Tag: viata

  • O adolescentă de 17 ani a devenit model L’Oreal. Compania a văzut-o în tribune la Cupa Mondială

    Acum două săptămâni, Axelle Despiegelaere era o tânără de 17 ani care susţinea echipa naţională a Belgiei la Cupa Mondială din Brazilia. Cineva i-a făcut câteva fotografii pe care le-a postat pe o reţea socială, iar acest lucru i-a schimbat viaţa, relatează Business Insider.

    Fotografia cu tânăra a devenit virală şi a făcut înconjurul lumii, atât pe Twitter cât şi în ziare. După ce Belgia a fost eliminată din competiţie, Axelle şi-a făcut o pagină pe Facebook unde a strâns, în doar câteva zile, peste 18 mii de fani.

    La scurt timp după, ea a fost contactată de cei de la L’Oreal pentru un contract de modelling. Tânăra a acceptat, săptămâna trecută filmând primul clip pentru companie.

    Pe pagina de Facebook, Axelle a trecut următoarea descriere: Sunt Axelle Despiegelaere, tânăra suporteriţă din Belgia care a devenit brusc celebră în timpul cupei mondiale.

  • Viaţa în interiorul unei piramide: un arhitect din Mexic a construit o casă inspirată de una dintre minunile lumii – GALERIE FOTO

    Juan Carlos Ramos, un arhitect din Mexic, a creat o casă în forma unei piramide. Casa este realizată din pereţi de sticlă care permit accesul luminii naturale în interior.

    “Casa Piramidă”, aşa cum a denumit-o Ramos, este perfectă pentru o familie mică. Are două dormitoare, un living room şi o zonă de luat masa. Are deasemenea un balcon, garaj şi o librărie situată în vârful piramidei.

    Juan Carlos Ramos a lucrat în proiecte de arhitectură de-a lungul ultimilor zece ani, fiind de asemenea implicat în lucrări din cadrul unor studiouri precum Neoscape sau Fernando Romero EnterprisE.

    VIAŢA ÎN INTERIORUL UNEI PIRAMIDE – GALERIE FOTO

  • Băiatul care a lucrat jumătate din viaţă la un joc

    Adam Butcher a început să programeze la vârsta de 12 ani, iar unul dintre primele sale proiecte a fost jocul Tobias. A lucrat la numeroase alte proiecte de.a lungul timpului, însă a continuat să dezvolte Tobias, sperând că într-o bună zi îl va putea lansa. Şi a reuşit, 13 ani mai târziu. “Dacă mă gândesc în urmă, cred că aproape jumătate din viaţă am lucrat la acest proiect”, spune Butcher.

    Anii au trecut, iar Butcher a început să se confrunte cu diverse probleme: tehnologia evolua, limbajele de programare se modificau iar lumea începea să folosească tot mai mult consolele mobile de jocuri. Interfaţa jocului a fost schimbată de peste zece ori, după cum povesteşte chiar Adam Butcher, însă stilul jocului a rămas acelaşi.

    Unul din elementele la care programatorul a trebuit să renunţe a fost lungimea jocului. Iniţial, povestea avea câteva capitole în plus, însă Butcher crede că nu ar fi reuşit niciodată să ducă proiectul la sfârşit: “Mi-am dat seama că e ok să mai renunţ la câteva nivele, pentru că altfel ar mai fi durat probabil încă pe atât să le fac pe toate.”

    A lucrat timp de 13 ani la joc, lansându-l la începutul lunii iunie. Produsul este distribuit gratuit şi poate fi descărcat de pe tobiasgame.co.uk.

  • Cum ar trebui să îţi petreci primele 20 de minute de după muncă

    Răspunsul unui utilizator al Quora  la întrebarea “Care sunt micile schimbări din viaţă care au cel mai mare impact?” oferă o soluţie simplă pentru diminuarea obosolii acumulate la muncă în timpul săptămânii şi pentru dezvoltare personală într-un interval de timp care se risipeşte de obicei pe lucruri nesemnificative.

    Ajungem să ne petrecem ore din viaţă irosindu-ne timpul  petrecut acasă după serviciu, iar acest comportament ne aduce o explozie de energie spre miezul nopţii şi oboseală dimineaţa. Ciclul se repetă până în weekend, când, din nou, nu ne odihnim până târziu în noapte duminica şi suntem din nou obosiţi la începutul săptămânii.
    Utilizatorul Quora a înlocuit această rutină obositoare prin impunerea unei reguli pe care a numit-o “regula celor 20 de minute”. “Acum, când ajung acasă, mă străduiesc să petrec cel puţin 20 de minute făcând ceva constructiv – scriu un articol, citesc o carte, joc şah, încerc să învăţ o limbă străină cu DuoLingo (încerc să fac asta pe telefonul meu şi nu pe latpop pentru a minimiza riscul distragerii atenţiei), cânt la chitară, meditez, încep să învăţ un limbaj de programare sau să îmi îmbunătăţesc flexibilitatea cu exerciţii de stretching”, spune el. “Odată depăşite cele 20 de minute, veţi vedea că veţi regăsi puterea de a continua. După câteva săptămâni, veţi fi terminat o carte – ceea ce, pentru mulţi oameni, va fi prima după o perioadă lungă de timp”.

    Dacă nu aveţi energia de a face ceva în cele 20 de minute, autorul articolului are un sfat simplu: “Mergeţi la culcare”. Nu există un beneficiu concret în a urmări Facebook-ul până la epuizare, prin urmare v-ar ajuta să vă faceţi un obicei: “Nu aveţi energie? Dormiţi. Aveţi energie? Petreceţi-l făcând ceva util.”

     


     

  • Cu trei ani în urmă era falit şi la închisoare. Acum câştigă 300.000 de dolari pe lună

    Poate suna a scenariu de film, însă este povestea lui Jason Fyk, fondatorul WTF Magazine. Acum trei ani, el era falit, în închisoare şi aproape de sinucidere. A folosit Facebook pentru a-şi întoarce viaţa cu 180 de grade.

    Problemele financiare ale lui Fyk au început în 2005, atunci când piaţa imobiliară a luat o turnură ciudată. Fyk era un agent imobiliar tânăr, căsătorit şi cu un copil, iar lipsa banilor a început să îl apese. Lunile au trecut, iar Fyk a înţeles că trebuie să găsească o nouă metodă de a face bani. Câţiva prieteni i-au propus să pornească un website, aşa că a cumpărat domeniul WTFMagazine.com. Acronimul WTF venea “Where’s The Fun”, site-ul fiind practic o colecţie de poze şi clipuri amuzante, relatează Business Insider.

    “Echipa lucra practic fără niciun ban”, povesteşte Fyk. “Încercam să adunăm informaţii şi materiale de peste tot, dar nu aveam nici cea mai vagă idee ce facem”.

    WTF a devenit entitate juridică în septembrie 2010 şi a avut lansarea oficială la începutul anului 2011. Câteva săptămâni mai târziu, Fyk a condus până la Baltimore pentru a intervieva un grup de cascadori. Ajuns în parcare, el a observat că mai mulţi baărbaţi se luaseră la bătaie, drept pentru care a început să filmeze tot incidentul cu telefonul mobil. Printr-o neînţelegere, poliţia americană l-a arestat şi pe Fyk motivând că acesta ar fi aranjat de fapt încăierarea pentru a putea să o posteze pe site-ul WTF.

    Familia bărbatului a folosit ultimii bani pe care îi avea pentru a angaja un avocat; cu toate acestea, a durat două luni până ca el să fie eliberat.

    “Nu puteam să mă angajez la McDonald’s, pentru că aveam nişte facturi uriaşe de plătit”, îşi aminteşte Fyk. “Copilul meu a fost cel care m-a ţinut pe linia de plutire în acea perioadă”.

    Bărbatului i-a venit ideea să scrie o carte despre toate întâmplările prin care trecuse în ultimul timp, însă nefiind un autor cunoscut era greu de crezut că cineva ar fi acceptat să îl publice. “Singura resursă pe care o aveam la dispoziţie era social media, şi era gratuită. Am decis să învăţ tot ce există legat de Facebook şi să creez un fel de mişcare socială care să îmi dea notorietate.”

    Ideea a fost una cât se poate de bună: Fyk a folosit sistemul de pagini business al Facebook şi a creat zeci de astfel de pagini. În prezent, el “controlează” peste 28 de milioane de like-uri. Acestea aduc zeci de milioane de vizite pe siteul său, iar vizitele se concretizează în milioane de dolari, anual, din publicitate.Bărbatul încasează aproape 300.000 de dolari pe lună de pe urma WTF Magazine.

    WTF Magazine are acum 16 angajaţi, iar Fyk a angajat un aşa-numit “ghost writer” care să îi redacteze memoriile.

  • Povestea tinerei de 25 de ani care a devenit stewardesă în Dubai: Muncesc pentru ca într-o zi să pot să trăiesc fericită şi pe o bucată de pământ românesc

    Andra Conţiu, 25 de ani, a plecat din România în urmă cu doi ani, după ce a absolvit facultatea de alimentaţie şi turism la Braşov şi liceul la Topliţa. Spune că visa încă din facultate să devină stewardesă, aşa că a decis să se mute în Dubai, loc de unde vizitează acum întreaga lume.

    “Odată ce am ajuns în Dubai, oamenii din jurul meu au fost cei ce au crezut mai mult în visul meu, fără să ştie de el, şi m-au împins către realizarea lui”, povesteşte Andra, care lucrează ca însoţitor de bord în cadrul unei companii aeriene din Orientul Mijlociu.

    “Interviul de angajare a avut loc în Dubai, nu este uşor, te solicită, însă e important să transimiţi acea energie pozitivă. Desigur, emoţiile au fost prezente, poate pentru că ştii că cei cu care concurezi sunt toţi diferiţi, altă naţionalitate, altă experienţă, altă cultură.  Cred că am fost în jur de 30 de candidaţi în ziua în care am fost eu şi am rămas doar trei în final. Interviul se desfăşoară pe durata mai multor zile şi, desigur, organizarea este diferită faţă de cea din România. Ei practic fac o preselecţie online înainte de a te chema la interviu”, spune Andra Conţiu.

    Despre minusurile jobului de stewardesă, tânăra spune că cel mai tare îi lipseşte somnul, din cauza diferenţelor de fus orar. Există însă şi numeroase aspecte pozitive atunci când lucrezi pentru o companie aeriană: “Programul meu de muncă este clar diferit de oricare alt job, motiv pentru care rutina lipseşte din viaţa mea. Am multe zile libere, mai multe decât ţi se oferă în mod obişnuit, pe care fie le petrec în Dubai, fie pot pleca oriunde în lume pentru puţină relaxare”.

    Meseria de stewardesă este bine plătită, chiar şi pentru standardele înalte din Dubai: “Salariul unui însoţitor de bord diferă de la lună la lună, însă se poate ajunge la 2.000 de euro dacă ai zboruri bune, pentru că eşti plătit şi pentru orele de zbor, plus diurna din fiecare tură, ca să nu mai menţionez că ţi se oferă cazare şi toate facilităţile. Seniorii noştrii câştigă mai mult, nu pot spune cu exactitate cât, însă nimeni nu le plânge de milă”.

    Cum decurge însă o zi de lucru din viaţa unei stewardese? “Încep pregatirea pentru un zbor cu 4-5 ore înainte de decolare. Ca echipaj de bord, începem să ne pregătim de acasă cu bagaje, machiaj, coafură, ţinută, totul trebuie să fie perfect. Urmează drumul până la sediu, drum în care recitesc safe talk-ul, pentru a-mi reîmprospăta cunoştinţele. Trebuie să îţi faci check-in-ul cu minimum două ore înainte de zbor, iar punctualitatea e sfântă; pentru doar 30 de secunde întârziere rişti să nu mai fii primit la zbor. Echipajul se adună într-o sală de conferinţe, unde discutăm toate detaliile legate de zbor, ne cunoaştem între noi, pentru că la fiecare zbor oamenii sunt alţii şi bineinţeles trebuie să trecem de toate verificările: paşaport şi licenţa pentru avionul pe care zburăm să fie în regulă, vaccinurile să fie la zi, uniforma să fie imaculată, manichiura să fie făcută cu ojă roşie sau transparentă, părul strâns cum ne-au învăţat în timpul pregătirilor şi safe talk-ul. Safe talk-ul e cel ce produce emoţii mereu, se pune o întrebare legată fie de aviaţie, de cazuri medicale, de securitate, la care trebuie să ştii să răspunzi pentru a putea opera zborul respectiv. După ce ajungem la avion, mai sunt o serie de sarcini până la îmbarcarea pasagerilor, după care urmează munca noastră propriu-zisă din timpul unui zbor.”

    Andra Conţiu spune că îi lipsesc multe lucruri legate de ţară, însă viaţa din Orientul Mijlociu are beneficiile ei. “Am încetat să mai simt anumite lipsuri din momentul în care am început să zbor; familia şi prietenii sunt însă cei care îmi lipsesc în continuare. Viaţa din Dubai e cu totul alta, comparativ cu România. Automat, când esti lipsit de griji poţi să te bucuri de ceea ce este în jurul tău”. Tânăra este mulţumită de slujba ei şi de viaţa pe care o duce, însă ar dori să se întoarcă, cândva, în România: “Momentan nu e mai bine acasă. Muncesc, însă, ca într-o zi să pot să trăiesc fericită şi pe o bucată de pământ românesc.”

    Sute de românce lucrează în prezent ca însoţitoare de bord pentru companii precum Emirates, Qatar Airlines sau FlyDubai. Transportatorii aerieni din Orientul Mijlociu desfăşoară anual recrutări de personal în statele europene, ca urmare a dezvoltării agresive pe piaţa aeriană mondială.

  • O berărie din Statele Unite îţi oferă bere pentru toată viaţa la preţul de 1.000 de dolari

    Amy Johnson şi cei doi parteneri ai săi de afaceri, din Minnesota, aveau nevoie de 220.000 de dolari pentru a extinde barul pe care îl deţineau, incluzând în noul proiect şi un spaţiu în care să producă bere, relatează cei de la National Journal.

    Ei au încercat iniţial să găsească un investitor, însă cei care aveau posibilitatea de a finanţa cerea peste 50% din acţiunile afacerii. Aşa că cei trei antreprenori au început să vorbească cu rudele; nici această metodă nu s-a dovedit însă suficientă.

    Ideea care le-a venit celor trei a fost să adune sume mici de la mai multe persoane, oferindu-le în schimb diverse beneficii după ce proiectul ar fi dus la bun sfârşit. Astfel, ei au oferit bere pentru toată viaţa (sau atât timp cât barul va funcţiona) pentru suma de 1.000 de dolari.

    Cei doi au strâns suma de 220.000 de la 118 persoane. Momentan, barul oferă în medie 17 beri gratis pe zi, însă costul este extrem de mic la doar 40 de cenţi, berea fiind produsă de către ei.

    Unul dintre investitori este proprietarul clădirii în care se află barul. “Mi s-a părut o investiţie excelentă. Locuiesc în cartier şi beau bere, de ce să nu profit?”, a declarat Andy Root.

  • O berărie din Statele Unite îţi oferă bere pentru toată viaţa la preţul de 1.000 de dolari

    Amy Johnson şi cei doi parteneri ai săi de afaceri, din Minnesota, aveau nevoie de 220.000 de dolari pentru a extinde barul pe care îl deţineau, incluzând în noul proiect şi un spaţiu în care să producă bere, relatează cei de la National Journal.

    Ei au încercat iniţial să găsească un investitor, însă cei care aveau posibilitatea de a finanţa cerea peste 50% din acţiunile afacerii. Aşa că cei trei antreprenori au început să vorbească cu rudele; nici această metodă nu s-a dovedit însă suficientă.

    Ideea care le-a venit celor trei a fost să adune sume mici de la mai multe persoane, oferindu-le în schimb diverse beneficii după ce proiectul ar fi dus la bun sfârşit. Astfel, ei au oferit bere pentru toată viaţa (sau atât timp cât barul va funcţiona) pentru suma de 1.000 de dolari.

    Cei doi au strâns suma de 220.000 de la 118 persoane. Momentan, barul oferă în medie 17 beri gratis pe zi, însă costul este extrem de mic la doar 40 de cenţi, berea fiind produsă de către ei.

    Unul dintre investitori este proprietarul clădirii în care se află barul. “Mi s-a părut o investiţie excelentă. Locuiesc în cartier şi beau bere, de ce să nu profit?”, a declarat Andy Root.

  • Elita tinerilor manageri de 30 de ani. Au ajuns în vârf la vârsta la care alţii abia se angajează

    Citeşte în premieră  o sută de poveşti de succes ale tinerilor manageri din România în a noua ediţie a catalogului 100 TINERI MANAGERI DE TOP, care va fi lansat de Business Magazin în luna mai. Tot atunci vom premia cei mai performanţi tineri din mediul de afaceri la Gala Tineri Manageri de Top, organizată de Business Magazin.

    S-au născut cu doar câţiva ani înainte de Revoluţie, dar au ars etape, au învăţat mai mult şi mai repede, au renunţat de multe ori la viaţa personală şi au ajuns în vârf mai devreme decât alţii. Mai mulţi manageri şi antreprenori în jurul vârstei de 30 de ani au intrat în acest an în ediţia a noua a topului 100 tineri manageri. Este un trend, o consecinţă a crizei economice sau o nouă realitate a româniei intrarea tinerilor direct în prima linie de management a companiilor?


    “De curând am împlinit 30 de ani, dar mă simt ca la 20.” În urmă cu mai bine de un deceniu, Ghiţă Nistor, absolvent al şcolii profesionale din Cugir, specializarea prelucrător prin aşchiere, s-a angajat într-o fabrică de la Sebeş ca operator care regla şi programa maşini (CNC). Era parcursul cât se poate de firesc al unui tânăr aflat la majorat care a vrut să muncească încă de pe băncile şcolii. S-a angajat la Star Transmission în 2001 şi a început de jos în fabrica ce avea să devină după zece ani principala ancoră a grupului german Daimler în România.

    „Am reuşit de fiecare dată să-mi fixez obiective realiste şi să le ating, iar în acelaşi timp să construiesc echipe şi să mă îndrept cu ele în direcţia care le-a adus tuturor un plus în carieră. Mi-e greu să mă văd activând în alt domeniu decât cel pe care mi l-am ales de la bun început. Aici îmi sunt prietenii, competiţia şi de aici au venit întotdeauna provocările şi satisfacţiile„, spune tânărul. Plusul în carieră de care vorbeşte Ghiţă Nistor este de fapt parcursul său profesional, desprins parcă din scenariile unui film motivaţional.

    De la operator CNC a ajuns în doi ani maistru, conducându-şi practic colegii de la acea vreme, apoi, după alţi cinci ani, a devenit şeful biroului de producţie. Anul acesta, Nistor a apărut la inaugurarea de la Sebeş a investiţiei de 300 de milioane de euro a grupului Daimler, producătorul Mercedes-Benz, lângă premierul României, Victor Ponta, în postura de director de fabrică. Şi-a făcut între timp studiile şi va absolvi în vară facultatea de inginerie economică din cadrul Universităţii Tehnice din Cluj-Napoca. Studentul i-a convins pe nemţi să îl lase să conducă o echipă de 280 de oameni şi să gestioneze cea mai mare investiţie anunţată în ultimii ani în producţia de componente auto, unde vor fi produse viitoarele generaţii de cutii de viteze pentru autoturismele Mercedes-Benz.

    Nistor a fost numit în iunie 2013 director de producţie şi asamblare cutii de viteză cu dublu ambreiaj în şapte trepte, iar de anul acesta intră în responsabilitatea sa şi montajul cutiilor de viteză automate în cinci trepte. Deşi a întârziat cu studiile universitare, ardeleanul a făcut timp de doi ani cursuri de instruire în Elveţia, Austria şi Germania în domeniul asamblării cutiilor de viteză. „Mă mândresc cel mai mult cu faptul că am reuşit să producem cutii de viteză la acelaşi nivel calitativ precum colegii noştri din Hedelfingen. Presiunea a fost extrem de mare deoarece a fost pentru prima dată când s-au montat cutii de viteză altundeva decât în Germania, iar noi am dovedit că putem face faţă acestei provocări„, mărturiseşte şeful uzinei.

    Când am început să lucrăm la ediţia din 2014 a proiectului „100 tineri manageri de top„, a noua generaţie de câte o sută de manageri şi antreprenori, am crezut că va fi şi mai greu să găsim 100 de nume noi. Sunt oameni despre care nu s-a scris mai nimic în presa economică din România şi pe care echipa Business Magazin i-a descoperit. În 2006, lista cu primii 100 de manageri s-a legat cel mai repede dintre toate cele opt care au mai urmat şi a cuprins cei mai mulţi directori generali (faţă de următoarele ediţii, când managerii nu s-au repetat şi nominalizările i-au cuprins şi pe ceilalţi membri ai boardului, parteneri, directori financiari, de dezvoltare sau orice altă funcţie de management care presupune luarea unor decizii strategice pentru companie).

    Treptat au fost luaţi în calcul şi antreprenori, consultanţi şi avocaţi, pentru a aduce în faţă şi tinerii valoroşi din mediul de business care nu au luat contact cu cele mai mari companii din România. Principala motivaţie de lansare a acestui catalog în 2006 a fost că trebuie să vorbim despre tineri deoarece în ei stă relansarea României – oamenii aflaţi acum între 30 şi 50 de ani sunt exact prima generaţie matură a României de după 1990.

    În primul an de existenţă a produsului „100 tineri manageri de top„, 2006, Ghiţă Nistor era un simplu maistru în fabrică şi nu credea nici el că va ajunge să dea mâna cu cei mai puternici oameni din industria auto mondială. Tot atunci, Mihai Pătraşcu, antreprenorul care a dezvoltat magazinul online Evomag.ro, livra calculatoare cu o Dacie care se inunda la o ploaie mai serioasă şi se temea să nu dea faliment după ce un client a comandat trei laptopuri şi nu s-a mai întors să le plătească.

    Dorin Pena îi învăţa, în urmă cu opt ani, programare pe studenţii de la Politehnica din Bucureşti. Nici nu împlinise vârsta majoratului în anul 2000, când americanii de la gigantul IT Cisco ajungeau în sala de clasă a liceului „I. L. Caragiale„ din Ploieşti. Din absolvent al unui curs de cunoştinţe informatice organizat de Cisco în acel an, Pena a ajuns astăzi, la 31 de ani, directorul general al filialei din România.

    Mihai Galiş, în prezent directorul de magazine al Vodafone, era în 2006 la Washington, unde absolvise facultatea şi învăţa tainele meseriei de consultant financiar. Se întreba încă de atunci dacă un tânăr de nici 25 de ani ar trebui să dea o şansă României sau să îşi continue cariera peste ocean. Acum spune că un punct cheie în cariera sa a fost momentul despărţirii de jobul de consultant din Washington D.C. „Schimbarea a devenit cea mai bună alegere profesională din viaţa mea. Parcursul pe care l-am avut de atunci m-a făcut să realizez ca cel mai bun mod de a mă dezvolta sunt experienţele noi, în diverse ţări, industrii şi zone de expertiză.„ Acum recunoaşte că a fost o adevărată revelaţie faptul că, după opt ani de carieră în domeniul financiar, a făcut schimbarea către vânzări.

  • Şi-a făcut cu iubitul ei un magazin cu vânzări lunare de mii de euro în Bucureşti: “Mulţi clienţi nu înţeleg ce vindem”

    Afacerea “Magazinul cu mirodenii” a fost dezvoltată de Oana Baković împreună cu Bojan Spasic, partener nu doar de business, dar şi de viaţă, şi a fost inspirată din pasiunea lor pentru călătorii şi gătit.

    Baković a venit din Constanţa şi a început să lucreze în mica agenţie de publicitate Friends Advisors Spasic, construită de Spasic. Ea a studiat managementul şi comunicarea la Universitatea Media din Bucureşti şi a absolvit în 2007. După o investiţie de 80.000 de euro, a deschis în 2011 împreună cu Spasic spaţiul dedicat vânzărilor de mirodenii, în Dorobanţi.

    Oana Baković spune că într-un astfel de business implicarea trebuie să fie totală: “Avem zile când stăm cu plăcere de vorbă cu clienţii prin magazin, pescuim noi produse cu furnizori de peste hotare, plănuim noi reţete de amestecuri sau ne împrietenim cu un restaurant nou”. Totuşi, în agenda lui Baković, viaţa de familie se află pe primul loc, “fetiţa mea fiind principalul motiv pentru care am început acest business şi inspiraţia mea de zi cu zi. Există ciocniri între cele două vieţi, dar de cele mai multe ori familia câştigă”.

    Printre obiectivele ei se numără schimbarea percepţiei românilor legată de utilizarea şi necesitatea mirodeniilor din lumea întreagă. Iar dacă acum încasările lunare variază între 8.000 de lei şi 15.000 de lei, Baković este convinsă că numărul de clienţi va creşte în timp.