziţii oferite de companie. Una dintre explicaţii ar fi faptul că mulţi dintre tinerii şcoliţi în afara ţării au o problemă de calibrare: “Unii dintre ei au pretenţia de a fi trataţi diferit doar pentru că au studiat în străinătate, şi nu prin modul în care au ales să valorifice această experienţă”. Contrar percepţiei unora, studiile în străinătate nu reprezintă un argument pentru un salariu mai mare, iar argumentul principal al celor care se întorc este, de cele mai multe ori, familia. Avantajele unui job în România vin din oportunităţile industriilor în dezvoltare. “Dacă în vest ca să ajungi din punctul A în punctul C trebuie să treci prin B, în România poţi uneori să ajungi direct în C.”

    SIMONA IERNILĂ, ÎN VÂRSTĂ DE 26 DE ANI, ESTE UNUL DINTRE STUDENŢII CARE AU OBSERVAT CĂ LUCRURILE NU SUNT CHIAR ATÂT DE ROZ într-o ţară mai dezvoltată şi lucrează în prezent la Vodafone, ca discover management trainee. După ce a obţinut licenţa în administrarea afacerilor la ASE, a plecat în 2009 la Rotterdam (Olanda), unde a studiat la RSM Erasmus University şi şi-a obţinut masteratul în administrarea afacerilor cu o dublă specializare – management strategic şi managementul inovaţiei. A făcut practică timp de şase luni în cadrul Philips, dar faptul că organizaţia era în proces de restructurare nu i-a permis să îşi dezvolte cariera în echipa de IT Innovation a companiei. Chiar dacă oportunităţi de angajare existau în continuare, s-a lovit apoi de lipsa unui permis de muncă.

    S-a întors în ţară pentru a petrece timp alături de familie şi, după ce s-a ocupat o perioadă de dezvoltarea afacerilor familiei din Arad, a început să aplice pentru noi locuri de muncă. “M-am orientat funcţional, nu după locaţie. Am aplicat în Olanda, Germania, Belgia, România, Indonezia şi Singapore. Cred că un tânăr cu potenţial va găsi o modalitate să şi-l valorifice oriunde ar fi, într-o multinaţională, o firmă locală sau un start-up, într-o piaţă dezvoltată sau una emergentă”, explică ea.

  • Marea Britanie, noul rai al milionarilor

    CONFORM UNUI RAPORT REALIZAT DE NEW WORLD WEALTH, MAI MULT DE 60% DIN MILIONARII ÎN CAUZĂ PROVIN DIN EUROPA. ASTFEL, MAREA BRITANIE A AJUNS PE LOCUL TREI ÎN LUME CA NUMĂR DE MILIONARI, SUB STATELE UNITE (PUŢIN PESTE PATRU MILIOANE) ŞI JAPONIA (UN MILION). Ajustând datele la nivelul populaţiei, britanicii se află pe locul patru, în urma unor state precum Singapore (42 de milionari la o mie de locuitori) sau Elveţia (33 de milioanari la o mie de locuitori), dar înaintea Statelor Unite.

    Fluxul de milionari ce migrează către Marea Britanie este cel care face însă diferenţa: dacă în Statele Unite numărul milionarilor a crescut cu aproximativ 1%, în cazul Marii Britanii el a crescut cu 16%.

    Milionarii lumii migrează mai mult ca niciodată, creând zone de bogăţie şi modificând balanţa banilor în lume. Nicio altă ţară nu a primit mai mult de 100.000 de milionari din 2003 şi până în prezent. Ca urmare, milionarii care s-au mutat în Marea Britanie au transformat Londra în oraşul cu cei mai mulţi bogaţi de pe planetă. Către Singapore şi Statele Unite au emigrat în jur de 40.000, iar Australia, Hong Kong, Canada şi Emiratele Arabe Unite au devenit reşedinţa a peste zece mii de milionari.

    De unde vin însă toţi aceşti milionari care migrează în lumea întreagă? În primul rând, din China. Conform raportului, din statul chinez au plecat peste 76.000 de milionari în perioada 2003-2013. Pe următoarele locuri vin India, care a pierdut 43.000 de milionari, Franţa, Italia şi Rusia.

    Milionarii chinezi au migrat în marea lor majoritate către Hong Kong, Singapore şi Marea Britanie. Cei din India au vizat Marea Britanie, Statele Unite şi Australia, în vreme ce francezii şi italienii au ales Marea Britanie şi Elveţia.
    DE CE ALEG MILIONARII MAREA BRITANIE? Anglia primeşte cu entuziasm ceea ce agenţia britanică pentru emigrare (UKBA) a numit „emigranţi de mare valoare„, limitând în acelaşi timp accesul celor cu venituri reduse. Schimbările recente în legislaţia privind emigrarea sunt cât se poate de clare: milionarii şi mai ales miliardarii sunt bineveniţi în Anglia; ceilalţi mai au de aşteptat.

    Pe lângă aceste schimbări, există o altă tendinţă care se manifestă din ce în ce mai puternic: proprietăţile din Londra sunt cumpărate de străini bogaţi, iar efectul este că piaţa imobiliară din capitala Angliei a devenit cea mai scumpă din lume. Această circulaţie permanentă de oameni şi bani a modelat oraşul pe placul celor foarte bogaţi, astfel că mulţi britanici din clasa de mijloc aleg să locuiască în afara zonei metropolitane londoneze.