La ora 09.00 GMT (12.00 ora României), centrul uraganului Irene se afla la 55 de kilometri de Cap Lookout, în North Carolina, fiind însoţit de rafale de vânt cu viteza de 150 de kilometri pe oră.
Aeroporturile din New York vor fi închise sâmbătă începând de la prânz (19.00 ora României), iar primarul Michael Bloomberg a ordonat evacuarea a peste 250.000 de persoane care locuiesc în zona inundabilă a oraşului.
Mai mult pe www.mediafax.ro.
Daniel Antor a preluat conducerea M Car Trading, importatorul Mitsubishi pe piaţa locală, în luna mai a anului trecut de la Mihai Ivănescu, promovat la acea vreme în funcţia de preşedinte al Premium Auto, reprezentantul Jaguar şi Land Rover pe piaţa locală, tot parte a Ţiriac Holdings. Înainte să preia funcţia de CEO al importatorului Mitsubishi, Antor a deţinut funcţia de director servicii post-vânzare în cadrul M Car Trading. Principala provocare a lui Daniel Antor din acest an va fi relansarea vânzărilor Mitsubishi pe piaţa locală, după ce acestea au scăzut cu 30% anul trecut, la aproximativ 1.000 de autoturisme.
În primul trimestru al acestui an vânzările mărcii nipone pe piaţa locală au revenit pe un trend ascendent, înregistrând o creştere de aproape 20%, la peste 200 de autoturisme. În 2011 M Car Trading a devenit primul importator care a lansat pe piaţa locală un automobil electric, modelul i-MiEV. Cu toate că are un preţ de pornire de aproape 37.000 de euro, adică de aproape patru ori mai mare decât un autoturism “clasic” de dimensiuni similare, până la finele anului compania va livra cel puţin zece unităţi, de două ori mai mult decât se estima iniţial.
BUSINESS Magazin prezinta, in cea de-a sasea editie a anuarului 100 Tineri Manageri de Top, o noua generatie de business, managerii si antreprenorii de pana in 40 de ani care conduc cele mai importante si dinamice companii din Romania.
Comanda acum varianta electronica a catalogului la pretul de 25 lei.
“Fleacurile fac perfecţiunea, dar perfecţiunea în sine nu este un fleac”, spune un vechi proverb englezesc. Prezentul nu face decât să întărească această idee, dovadă şi faptul că, în plină criză, când activitatea constructorilor s-a prăbuşit, înfloreşte fără probleme o afacere legată de amenajarea locuinţelor. Este vorba de firma italiană Eclisse. Intrată pe piaţă anul trecut, a înregistrat o cifră de afaceri de 117.000 de euro, vânzând sisteme glisante pentru uşi. La prima vedere, sistemul pare nici mai mult, nici mai puţin, decât un fleac. Dar este genul de fleac care face diferenţa şi care convinge cumpărătorii să scoată din buzunar, pentru marca dorită, mai mulţi bani decât pentru un produs similar.
Fără a avea prea mare notorietate pe piaţa românească, sistemele de glisare a uşilor câştigă tot mai mult teren. În numai un an s-au vândut mii de asemenea sisteme. Principalul lor avantaj este spaţiul câştigat. O uşă cu deschidere clasică are nevoie de o suprafaţă medie de un metru pătrat, în vreme ce una glisantă alunecă pe lângă sau prin perete. În termeni foarte pragmatici, “cumpărătorul câştigă spaţiul pe care îl ocupă o uşă cu deschidere clasică”, spune De Faveri, care gesticulează animat când are în faţă, în show-room-ul de la marginea Capitalei, pe linia de centură din zona Popeşti-Leordeni, uşi care seamănă mai degrabă a opere de artă.
Şi-a pornit afacerea în urmă cu 21 de ani, având experienţă în lucrul cu metalul, pentru că “mi-am dat seama că în aparamentele mici din Italia economia de spaţiu era importantă”, spune De Faveri. Avea, spune el, la acea vreme prea puţini bani pentru a porni o afacere, dar foarte multă voinţă şi convingerea că produsul pe care l-a inventat se va vinde ca pâinea caldă. Cele 26 de procente în cotă de piaţă pe care le-a câştigat până acum Eclisse pe piaţa italiană (în Franţa au în jur de 10% din vânzările de uşi) îi dau dreptate. Firma are filiale în 34 de ţări, iar vânzările grupului au ajuns la 27 de milioane de euro anul trecut, cu o marjă de profitabilitate de circa 12%.
Abia anul trecut, când dificultăţile economice tăiaseră deja adânc din afacerile constructorilor, Eclisse a deschis, în urma unei investiţii de 40.000 de euro, şi o filială în România, un teren plin de potenţial pentru aceste produse. “Deşi e mai greu să vinzi produsele când clienţii nu le cunosc, preferăm să fim primii care intrăm pe piaţă”, declară Luca Manzato, director de export al Eclisse. El spune însă că şi-au conservat avantajul primului venit în toate pieţele pe care le-au abordat înaintea competitorilor. Manzato estimează că anual se vând în România în jur de 2 milioane de uşi, iar vânzările din primul an de funcţionare al firmei au fost peste aşteptări, ajungând la 117.000 de euro. Pentru anul în curs, reprezentanţii firmei se aşteaptă la o cifră de afaceri de 200.000 de euro, iar ţinta lor este ca pe termen mediu să ajungă la 20% din piaţă. Altfel spus, una din cinci uşi vândute ar urma să aibă sistem de glisare.
Preţurile acestor sisteme variază mult în funcţie de dimensiunile foii de uşă, care poate avea o înălţime de până la 2,9 m şi o lăţime de până la 4,7 m. Fireşte, sistemele de glisare pot fi simple sau complicate, dar “un cost mediu se plasează în jurul a 60 de euro”, spune Bogdan Manole, director tehnic al Eclisse România. Manole este partenerul pe care italienii l-au găsit pentru această ţară, molipsit şi el de pasiunea pentru sisteme de glisare a uşilor. El povesteşte că nu doar în construcţiile noi pot fi instalate astfel de sisteme, ci există soluţii şi pentru apartamente vechi. În cazul în care un perete nu permite instalarea unui sistem de glisare interior, care permite ca uşa să intre în perete, poate fi aplicat un cadru exterior.
Fireşte, nu doar cadrul este găselniţa. O uşă glisantă poate avea dispozitive care să permită menţinerea ei deschisă, să se închidă singură, poate fi de sticlă sau de lemn, cu cadru de aluminiu sau orice alt material se găseşte la vânzare. Cum sistemul are nevoie nu doar de pereţi pentru a fi montat, ci şi de uşă, Eclisse a încheiat parteneriate cu producători de uşi de pe piaţă, iar Manole crede că până la finalul anului sistemele pe care le vinde vor ajunge în cel puţin 1.000 de locuinţe. În plus, Eclisse prezintă dezvoltatorilor şi arhitecţilor soluţiile pe care le vinde. Fără excepţie însă, ultimul cuvânt îl au, de fiecare dată, clienţii finali. Iar Luigi de Faveri, care se mândreşte că participă activ la inventarea tuturor produselor pe care le vinde, are convingerea de nezdruncinat că produsele sale îşi vor găsi loc şi în casele românilor.
În celebrul serial Nip/Tuck apare la un moment dat un personaj extrem de interesant, cu un comportament adesea psihotic, dar suficient de şarmant încât să atragă atenţia privitorilor. Se numeşte Ava, iar rolul său era cel al unui life coach cu “apucături” New Age, care leagă şi dezleagă destine şi care utilizează metode mai mult sau mai puţin ortodoxe pentru a pune ordine în viaţa cursanţilor săi. Un personaj rece şi tăios care stârneşte în mod cert curiozităţi asupra unei meserii care cu greu poate fi încadrată într-o definiţe cuprinzătoare.
În viaţa reală şi la mii de kilometri distanţă, adică în România, o carieră în coaching arată cu totul diferit. Oana Stîngă a intrat recent în această branşă după 15 ani petrecuţi în mediul corporatist. Cunoaşte, aşadar, îndeaproape problemele cu care se confruntă cursanţii săi, dar ştie mai ales care sunt pârghiile prin care poate să le capteze atenţia şi să ajungă să-i influenţeze. Şi-a început cariera în publicitate, în cadrul grupului de comunicare Lowe, după care a urmat un program de Master of Business Administration, iar ultimii opt ani i-a petrecut în industria farma. Lucra atunci când a început să fie interesată de ideea de a deveni coach şi când a început cursurile de formare în domeniu. Mai mult decât atât, era ea însăşi manager şi conducea o echipă de 20 de oameni – ştia, deci, care sunt provocările cu care se confruntă un om într-o astfel de funcţie şi cât de important este să aibă competenţele potrivite. Cursurile sale de coaching au durat un an şi au costat aproximativ 3.000 de euro, dar spune că a meritat fiecare ban pentru că este foarte pasionată de noua sa profesie.
Acum este coach cu acte în regulă şi, după o vreme în care a făcut exclusiv life coaching, se pregăteşte să-şi formeze şi primele grupuri pentru business coaching. Ţinteşte pentru început specialiştii din companiile farma pentru că este industria pe care o cunoaşte cel mai bine, însă, în timp, plănuieşte să se extindă asupra mai multor domenii. Bankingul este unul dintre sectoare vizate şi asta pentru că băncile sunt instituţii mari, extrem de bine segmentate şi stratificate, ceea ce implică şi existenţa unui număr relativ mare de manageri. Adică de potenţiali clienţi pentru un coach. “Participanţii unei sesiuni de business coaching sunt, în general, middle şi top manageri, iar rolul meu nu este să îi învăţ mai mult din punct de vedere profesional, ci să îi ajut să se dezvolte pe altă zonă de aptitudini, cum ar fi să ştie să ofere feed-back, cum să aibă încredere în ei, cum să fie mai concentraţi pe business”, spune Oana Stîngă.
În esenţă, o sesiune de business coaching este tot un soi de training, durează în medie două zile, iar programa este construită pe un model piramidal, la sfârşitul căruia este desăvârşită aptitudinea, comportamentul sau cunoştinţa pe care un anumit manager vrea să o dobândească. O astfel de sesiune nu se desfăşoară însă într-un grup mai mare de 15 persoane, iar uneori şedinţele se fac exclusiv între coach şi un singur coachee, aşa cum se numesc cursanţii. Preţul unei şedinţe de o oră variază între 100 şi 500 de euro, atunci când este făcută cu un singur coachee, iar pentru un grup de 12 manageri tariful este de 4.500-5.000 de euro pe şedinţă.
Faţă de anii trecuţi, coach-ii au fost nevoiţi să-şi ajusteze în scădere tarifele, iar în tarifare contează foarte mult ce pachete de servicii sunt accesate de către clienţi, care este amplitudinea proiectelor derulate, dar şi “bagajul cu care clientul individual pleacă în această călătorie cu scop bine definit”, spune Mihaela Feodorof, managing partner al companiei de consultanţă YourWay şi coach, la rândul său.
Jobs, aflat în prezent în concediu medical, arată foarte slab, tras la faţă şi extrem de fragil, stând în picioare susţinut de o altă persoană care se uită la cameră. Fotografia este semnată de agenţia Pacific Coast News, specializată în poze de vedete.
Din fericire, TMZ nu a făcut comentarii despre aspectul fizic al lui Jobs, abţinându-se de la remarcele răutăcioase sau de prost-gust pe care le face de obicei despre celebrităţile de care e vorba în articolele publicate. Cititorii TMZ s-au indignat însă din cauza publicării pozei, considerând că ea încalcă intimitatea unui om demn de respectul americanilor pentru geniul lui tehnologic.
Reacţii ca “S-au terminat cumva ştirile cu grasa de Kardashian?”, “Limitaţi-vă la aventurile lui Lindsay Lohan” sau “Ruşine, retrageţi imediat poza de pe site!” abundă pe site, alături de urări de sănătate pentru Steve Jobs şi reflecţii ca “El a fost, ESTE şi întotdeauna va fi UN GENIU” ori “Steve Jobs, eşti un Thomas Edison al lumii moderne”. În fine, alţii au refuzat să creadă că poza e autentică şi i-au acuzat pe autorii ei că s-au folosit de Photoshop ca să denatureze imaginea lui Jobs.
Steve Jobs a demisionat miercuri, după 14 ani petrecuţi la conducerea companiei. “Am spus mereu că dacă va veni o zi când nu voi mai putea să fac faţă sarcinilor şi aşteptărilor ca CEO al Apple, voi fi primul care vă va anunţa”, a scris Jobs într-o declaraţie preluată de Bloomberg şi în care îl recomandă pe Tim Cook, fostul director de operaţiuni, drept cel mai potrivit pentru funcţia de CEO. “Din nefericire, acea zi a venit.”
Jobs, în vârstă de 56 de ani, se afla în concediu medical din 17 ianuarie. Starea sa de sănătate a constituit obiectul unor speculaţii îndelungate, după operaţia de cancer pancreatic din 2004 şi mai ales după cea de transplant de ficat din 2009. Anul acesta, Steve Jobs a revenit pentru scurtă vreme din concediu în martie, pentru a prezenta ultima versiune de iPad, apoi pentru un dineu pentru liderii din Silicon Valley oferit de preşedintele Barack Obama.
După o scădere iniţială, indicii bursieri au crescut – DJIA cu 1,27%, S&P 500 cu 1,44, Nasdaq Composite cu 2,19%, a transmis Reuters.
Admiţând că perspectiva economiei pe termen scurt a devenit mai puţin favorabilă, Bernanke s-a declarat optimist pe termen lung în privinţa redresării economiei şi a evitării unei noi recesiuni, a apreciat că evoluţia inflaţiei nu este îngrijorătoare şi a anunţat că în septembrie, Comitetul de Politică Monetară al Rezervei Federale se va reuni pentru două zile (în loc de o zi, cum se ştia iniţial) spre a discuta dacă este nevoie de măsuri suplimentare pentru stimularea economiei.
În traducere, aceasta înseamnă că, aşa cum sperau pieţele, Fed ar putea recurge la un nou program de relaxare cantitativă (cantitative easing – QE), respectiv de cumpărare de obligaţiuni americane, după ce programul precedent, al doilea de la declanşarea crizei financiare din 2008 (QE2), în valoare de 600 de miliarde de dolari, s-a încheiat în luna iunie.
Vezi aici discursul integral al preşedintelui Rezervei Federale.
“N-a dat undă verde pieţelor pentru QE3, dar n-a indicat nici opoziţia faţă de aceasta. Sugerând că inflaţia nu e de natură să îngrijoreze, a lăsat deschisă posibilitatea pentru QE3”, a comentat Kevin Caron, analist de strategie la Stifel, Nicolaus & Co. din New Jersey.
Aurul a crescut, de asemenea, cu 2%, depăşind 1.800 de dolari pe uncie în cursul tranzacţiilor de vineri, iar cuprul a atind maximul ultimelor trei săptămâni, reflectând incertitudinea ulterioară discursului lui Bernanke. Euro a crescut de la 1,4368 dolari joi la 1,4486, dolarul pierzând din valoare şi faţă de alte monede, ca yenul, dolarul canadian sau dolarul australian.
ŞOMAJUL, PRIORITATEA NR.1
La sfârşitul lui iunie, Bernanke a promis că nu va mai exista şi un al treilea program de cumpărare de obligaţiuni din iulie încolo, întrucât economia americană s-a redresat suficient, însă a adăugat că ar putea fi iniţiat un program QE3 “dacă se deteriorează condiţiile economice”.
Între timp, certurile din Congres pe marginea viitoarelor reduceri de cheltuieli de la buget au determinat Standard & Poor’s să reducă ratingul SUA, iar perspectivele economiei s-au înrăutăţit. În trimestrul al doilea, economia a crescut sub estimări, cu numai 1% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, conform datelor transmise vineri de Departamentul Comerţului, iar estimările de creştere a PIB au fost reduse de către instituţii ca Goldman Sachs (de la 1,7% la 1,5% pentru tot anul) şi de JP Morgan (de la 2,5% la 1% pentru trimestrul al patrulea).
La începutul lui august, Congresul a aprobat creşterea plafonului de îndatorare pentru SUA, în schimbul unor reduceri de cheltuieli cu cel puţin 2.100 de miliarde de dolari, care urmează să fie decise în detaliu până în luna noiembrie de un comitet legislativ format din 12 membri ai Congresului, democraţi şi republicani.
Ben Bernanke i-a criticat pe politicieni în discursul său susţinut la Jackson Hole, Wyoming, afirmând că bătălia politică din vară în jurul plafonului de îndatorare şi al bugetului federal a perturbat pieţele financiare “şi probabil şi economia”. “Acestei ţări i-ar trebui un proces mai bun de luare a deciziilor fiscale”, a spus el. Cu o asprime fără precedent în discursurile de până acum, notează The New York Times, preşedintele Rezervei Federale a apreciat că guvernul a devenit poate cea mai mare ameninţare a redresării economice.
“Calitatea politicilor economice din SUA va influenţa puternic perspectivele naţiunii pe termen lung”, a afirmat Bernanke. El a apreciat nivelul actual al şomajului pe termen lung drept “extraordinar de mare”, notând că aproape jumătate dintre şomeri au rămas fără slujbă timp de mai bine de şase luni, ceea ce erodează potenţialul şi capacităţile oamenilor şi îngreunează relansarea economiei. Rata şomajului a fost de 9,1% în iulie, aproape jumătate dintre şomeri nereuşind să-şi găsească de lucru de mai bine de 27 de săptămâni.
Echipa formată din specialişti ai Centrului de Protecţie a Plantelor “acţionează cu substanţe fitosanitare în fiecare zi”, folosind “concentraţia lor maximă”. Echipele se deplasează în teren în funcţie de sesizările primite, termenul de finalizare al acestora fiind de 48 de ore.
Până la data de 25 august au fost primite 234 de sesizări de la autorităţile locale, precum şi de la cetăţenii Capitalei, 63 dintre ele din sectorul 3, 111 din sectorul 4 şi 60 din sectorul 5. Până vineri după-amiază, 154 din cele 234 de sesizări fuseseră soluţionate.
Mai mult pe www.mediafax.ro.
La un an după ce mai multe state europene au început să demoleze taberele de romi şi să expulzeze sute de cetăţeni europeni în România, Comisia Europeană susţine că a câştigat lupta pentru protejarea drepturilor cetăţenilor la libertatea de mişcare în cadrul blocului comunitar.
Dar apărătorii drepturilor romilor au avertizat Bruxelles-ul că nu depune suficiente eforturi pentru a proteja cea mai mare minoritate etnică din Europa, şi că expulzările şi deportările continuă, în principal în Franţa şi Italia. Executivul UE susţine că a rezolvat 90 la sută din cazurile identificate de încălcare a libertăţii de mişcare începând de vara trecută.
Cu pieţele la marginea prăpastiei din cauza munţilor de datorii formaţi în Europa şi Statele Unite în timpul crizei financiare mondiale, 17 deţinători ai premiului Nobel în economie s-au reunit în această săptămână pe insula Lindau de pe lacul Constance din sudul Germaniei, pentru a discuta despre disciplina economică. Între participanţi se află Joseph Stiglitz, care a primit premiul Nobel în 2001, pentru activitatea sa privind reacţia pieţelor la informaţiile asimetrice, Myron Scholes, laureat în 1997 pentru activitatea în domeniul instrumentelor derivate, şi Robert Mundell, câştigător în 1999 al distincţiei pentru analiza sa în domeniul valutar. “Nu cred că euro este în pragul prăbuşirii. Europa trebuie să meargă înainte, spre un echivalent al Statelor Unite”, a arătat Mundell.