BusinessMagazin

Tag: politica

  • Delicatese pentru masa verde: caracatiţe, iepuroi şi scorpioni. Perlele politice ale săptămânii

    “Mă îndoiesc că România mai poate suporta a doua lovitură de stat după cea din 2007, sub aparenţă democratică; am îndoieli foarte serioase aici” – preşedintele suspendat Traian Băsescu

    “Un iepure sau un iepuroi, mai bine zis, care vrea să câştige la masa verde, fugind de români, după ce în prealabil i-a denigrat în întreaga lume civilizată” – senatorul PSD Dan Şova despre preşedintele suspendat Traian Băsescu

    “Vreau să îi spun lui Băsescu, cel care stă speriat şi turbat ca un scorpion care vrea să înţepe pe toţi românii, că vara asta nu se poartă albul lui, vara aceasta se poartă tricolorul României” – premierul Victor Ponta

    “Iar trebuie Moldova să salveze ţara Românească, ca acum 150 de ani. (…) Acum ei încearcă să ne aducă din nou în sălbăticie. Dar moldovenii se vor strânge iar ca acum 150 de ani” – Mihai-Răzvan Ungureanu, liderul ICCD

    “Dacă va continua să se agaţe de putere sub masca unor forme juridice, va avea parte de un sfârşit tragic” – fostul senator PSD Alexandru Athanasiu despre preşedintele suspendat Traian Băsescu

    “Dacă vreţi să vedeţi un film horror, priviţi duminică pe fereastră. O să vedeţi armate de zombi încolonate spre secţiile de vot” – Sebastian Lăzăroiu, ex-consilier prezidenţial

    “Eu cred că dacă Dan Voiculescu a fost, şi eu cred că a fost securist (…) dom’le în comerţul exterior în poziţia aia nu erai un biet informator. Deci dacă a fost, a fost ceva serios” – preşedintele interimar Crin Antonescu

  • O idee pentru cine (nu) merge la referendum

    “Din dorinţa de a asigura transparenţa, Regia Autonomă a Patrimoniului şi Protocolului de Stat (RA-APPS), prin intermediul Secretariatului General al Guvernului, a stabilit ca ziua de duminică, 29 iulie 2012, să fie Ziua Porţilor Deschise la Vila Dante, strada Dante Alighieri, intrarea din Bdul Mircea Eliade, cu acces prin strada Ivan Sergheevici Turgheniev.

    Publicul va avea acces între orele 10.00-20.00. Linii de transport în comun: Autobuze: 301, 282,182,135. Metrou: Staţia Aviatorilor.”

    Ulterior, preşedintele suspendat Traian Băsescu a replicat atacului USL, spunând că de fapt Victor Ponta, după ce a devenit şef al Guvernului, este cel care ar fi vrut să intre în posesia Vilei Dante.

  • Marea asmuţire: Electoratul, îmbrâncit să voteze şi somat să boicoteze

    Pe susţinătorii preşedintelui Băsescu, frica de a nu părea că au rămas prea puţini în perspectiva alegerilor din toamnă şi frica de o USL capabilă să scoată în stradă mulţimi furioase (dacă Traian Băsescu s-ar întoarce la Cotroceni cu o majoritate zdrobitoare de voturi împotrivă la un referendum invalidat din lipsă de prezenţă) i-a împiedicat să recunoască din capul locului că lipsa de la vot e singura carte pe care pot miza. Ei s-au trezit derutaţi chiar de inconsecvenţa preşedintelui suspendat, care întâi i-a înfierat pe boicotişti, pe motiv că Vestul trebuie să vadă că poporului îi pasă de democraţie, apoi i-a aprobat, pe motiv că a calculat că referendumul va fi fraudat cu 10%, pentru ca în final să anunţe că el participă la vot, deşi tocmai susţinuse că referendumul face parte dintr-o lovitură de stat pentru care liderii USL trebuie pedepsiţi penal.

    Pe susţinătorii USL, frica de propria lor prezenţă slabă la vot (în ciuda ideii general propagate că tot poporul vrea demiterea lui Băsescu) i-a împins spre iluzia că s-ar putea elimina în ultima clipă pragul de participare la vot (în pofida deciziei CCR, care a confirmat păstrarea pragului prin ambele legi promulgate de preşedintele interimar Antonescu) ori spre absurditatea că dacă referendumul nu e validat, se cheamă că Băsescu rămâne tot suspendat, iar Parlamentul ar trebui să decidă repetarea votului.

    În realitate, invalidarea unui referendum din lipsă de prezenţă e un lucru absolut firesc atunci când nu sunt suficienţi alegători interesaţi de tema propusă: aşa a fost în 2007, când referendumul organizat de preşedintele Băsescu pentru votul uninominal a căzut, fiindcă au participat numai 26% dintre alegători, deşi 81% dintre participanţi au aprobat iniţiativa preşedintelui. Pe atunci, Băsescu era cel care susţinea că pragul de prezenţă e ceva nedemocratic, deşi n-a încercat să-l desfiinţeze, iar liderii PSD şi PNL pomeneau de boicot, deşi nu l-au ridicat la rang de strategie electorală oficială. În consecinţă, nici pentru PSD şi PNL de atunci n-ar fi fost “democratică” o eliminare a pragului de prezenţă, nici pentru Băsescu de atunci n-ar fi fost “democratic” ca PSD şi PNL să ordone electoratului boicotul. Numai că memoria politicienilor e scurtă – sau, în termenii lui Băsescu, “numai boul e consecvent”.

  • Un curs prea mare pentru scandaluri prea meschine

    Diferenţa pare greu de sesizat, dar e esenţială. Ca să fie mai uşor de înţeles, avem şi un exemplu concret: leul scade nu pentru că USL vrea să-l dea jos pe preşedintele Băsescu sau pentru că aranjarea suspendării s-a făcut prea repede şi prea din topor pentru standardele europene, ci dimpotrivă, pentru că tranşarea luptei pentru putere din România se face prea lent pentru ca politicile economice din următoarele luni să mai poată rămâne previzibile.

    Moneda naţională este sub un atac speculativ, nejustificat de indicatorii macroeconomici, astfel încât Guvernul a cerut responsabililor cu siguranţa naţională să investigheze situaţia, a declarat purtătorul de cuvânt al Executivului. Nu e vorba de România lui iulie 2012, ci de Ungaria lui noiembrie 2011, când purtătorul de cuvânt Andras Giro-Szasz făcea această declaraţie despre soarta forintului, monedă care bătuse de-a lungul anului recorduri istorice de depreciere, scăzând cu 12% faţă de euro în şase luni. Agenţia Reuters nota exodul investitorilor în activele ungureşti, de când cabinetul Viktor Orban naţionalizase fondurile de pensii private, îngrădise independenţa băncii centrale şi a Curţii Constituţionale, impusese taxe suplimentare pentru bănci şi companii telecom şi, ca urmare, intrase în conflict cu FMI şi CE. De la aproape 318 forinţi/euro, cât era atunci, moneda ungară şi-a revenit acum ca prin farmec, după ce guvernul a acceptat condiţiile FMI şi a început la 17 iulie negocierile cu Fondul. În doar câteva zile, forintul a devenit campion regional la apreciere, cu un plus de 2%, ajungând la crica 285 faţă de euro.

    Morala poveştii de mai sus ar putea fi asemănată cu cea a poveştii din iunie 2010 de la noi, când respingerea de către CCR a tăierii pensiilor a împins în doar patru zile cursul de la 4,2311 la 4,3688 lei, pentru ca decizia guvernului Boc de a tăia salariile şi a creşte TVA să readucă la fel de repede cursul în marja lui cuminte de 4,23-4,28, în care a şi rămas pentru restul anului. Cu alte cuvinte, oricât de vaste ar fi urmările unor politici imprudente (Ungaria) şi oricât de rapidă ar fi deprecierea în câteva zile (la noi în 2010), nimic nu e ireversibil când e vorba de curs. În plus, cum e cazul forintului acum, poţi să prinzi şi o conjunctură externă bună, adică o acalmie de câteva zile a cursului euro/dolar, ştiut fiind că o scădere a euro faţă de dolar depreciază şi monedele din Europa Emergentă faţă de euro şi încă şi mai mult faţă de dolar, din cauza fugii de risc a investitorilor în raport cu toată zona.

    Se compară cu astfel de cazuri situaţia de acum a leului, care a pierdut de la începutul anului circa 5,6% faţă de euro şi circa 11% faţă de dolar şi scade în continuare? Ministrul finanţelor, Florin Georgescu, susţine că “este o evoluţie conjuncturală” şi că leul “va veni înapoi, deci cred că se va aprecia până la un nivel sub 4,5, ca efect al calmării şi al clarificărilor de pe scena politică”, în timp ce politicienii fostei guvernări compară efectul economic de acum mai curând cu cel al mineriadelor decât cu referendumul de demitere a preşedintelui din 2007, deşi traiectoria comparată a cursului îi contrazice.

    Încă din ultimele luni ale anului trecut, mai toate analizele financiare despre România pentru uzul investitorilor aminteau că, ţinând cont de sondajele de opinie, este previzibilă o înlocuire la guvernare a PDL de către USL cu prilejul alegerilor din 2012. Pe atunci, riscurile politice interne luate în calcul se refereau fie la o orientare a USL ostilă acordurilor cu finanţatorii externi, fie la proteste de stradă de amploare soldate cu alegeri anticipate, fie la ascensiunea unor forţe populiste noi. În primul trimestru din 2012, când pieţele s-au lămurit că USL susţine acordul cu FMI şi disciplina fiscală, că protestele din ianuarie nu se prelungesc şi că nu vom avea nici alegeri anticipate, ideea de risc politic s-a redus la menţionarea unor posibile derapaje de la disciplina fiscală, uzuale în anii electorali şi bine tolerate de pieţele financiare atâta vreme cât nu aruncă în aer cifrele bugetului. Percepţia s-a păstrat şi ulterior, după ce guvernul Ponta a bătut palma cu FMI.

    Lucrurile au început să se strice însă atunci când a devenit clar că România a rămas în recesiune în primul trimestru şi că datele economice nu se îmbunătăţesc, în schimb coabitarea preşedinte-premier e tot mai dificilă şi plină de scandaluri (plagiatul lui Ponta, ameninţările cu suspendarea lui Băsescu) care nu doar că nu au rămas la dimensiunile mărunte pe care le meritau, ci riscă să ducă la căderea încă unui guvern în mai puţin de şase luni sau la demiterea preşedintelui urmată de alegeri prezidenţiale anticipate, cu efect incert pentru economie. “Preocuparea noastră de bază este că aceste tensiuni politice ar putea duce la amânarea reformelor structurale cerute de acordurile României cu FMI şi UE, inclusiv a privatizării companiilor de stat”, scria la 11 iulie agenţia Fitch, într-o notă care arăta că “intensificarea instabilităţii politice în România nu este o ameninţare pe termen scurt la adresa ratingului ţării, având în vedere efectele consolidării fiscale şi rezervele de valută substanţiale”.

    Aceasta a fost perioada când au prins prilejul de a acţiona speculatorii care au început să mizeze pe o viitoare depreciere a leului. The Wall Street Journal îl cita, la 11 iulie, pe Bryan Carter, manager de portofoliu la fondul Acadian Asset Management din Boston, cu active în administrare de 44,5 mld. dolari, care declara că în săptămâna precedentă a majorat numărul poziţiilor scurte pe leu (pariuri pe viitoarea depreciere). La fel au stat lucrurile şi cu obligaţiunile româneşti, care au scăzut chiar dublu faţă de leu. “Investim în continuarea pierderii de credibilitate a guvernului român”, spunea Carter. În ultima săptămână, la aceşti factori s-a adăugat deteriorarea relaţiei României cu liderii europeni: “Criticile internaţionale ale procesului politic, dacă nu sunt abordate adecvat, ar putea afecta relaţia cu UE, care a fost constant o sursă importantă de sprijin instituţional şi financiar pentru România”, arată agenţia Moody’s.

    Dar cum de a trecut cursul chiar şi dincolo de 4,58 lei, din moment ce BNR are rezerve valutare de 33 mld. euro, suficiente ca să-l apere? “Peisajul economic nu arată încurajator: lipsesc semnalele solide de reluare a creşterii şi nu se ştie dacă performanţa de export mai rezistă. BNR ar fi deci presată să taie dobânda-cheie, ca să stimuleze economia, însă, ţinând cont de presiunile de depreciere a leului, nu o va face. Ca să limiteze deprecierea, BNR a început să restrângă oferta de lichiditate în lei din piaţa interbancară, ceea ce a împins în sus dobânzile din piaţă, aproape de dobânda de politică monetară”, explicau la 27 iunie analiştii Citigroup, care anticipau pentru finele anului un curs de 4,40 lei/euro. Era epoca presiunilor speculative pe euro, legate direct de criza datoriilor europene, cu evenimentele din Grecia, Spania, Italia şi de la Bruxelles pe care le ştim.

    La 8 iulie, după declanşarea crizei politice din România, aceiaşi analişti apreciau, fără a-şi schimba prognoza de curs, că “deteriorarea stabilităţii politice”, coroborată cu faptul că fluxurile de capital spre România au scăzut (de la 2,64 mld. euro în perioada ianuarie-aprilie 2011 la 1,15 mld. euro în ianuarie-aprilie 2012), complică opţiunile BNR, care “nu este foarte dispusă să vândă valută la fel de agresiv precum a făcut-o în perioada aprilie-iunie. Mai exact, BNR va fi reticentă să accepte scăderea nivelului rezervelor valutare în mod semnificativ sub 32 mld. euro”, afirmau analiştii grupului american.

    Explicaţiile acestei reticenţe ar fi mai multe. Pe de o parte, faptul că, în loc să se îndrepte spre un deznodământ rapid care să permită revenirea la normal, criza politică trenează. “Se pare că va rămâne un factor de incertitudine în perioada următoare – rezultatul incert al referendumului, posibile alegeri prezidenţiale anticipate, plus alegerile parlamentare din noiembrie-decembrie”, remarcă Ana-Maria Morărescu, analist la Raiffeisen. “Ţinând cont de climatul de mare aversiune faţă de risc din pieţele externe, de fluxurile scăzute de capital străin şi de nesiguranţa de pe pieţele locale, deprecierea leului din ultimele luni nu se va putea inversa, probabil, în perioada următoare”, adaugă Nicolae Covrig, analist la aceeaşi bancă, a cărui opinie e că rămâne posibilă revenirea cursului la 4,45 lei/euro până la finele lui septembrie, dar cu rezerva că prognoza ar putea fi revizuită.

    Or, în astfel de condiţii, a încerca să ţii cursul în faţa speculatorilor, oferindu-le constant câştigul pe care îl aşteaptă, e cea mai bună reţetă de a-ţi topi rezerva valutară, într-o perioadă când criza externă e cum nu se poate mai departe de o rezolvare, iar capriciile pieţelor nu dau semne să se stingă atâta vreme cât nu li se dă satisfacţie prin noi operaţiuni masive de relaxare monetară din partea marilor bănci centrale. Vlad Muscalu, economist-şef al ING Bank România, rezumă situaţia în care ne aflăm: “Anul trecut, teama de acţiunile BNR era suficientă încât să limiteze presiunile de depreciere, însă lipsa intervenţiilor agresive din ultimele trei luni a estompat această teamă, iar pariul că BNR va sări rapid în ajutorul leului a încetat să mai fie profitabil.” Cel mai important lucru de observat e însă altul: “Deprecierile din ultima vreme au avut loc într-o conjunctură externă destul de calmă. O schimbare a sentimentului pieţelor externe ar face însă ca aceste deprecieri să ne pară blânde.”

  • Ia fiţi atenţi cine sunt trădătorii de ţară!

    Exact ca acuzaţiile de dictatură până în urmă cu câteva zile, acuzaţiile de trădare de ţară au fost aruncate şi ele simetric de ambele tabere. Din partea taberei preşedintelui suspendat, tactica a prins avânt pe măsură ce spectrul “loviturii de stat aproape militare” reuşea să impresioneze tot mai mulţi lideri ai UE; din partea suspendatorilor, tactica a prins avânt fiindcă haosul din declaraţiile USL faţă de reacţiile Vestului avea nevoie de un ţap ispăşitor. Frica lui Crin Antonescu de un adversar care deţine controlul datelor de la alegeri prin STS a atras din partea lui Traian Băsescu acuzaţia că “paiaţa de la Cotroceni” vrea să destructureze instituţiile de securitate naţională (în folosul, previzibil, al Moscovei – simbolizată, de pildă, de eternul spion-mason-kaghebist Kondiakov). De cealaltă parte, USL a înaintat plângere penală pentru defăimarea ţării în Europa şi “subminarea economiei naţionale” de către Băsescu şi liderii PDL, probabil cu perspectiva ca după 29 iulie să urmeze şi demiterea lui Băsescu pentru înaltă trădare dacă nu se întruneşte cvorumul de participare la vot.

    Aşa au ajuns cetăţenii să fie somaţi să iasă din logica simplă a întrebării “sunteţi de acord cu demiterea preşedintelui?” şi să priceapă odată că de votul, respectiv boicotul lor din 29 iulie ar depinde nu doar salvarea Democraţiei ameninţate de Dictatură (dictatura lui Băsescu, respectiv a lui Ponta şi Antonescu, după caz), ci de-a dreptul salvarea Ţării ameninţate în însăşi existenţa ei economică, politică şi istorică. Iar argumentele converg, pur şi simplu pentru că aşa converg minţile politicienilor pe deasupra unui electorat nu invitat să se pronunţe, ci ameninţat că se face el însuşi vinovat de cooperare la trădarea de ţară dacă nu reacţionează cum trebuie: “Dacă veniţi la vot şi dacă aprobaţi demiterea lui Băsescu, veţi fi de partea unor trădători care vor izgonirea României din Europa şi prăbuşirea ei economică” / “Dacă nu veniţi la vot şi nu aprobaţi demiterea lui Băsescu, veţi fi de partea unor trădători care vor izgonirea României din Europa şi prăbuşirea ei economică”.

  • Cum a plagiat Scaraoţchi flacăra olimpică. Perlele politice ale săptămânii

    “Flacăra olimpică e aprinsă de la razele soarelui, de o preoteasă, apoi transmisă cu o ştafetă din om în om. E un ritual pur sportiv. Nu a fost folosit niciodată de cineva în scopuri politice. Flacără olimpică rămâne un simbom al olimpismului” – senatorul PNL Cristian Ţopescu despre “flacăra democraţiei” aprinsă de preşedintele suspendat

    “Până şi biografia lui este plagiată. Nu ştiu dacă nu şi-a plagiat şi anul naşterii. Omul ăsta poate fi chiar el însuşi plagiat” – Traian Băsescu despre Victor Ponta

    “Ce aţi mai putea afla despre mine săptămâna aceasta: Că mi-am falsificat examenul de admitere la liceu sau diploma de premiant din clasa 1” – premierul Victor Ponta, comentând atacurile electorale din partea taberei preşedintelui Traian Băsescu

    “Mie imi place Ponta, mie îmi place Crin Antonescu (…) pentru că ei tot cum au procedat până astăzi şi au făcut până astăzi au făcut strict în conformitate cu constituţia statului român, a României, nu au încălcat nimic” – Vladimir Voronin, fostul preşedinte al R. Moldova

    “E simplu, Uniunea Europeană să treacă la sancţiuni drastice contra României, aşa cum s-a procedat în cazul Iranului” – Vladimir Tismăneanu, fostul preşedinte al CŞ al IICCMER

    “Băsescu ne ameninţă cu Europa, cu UE, cu Germania cu America. Eu vreau să vă spun: români, Europa, suntem noi! Vreau, în numele românilor, să recăpătăm demnitatea naţională, europeană, şi să le spun în limba germană Ich bin ein Berliner” – preşedintele interimar Crin Antonescu

    “Eu zic să organizăm tombole, petreceri şi excursii pentru cei care nu se duc la vot” – fruntaşul PDL Toader Paleologu despre stimulentele oferite electoratului în ziua referendumului

  • Să ne scoată odată din UE!

    Adriean Videanu, şeful PDL Bucureşti, a ales strategia profeţiilor care se autoîmplinesc dacă sunt repetate suficient de tare. În speţă, a insistat să explice că “dacă România rupe acordul cu FMI, în toamnă nu se vor mai da pensiile, salariile, iar cursul euro poate exploda”, deşi nici România, nici FMI n-au nicio intenţie să rupă acordul, iar acest lucru, spre binele României, este unul dintre puţinele lucruri rămase certe la ora actuală, în ciuda agitaţiei politice.

    Videanu a auzit şi obişnuita declaraţie trimestrială a patronatului Rompan despre posibilele scumpiri ale pâinii în perioada următoare şi a sărit s-o amplifice, vorbind de “riscul ca pâinea şi produsele alimentare să se scumpească semnificativ” dacă USL nu alocă bani de la buget pentru sistemul de irigaţii şi remedierea dezastrului de la SNIF. Până acum, niciun politician, cu excepţia ministrului PDL Valeriu Tabără, criticat ulterior de BNR pentru iresponsabilitate, nu şi-a permis vreodată să preia declaraţii care prezic viitoare scumpiri de produse, din simplul motiv că ele încurajează direct majorarea aşteptărilor de inflaţie.

    Interesant e că fruntaşul PDL a fost la fel de indiferent faţă de perspectiva creşterii inflaţiei şi pe vremea guvernului Boc, deşi din cu totul alte raţiuni politice pe atunci. În toamna lui 2010, când aveam cea mai mare inflaţie din UE, de 7,9%, acelaşi Videanu, fost ministru al economiei, susţinea că “nu e un capăt de ţară” dacă gazele şi energia termică se scumpesc cu 5-6%.

  • Cum se explică verdictul CCR privind legea referendumului: Nu călcaţi pe logică!

    Pe de o parte, CCR a dezavuat dorinţa USL de a organiza un referendum nu numai fără cvorum de aprobare (aflat în vigoare atunci când demiterea preşedintelui se aprobă dacă pentru ea votează majoritatea alegătorilor înscrişi pe liste), dar şi fără cvorum de prezenţă (aflat în vigoare atunci când referendumul se validează dacă 50%+1 din alegătorii înscrişi pe liste vin la vot). Pe de altă parte, CCR a dezavuat dorinţa PDL de a organiza referendum de demitere nu numai cu cvorum de prezenţă (statuat în legea referendumului din 2000), dar şi cu cvorum de aprobare (statuat în legea referendumului din 2000, înlăturat de PSD în 2007, reinstaurat de PDL în aprilie 2012 şi desfiinţat din nou de USL prin legea aprobată în iunie de Parlament şi prin OUG 41/2012).

    Soluţia de acum a CCR, care spune că e necesar cvorumul de prezenţă, dar nu şi cel de aprobare, confirmă atât legea USL din iunie, contestată fără succes de PDL, cât şi OUG 41/2012 a guvernului Ponta, care afirmă exact acelaşi lucru – desfiinţează cvorumul de aprobare. Probleme apar doar în cazul ordonanţei, care prevede, în mod ilogic, că desfiinţarea cvorumului de aprobare ar presupune în mod necesar o “derogare” de la cvorumul de prezenţă din legea referendumului.

    Dar are această “derogare” importanţa pe care i-o atribuie unii lideri ai USL care susţin că referendumul din 29 iulie trebuie neapărat să se facă după OUG 41/2012, pentru a-i asigura validarea indiferent de prezenţa la vot?

    CVORUMUL DE PREZENŢĂ

    Legea referendumului (3/2000) prevede astfel în privinţa cvorumului de prezenţă: “Art. 5 (2). Referendumul este valabil dacă la acesta participă cel puţin jumătate plus unul din numărul persoanelor înscrise în listele electorale”. Textul acestui articol, sub incidenţa căruia intră toate tipurile de referendum, nu a fost niciodată modificat direct de nicio lege ulterioară.

    CVORUMUL DE APROBARE

    În privinţa cvorumului de aprobare, Legea 3/2000 prevede pentru referendumurile privind probleme de interes naţional şi local că este nevoie de “majoritatea voturilor valabil exprimate pe întreaga ţară / la nivelul unităţii administrativ-teritoriale”, în timp ce pentru referendumurile privind demiterea preşedintelui prevede: “Art. 10. Demiterea Preşedintelui României este aprobată dacă a întrunit majoritatea voturilor cetăţenilor înscrişi în listele electorale.” Acest articol este cel care de-a lungul anilor a făcut obiectul propunerilor de modificare, atât din partea partidelor din actuala USL, cât şi din partea PDL.

    @ Prima modificare a făcut-o PSD în 2007, prin Legea 129/2007, astfel: “Art. 10. – Prin derogare de la art. 5 alin. (2), demiterea Preşedintelui României este aprobată dacă a întrunit majoritatea voturilor valabil exprimate, la nivelul ţării, ale cetăţenilor care au participat la referendum.” Legea respectivă a fost declarată constituţională de CCR, cu motivaţia că rămâne la latitudinea legiuitorului să decidă ce fel de cvorum de aprobare preferă. Despre modificarea cvorumului de prezenţă, CCR a constatat, fără comentarii, că “valabilitatea referendumului nu mai este condiţionată de participarea majorităţii persoanelor înscrise pe listele electorale”. Intr-o opinie concurentă (nu contrară) faţă de decizia CCR, judecătorul Kozsokar Gabor a comentat însă, restabilind logica elementară, că precizarea privind derogarea “este inutilă şi ineficientă, întrucât, în realitate, noul text de lege nu conţine nici o derogare, art.5 alin.(2) şi art.10 reglementând chestiuni diferite”.

    Pe baza legii 129/2007 s-a desfăşurat referendumul din 19 mai 2007 de demitere a preşedintelui Traian Băsescu. Atunci, participarea la vot a fost de 44,45% din totalul alegătorilor, iar ponderea celor prezenţi la vot care au aprobat demiterea a fost de 24,75%. La finele lui mai 2007, CCR constata în decizia sa de validare, care examina atât participarea la vot, cât şi rezultatul votului, că “nu s-a întrunit majoritatea voturilor valabil exprimate, la nivelul ţării, ale cetăţenilor care au participat la referendum”.

    @ Acest regim legal a rămas în vigoare până în aprilie 2012, când Legea 62/2012, promulgată de preşedinte, reinstituie formularea iniţială a art.10 din legea referendumului, îngreunând aşadar demiterea preşedintelui.

    @ În mai 2012, USL revine, propunând prin parlamentarii Georgică Severin şi Cornel Pieptea un proiect de lege cu un articol unic – modificarea cvorumului de aprobare din legea referendumului – care prevede: “Art. 10. Demiterea Preşedintelui României este aprobată dacă a întrunit majoritatea voturilor valabil exprimate, la nivelul ţării, ale cetăţenilor care au participat la referendum”. La sfârşitul lui iunie, legea Severin-Pieptea a fost aprobată de Senat şi de Camera Deputaţilor.

    La 27 iunie, PDL a contestat la CCR constituţionalitatea legii Severin-Pieptea pe motiv de cvorum de aprobare, intenţionând să obţină astfel reinstaurarea Legii 62/2012, cu argumentul că majoritatea de voturi cu care poate fi demis preşedintele României ca urmare a unui referendum nu poate fi mai mică decât majoritatea de voturi cu care acesta este ales. CCR a respins la 10 iulie contestaţia. “Niciun text constituţional nu condiţionează dreptul legiuitorului de a opta pentru fixarea unei anumite majorităţi care să se pronunţe pentru demiterea prin referendum a Preşedintelui României. Demiterea Preşedintelui României prin referendum reprezintă o sancţiune pentru săvârşirea unor fapte grave, motiv pentru care Curtea reţine că este justificat ca aceasta să fie aprobată de cetăţeni cu majoritatea voturilor valabil exprimate”, arată CCR.

    @ Între timp, guvernul Ponta a emis OUG 41/2012, publicată în MO din 5 iulie, care modifică legea referendumului în mod identic cu textul din Legea 129/2007: “Art. 10. Prin derogare de la art. 5 (2), demiterea Preşedintelui României este aprobată dacă a întrunit majoritatea voturilor valabil exprimate ale cetăţenilor care au participat la referendum.”

    CE URMEAZĂ?

    În decizia din 10 iulie privind constituţionalitatea legii Severin-Pieptea, CCR a amintit şi de existenţa OUG 41/2012 cu acelaşi obiect, precizând că ea instituie o derogare de la regula cvorumului de prezenţă. In acest context, CCR a simţit nevoia să afirme în privinţa regulii cvorumului de prezenţă că “întrunirea majorităţii absolute care constă în jumătate plus unul din numărul persoanelor înscrise în listele electorale permanente (…) reprezintă o condiţie esenţială pentru ca referendumul să poată exprima în mod real şi efectiv voinţa cetăţenilor, constituind premisa unei manifestări autentic democratice a suveranităţii prin intermediul poporului, în conformitate cu principiul statuat în art.2 alin.(1) din Legea fundamentală.” Această precizare nu vine să conteste legea Severin-Pieptea, ci doar să confirme raportul firesc de coroborare între art.10 şi art. 5(2), raport pe care legea respectivă nu îl contrazice cu nimic.

    Insistenţa CCR asupra cvorumului de prezenţă este în conformitate cu recomandările Comisiei de la Veneţia, instituţia de referinţă a Consiliului Europei în materie de drept constituţional. În general, după cum reiese din mai multe documente ale Comisiei, instituţia nu recomandă instituirea unui cvorum de prezenţă (care stimulează strategiile bazate pe absenteism ca mijloc de invalidare a referendumurilor) şi nici a unui cvorum de aprobare (care riscă să ducă la situaţii când proiectul supus referendumului este aprobat cu majoritatea celor prezenţi la vot, dar nu şi cu majoritatea alegătorilor de pe listele electorale). Totuşi, Comisia precizează că sunt situaţii când un cvorum de prezenţă este necesar pentru a da autoritate rezultatului votului, iar atunci când legea generală a referendumului dintr-o ţară prevede cvorumuri, este recomandabil ca acestea să se aplice unitar pentru toate tipurile de referendum şi să se asigure stabilitatea legislativă (lucru amintit şi de CCR în decizia sa).

    În acest context, este riscantă insistenţa unor fruntaşi ai USL de a susţine în continuare OUG 41/2012 în dauna legii Severin-Pieptea, mizând pe presupunerea că precizarea din ordonanţă privind “derogarea” ar duce la validarea referendumului chiar şi în condiţii de prezenţă sub 50%+1 a alegătorilor înscrişi pe liste. În deciziile din 2007 ale CCR privind legea 129/2007 şi validarea rezultatelor referendumului de demitere de atunci – invocate de USL acum ca argumente – nu apărea nici ideea că numai asigurarea unui cvorum de prezenţă corespunde prevederilor art.2 din Constituţie, nici ideea că toate tipurile de referendum trebuie să aibă reglementări unitare în materie de cvorumuri. Aceste idei sunt esenţiale pentru înţelegerea deciziei de acum a CCR şi deci pentru determinarea sensului în care guvernul Ponta ar urma să-şi respecte propriile promisiuni, făcute inclusiv oficialilor de la Bruxelles, de a pune de acord cu deciziile CCR toate textele de lege privind referendumul.

    “În legătură cu referendumul, vreau să vă informez, stimaţi colegi, membri ai Cabinetului, eu am adresat astăzi o scrisoare preşedinţilor celor două camere, rugându-i, pentru că nu am dreptul constituţional să convoc eu, dar rugându-i să convoace cât mai rapid în sesiune extraordinară camerele Parlamentului, pentru a pune în acord toate textele de lege cu deciziile Curţii. Asta este opinia mea şi opinia noastră, a Guvernului, eu cred că toate deciziile Curţii Constituţionale sunt bune şi trebuie respectate şi am procedat în consecinţă”, a declarat Victor Ponta în şedinţa de guvern din 11 iulie. Singurul text în vigoare care nu este în acord cu decizia CCR este OUG 41/2012.

    Preşedintele Crin Antonescu, care a primit decizia CCR privind legea Severin-Pieptea, are acum două variante: să promulge legea în termen de 10 zile de la data primirii deciziei sau s-o retrimită spre reexaminare Parlamentului, dar nu pentru a o pune de acord cu decizia CCR (din moment ce legea este deja în acord cu decizia CCR), ci în virtutea unor eventuale obiecţii proprii. În acest din urmă caz, preşedintele trebuie să promulge legea în 10 zile de la primirea legii reexaminate de Parlament.

    Există şi varianta ca preşedintele să promulge legea imediat, iar în sesiunea parlamentară extraordinară convocată pentru 17-18 iulie să fie dezbătută OUG 41/2012, pentru transformarea ei în lege, care va rămâne ultimul act normativ adoptat înainte de referendum. În acest caz, legea rezultată va fi inevitabil atacată de PDL la CCR. Va fi interesant dacă CCR şi-ar menţine atunci insistenţa asupra păstrării cvorumului de prezenţă sau dacă, la fel ca în 2007, va lua act fără comentarii de faimoasa “derogare” lipsită de logică.

  • Lăzăroiu: Crin Antonescu, “nevropat” care “va sfârşi într-un spital de boli nervoase”

    “Inteleg ca Hugo Chavez instalat de o divizie de tancuri parlamentare la Cotroceni acum cateva zile ar fi zis ca am fost dat afara din functia de consilier. Vreau sa ii spun si cu aceasta ocazie acestui nevropat cu acte ca AM CERUT eliberarea din functie exact in ziua in care adevaratul Presedinte al Romaniei Traian Basescu a plecat de la palat dintr-un singur motiv: nu pot fi consilierul unui uzurpator. Mi-e mila de Crin. Destinul lui, dupa cum stiu ca se teme si el, este ca va sfarsi intr-un spital de boli nervoase. Si, din decenta, n-as vrea sa vorbesc mai mult despre asta”, a scris Lăzăroiu pe Facebook.

    Ulterior, provocat de glumele comentatorilor săi, care scriau că Antonescu e “scăpat de la psihopupu”, schizofrenic sau paranoic, Lăzăroiu a comentat doar atât: “O sa ma abtin. Cine are ochi sa vada poate vedea si singur”.

    Într-o altă postare pe Facebook, Lăzăroiu a avut o sugestie asemănătoare când a comentat afirmaţia lui Antonescu potrivit căreia “suspendarea lui Traian Băsescu era necesară pentru că România nu mai putea aştepta, era blocată”.

    “Nu, bolnavule, nu Romania nu mai putea astepta. Tu nu mai puteai astepta si papusarii din est de care tu nici macar nu esti constient pentru ca traiesti in lumea ta”, a replicat fostul consilier prezidenţial.

    La rândul său, Mirel Axinte, fostul consilier al lui Sebastian Lăzăroiu în 2011, când acesta a fost ministru al muncii, a scris sâmbătă pe blogary.ro, referindu-se la Crin Antonescu şi Victor Ponta, că “România este condusă de Mafie şi de Rusia prin intermediul a doi puţoi iresponsabili, înapoiaţi mintal şi dezechilibraţi psihic”.

  • Scorpionul ucigaş cu copilul în braţe. Perlele politice ale săptămânii

    “Băsescu e un scorpion, îşi ucide şi ucide pe toţi care stau în apropierea lui, n-ai ce să coabitezi cu un asemenea om”- premierul Victor Ponta

    “Procedurile declanşate de USL privind suspendarea din funcţie a preşedintelui Traian Băsescu înseamnă o execuţie cu premeditare a statului de drept şi denotă un caracter stalinist” – Emil Boc, primarul Clujului

    “Abuzurile inimaginabile ale puterii constatate de cancelariile statelor partenere şi prietene vor duce într-un termen scurt la izolarea României în plan internaţional” – Mihai-Răzvan Ungureanu, liderul ICCD

    “Unii lideri de la PDL au mentalitate fanariotă şi, mai mult, anti-românească” – senatorul Dan Şova (PSD) despre plângerile făcute la Bruxelles şi Strasbourg de europarlamentarii PDL

    “Este domnul acela drăguţ care a ieşit aseară la cerşit cu copilul în braţe” – Mihai Voicu, vicepreşedintele PNL, despre preşedintele suspendat Traian Băsescu, care a rostit un discurs ţinând un copil în braţe

    “Adrian Năstase a fost reclamat de oameni din propriul partid, deşi a ţipat. Şi el ştia că toate dosarele sunt pornite de la oameni din partidul său” – preşedintele Traian Băsescu