BusinessMagazin

Tag: munca

  • Ei sunt “angajaţii viitorului”. Avertismentul experţilor: “Pentru ei nu va mai exista conceptul de lucru timp de opt ore pe zi, cinci zile pe săptămână”

    Angajaţii din noua generaţie nu vor mai dori să aibă un raport de muncă „tradiţional“ cu angajatorii lor, iar companiile vor fi nevoite să se adapteze la noile tendinţe de pe piaţa muncii, spun experţii companiei de audit şi consultanţă fiscală Deloitte.

    CUM AR PUTEA ARĂTA “DICTATURA ANGAJAŢILOR” 

    Tipurile de contracte de muncă pe care le vor avea viitorii angajaţi vor fi diferite de cele cu care am fost obişnuiţi. Pentru ei nu va mai exista conceptul de lucru timp de opt ore pe zi, cinci zile pe săptămână. Se va lucra de la distanţă, pot fi concepute forme de contracte în funcţie de obiective anuale care trebuie îndeplinite, dar nu va mai conta dacă angajatul lucrează de aca­să, lucrează noaptea, sâmbăta sau duminica“, a spus Doina Patrubani-Voicu, consulting director în cadrul Deloitte România.

  • Business Magazin va lansa în curând noua ediţie a catalogului Tineri Manageri de Top. Retrospectiva managerilor care au apărut deja

    Cea mai tânără femeie manager din boardul OMV Petrom

    După trei ani petrecuţi la sediul central al OMV la Viena, Lăcrămioara Diaconu-Pinţea a revenit în primăvară în România pentru a prelua o poziţie în prima linie de management a Petrom. Lăcrămioara Diaconu-Pinţea a apărut în prima ediţie a Top 100 de tineri manageri în acelaşi an când Mariana Gheorghe prelua funcţia de CEO al OMV Petrom. Zece ani mai tărziu, Mariana Gheorghe şi Lăcrămioara Diaconu-Pinţea sunt singurele doamne şi singurele persoane de naţionalitate română din boardul companiei.

    În urmă cu zece ani, Lăcrămioara Diaconu-Pinţea coordona în cadrul OMV Petrom un departament care se ocupa, teoretic, de fuziuni şi achiziţii. Structura companiei de la acel moment, în curs de trecere la standardele noii companii-mamă, presupunea însă ca departamentul condus de Diaconu-Pinţea să fie, practic, o punte de legătură între noua cultură şi noii colegi şi vechea structură a fostei companii de stat.

    În 2006, Lăcrămioara Dia­conu-Pinţea vorbea despre efer­vescenţa din departa­mentul pe care îl conducea şi despre pro­iecte de zeci de milioane de euro: „În plus faţă de corporate deve­lop­ment, care presupune proiecte de zeci de milioane precum achi­ziţia staţiilor OMV sau proiecte de investiţii în Kazahstan, în care suntem profund implicaţi, ne ocupăm de proiectele de investiţii, de activele non-core (vânzarea Carpatina, vânzarea platformelor marine), de tot ce înseamnă zona de investor relations şi de interfaţa cu investitorii, în special cu  fondurile de investiţii”.

    La zece ani distanţă de la interviul în care managerul povestea cum Petrom se integrează în stilul de business austriac, Lăcrămioara Diaconu-Pinţea revine la Bucureşti pentru a intra în boardul OMV Petrom după trei ani petrecuţi la Viena. A doua româncă intrată în directoratul OMV Petrom SA a absolvit Finanţe în cadrul ASE Bucureşti în 1997 şi un program MBA la Wirtschafts­uni­ver­sität Wien (Universitatea de Economie din Viena) în 2009. A început să lucreze la scurt timp după terminarea facultăţii (în 1998) în cadrul Petrom, în cadrul departamentului de Strategie, Planificare şi Dezvoltare. Ulterior a deţinut diverse poziţii de management în cadrul companiei. În urmă cu zece ani, Lăcrămioara Diaconu-Pinţea estima că va termina proiectele în care era angrenată abia în câţiva ani, iar viitorul, deşi neclar, părea corporatist: „Peste 3-4 ani abia dacă vom termina ce facem acum: integrare, evaluare şi vânzare a activelor etc. Apoi, grupul are posibilitatea de job rotation, aşa că mă aştept să plec din ţară şi să creez un nucleu pe baza căruia să construiesc mai mult în acelaşi domeniu“.

  • Un copil de 9 ani câştigă anual 1 milion de dolari de acasă. Părinţii lui au renunţat să mai muncească

    Evan este un tânăr de 9 ani care petrece câteva ore pe zi înregistrând clipuri pentru Youtube. Nu pare nimic ieşit din comun, însă canalul său, EvanTube, generează venituri de peste un milion de dolari anual.

    EvanTube a început în anul 2011 ca un proiect al lui Evan alături de tatăl său, dar s-a transformat aproape imediat într-o senzaţie pe internet. Ideea este una cât se poate de simplă: tânărul primeşte cele mai noi jucării despre care vorbeşte timp de câteva minute, relatează Daily Mail.

    În multe dintre videoclipurile sale, Evan o are alături pe sora sa, Jillian. Tatăl său, Jared, este cel care filmează şi apoi editează clipurile care urmează să fie postate online.

    Tatăl lui Evan, Jared, a declarat că a angajat o echipă care să se ocupe de vânzarea anunţurilor publicitare şi negocierea cu nume importante din industria jucăriilor. În scopuri de marketing, s-a decis ca Evan să folosească trei conturi de Youtube: EvanTubeHD, EvanTubeRaw şi EvanTubeGaming. Cei de la Newsweek au scris că tânărul câştigă peste 1,3 milioane de dolari pe an prin vânzărea reclamelor pe canalul de Youtube.

    Evan nu este primul tânăr care a găsit celebritatea pe internet. Michelle Phan este una dintre cele mai cunoscute figuri de pe Youtube, alături de Pewdiepie, Bethany Mota sau Nash Grier. Ea publică zilnic clipuri în care prezintă probleme legate de makeup, modă sau frumuseţe, ajungând la peste un miliard de vizualizări. În scurt timp, tânăra a ajuns la peste cinci milioane de abonaţi, atrăgând atenţia presei din Statele Unite. Phan a apărut în numeroase reviste, precum Seventeen, The Sun Sentinel, NYLON sau Forbes.

    Prin plasarea de produse, ea a reuşit să câştige sume impresionante, având o avere estimată la peste 4 milioane de dolari. Ea a semnat deasemenea un contract de promovare a anumitor produse Lancome.

  • Povestea milionarului care s-a retras din afaceri la 27 de ani . După doar trei săptămâni a pornit un nou business

    Jon Carder a fondat prima sa companie când era în primul an la liceu, unde studia filosofie şi artă modernă. BabysHeaven a fost un start-up specializat în comercializarea online a produselor pentru copii, pe care Jon Carder l-a vândut la 22 de ani pentru câteva mii de euro. El avea nevoie de bani pentru a începe un nou business, şi anume Client Shop, un site care ajuta oamenii să găsească împrumuturile cu cele mai mici rate.

    “Am putut să mă folosesc de cunoştinţele acumulate din primul business pentru a duce Client Shop la o cifră de afaceri de 2 milioane de dolari în primul an”, povesteşte Carder celor de la Business Insider. “Când am cumpărat o maşină şi m-am dus să îi vizitez pe ai mei, mama a crezut că vând droguri. Nu prea înţelegea ce e internetul şi cum se pot face bani din el. De-abia după ce am apărut pe coperta unei reviste de business şi-a dat seama că am o afacere legitimă”.

    Patru ani mai târziu, în martie 2006, Carder a decis să vândă Client Shop pentru 10 milioane de dolari. Compania avea peste 100 de angajaţi şi primise titlul “compania cu cea mai rapidă creştere din San Diego”. “Câteva luni mai târziu”, îşi aminteşte Jon Carder, “piaţa de refinanţări s-a prăbuşit. Am câştigat din tranzacţie suficienţi bani încât să pot face surf şi să pot călători, fără să mai am nevoie să muncesc o zi în viaţa mea”.

    Carder spune că a devenit antreprenor dintr-un singur motiv: pentru a face bani. Atunci când a atins acest obiectiv, a decis să se retragă din afaceri. Astfel, el a invitat mai mulţi prieteni în Indonezia pentru a sărbători. “Ne-am distrat de minune, şi am realizat faptul că banii chiar pot să aducă fericirea. Din păcate, însă, este un sentiment de scurtă durată.”

    După excursia de două săptămâni, prietenii lui Carder s-au întors la muncă, iar el s-a trezit singur pe o plajă din Indonezia. “Eram foarte, foarte plictisit”, povesteşte antreprenorul. “Mi-am dat seama că oricât de dificilă ar fi uneori viaţa unui om de afaceri, este mai bine să fii stresat decât să stai să nu faci nimic.”

    După doar trei săptămâni, Jon Carder a decis să se întoarcă la viaţa de antreprenor şi a pornit un business în Indonezia numit MojoPages.com. Afacerea nu a avut succes, aşa că în 2010 a pornit o altă companie, Mogl, alături de Jarrod Cuzens şi Jeff Federman. “Sper ca acum, după 16 ani de afaceri, să pot avea un adevărat impact asupra vieţii oamenilor”, spune Carder. “Dacă m-aş fi retras la 27 de ani, probabil că aş fi ratat această şansă.”

  • 6.400 de oameni mor zilnic în accidente de muncă sau din cauza bolilor profesionale

    Organizaţia Internaţională a Muncii (OIM) sărbătoreşte, în 28 aprilie, Ziua Internaţională a Securităţii şi Sănătăţii în Muncă pentru a promova prevenirea accidentelor şi a bolilor profesionale la nivel mondial.

    Această zi, marcată la nivel global, este şi o zi în care mişcarea sindicală din lume comemorează Ziua internaţională a lucrătorilor decedaţi şi răniţi.

    “Statisticile arată că, în fiecare an, se produc peste 2,3 milioane de decese, din cauza accidentelor de muncă şi vătămărilor profesionale, cifră comparabilă cu numărul de victime dintr-un război de avengură între naţiuni”, precizează Inspecţia Muncii.

    Practic, peste 300.000 decese se înregistrează în timpul accidentelor de muncă şi aproximativ două milioane de decese apar ca urmare a îmbolnăvirilor în muncă.

    Specialiştii spun că, astfel, apare o nouă provocare pentru factorii de decizie, aceştia trebuind să se focalizeze pe prevenirea apariţiei bolilor profesionale şi nu numai pe prevenirea vătămărilor ca urmare a accidentelor de muncă.

    OIM estimează că, anual, peste 313 milioane de lucrători suferă accidente urmate de incapacitate temporară de muncă şi se produc aproximativ 160 milioane de cazuri de îmbolnăviri profesionale.

    Pe baza acestor estimări, se apreciază că în fiecare zi se produc aproximativ 6.400 decese ca urmare a accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale şi că, zilnic, aproximativ 860.000 lucrători sunt vătămaţi la locul de muncă.

    “În această zi, odată cu comemorarea victimelor accidentelor de muncă şi bolilor profesionale, dorim să atragem atenţia lucrătorilor şi angajatorilor că trebuie să-şi schimbe mentalitatea în ceea ce priveşte sănătatea şi securitatea lor în muncă. Cu precădere lucrătorii trebuie să adopte o atitudine şi un comportament preventiv, să solicite angajatorilor protecţie colectivă şi, după caz individuală, să se implice în realizarea măsurilor de prevenire şi protecţie şi să-şi însuşească, prin instruire, cele mai bune practici astfel încât să ajungă sănătoşi acasă după o zi de muncă. La rândul lor, angajatorii trebuie să fie conştienţi de obligaţiile pe care le au potrivit cerinţelor legale, de protecţie a vieţii, sănătăţii şi integrităţii lucrătorilor”, se arată în comunicatul transmis agenţiei MEDIAFAX.

    În România, situaţia accidentaţilor mortal în muncă înregistrează un trend descendent, de la 508 în anul 2008 la 185 în 2014.

    Inspecţia Muncii desfăşoară acţiuni care vizează consolidarea culturii de prevenire a riscurilor de accidentare de muncă şi îmbolnăvire profesională, prin combinarea unor instrumente precum informarea, conştientizarea, îndrumarea şi controlul modului de aplicare a legislaţiei în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă.

    Inspecţia Muncii s-a alăturat iniţiativei OIM şi a preluat tematica internaţională a campaniei “Împreună pentru crearea unei culturi de prevenire în SSM”, organizând, în Bucureşti şi în fiecare judeţ, acţiuni specifice de informare şi conştientizare a lucrătorilor, a angajatorilor, a reprezentanţilor acestora, a partenerilor sociali, a celor cu responsabilităţi în domeniu şi a societăţii civile în general.

  • Iubitul şi părinţii ei credeau că e angajată şi se duce în fiecare zi la serviciu, dar ea construia în secret un imperiu de 10 milioane de dolari

    Povestea de succes a tinerei Jane Lu, din Australia, a început ca multe alte poveşti: dimineaţa se îmbrăca formal, pentru serviciu, îşi lua la revedere de la părinţi şi pleca spre locul de muncă, relatează dailymail.co.uk.

    Singura diferenţa este că Jane Lu nu avea un birou la care să ajungă, un job cu titlu complicat sau un şef căruia să îi raporteze. Lu a ţinut ascuns de părinţii ei întregul plan de afaceri, crezând că aceştia nu vor fi de acord cu ideea de a porni un business pe cont propriu. Tânăra mergea în fiecare zi la o cafenea din centru, deschidea laptop-ul şi contacta diverse companii, organiza evenimente şi punea bazele unei afaceri de milioane de dolari.

    Compania tinerei, ShowPo.com, a generat venituri de peste 10 milioane de dolari în 2014. Ea distribuie haine în 45 de ţări, are 420.000 de fani pe Instagram şi aproape 500.000 pe Facebook. Jane Lu consideră că mare parte a succesului său se datorează modului în care a desfăşurat campaniile de social media.

    Chiar dacă recunoaşte că şi-a minţit pentru o bună perioadă de timp părinţii, Lu spune că aceştia sunt extrem de mândri de felul în care ea a gestionat businessul. “În primă fază nu le-a venit să creadă cât curaj am avut”, povesteşte Lu celor de la dailymail.co.uk.

    ShowPo.com are în momentul de faţă zece angajaţi, iar Jane Lu spune că cel mai important lucru este că poate face zi de zi lucrurile care îi plac. Cât despre lansarea unui business, Jane Lu crede că cea mai mare problemă a tinerilor este teama de eşec: “Merită să-ţi asumi acest risc şi este extrem de important să fii întotdeauna sincer. Nu trebuie să laşi o afacere să te schimbe”, a mai spus Lu.

  • Cum se transformă un copil normal într-unul excepţional?

    În urmă cu trei numere, articolul de copertă din Business Magazin a susţinut un proiect al Asociaţiei Şcoala de Valori numit, inspiraţional, „Excepţionalii“. Asociaţia a selectat 84 de adolescenţi de liceu pentru care timpul este o resursă folosită la maximum, între proiecte personale de antreprenoriat sau de voluntariat, între olimpiade şi concursuri, între planuri de viitor curajoase şi medii de 10 la şcoală.

    Excepţionalii reprezentaţi de cei 84 de participanţi la evenimentul Şcolii de Valori sunt, desigur, nişte vârfuri ale sistemului de educaţie şi ale modului cum sunt crescuţi copiii în România. Pentru a cunoaşte mai bine participanţii la „Excepţionalii“, proiectul a inclus şi o etapă de cercetare cu două direcţii: cantitativă (chestionar online spre toţi participanţii înaintea începerii conferinţei) şi calitativă (implicarea a 16 participanţi în două focus-grupuri în timpul celei de-a doua zile de proiect). Rezultatul cercetării a arătat că Excepţionalii se cunosc pe ei înşişi destul de bine şi că au încredere în propriile abilităţi. Jumătate dintre ei ştiu deja ce drum vor să urmeze pe viitor şi încă un sfert s-au hotărât fie ce facultate vor să urmeze, fie în ce domeniu doresc să lucreze. O parte semnificativă a acestor adolescenţi doresc să îşi facă studiile în străinătate, cea mai mare parte a lor dorind să îşi pună şi bazele unei cariere în afara ţării.

    Fie că ştie deja ce va face când va termina liceul sau nu, acest tip de adolescent este constant implicat în diverse activi-tăţi pentru a-şi da mai bine seama ce i se potriveşte, dar şi pentru a-şi îmbunătăţi abilităţile şi talentele. Pentru a răspunde uneia dintre principalele întrebări pe care şi le pun adolescenţii atât despre rămânerea în România, dar şi despre cum arată de fapt munca de zi cu zi a specialiştilor din varii domenii, a doua etapă în care sunt implicaţi Excepţionalii este un proiect de echipă, vremsafim.ro.

    Pagina web, la care lucrează toţi adolescenţii selectaţi în proiect, presupune atât realizarea site-ului, designul şi construcţia siglelor şi a mesajelor, cât şi crearea de conţinut. Vremsafim.ro va fi o descifrare făcută de adolescenţi pe înţelesul adolescenţilor despre ce înseamnă efectiv 50 de meserii, prin interviuri realizate de echipa de proiect cu specialişti din varii domenii. Cel mai important este că cei 50 de intervievaţi vor fi oameni care au reuşit în România, deci 
site-ul se vrea a fi şi o încurajare pentru adolescenţii care se pregătesc de plecarea la studii în străinătate. Din interviurile realizate cu Excepţionalii, cel puţin jumătate dintre tinerii cu rezultate bune vor să urmeze o facultate în străinătate şi să aibă acces la o carieră tot acolo. 

    „Pentru că ne dorim ca participanţii la programele Şcoala de Valori să folosească informaţiile teoretice într-un mod cât mai practic, organizăm sesiuni de dezvoltare a unor proiecte concrete ce au impact în societate. Aceasta este etapa Step Up, care se încadrează în modelul de învăţare Practice, Learn, Step Up. www.vremsafim.ro. are ca scop să ofere cât mai multor tineri, în mod gratuit, informaţii despre meserii/profesii/ocupaţii din România. Acestea sunt susţinute cu cel puţin 50 de exemple reale şi interviuri cu profesionişti, oameni pasionaţi de ceea ce fac şi care pot astfel să fie modele pentru tineri. Scopul platformei este de a oferi adolescenţilor informaţii valide şi actuale despre piaţa muncii. De asemenea, le este oferită şansa de a afla ce abilităţi şi puncte forte au, ce meserie/profesie li se potriveşte şi ce facultate ar trebui să urmeze pentru a ajunge acolo unde îşi doresc“, explică Armina Sîrbu, learning strategist şi trainer la Şcoala de Valori, scopul proiectului.

    Momentul la care se raportează vremsafim.ro este anul 2020 şi o piaţă a muncii diferită de cea de astăzi, pentru care Excepţionalii şi Şcoala de Valori vor aloca 1.000 de ore de voluntariat.

  • Elena Itu

    Gestionează activităţile de recrutare şi selecţie de personal, de integrare a noilor angajaţi, de evaluare a performanţelor şi de motivare, gestionează şi mediază situaţiile conflictuale şi de criză. 

    „2008, anul în care începea să se pronunţe din ce în ce mai des cuvântul criză, a fost cel în care am ales să las în urmă siguranţa locului de muncă oferit de armată, pentru a-mi dezvolta cariera în mediul privat. Căutarea jobului a fost o oportunitate să traversez tot fluxul recrutării şi selecţiei şi să învăţ din experienţa plină de emoţii a candidatului în căutarea unui loc de muncă. Nu ştiam că voi ocupa postul de director resurse umane la FAN Courier, ştiam doar că sunt hotărâtă să fac o schimbare“, spune Itu.

    Anterior, Elena Itu a fost căpitan în rezervă în cadrul Ministerului Apărării Naţionale şi psiholog consilier expert de gradul I şi a participat la proiectul de evaluare psihologică postmisiune din Irak.

    În ultimii cinci ani, FAN Courier a înregistrat o fluctuaţie de personal de  sub 5%, ceea ce a determinat o creştere a profitabilităţii pe angajat. Itu a coordonat mărirea echipei prin organizarea procesului de recrutare şi selecţie pentru 300 de noi posturi. Proiectul său de suflet este sistemul de evaluare a performanţelor angajaţilor, aliniat la strategia şi viziunea acţionarilor companiei.

  • Sărăcia a ajuns să figureze ca vulnerabilitate distinctivă a economiei UE

    Raportul Eurostat pe 2014 privind tendinţele de impozitare arăta că statele UE au reacţionat în general la criză menţinând neschimbată sau scăzând impozitarea capitalului şi majorând taxarea consumului şi a muncii (fie impozitul pe venit, fie contribuţiile sociale). Cu alte cuvinte, au apelat la singurele surse certe de venituri colectabile inclusiv pe timp de criză, menajând însă companiile, investitorii, spre a evita ca aceştia să plece ori să dea faliment.

    Era o abordare cu bătaie scurtă, având ca singur scop aducerea rapidă de bani la buget, aşa încât a fost aplicată cel mai dur de statele cu probleme mari de deficit sau de datorie publică şi care, deci, aveau de făcut ajustările fiscale cele mai mari: în Grecia, TVA a crescut de la 19% la 23%, în Portugalia de la 21% la 23%, în România de la 19% la 24%. Acolo unde a fost însă loc pentru rafinarea gândirii economice, abordările au fost mai nuanţate. „Creşterea taxelor pe consum şi în acelaşi timp reducerea taxării pe muncă şi pe capital pot stimula forţele de creştere ale unei economii. Taxarea muncii şi a capitalului ar trebui să fie menţinute la niveluri joase, ca să nu distorsioneze deciziile agenţilor economici, ceea ce ar putea influenţa negativ gradul de folosire a factorilor creşterii economice: forţa de muncă, capitalul şi progresul tehnologic. Taxarea consumului are mai puţine efecte adverse din acest punct de vedere“, afirmau Frank Zipfel şi Caroline Heinrichs, economişti ai Deutsche Bank, într-un studiu din octombrie 2012, care susţineau, în plus, şi aplicarea unor cote unice pentru taxarea consumului, urmând ca statul să susţină separat cu bani de la buget categoriile dezavantajate de nediferenţierea TVA.

    Abordarea din studiul Deutsche Bank a fost – şi este în continuare – cea promovată şi de Comisia Europeană drept reţeta ideală de creştere economică (deşi economiştii Deutsche Bank precizau, pentru orice eventualitate, că „recomandările de politici economice trebuie să se bazeze totuşi şi pe structura sistemului fiscal din fiecare ţară, pe preferinţele în materie de redistribuţie socială şi pe volumul total al veniturilor fiscale“).

    Acum, experţii institutului de cercetare Bruegel, specializat în evaluarea rolul Europei în economia globală, constată că aplicarea acestei reţete (în total, 17 ţări UE au redus taxarea capitalului, 8 ţări au redus taxarea muncii şi au majorat taxarea consumului, iar 6 au reuşit să reducă impozitarea muncii mai mult decât taxarea consumului) a dus la un efect pervers, respectiv a amplificat sărăcia, o problemă care înainte de criză era văzută doar ca un subprodus inevitabil şi irelevant al bogăţiei europene. „Taxarea muncii în UE, cu anumite excepţii, tinde să fie în general progresivă, în timp ce impactul taxării indirecte, în special al taxelor pe consum, tinde să fie regresiv, întrucât categoriile cu venituri mici îşi consumă o parte mai mare din venituri, astfel încât o majorare a taxelor pe consum împovărează cel mai mult segmentele cele mai sărace ale societăţii“, conchid Zsolt Darvas şi Olga Tschekassin, economişti ai institutului Bruegel.

    Iar sărăcia devine relevantă pentru politicile economice atunci când se analizează distribuţia ei. La nivelul UE27 în 2013, cca 11% dintre copii, aproape 10% din populaţia de vârstă activă şi cca 7% din pensionari erau afectaţi de sărăcie severă (înţeleasă ca lipsa accesului măcar la 4 din 9 bunuri sau servicii de bază, de pildă facturile la utilităţi, o masă cu carne la fiecare două zile, încălzirea locuinţei, posesia unui telefon). Şomajul în rândul tinerilor a continuat să crească, fiind cu deosebire îngrijorătoare situaţia tinerilor între 15 şi 29 de ani care nu au nici slujbă, nici nu studiază şi nici nu fac cursuri de calificare profesională („not in education, employment or training“ – NEET): ponderea lor a crescut pe parcursul crizei în statele de la periferia zona euro, dar şi într-o serie de ţări din Europa Centrală şi de Est – aceleaşi care continuă să aibă şi cele mai mari rate ale sărăciei severe din toată Europa.

  • A plecat definitiv din corporaţie şi a făcut o afacere cu genţi şi pantofi cu motive tradiţionale româneşti

    Online-ul se îmbină în mod natural cu tradiţia şi pentru antreprenoarele Nicoleta Chirica şi Olivia Sandu, fondatoarele afacerii axate pe producţia şi comercializarea de genţi şi, de puţin timp, şi pantofi cu motive tradiţionale Iutta. Întregul concept Iutta este axat pe tradiţional: de la spaţiul în care s-au lansat, Galeria Nouă, unde au reprodus atelierul de lucru cu ustensile de marochinărie, până la şedinţele foto cu stuf realizate în Delta Văcăreşti.

    După doi ani de la lansarea Iutta, pagina de Facebook a acesteia a adunat aproximativ 20.000 de like-uri, iar veniturile sunt proporţionale cu acestea: cifra de afaceri a firmei în 2014 era de 10.000 de euro, ajungând la break even, şi, potrivit Nicoletei Chirica, va genera la sfârşitul acestui an venituri de 50.000 de euro.

    Tânăra în vârstă de 30 de ani a decis să schimbe total macazul şi să renunţe la locul de muncă de tip „9 to 6“ în momentul când s-a „trezit făcând genţi în sufragerie“. Nu avusese de gând să se dedice antreprenoriatului sau designului, deşi provine dintr-o familie cu înclinaţii spre artă, în care tatăl era sculptor. A absolvit Facultatea de Cibernetică în 2007 şi a început să lucreze încă din perioada studiilor în cadrul unei companii din industria telecomunicaţiilor.

    După şase ani de muncă în funcţia de inginer tehnic, a început să participe cu produsele realizate la târguri. A observat că acestea au succes şi a hotărât să meargă mai departe pe drumul antreprenoriatului. Un MBA şi un studiu la o şcoală de design i-au consolidat pregătirea teoretică, iar apoi, în urma unei investiţii de câteva mii de euro şi ajutorului a două prietene, a început afacerea Iutta.

    O parte importantă din dezvoltarea acesteia a fost segmentul de cercetare a culturii şi a tradiţiei româneşti, aspect uşurat prin prisma activităţii de sculptor a tatălui său, care a inspirat de altfel şi prima colecţie de genţi realizată. Clientul lor este în primul rând iubitor de românesc şi design românesc, înţelege ce se află în spatele creaţiei şi designului de produs, e o persoană informată care îşi doreşte să se exprime prin ce poartă, descrie antreprenoarea.

    Preţurile produselor pe care le realizează într-un atelier propriu şi pe care le vinde predominant online se plasează în intervalul 400-500 de lei, iar în prezent a ajuns la un volum de vânzare de 500 de produse anual.  Şi-a propus ca pe termen lung să îşi ducă produsele peste graniţe folosindu-se de simbolurile altor culturi în designul lor: „Planul nostru nu este să ne axăm exclusiv pe românesc, ci pe design identitar, şi astfel să ne orientăm spre fiecare cultură de pe glob pentru că există conexiuni şi elemente comune în fiecare dintre acestea“.