Tag: europa

  • Brexit: sperietoare, catastrofă, şantaj, oportunitate, marketing şi publicitate

    Timothy Garton Ash, un popular comentator britanic, avertizează prin Financial Times că Brexitul, ieşirea Marii Britanii din Uniunea Europeană, ar fi criza crizelor pentru Europa. Un ziar german, Der Spiegel, îi imploră la propriu, într-o ediţie specială, pe britanici „să nu plece“. Pentru ziarul francez Liberation, Brexitul ar fi sacrificul de care este nevoie pentru salvarea Europei.

    Ieşirea Marii Mritanii din UE este, prin încărcătura sa economică şi mai ales politică, un eveniment fără precedent şi o provocare pentru Europa, fascinând şi trezind teamă totodată. Ziare şi politicieni, oameni de ştiinţă, analişti, economişti, ONG-uri, companii, toţi şi toate se implică într-un fel sau altul, pro şi contra, într-o dezbatere al cărei final va ţine în cele din urmă de votul britanicilor de rând şi de voinţa ţărilor europene de a se înţelege între ele. Britanicii vor decide pe 23 iunie soarta Marii Britanii şi a Europei, iar votul lor nu putea veni într-un moment mai dificil pentru UE. 

    Un sondaj de opinie realizat de think tank-ul Pew Research Center în 10 state membre, grup în care sunt incluse unele dintre cele mai proeuropene ţări, a găsit că doar 51% dintre cei chestionaţi au o părere favorabilă despre Uniune. În cel mai recent Eurobarometru pentru toate cele 28 de ţări membre ale UE, 43% din persoanele participante au răspuns că ele cred că UE merge într-o direcţie greşită. Doar 23% cred că drumul este cel bun. În alte sondaje, 48% dintre italieni s-au declarat în favoarea ieşirii din UE. La fel au spus şi 29% dintre nemţi.

    Citiţi mai multe pe www.zf.ro

  • MoneyGram lansează în România serviciul cash to account

    Pete Ohser, vicepreşedinte executiv MoneyGram International pentru Europa şi America, a anunţat lansarea în România a serviciului cash to account, o modalitate rapidă şi sigură de a transfera bani din străinătate în conturile bancare în lei, potrivit informaţiilor trimise de reprezentanţii companiei. Astfel, MoneyGram oferă acum clienţilor servicii cash to cash, cash to mobile şi cash to account.

    „România este o piaţă importantă pentru MoneyGram. De aceea ne îndreptăm în continuare eforturile în direcţia facilitării accesului clienţilor noştri la serviciile de transferuri de bani”, a declarat Pete Ohser, Vicepreşedinte Executiv MoneyGram International pentru Europa şi America, în timpul vizitei sale în Bucureşti. „Transferul banilor din străinătate reprezintă o parte importantă din dezvoltarea economică a regiunii şi suntem încântaţi să oferim clienţilor noştri o gamă completă de servicii, pentru ca ei să aleagă cea mai convenabilă modalitate de a trimite bani rudelor şi prietenilor din România”, a adăugat acesta.

     Aproximativ 4 milioane de români au emigrat definitiv în străinătate până în anul 2015, ceea ce face ca România să fie o piaţă europeană importantă, cu 3,2 miliarde de dolari transferaţi din străinătate, conform datelor furnizate de Banca Mondială.  Principalele ţări din care s-au trimis bani au fost Italia (937 milioane de dolari), Spania (740 milioane de dolari) şi Germania (422 milioane de dolari).

     

     

  • Patrick Carabin este noul director general al Pullman Bucharest

    Patrick  Carabin  a fost numit director general al  Pullman  Bucharest, funcţie din care are în responsabilitate administrarea generală a hotelului şi a restaurantelor, cât şi  întreţinerea proprietăţii. “Obiectivul nostru permanent este să diversificăm oferta restaurantelor şi să dezvoltăm  imaginea  hotelului  de  nucleu  social,  atât  pentru  clienţii  business,  cât şi  pentru leisure.”,  a  declarat  dl.  Patrick  Carabin, director general al Pullman Bucharest. Patrick  Carabin  a  preluat  conducerea  Pullman  Bucharest după  8  ani  petrecuţi în Polonia, timp în care a condus două prestigioase hoteluri de 5 stele din lanţul Sofitel: Sofitel  Warsaw  Victoria şi  Sofitel  Grand  Sopot.  

    Experienţa  sa  de  leadership  se extinde  pe  o  perioadă  de  30  de  ani,  acumulată  în  12 ţări,  atât în Europa, cât şi pe continentul asiatic. “Pullman  Bucharest  este  un  punct  de  referinţă  pe  piaţa  hotelieră  din  Bucureşti,  întrucât  duce  mai  departe  o  tradiţie  de  peste  22  de  ani  în  domeniul  ospitalităţii, combinată cu spiritul tânăr al unuia dintre cele mai dinamice şi contemporane branduri de top: Pullman. Pe lângă consolidarea poziţiei pe piaţa călătoriilor de afaceri, care încă  reprezintă  mai  mult  de  75%  din  activitatea  noastră,  am  iniţiat  parteneriate  cu agenţii  de  turism şi  atracţii  locale,  cu  scopul  de  a  ne  dezvolta  mai  departe şi pe segmentul  turistic.  Anticipăm  o  creştere  de  30%  a  acestui  segment  în  anul  2016.”  a adăugat Patrick Carabin.

    Pullman  Bucharest  este  un  hotel  premium,  de  4  stele,  care  aparţine  grupului AccorHotels şi   este   administrat   de   Orbis   Hotel   Group,   partenerul   strategic   al AccorHotels  în  Europa  Centrală şi  de  Est.  Hotelul  are 203 camere. 

  • Locul din Europa unde este ilegal să nu ai casă şi serviciu. În România nu ar putea exista niciodată

    Deşi are aproape 3.000 de locuitori şi o suprafaţă de două ori cât a statului New Jersey, oraşul Longyearbyen din Norvegia este cunoscut pentru rata criminalităţii de sub 1%. Localitatea are doar şase ofiţeri de poliţie şi o singură celulă pentru deţinuţi – aceasta fiind ultima dată ocupată cu mai mult de un an în urmă.

    Una din explicaţiile pentru comunitatea extrem de paşnică din Longyearbyen este aceea că şomajul a fost declarat ilegal. Cei care nu au un loc de muncă constant nu pot locui în oraş. O altă condiţie pentru a fi locuitor este de a deţine o locuinţă. Prin aceste măsuri, guvernatorul Odd Olsen s-a asigurat că fiecare persoană va avea un venit stabil şi familiile vor putea să se întreţină, fără a exista riscul ca cineva să rămână în stradă. Deşi intră în contradicţie cu legislaţia din Norvegia, cunoscut pentu protecţia socială oferită tuturor, indiferent dacă au sau nu serviciu şi casă, oficialii din Longyearbyen spun că acesta este singurul mod în care societatea poate funcţiona.

    Fiind parte din arhipelagul Svalbard, localitatea Longyearbyen a fost selectată de-a lungul timpului pentru diverse proiecte ştiinţifice. Unul dintre acestea a avut loc în anul 2008, când în Longyearbyen s-a construit un depozit de seminţe care va păstra, când va fi la capacitate maximă, aproximativ 100 de milioane de specii de plante de pe glob. În prezent depozitul găzduieşte aproximativ jumătate de milion de specii. Svalbard International Seed Vault (SISV), cunoscut şi ca “seiful pentru sfârşitul lumii”, este conceput pentru a păstra câte un eşantion din toate varietăţile de plante cunoscute de om.

    Longyearbyen a fost ales pentru a găzdui acest depozit în primul rând datorită pentru stabilităţii sale seismice. Fiind săpat în solul îngheţat în permanenţă al teritoriului arctic (permafrost), temperatura simplifică procesul de conservare. Seminţele sunt împachetate în folie de aluminiu şi înconjurate de ziduri de un metru grosime. Seiful are un tunel de 125 metri lungime, săpat în stâncă.

  • Cea mai misterioasă insulă din Mediterană: doar 1.000 de oameni au voie să o viziteze anual – GALERIE FOTO

     
    Insula Montecristo a devenit celebră după ce Alexandre Dumas a descris-o în romanul Contele de Monte Cristo. Pe această insulă, spune legenda, se află îngropate comori ale unor piraţi celebri.
     
    Doar 1.000 de turişti au voie să păşească, anual, pe insula Montecristo, iar viza se primeşte după o aşteptare de minim trei ani. 
     
    Zvonuri despre bogăţiile de aici au început să circule în secolul XIII, atunci când Mănăstirea St. Mamilian, amplasată pe insulă, a devenit una dintre cele mai înstărite din Europa. Alţii spun că piratul turc Barbă-Roşie ar fi ascuns aici mare parte din aurul furat în timpul expediţiilor sale din secolul al XVI-lea.
     
    În 1860, Regatul Italian a anexat Montecristo, cedând-o în 1889 marchizului Ginori, care a transformat-o într-o rezervaţie naturală. În 1971, insula a revenit statului italian, care în 2008 a deschis-o publicului.
     
    Fotografii: DailyMail
  • Deloitte: investiţiile în cercetare şi dezvoltare pot fi impulsionate de stat

    O susţinere mai mare din partea autorităţilor sub forma unor ajutoare sau facilităţi fiscale ar putea duce la creşterea investiţiilor în cercetare şi dezvoltare, potrivit celei de-a V-a ediţii a raportului Deloitte CE Research & Development (R&D) Survey.

    Mai mult de jumătate dintre respondenţii din România au în plan creşterea investiţiilor în cercetare şi dezvoltare în următoarele 12-24 luni, comparativ cu anul trecut, în timp ce 63% intenţionează să cheltuie mai mult în următorii trei- cinci ani. Principala motivaţie pentru companii o reprezintă noul program de fonduri europene (2014 – 2020) cu subvenţii noi pentru R&D, care le oferă motivaţia de a co-finanţa proiecte de cercetare şi dezvoltare.

    ”Studiul a evidenţiat, o dată în plus, că economiile funcţionale investesc un procent semnificativ mai mare din PIB în activităţi de cercetare şi dezvoltare. Avantajul forţei de muncă relativ ieftine din ţările Europei Centrale este pus în umbră de investiţiile considerabil mai mici în R&D. Având în faţă acest tablou, sperăm că autorităţile vor face schimbări menite să continue stimularea investiţiilor în cercetare şi dezvoltare”, a spus Tiberiu Negulescu, senior manager Deloitte România.

    Raportul a mai arătat că un mediu de afaceri mai previzibil din punct de vedere fiscal ar atrage mai multe investiţii în cercetare şi dezvoltare, atât în România, cât şi în regiune. O altă îngrijorare a investitorilor intervievaţi o reprezintă lipsa de cercetători calificaţi şi cu experienţă.

    Deloitte CE R&D Survey îşi propune să realizeze o hartă a atitudinilor companiilor din Europa Centrală privind investiţiile în cercetare şi dezvoltare. Raportul ajută la identificarea dificultăţilor existente în R&D, a modalităţilor de protejare a proprietăţii intelectuale, cât şi a susţinerii companiilor de către stat.

    Ediţia din acest an include zece ţări din Europa Centrală: Croaţia, Cehia, Estonia, Ungaria, Lituania, Letonia, Polonia, România, Slovacia şi Slovenia. Peste 400 de persoane au participat la sondaj în perioada noiembrie 2015 – februarie 2016.

  • Cine sunt hipsterii neonazişti din Austria şi ultraşii polonezi, cei care poartă drapelele extremismului de dreapta european

    Într-o lume în care totul trebuie dus sau împins la extrem pentru a fi remarcat, ideologia nu face excepţie. Şi nici politica şi nici politicienii. Politica extremismului se hrăneşte cel mai adesea cu frustrare şi frică şi în ultimii ani a început să producă la rândul ei frustrare şi frică.

    „Astfel de partide au reuşit să facă să fie în regulă să votezi pentru ele. Acum nu le mai este greu. Iată ce este atât de periculos“, după cum atrage atenţia, într-un interviu pentru BBC, diplomatul austriac Wolfgang Petritsch.
    Extremismul devine o modă, iar acest lucru este clar în Austria. O arată Martin Sellner, personajul central al unui articol al Huffington Post. Austriacul de 27 de ani, student la filosofie, arată ca un model al H&M, dar în spatele zâmbetului rafinat se ascunde faţa sinistră a extremei drepte europene.   

    Sellner este cofondatorul Mişcării Identitariene din Austria (Identitären Bewegung, IB), un grup de tineri antiimigranţi care se descriu ca „hipsteri de dreapta“. IB consideră că este printre mişcările de dreapta ale tineretului european cu cel mai mare succes. Popularitatea sa a crescut cu viteză, la fel şi numărul membrilor şi simpatizanţilor şi atenţia pe care i-o dă presa. Se poate spune că mişcarea a reuşit să captureze spiritul momentului. Sellner şi fanii lui l-au susţinut în campania pentru alegerile preşedinţiale austriece pe Norbert Hofer, candidatul Partidului Libertăţii, o formaţiune populistă de dreapta. Hofer a pierdut alegerile, la limită (una extremă), în faţa unui bătrân ecologist – diferenţa au făcut-o doar câteva zeci de mii de voturi. Victoria lui Hofer ar fi făcut, probabil, un trend dominant din ideologia curentului promovat de Sellner.

    Un ecou al mişcării xenofobe de tineret din Franţa Génération Identitaire, IB din Austria ţine la imaginea pe care o arată lumii. În interviurile sale, tânărul îşi alege cu atenţie cuvintele şi încearcă să se distanţeze de extremismul de dreapta înfăţişat de istorie. Sellner îi descrie pe identarieni ca fiind un fel de „Greenpeace patriot“. Printre modelele sale de viaţă, el enumeră liderii mişcării Trandafirul Alb, un grup de activişti şi de intelectuali antinazişti care s-au opus dictatorului Adolf Hitler. Având în vedere care sunt influenţele, nu este o surpriză că identitarienii au împrumutat metode de protest de la ecologişti şi de la mişcările de stânga din anii 1960.

    Metodele sunt similare, dar scopurile sunt departe de cele ale respectivelor organizaţii liberale de protest. În câteva cuvinte, identitarienii sunt fanatici de dreapta. Grupul vrea o societate fără imigranţi şi mai ales fără musulmani. Ei vor ca niciun străin să nu mai intre în Europa şi ca imigranţii şi refugiaţii aflaţi acum aici să plece.

    Deşi aceste poziţii nu se potrivesc cu imaginea pe care Sellner şi-o construieşte cu atenţie, originile radicalismului său pot fi găsite în imagini mai sumbre, conturate începând cu 2008. Este vorba de imagini fizice, de poze, care arată un tânăr crispat care-i ajuta pe neonaziştii austrieci să şicaneze demonstraţii liberale şi care făcea pelerinaje la mormintele soldaţilor din Wehrmacht.

    Sellner susţine acum că s-a rupt de trecutul neonazist şi spune că popularitatea nazismului printre tineri reprezintă un eşec al societăţii. El insistă că identitarienii sunt diferiţi.
    „Oricine ne citeşte mesajele şi ne analizează acţiunile vede că am tras o linie între noi şi dreapta extremă atât în ceea ce priveşte conţinutul, cât şi atitudinea. Ne afirmăm democraţia“, spune Sellner. „Poziţia noastră exprimă sentimentele fundamentale ale unei întregi generaţii, chiar ale unei întregi ere.“

    Pe Sellner pare să-l încânte atenţa pe care au căpătat-o acţiunile IB în ultimele săptămâni. În urmă cu nu mult timp, el şi câţiva colegi, cei mai mulţi studenţi, au întrerupt o piesă de teatru adaptată după lucrarea Die Schutzbefohlenen a câştigătorului premiului Nobel Elfriede Jelinek în care jucau actori refugiaţi. Intruşii au mânjit scena şi decorul cu sânge fals şi au întins un banner pe care scria „Ipocriţi“.

    În minţile lor, identitarienii au vrut ca astfel să amintească de victimele atacurilor teroriste din Paris şi Bruxelles. Au vrut şi să atragă atenţia asupra credinţei lor că refugiaţii sunt o ameninţare pentru securitatea Europei.

    „Aţi flirtat cu violatori şi aţi adus teroarea în Europa. A trebuit să moară oameni din cauza ignoranţei şi ipocriziei voastre. Sângele de la Bataclan şi Bruxelles este pe mâinile voastre“, se arată într-un comunicat emis de IB după incident.
    Identarienii nu se consideră „naţionalişti“, ci „patrioţi“ şi promovează „etnopluralismul“. Aceasta înseamnă că este în regulă să existe şi alte culturi şi religii atât timp cât acestea rămân în ţările lor. „Suntem 0% rasism şi 100% identitate“, explică Sellner. Cuvintele diferite s-ar putea să definească aceeaşi nuanţă.

    Studentul la filosofie avetizează asupra unei „mari schimbări“ în Europa. Musulmanii ar putea ajunge majoritari curând şi, crede el, vor distruge identitatea culturilor europene. În cuvintele sale, Viena va ajunge să arate precum Cairo, iar Berlinul ca Istanbulul. „Mulţi multiculturalişti văd în aceasta o îmbogăţire. Noi vedem un pericol.“

    IB creşte rapid, dar nu este nici pe departe o mişcare de anvergură naţională. Şi totuşi în alegeri Hofer a fost cât pe ce să câştige. Ca şi IB, politicianul s-a hrănit cu teama populaţiei de imigranţi şi cu frustrările alegătorilor. Austria are printre cele mai ridicate standarde de viaţă din lume, dar mulţi austrieci se tem că bunăstarea de acum nu va mai ţine mult. Apoi, fost imperiu, Austria este redusă la un stat minuscul faţă de dimensiunile de odinioară. Nostalgia imperiului este încă mare. Şi, desigur, prosperă scepticismul european, ca şi în alte părţi ale UE – comerţul şi integrarea europeană trec peste interesele oamenilor de rând.

  • Oraşele cu cea mai ieftină băutură din Europa

    Fiecare când călătoreşte într-o ţară străină are propriile opinii în legătură cu ce să facă acolo sau ce să viziteze. Unii caută cele mai frumoase peisaje, alţii muzee şi unii cea mai ieftină băutura.

    Potrivit, BigPicture.ru, Poşta britanică a realizat un top al oraşelor cu cea mai ieftină băutură din Europa. Topul se bazează pe costul mediu a 12 băuturi alcoolice: o sticlă de bere, un pahar de vin, şampanie, cocktail etc. Noi am zice că şi Bucureştiul ar fi meritat să fie menţionat în clasament. Topul după cum urmează:

    10.Londra – O bere 5.48 de dolari. Costul total al celor 12 băuturi – 88.4 de dolari

    9. Barcelona- un pahar de vin te costă 4.5 dolari, iar costul total al băuturilor ajunge la 88 de dolari

  • Încă un brand de lux vine pe piaţa locală

    Brandul de lux Cerruti 1881, fondat acum circa jumătate de secol la Paris, în Franţa, va intra direct pe piaţa locală cu un magazin în Băneasa Shopping City, potrivit surselor ZF.

    Pe site-ul companiei acesta încă nu figurează, în Europa existând magazine doar în nouă pieţe printre care şi Cehia şi Rusia în regiune. Până la închiderea ediţiei oficialii Cerruti nu au răspuns solicitării ZF privind deschiderea acestui magazin care va vinde accesorii, potrivit surselor citate.

    Brandul de lux, care are în portofoliu şi îmbrăcăminte, dar şi accesorii şi produse de parfumerie. 

    Citiţi mai multe pe www.zf.ro

  • Oraşele cu cea mai ieftină băutură din Europa

    Fiecare când călătoreşte într-o ţară străină are propriile opinii în legătură cu ce să facă acolo sau ce să viziteze. Unii caută cele mai frumoase peisaje, alţii muzee şi unii cea mai ieftină băutura.

    Potrivit, BigPicture.ru, Poşta britanică a realizat un top al oraşelor cu cea mai ieftină băutură din Europa. Topul se bazează pe costul mediu a 12 băuturi alcoolice: o sticlă de bere, un pahar de vin, şampanie, cocktail etc. Noi am zice că şi Bucureştiul ar fi meritat să fie menţionat în clasament. Topul după cum urmează:

    10.Londra – O bere 5.48 de dolari. Costul total al celor 12 băuturi – 88.4 de dolari

    9. Barcelona- un pahar de vin te costă 4.5 dolari, iar costul total al băuturilor ajunge la 88 de dolari