Numărul şomerilor (în vârstă de 15-74 ani), estimat pentru luna mai din anul curent este de 744 mii persoane, în creştere atât faţă de luna precedentă (720 mii) cât şi faţă de aceeaşi lună din anul precedent (733 mii). Pe sexe, rata şomajului pentru bărbaţi o depăşeşte cu 1,7 puncte procentuale pe cea a femeilor (valorile respective fiind 8,4% în cazul persoanelor de sex masculin şi 6,7% în cazul celor de sex feminin).
Blog
-
BCE, aşteptată să anunţe noi măsuri care să contribuie la rezolvarea crizei din zona euro
Consiliul guvernatorilor BCE se va reuni joi pentru a stabili dobânda de politică monetară, aflată în prezent la minimul record de 1%, iar majoritatea analiştilor anticipează o reducere a acesteia pentru stimularea creşterii economice. Nu este însă sigur dacă BCE va anunţa de exemplu noi măsuri de suplimentare a lichidităţilor puse la fispoziţia băncilor sau reluarea de achiziţii de obligaţiuni publice pe piaţa secundară. Cu toate acestea, numai o acţiune semnificativă a BCE, cu mijloace financiare teoretic limitate, ar putea pune capăt “unui cerc vicios al fricii”, a declarat Holger Schmieding, analist la banca Berenberg.
-
Indicatorii din China arată o înrăutăţire a perspectivelor economice ale ţării
Evoluţia negativă a acestui indicator va alimenta speculaţiile că banca centrală chineză va lua noi măsuri pentru relansarea activităţilor economice. Potrivit analiştilor, încetinirea creşterii exporturilor, a producţiei industriei prelucrătoare şi a investiţiilor în active fixe ar putea atrage a doua mare economie a lumii în cel mai grav declin al avansului PIB din ultimii 13 ani.
-
100 cele mai puternice femei din business – Astăzi: Severina Pascu, UPC România
Anterior acestei poziţii, ea a fost CFO al companiei din 2008. Între 2005 şi 2008 a ocupat poziţia de director în cadrul CAIB România, una dintre principalele bănci de investiţii din Europa Centrală. În perioada 2000 – 2005, Severina Pascu a lucrat în conducerea companiei americane de telecomunicaţii prin cablu Metromedia International, iar înainte de această funcţie a lucrat, timp de patru ani, la KPMG. Compania a încheiat 2011 cu un număr total de peste 1,14 milioane de abonaţi, în creştere cu 4% faţă de anul anterior. Veniturile companiei au coborât anul trecut cu 2,7%, la 143,5 milioane de dolari, compania încetinind semnificativ ritmul de scădere a afacerilor, odată cu creşterea numărului de abonamente cu 3,6%, la 1,608 milioane, potrivit datelor prezentate recent de grupul-mamă Liberty Global.
Catalogul “100 Cele Mai Puternice Femei Din Business” prezintă interviuri cu reprezentantele de success ale mediului de afaceri românesc actual şi conţine profilul profesional a 100 dintre liderii feminini.
Au experienţă, au putere, câştigă bine, sunt cochete şi se bucură de respectul celor din jur. Cuvântul lor este cel mai important sau printre cele mai importante în companiile pentru care lucrează. Cele mai puternice femei de afaceri din România sunt un segment aparte şi tot mai bine conturat dintr-o lume care, în mod tradiţional, a fost creată şi condusă de bărbaţi.
Catalogul “100 Cele Mai Puternice Femei Din Business” – prima ediţie va fi distribuit gratuit abonaţilor BUSINESS Magazin şi va putea fi achiziţionat online din 9 aprilie la adresa www.bmag.ro/cataloage, la preţul de 25 de lei (TVA inclus).
-
Modelul de referinţă
Conferinţa anuală Google I/O a devenit în ultimii ani un eveniment major în lumea tehnologiei, rivalizând cu ce era MacWorld pe vreme lui Jobs. Desigur că inginerii de la Google n-au carisma lui Jobs, dar avantajul este că zilele conferinţei sunt mai echilibrate din perspectiva “greutăţii” evenimentelor. Pe de altă parte, cei de la Google nu se ostenesc atât de mult precum cei de la Apple să păstreze secretul în privinţa noutăţilor, aşa că lumea cam ştie la ce să se aştepte.
La ora asta încă nu a început ziua a doua, dar prima zi a adus deja confirmarea unor zvonuri care circulau de multă vreme. În primul rând, Google a prezentat o tabletă sub brand propriu şi a lansat o nouă versiune a sistemului de operare Android, numită Jelly Bean, care echipează deja noul dispozitiv. Totodată, a fost lansat un soi de centru media numit Nexus Q, care pe lângă forma extravagantă (este o sferă) mai include nişte interesante caracteristici sociale şi pare să concureze cu Apple TV. Au mai fost introduse câteva servicii noi şi s-au adăugat noi funcţionalităţi în altele existente, dar ce mi s-a părut interesant este că de data aceasta toate noutăţile anunţate par convergente către o viziune destul de bine conturată: o lume mobilă dominată de Android şi unificată prin serviciile oferite de cloud-ul Google, care se centrează pe Google Play, Google Plus şi Google Drive. Până şi demonstraţia cu Google Glasses (chiar există, funcţionează şi vor intra pe piaţă anul viitor) oferită de Sergey Brin se încadrează în această viziune.
Tableta se cheamă Nexus 7 şi probabil că cifra 7 provine de la dimensiunea ecranului (în ţoli, adică aproape 18 cm), ceea ce pare să sugereze că ar putea urma şi modele mai mari. N-am să vă plictisesc cu specificaţiile tehnice, dar nu pot să trec peste faptul că este puternică (procesor Tegra quad-core plus o unitate grafică pe 12 nuclee), are un afişaj Gorilla Glass la rezoluţie HD (1280 x 800), iar noua versiune de Android aduce multe îmbunătăţiri. Există însă câteva detalii importante şi primul care merită subliniat este preţul: 199 de dolari pentru varianta cu 8 GB de memorie (249 de dolari pentru 16 GB). Al doilea ar fi greutatea de 340 de grame. Apoi merită notat faptul că are doar cameră frontală şi nu există posibilitatea de a adăuga memorie.
Preţul va produce un mic seism pe piaţa tabletelor Android, pentru că va fi foarte greu pentru alţi producători să ceară 400-500 de dolari pentru aparate asemănătoare. Pe de altă parte, tabletele cu preţuri similare (în principal Amazon Kindle Fire şi Nook Tablet) sunt clar depăşite de Nexus 7 la toate capitolele. Greutatea este importantă la tablete şi cele 50 de grame în plus ale lui Kindle Fire chiar contează (ca să nu mai spun de Microsoft Surface, care trece peste un kilogram). Interesant este că dispune doar de cameră frontală, dar motivaţia devine clară când aflăm că integrarea cu Google Plus este foarte strânsă, aşa că videoconferinţele (hangouts) cu până la zece prieteni vor fi o atracţie importantă nu doar pentru tabletă, ci şi pentru serviciul de socializare (despre care aflăm că a depăşit 250 de milioane de utilizatori şi este utilizat mai ales de pe dispozitive mobile). Absenţa slotului pentru carduri de memorie este un semn clar că Google nu prea vrea să stocăm în aparat muzică, filme sau cărţi cumpărate de la concurenţi (de pildă Amazon sau B&N), ci ne îndeamnă spre magazinul propriu, Google Play, care acum dispune de o oferă extrem de bogată. Mai mult chiar, un serviciu ne permite să ne transferăm colecţiile muzicale de la Apple (limita de 20.000 de piese nu este foarte constrângătoare).
Poate ar merita să lămurim chestiunea cu brandul. Spre deosebire de Microsoft, Google nu s-a ambiţionat să facă hardware şi, de fapt, tableta este fabricată de Asus (al cărui nume va figura pe carcasă, alături de Google). Esenţial este că Google a conlucrat foarte strâns cu Asus în faza de proiectare şi o mulţime de ingineri coreeni au petrecut multă vreme în Silicon Valley pentru a găsi variante care să răspundă cerinţelor formulate de inginerii de la Google. Faptul că pe tabletă va scrie Google reprezintă nu doar o valoare comercială, ci este şi o indicaţie că acesta este modelul de referinţă pentru tabletele Android.
Este clar că Google nu-şi propune să concureze cu Apple sau Microsoft, ci vizează un alt segment. Întregirea ofertei media trebuie pusă în ecuaţie cu răspândirea platformei Android, care acum rulează pe 400 de milioane de aparate şi numărul activărilor a depăşit un milion pe zi. Dacă fiecare cheltuieşte măcar zece dolari anual la Google Play, se adună o sumă frumuşică.
-
Cum se descurcă logistica, businessul momentului, fără drumuri, căi ferate şi legislaţie
“Dacă vorbim de investiţii, trebuie să ne uităm la mai mulţi factori. În primul rând, la infrastructură – autostrăzi, terminale, calea ferată, infrastructura intermodală. Toate acestea lipsesc. De asemenea, este importantă infrastructura soft, adică tot ce înseamnă partea de fiscalitate, legislaţie, vamă, aportul pe care îl putem avea aici astfel încât să facilităm importurile, dar şi partea comercială, respectiv marketingul, promovarea. Alt factor care trebuie luat în calcul este cel educaţional, pentru că în afara asociaţiilor de profil şi a câţiva antreprenori care ţin cursuri de specialitate nu există partea educaţională”, a declarat Dragoş Geleţu, director general al KLG Logistics România, la conferinţa “Logistică – servicii complexe pentru eficientizarea afacerilor”, organizată săptămâna trecută de BUSINESS Magazin.
El crede că este un moment oportun pentru ca autorităţile să sprijine acest domeniu. “Există fundamente, sunt companii care vor să mute centre de distribuţie, de producţie mare, dar au probleme pentru că nu avem infrastructură fizică, infrastructură soft. Pe partea de fiscalitate sunt probleme legate de plata TVA, există directive europene în acest sens, dar România nu le aplică pentru că se pune problema reducerii gradului de colectare. Cu cât ajutăm mai mult companii mari să vină în România, cu atât profităm mai mult din asta”, a arătat Geleţu.
Toate aceste probleme se regăsesc în preţul final al produselor. “În România, din păcate, avem un minim de 10-15% din partea de costuri logistice din cauza infrastructurii, ceea ce se traduce prin toate aceste neajunsuri. Asta înseamnă că românii cumpără mai scump decât un neamţ, un olandez, produsele fiind mai ieftine în afară decât în România”, a arătat reprezentantul KLG Logistics.
Pe de altă parte, Ion Lixandru, vicepreşedintele UNTRR, a arătat că dezvoltarea logistică a avut la bază doar consumul, neavând suportul dezvoltării infrastructurii. “Cel mai bine ar fi să facem o scrisoare, deşi poate pare naiv. Să cerem să se ducă la bun sfârşit toate proiectele începute de autorităţi. Este cel mai important, pentru că tehnologiile, inovaţiile în care investesc companiile sunt puse în umbră din cauză că aceste proiecte nu sunt duse la bun sfârşit”, a spus Lixandru.
Adriana Pălăşan, vicepreşedintele ARILOG, o asociaţie de profil, spune că în prezent există investitori interesaţi să înceapă noi proiecte pe acest segment, dar mai ales în domeniul producţiei şi mai puţin pe logistică. O tendinţă semnalată de reprezentantul ARILOG este asocierea între companiile de logistică în vederea optimizării costurilor şi acoperirii cât mai eficiente a cererii. “Dezvoltarea spaţiilor logistice în ţară are în spate acorduri între logisticieni, care lucrează împreună pentru reducerea costurilor. Nu poţi face nimic pentru infrastructură, dar poţi să lucrezi în interior pentru a avea costuri competitive.”
-
Noua ordine mondială
Recunosc că am ales mult mai greu decât de obicei imaginea care însoţeşte acest text şi la final mă cam durea capul; a fost pictată de Thomas Kinkade, un domn care poate fi numit pictor doar în măsura în care oricine pune nişte culori pe o pânză sau pe un carton poate fi numit aşa şi care a părăsit această lume cu trei luni în urmă, la 54 de ani.
Kinkade este însă un bun exemplu despre cum poţi folosi superficialitatea umană. A spus despre sine că este un pictor al luminii şi nu a ţinut cont de opiniile criticilor care l-au inclus fără să clipească în fenomenul kitsch; ba mai mult, a susţinut că are câte ceva în comun cu Walt Disney sau cu Norman Rockwell şi că vrea să facă oamenii fericiţi. Şi se pare că oamenii au fost destul de fericiţi, pentru că imaginile create de Kinkade şi produsele adiacente îi aduceau vânzări anuale de milioane de dolari şi prezenţa în circa 10 milioane de case americane. Spun imaginile şi produsele adiacente pentru că la Kinkade o pictură era vândută în zeci de variante care difereau între ele prin culoarea şi ornamentele ramei. Ba mai mult, puteai cumpăra căni cu imaginea respectivă, astfel încât fericirea să te lovească nu numai în sufragerie, ci şi în bucătărie sau pe terasă, iar pe lângă căni vin firesc şi calendarele, felicitările sau jocurile de tip puzzle. O schiţă care se cheamă “Începutul unei zile perfecte” (“…o dimineaţă atât de strălucitoare, de limpede, de plină de frumuseţe încât nu te vei putea împiedica să sărbătoreşti magnifica creaţie a Domnului….” – nu-i o prezentare minunată?) se vinde pe site-ul lui cu 29,99 dolari, dar are un discount de 50%. Şi mai trebuie spus că Kinkade nu s-a limitat la fericire cu discount, case de ţară, pergole şi floricele, peisaje idilice sau faruri la malul mării, ci a lucrat şi pentru entităţi economice sau pentru manifestări speciale: Walt Disney, NASCAR, Wal Mart, administratorii Graceland sau cei ai Yankee Stadium s-au folosit de priceperea sa de colorist.
Şi, vor spune unii, ce-i rău în asta? Imaginile au o graţie a lor, sunt plăcute privirii şi odihnitoare, nu? Păi asta-i privirea superficială. Un pictor nu-ţi transmite emoţii estetice simple, te obligă să te încrunţi, să te gândeşti, te ameninţă. Te poţi mulţumi cu “Începutul unei zile perfecte” sau zecile de ţigănci cu umerii dezveliţi pictate de Charles Roka, un alt mare maestru al kitschului, sau cu “Grădina la început de primăvară” din imaginea alăturată. Sau nu.
Un ins pe nume Nicholas Carr, care a scris chiar o carte despre noul fenomen al superficialităţii, povesteşte că, de-a lungul ultimilor ani, a trăit sentimentul că cineva îi rescrie memoria. Înainte putea citi articole lungi sau cărţi, timp de mai multe ore, cu plăcere. Acum concentrarea îi scade după numai o pagină sau două, pierde firul poveştii, îşi caută scuze pentru a face altceva, de preferinţă pe internet: poate un clip video, poate un twitter, poate un articol pe un blog.
Acest tip de schimbare, pe care îl simţim, probabil, cu toţii, nu cred că este rău, la un anume nivel; un exemplu bun este cel al lui Nietzsche, care a trecut la un moment dat de la scrisul de mână la o maşină de scris. Iar rezultatul a fost că şi textele sale s-au schimbat, trecând de la argumente, gânduri şi retorică la aforisme, jocuri de cuvinte şi stil telegrafic.
Rău este când nu mai înţelegi nici aforismele, jocurile de cuvinte şi chiar şi stilul telegrafic se dovedeşte prea stufos; atunci în superficialitatea ta nu mai are loc nimeni, iar convingerile tale devin legi. Noua ordine mondială.
-
100 TINERI MANAGERI DE TOP – Ştefan Ponea, Industrial Access
Ştefan Ponea a făcut pasul către antreprenoriat în 2005, când a fondat Industrial Acces, împreună cu trei asociaţi, cu o investiţie de 3 000 de dolari. Anterior, Ponea a lucrat din 1997 într-un grup de firme ce a cunoscut o dezvoltare spectaculoasă. “Când m-am angajat, echipa avea cinci angajaţi, iar când am plecat ajunsesem la 450 şi o cifră de afaceri de 30 milioane de euro”, îşi aminteşte el acum. Iniţial a lucrat ca şofer în cadrul companiei respective, iar pas cu pas a ajuns să conducă şi să dezvolte o divizie în cadrul grupului de firme. “Nu am lucrat pentru bani, ci pentru glorie în acea perioadă, astfel că atunci când m-am decis să îmi deschid propria afacere, resursele materiale pe care le-am avut au fost de 3 000 de dolari.” După ce a fondat propria firmă, a reuşit, încet-încet, să îi angajeze pe rând pe foştii săi colegi; de-a lungul anilor nimeni din echipa de la început nu a plecat din companie. Cel mai greu moment a fost cel când a plecat de la singura companie pentru care a lucrat, unde construise de la zero o divizie cu o cifră de afaceri de milioane de euro. “A trebuit să o iau de la început şi să construiesc Industrial Access. De la zero. A fost cel mai dificil, dar şi cel mai frumos moment, care mi-a oferit ocazia de a-mi pune în practică ideile, de a învăţa prin a face, a încerca, a greşi şi a plăti.”
Un pas important în dezvoltarea Industrial Access a avut loc în anul 2007, când fondul de investiţii Balkan Accession Fund a preluat 90% din acţiuni, într-o tranzacţie de 14 milioane de euro. Restul de 10% din acţiuni i-a rămas lui Ştefan Ponea, ceilalţi trei acţionari părăsind compania. Compania a ajuns de la o cotă de piaţă de 16% în 2008 la 23% în 2011. Acum Industrial Access are opt puncte de lucru în România, trei în Bulgaria, unul în Serbia şi unul în Republica Moldova şi şi-a propus ca până la finalul anului 2012 să ajungă la 30% din piaţa regională (Moldova, România, Bulgaria şi Serbia). Din motive personale, spune Ponea, a fost nevoit să lucreze în detrimentul pregătirii teoretice. “Tot ce am realizat până acum a fost rezultatul experienţei directe, nu al aplicării vreunor cunoştinţe teoretice învăţate.” În plus, din nevoia de a adapta foarte rapid afacerea la provocările pieţei, “am inventat, nu am copiat; când inventezi, este foarte greu să ţină cineva pasul cu tine. Aşa am şi reuşit ca în 2011 să avem cel mai bun an din istoria companiei”.
100 de tineri manageri sau antreprenori care, la nici 40 de ani, conduc companii cu afaceri de milioane euro sunt puşi anual, încă din 2006, în lumina reflectoarelor de jurnaliştii BUSINESS Magazin. Indiferent că sunt formaţi în multinaţionale sau au dobândit experienţă clădind propriile afaceri, ei sunt nu numai etalonul mediului de business românesc, ci şi cei care trasează direcţiile economiei.
BUSINESS Magazin vă prezintă a şaptea ediţie a catalogului 100 TINERI MANAGERI DE TOP. Catalogul este disponibil din data de 28 mai la toate punctele de difuzarea a presei Inmedio si Relay la pretul de 25 lei.
-
EURO 2012: Spania a învins Italia, scor 4-0, şi a câştigat Campionatul European pentru a doua oară consecutiv
Golurile au fost marcate de David Silva ’14, Jordi Alba ’41, Fernando Torres ’84 şi Juan Mata ’88. Din minutul 62, Italia a avut un jucător mai puţin în teren, după ce Thiago Motta s-a accidentat şi nu a putut fi înlocuit, deoarece selecţionerul Cesare Prandelli făcuse toate cele trei schimbări.
-
Unde ne tratăm, la Viena sau la Bucureşti?
Pentru locuitorii din vestul României, zicala “cel mai bun medic este trenul către Cluj” a fost trecută în ultimii ani în planul al doilea, după ce tot mai mulţi pacienţi au descoperit că un drum până la vecinii maghiari le aduce beneficii la un nivel mai ridicat faţă de condiţiile din inima Ardealului. La spitalele din Szeged, Debrecen, Berettyóújfalu sau Mátészalka ajung anual mii de pacienţi, date fiind distanţa mult mai mică faţă de cel mai apropiat centru universitar şi faptul că serviciile le sunt parţial decontate de casele judeţene de asigurări de sănătate. Pentru cei pentru care graniţa româno-maghiară e prea departe, soluţia e avionul către Viena. Fireşte, cu cât distanţa creşte, cu atât tratamentul e mai scump. Dar uneori asta e singura soluţie pentru a deveni iar sănătos.
Distanţa: 1.000 de km. Diferenţa: 20 de ani
“Când porneşti practic de la zero şi trebuie să surmontezi un ecart de 20 de ani, răspunsul referitor la felul în care sunt sau nu clinicile româneşti la nivelul celor din Vest nu poate fi uşor cuantificabil”, explică Nicolae Marcu, directorul general al MedLife, compania cu cea mai mare cifră de afaceri în piaţă. Marcu ar duce comparaţia mai degrabă la nivel de regiune, unde, potrivit managerului, faţă de ţările vecine, medicina privată din România este net superioară, atât în infrastructură şi în echipamente, cât şi în resurse umane. “Am văzut spitale private din sud-estul Europei şi vă garantez că cele din România sunt mai bune. Nu impresionează nici Polonia, nici Croaţia”, spune şeful MedLife. Marcu aduce în discuţie şi vizita omologilor săi din Marea Britanie sau Franţa, care au menţionat că “au avut ce să înveţe” şi că medicina privată din România a recuperat “foarte repede” ecartul faţă de ţările cu tradiţie în domeniu – “am putea spune că e nevoie doar de atenţie la reglajele fine”.
Şi totuşi, de unde ar veni ideea potrivit căreia clinicile româneşti ar avea un mare minus în faţa celor occidentale? “Există cel puţin un handicap de imagine pentru clinicile româneşti, în sensul că nu sunt comparate niciodată cu nişte clinici obişnuite din Occident, fie ele private sau de stat. Şi asta pentru că niciun pacient care pleacă din România nu merge la o clinică obişnuită”, spune Sergiu Neguţ, unul dintre executivii care a activat ani buni în dezvoltarea industriei şi proprietar al buticului de consultanţă SVP Consulting. Iar exemplele AKH din Viena sau ale altor clinici de la Istanbul, Frankfurt sau München, locuri în care se tratează anual mii de români, vin să confirme ipoteza lansată de Sergiu Neguţ. Nivelul de comparaţie este, deci, cel al clinicilor de top occidentale, iar la acest nivel e greu de ajuns pentru toate celelalte clinici din Vest, nu doar pentru clinicile private din România. El remarcă faptul că abia recent şi mai degrabă pe anumite nişe foarte înguste se poate vorbi de performanţă la nivelul clinicilor de top occidentale. “Clinicile româneşti au apărut ca răspuns la nivelul deplorabil de asistenţă şi confort în spitalele de stat. Aşa că pentru o bună bucată de vreme nici nu s-a pus problema unei concurenţe decât cu statul”, spune Neguţ.
Potrivit medicului Bogdan Ivănescu, preşedinte şi CEO al băncii de celule stem StemSure, sistemul privat românesc face eforturi intense pentru a ajunge la nivelul sistemului privat vest-european. Sectorul serviciilor medicale private este într-o continuă creştere din 2009 până astăzi, nivelul investiţiilor crescând de la an la an – “spre exemplu, din cele zece spitale private din Bucureşti, opt s-au deschis doar anul trecut, dar ne aflăm încă în etapa de început a medicinei private româneşti”. Medicul atrage atenţia că, deşi e o alternativă pentru serviciile oferite în sistem public, investiţiile va trebui să continue pentru a ne apropia de standardele vestice – “experienţa nu poate veni decât în timp, de la specialişti foarte bine pregătiţi şi, în special, de asumarea responsabilităţii actului medical de către clinicile private, indiferent de gravitatea cazului tratat”.