Rareş Măcinică a preluat de mai bine de trei ani funcţia de managing director al companiei de logistică Lagermax AED Romania, după ce a primit un telefon de la un head-hunter, care i-a propus să conducă filiala locală a companiei austriece, prezentă pe piaţă din 2003, şi are acum birouri la Arad, Timişoara, Bucureşti, Otopeni şi Iaşi. Primul loc de muncă, în timpul studenţiei, când urma cursurile SNSPA – Comunicare şi Relaţii Publice, a fost la o revistă franceză, What’s up, unde vindea spaţiu pentru publicitate. În 2002 a intrat în domeniul logisticii, angajându-se la o publicaţie de specialitate, apoi a lucrat vreme de doi ani la o firmă românească mică, despre care spune că a fost „o veritabilă şcoală pentru mine“. Prima slujbă într-o multinaţională din domeniul transporturilor şi logisticii a fost în 2005 şi a dobândit experienţă în cadrul Gebruder Weiss, Cargo Partner şi KLG. Anul trecut, Lagermax România a înregistrat o cifră de afaceri brută de 10 milioane de euro.
Ce hobby aveţi şi cât timp dedicaţi acestei preocupări? Când şi cum a început interesul pentru această zonă?
Fotografia. Interesul pentru fotografie a venit natural, am descoperit singur aparatul foto, iar prima interacţiune a fost în jurul vârstei de zece ani, având la îndemână un aparat de fotografiat rusesc pe film Zorki 4, foarte popular în anii 1970-1980, complet manual. Faţă de prezent, când inovaţiile în tehnologie au schimbat radical echipamentele fotografice, aparatele clasice pe film îţi dădeau o senzaţie aparte de „necunoscut“. Nu exista previzualizarea scenei în aparat, opţiune prezentă pe toate camerele foto digitale, nu existau senzori să detecteze luminozitatea, balansul de alb, apoi să le regleze automat, astfel că te perfecţionai prin multă practică. Ochiul tău trebuia să „previzualizeze“ scena, mintea ta făcea calculele necesare pentru o încadrare corectă, iar sosirea produsului final, poza efectivă, îţi crea mereu o stare de suspans, plină de emoţii, până la vizualizarea pe hârtie. Tehnica modernă a făcut mult mai accesibilă fotografia, dar nu a avut un efect implicit şi în calitatea, inovaţia artei fotografice.
Am avut perioade în care am alocat în timpul săptămânii o mare parte din fiecare noapte pentru studiu, editare, vizualizări de zeci de mii de poze ale fotografilor consacraţi, iar în weekenduri petreceam şi 24 de ore fără odihnă, mâncare sau pauze, combinând „munca“ de teren cu selectarea, postprocesarea, editarea, identificarea erorilor, corectarea lor.
De exemplu, dintre genurile artei fotografice (peisaj, portret, arhitectură…), pe mine m-a atras în special zona numită „conceptual photography“ – un tip de fotografie care ilustrează o idee, creează un simbol, transmite un mesaj prin mijloace abstracte. Pentru că necesită un efort extrem de mare (ideea iniţială, găsirea elementelor potrivite, regia, aranjarea luminilor, editarea…), timpul alocat unei asemenea fotografii ajungea şi la două săptămâni.
În ultima perioadă însă, timpul liber s-a redus drastic, dar atunci când mai prind o oră liberă de obicei mă relaxez făcând 3-4 cadre.
Ce corespondenţe există între hobby şi afaceri?
Directă. Pentru mine, fotografia este un exerciţiu intens de imaginaţie.
Acelaşi exerciţiu intens de imaginaţie îl folosesc şi în afaceri. Tot ceea ce „construiesc“ în business are în spate multe ore de strategie, identificarea celor mai bune mişcări tactice când vine vorba despre avantaj competitiv, elaborarea unui proces vizionar sau de transformarea organizaţiei în sensul unei discipline şi valori nonreplicabile. Strategia unei afaceri înseamnă a ilustra o Idee, acea Idee unică prin care devii unic, iar unic înseamnă inegalabil, inimitabil. Iar Ideea vine numai şi numai din imaginaţie, care la rândul ei stă la baza oricărei fotografii de succes.
Este practicarea unui hobby benefică pentru relaţiile de afaceri / pentru afacere?
Cu siguranţă. În primul rând poţi găsi acelaşi hobby la alţi parteneri de afaceri, poţi interacţiona cu persoane cu pasiuni similare. În al doilea rând, hobby-urile care stimulează imaginaţia reduc stresul. Sunt studii ştiinţifice care dovedesc că implicarea în activităţi plăcute scade automat nivelul de stres. Reducând stresul, un hobby te poate face mai productiv, dar şi mai echilibrat. Şi nu în ultimul rând, te ajută să iei o pauză, să te desprinzi de la activităţile solicitante.
Care sunt regulile din hobby folositoare în afaceri?
Folosirea stimulilor cognitivi. Dezvoltarea capacităţilor de concentrare a atenţiei. Fotografia, având o funcţie puternic creativă, dezvoltă creierul, îl provoacă permanent la situaţii noi, la idei noi. Hobby-urile şi afacerile au multe părţi comune. Şi un hobby presupune stabilirea de obiective (de exemplu, obiectivul meu este să transmit cât mai multe simboluri într-o fotografie), asumarea de riscuri (ideile noi vin de obicei cu riscuri de interpretare eronată, reticenţa analiştilor, stil nediferenţiat), depăşirea obstacolelor (financiare, timp…).
Care sunt regulile obligatorii deopotrivă în fotografie şi în afaceri?
Să fii constant, să ai răbdare, să înveţi din eşecuri, să exersezi permanent.
Ce tip de hobby nu aţi practica niciodată?
Nu am un hobby pe care nu l-aş practica niciodată, diferite pasiuni se pot naşte şi în funcţie de anumite contexte sau vârstă. Sunt anumite hobby-uri însă în cazul cărora, din punctul meu de vedere, trebuie analizată cu mai multă înţelepciune unde este limita în care nivelul de risc depăşeşte adevăratul scop al oricărui hobby: plăcerea unei activităţi desfăşurate în timpul liber.
PREFERINŢE
CUVÂNT: Ambiţie
CARTE: „Sentimentul românesc al fiinţei“, de C. Noica
PERSONALITATE: Ciprian Porumbescu
FOTOGRAF: Ansel Adams
