BusinessMagazin

Tag: bursa

  • Drumul de la afacere la corporatie

    Unii isi incep afacerea intr-o garsoniera, cu capital imprumutat de la prieteni, altii pleaca in afaceri pe cont propriu din pozitii de manageri. Si intr-un caz, si in altul, antreprenorii au insa rareori parte de la bun inceput si de banii, si de cunostintele de management necesare pentru ca business-ul lor sa poata trece de la stadiul de mica afacere la corporatie – sau, in alte cazuri, de la stadiul de companie de anvergura locala la cel de afacere care sa aiba relevanta si in afara granitelor.

    Pentru ca acest lucru sa se intample este nevoie de bani si de know-how. Bancile si bursa pot oferi finantarea, nu insa si expertiza de care are nevoie antreprenorul si pe care de obicei i-o pot oferi fondurile de private equity. Sunt insa antreprenorii romani pregatiti sa se deschida in fata fondurilor de private equity?

    “In Romania s-a schimbat foarte mult capitalul uman, managementul mai exact, de-a lungul ultimilor zece ani. Ceea ce incercam acum este sa identificam cand anume antreprenorii romani vor fi pregatiti sa devina CEO. In Polonia, trecerea de la family business spre corporate business a durat aproximativ zece ani”, explica Robert Conn, cofondatorul companiei de investitii Innova Capital, cu investitii de peste 35 de milioane de euro pe piata romaneasca. La randul sau, Horia Manda, managing partner la Balkan Accession Fund (BAF), afirma ca “numarul de tranzactii din ultimii cinci ani ne arata ca au loc schimbari in mentalitatea antreprenorilor”.

    Principalele tinte ale fondurilor de private equity sunt antreprenorii care detin fraiele afacerii, companii unde departamentele de middle si executive management sunt slab conturate sau chiar inexistente. Private equity-ul este o intreprindere riscanta tocmai pentru ca este conditionata de managementul companiei in care se face investitia – cu alte cuvinte, de cat de pregatita este conducerea, care de cel mai multe ori este aceeasi cu proprietarul afacerii, sa creasca profitul si cu peste 30% pe an, pe parcursul a trei sau cinci ani, cat dureaza prezenta fondului de private equity in companie. “Noi vrem sa impunem principiile de guvernare corporatista, si este destul de greu de gasit un management profesionist care sa adopte aceste lucruri. Uneori este nevoie sa aducem profesionisti din afara”, marturiseste Ion Florescu, director la Reconstruction Capital II (RCII) cu investitii pana in prezent de peste 75 de milioane de euro in companii romanesti.

    Francisc Bodo, fost director de investitii la compania spaniola de private equity GED, vorbeste despre faptul ca in mentalitatea antreprenorilor romani se simte influenta spiritului otoman. Inchiderea si lipsa de transparenta cu care acestia intampina investitorul de private equity isi gaseste explicatia si in faptul ca, dupa el, suntem inca la prima generatie de antreprenori. Ce au fondurile de private equity si antreprenorii nu? “Faptul ca punem presiune pe management, ca dam tinte ce trebuie atinse intr-un interval determinat de timp, si nu doar finantare, duce la o crestere a profitului si a eficientei”, afirma Bodo.

    Un fond de private equity nu cumpara niciodata fara sa stie cand anume va vinde; are intotdeauna in vedere daca peste patru sau cinci ani va exista cerere pe piata pentru compania pe care intentioneaza sa o cumpere. Dintr-o suta de companii analizate se concretizeaza doar cateva tranzactii, fiind aleasa doar cele care prezinta potentialul de multiplicare de cel putin patru sau cinci ori a banilor investiti. In general, perioada de investitii intr-o companie este cuprinsa intre trei si cinci ani, cu posibilitatea de extindere pana la sapte sau opt ani, in functie de evolutia pietei si performantele companiei. “In ultimii ani insa piata a devenit tot mai dinamica, companiile se dezvolta intr-o ritm mai alert, fapt care va determina probabil cicluri de investitii mai rapide”, spune Doina Popescu, directorul pentru Romania al AIG Capital Partners. Piata ofera insa putine companii de investit fondurilor de private equity. In Romania sunt putine sectoare “fierbinti”, care sa atraga atentia investitorilor de private equity. Se vorbeste tot mai des astazi despre imobiliare, serviciile financiare, materialele de constructii, pentru ca sunt piete care au cunoscut o crestere accelerata si implicit au devenit interesante. Astfel incat fondurile au ajuns sa se uite la aceleasi companii, ceea ce i-a determinat pe antreprenori sa ridice tot mai mult pretul de intrare in actionariatul firmelor lor.

    “Asteptarile antreprenorilor locali sunt destul de ridicate in ceea ce priveste valoarea companiei si pretul de vanzare”, spune Doina Popescu, in timp ce Conn de la Innova Capital estimeaza ca activele romanesti sunt cu pana la 15% mai scumpe decat cele din Polonia si Cehia. Dupa Francisc Bodo, asteptarile nerealiste ale antreprenorilor au facut ca 2006 si 2007 sa fie ani cu volume reduse de investitii de tip private equity. “Opinia mea este ca daca piata se stabilizeaza, Romania poate genera aproximativ 500 de milioane de euro pe an investitii de private equity”, estimeaza el. Prezenta fondurilor de private equity a urcat anul trecut pana la un volum de investitii de 250 de milioane de euro. In ceea ce priveste volumul pentru anul acesta, managerii din private equity spun ca va trece de 300 de milioane de euro cu usurinta. O parte dintre antreprenori au inceput sa sesizeze reducerea disponibilului de finantare, pe de o parte din cauza scaderii cotatiilor la bursa, pe de alta parte din cauza scumpirii creditelor bancare. Reactia fondurilor de private equity la cresterea pretului companiilor romanesti este de a investi in sectoare unde nu exista concurenta, in “mine de aur” neexplorate inca de investitori. “Ne orientam spre domenii si situatii care nu sunt concurentiale”, afirma Florescu de la RCII. In cazul RCII, exemplele sunt compania de factoring Top Factoring, achizitionata anul trecut, grupul de servicii medicale Romar, Antares Hotels, cumparat la inceputul acestui an, sau producatorul de lactate Albalact.

  • Romani, ocupati Viena!

    Criza de lichiditate si scaderile puternice ale cotatiilor la Bursa de la Bucuresti i-au facut pe investitori sa se gandeasca la alternative. O destinatie la indemana pentru investitorii romani aflati in cautare de plasamente pe pietele externe este Bursa din Viena, pentru ca aici au posibilitatea de a cumpara actiuni la unele dintre cele mai mari companii din economia romaneasca, beneficiind insa de o lichiditate de cateva zeci de ori mai mare decat cea de la Bursa de Valori din Bucuresti.

    La momentul actual, un numar destul de redus de societati de brokeraj autohtone le ofera clientilor posibilitatea de a tranzactiona la Bursa din Viena, dar interesul in crestere al investitorilor romani pentru aceasta piata ar putea determina mai multi brokeri sa faca acest pas. “Decizia de a tranzactiona la Bursa din Viena a fost generata de faptul ca unii dintre cei mai mari emitenti de acolo, cum ar fi OMV, Erste Bank si Wienerberger, au activitati in Romania. In plus, intentia noastra a fost sa oferim o gama mai larga de produse structurate”, spune Rares Nilas, directorul general al BT Securities, societatea de brokeraj a Bancii Transilvania, care a devenit primul intermediar roman acceptat ca membru al Bursei din Viena. Serviciul de tranzactionare la Bursa din Viena este deja disponibil prin reteaua de brokeri a BT Securities, insa reprezentantul societatii spune ca e devreme sa faca o estimare a volumului de tranzactii pe care le va derula pe aceasta piata.

    Raiffeisen Capital & Investment (RCI), societatea de brokeraj a Raiffeisen Bank, ofera de mai multa vreme clientilor posibilitatea de a tranzactiona la Bursa din Viena prin intermediul subsidiarelor grupului-mama. “Oferim acest serviciu de mai multa vreme, insa in ultima perioada volumele au crescut. Avem multi clienti care tranzactioneaza actiuni la Viena. Ei prefera in special actiuni ale companiilor cu prezenta in Romania, cum sunt bancile si companiile petroliere”, explica Dana Mirela Ionescu, presedintele RCI. Ce se poate cumpara la Bursa din Viena? Printre altele, aici sunt listati cativa dintre liderii unor sectoare importante de activitate din Romania, cum ar fi grupul petrolier OMV, actionarul majoritar al celei mai mari companii romanesti, Petrom, Erste Bank, care detine cea mai mare banca romaneasca – BCR, sau Vienna Insurance Group (VIG), liderul pietei asigurarilor. Tot la Viena mai sunt tranzactionate actiunile Raiffeisen International, actionarul majoritar al Raiffeisen Bank, sau titlurile fondului de investitii Immoeast, cel mai mare investitor imobiliar de pe piata.
    Aceste companii au o expunere semnificativa la potentialul de crestere, dar si la riscurile economiei romanesti, dar au un risc de piata mai redus decat companiile listate la Bursa de la Bucuresti.

    Petrom, de exemplu, contribuie cu 60% la productia de hidrocarburi a grupului OMV si cu circa 30% la profitul operational al acestuia. Rezervele de titei ale Petrom reprezinta unul dintre motoarele de baza de crestere a OMV, in conditiile cresterii pretului barilului pe piata internationala. Asa se face ca multi dintre analistii bancilor de investitii straine au recomandat in ultimul an cumpararea actiunilor OMV, despre care spun ca incorporeaza si potentialul de crestere a Petrom.

    Pe de alta parte, din punctul de vedere al evolutiei bursiere, OMV are cateva avantaje, cum ar fi un free-float (actiuni libere la tranzactionare) de peste 50%, fata de 8% in cazul Petrom, o lichiditate medie zilnica de peste 35 de milioane de euro, fata de mai putin de 1 milion de euro in cazul Petrom, precum si o capitalizare de 15,5 miliarde de euro, aproape dubla fata de cea a companiei romanesti.

    Sectorul asigurarilor este, de asemenea, mai bine reprezentat la Bursa din Viena, unde sunt listate Vienna Insurance Group (VIG) si Uniqa, doi dintre principalii jucatori de pe piata. VIG a devenit cel mai mare asigurator de pe piata romaneasca dupa ce a preluat in acest an BCR Asigurari si BCR Asigurari de Viata, care completeaza portofoliul alcatuit din Omniasig, Asirom, Omniasig Life si Agras. La Viena, VIG are o capitalizare de peste 6 miliarde de euro si tranzactiile zilnice depasesc 9 milioane de euro.

    In sectorul constructiilor, investitorii romani pot gasi la Viena companii precum Strabag, una dintre cele mai mari companii de constructii din Europa Centrala si de Est, cu o capitalizare de peste 5,5 miliarde de euro. Strabag este unul dintre cei mai mari administratori de drumuri din Romania, cu afaceri de peste 35 de milioane de euro, detinand si pachetul majoritar de actiuni ale hotelului de cinci stele Marriott din Bucuresti. Tot din segmentul constructiilor, la Bursa din Viena mai este listat si producatorul de caramizi si placi ceramice Wienerberger, unul dintre cei mai mari jucatori de pe piata romaneasca de materiale de constructii.

    Wienerberger detine trei fabrici in Romania, avand afaceri de circa 50 mil. euro pe piata locala la nivelul anului 2006. Unul dintre cele mai bine reprezentate la Bursa din Viena este sectorul imobiliar, care aproape lipseste la Bursa de la Bucuresti, desi a inregistrat una dintre cele mai accelerate cresteri raportata la ansamblul economiei. Pe piata austriaca sunt listate cateva dintre fondurile si companiile imobiliare cu investitii importante in Romania, cum sunt Immoeast, Immofinanz si CA Immo. Immoeast, unul dintre cele mai mari fonduri imobiliare din Europa Centrala si de Est, detine un portofoliu de 460 de proprietati in valoare de peste 11 miliarde de euro, potrivit raportarilor de la inceputul anului. In Romania, fondul controleaza 125 de proprietati in valoare de peste 3,3 miliarde de euro. Cu o capitalizare de 5,2 miliarde de euro, fondul a fost puternic lovit de corectiile din acest an, care au afectat mai ales companiile din sectorarele financiar si imobiliar.

  • Pariurile castigatoare la Bursa

    De cateva saptamani, investitorii de pe Bursa sunt tot mai agitati, pe masura ce scenariul unei reveniri a pietei incepe sa prinda contur.

    Multi dintre cei care si-au pastrat calmul in ultimele noua luni de scadere a pietei sunt foarte aproape sa si-l piarda acum, pe masura ce unele dintre companiile listate incep sa li se arate din ce in ce mai atractive si oportunitatile de castig par mai numeroase. In acest paradis al speculatorilor, granita dintre un castig fabulos si pierdere este de doar cateva minute.

    “Dar daca ne uitam la rapiditatea cu care au crescut unele actiuni, deja putem considera ca intram intr-o zona de risc ridicat. Fiecare noua zi in care pretul creste poate fi si ultima, iar intrarea la cumparare se aseamana cu o ruleta ruseasca unde in fiecare zi se mai adauga un cartus in incarcator”, compara Paul Brendea, analist la societatea de brokeraj Prime Transaction, referindu-se la evolutia actiunilor Azomures si Amonil.

    Sedintele de la Bursa de saptamana trecuta au fost printre cele mai dramatice din ultimul an. Doua noi vedete, Azomures si Amonil, au luat prim-planul, iar outsideri precum Oltchim si Oil Terminal au reusit de asemenea pentru cateva zile sa ia ochii investitorilor cu cresteri substantiale. Pariurile care au adus castiguri unora au adus insa pierderi pentru altii.

    Actiunile producatorului de ingrasaminte chimice Azomures Targu-Mures (AZO) au reusit cea mai spectaculoasa ascensiune din ultimele luni, triplandu-si valoarea in doar trei saptamani. Pentru cei care au fost inspirati sa mizeze la inceputul lunii mai pe aceste titluri, castigul a putut ajunge si la 300%, altii, care le-au descoperit mai tarziu, au putut obtine usor un profit de 150%, insa cei care s-au lacomit sa le cumpere la urma au pierdut chiar 20% intr-o zi.

    In primele doua sedinte ale saptamanii trecute, actiunile Azomures au crescut cu cate 15%, ramanand fara vanzatori. Sedinta de miercuri a debutat la fel, pentru ca in doar cinci minute situatia sa se schimbe radical si de la plus 15% sa ajunga sa se tranzactioneze aproape la minus 15%.

    Astfel, cei care au cumparat in deschidere pe maxim au vazut cum actiunile le-au scazut cu 25% pana la finalul sedintei. A doua zi, actiunile producatorului de ingrasaminte chimice au crescut din nou cu 15%, insa cei care si-au marcat pierderea nu au mai prins aceasta revenire.

    “Evolutiile actiunilor Azomures si Amonil, la care putem adauga si Oltchim, arata cateva lucruri interesante. In primul rand faptul ca exista bani in piata, bani care se activeaza imediat ce se intrevad niste posibilitati de castig. In al doilea rand, o trasatura foarte cunoscuta a bursei romanesti, intrarea investitorilor la cumparare numai dupa o crestere semnificativa”, sustine Brendea.

    Practic, saptamana trecuta investitorii cumparau aceleasi actiuni ca si in urma cu trei saptamani, cand cursul titlurilor Azomures a sarit pentru prima data de 0,2 lei. Rezultatele financiare pe primul trimestru erau cunoscute inca de la acea data, iar intre timp nu a fost anuntata nicio stire care sa justifice avansul accelerat al cursului. Dar daca in urma cu trei saptamani, tranzactiile cu actiuni Azomures nu depaseau 200.000 de euro pe zi, miercurea trecuta, s-au transferat actiuni de peste 1,6 milioane de euro.

    “Lumea nu s-a aruncat la cumparare decat dupa cateva sedinte de cresteri maximale si am observat, pentru a nu stiu cata oara, o trecere uluitor de rapida de la frica la lacomie, doua stari opuse si de regula paguboase”, mai spune Brendea.

    In cazul Azomures sau al Amonil cresterile au fost sustinute de rezultatele bune raportate de cele doua companii in primele trei luni ale anului, pe fondul unui avans puternic al pretului ingrasamintelor chimice la nivel international.

    Indicatorii financiari inca atractivi (cele doua companii au cele mai mici PER-uri de la Bursa) le ofera investitorilor care cumpara chiar si dupa o crestere de 200% a pretului, o oarecare siguranta, cum s-a vazut si saptamana trecuta, cand atat Azomures, cat si Amonil au inregistrat joi cresteri de cate 15%, dupa ce scazusera puternic cu o zi inainte.

    Sunt insa si actiuni care au crescut inexplicabil, fara ca sa existe informatii noi sau motive fundamentale de cresteri, pentru ca apoi sa scada la fel, cum e cazul Oltchim, Oil Terminal sau Turbomecanica. Unii investitori s-au lasat amagiti de cresterile puternice ale acestora si au intrat la cumparare, desi Oltchim si Turbomecanica au raportat pierderi in primul trimestru si nimic nu anunta o schimbare semnificativa in situatiile lor financiare pana la sfarsitul semestrului.

  • BVB le face cu ochiul investitorilor

    Primele masuri, aprobate de actionarii BVB saptamana trecuta, sunt reducerea cu 10% a comisioanelor de tranzactionare si a comisioanelor aplicate pentru tranzactiile derulate in cadrul ofertelor publice.

    Pentru urmatoarele luni, Bursa mai promite, prin intermediul Depozitarului Central, introducerea conturilor globale pentru actiunile companiilor locale, posibilitatea de a realiza tranzactii cu actiuni imprumutate de la broker (short selling) si chiar facilitarea accesului investitorilor locali la o platforma pe care pot tranzactiona actiuni ale companiilor straine la costuri mai mici decat prin intermediul unor brokeri straini.

    Prin aceste initiative, Bursa incearca sa aduca din nou in piata fondurile straine de investitii, ale caror nemultumiri s-au accentuat in ultimele luni, pe fondul pierderilor pe care acestea le-au inregistrat din cauza crizei internationale.

    Una dintre nemultumiri este legata de comisioanele ridicate, iar cealalta de imposibilitatea brokerilor de a realiza tranzactii prin intermediul conturilor globale, ceea ce impiedica societatile de brokeraj sa-si trateze clientii in mod egal.

    Conturile globale permit ca societatea de brokeraj sa cumpere actiuni pentru toti clientii pe acelasi cont global dupa care sa le distribuie in conturile individuale ale clientilor. In prezent, brokerii nu pot cumpara actiuni decat prin conturile individuale ale clientilor, ceea ce complica accesul pe piata al fondurilor straine de investitii, care lucreaza preponderent prin conturi globale.

    Fondurile straine au fost in ultimii doi ani motorul cresterii Bursei de la Bucuresti, chiar daca ponderea lor in tranzactiile bursiere este de circa 30%. Cumpararile fondurilor de investitii care au stat la baza avansului puternic al actiunilor pana la jumatatea anului trecut au atras si un numar mare de investitori locali pe piata, iar retragerea lor in ultimele luni a determinat o reactie similara din partea investitorilor locali.

    Principala miza pe termen lung pentru conducerea BVB este insa atragerea fondurilor de pensii private romanesti, care ar putea ajunge in cativa ani sa investeasca sume importante pe piata de capital. Potrivit unei prognoze a ING Bank, fondurile de pensii administrate privat ar putea ajunge in trei ani la plasamente de peste 500 de milioane de euro pe piata de capital, iar pana in 2012, investitiile lor ar putea depasi 2 miliarde de euro.

    Sumele ar putea avea un impact semnificativ pe o piata unde capitalizarea actiunilor disponibile la tranzactionare (free-float) este in prezent de circa 8 miliarde de euro. Desigur, asa cum arata si analistii ING, cu siguranta ca o parte din cota de 30% din activele fondurilor de pensii care poate fi investita in actiuni listate va fi investita pe pietele externe, dar BVB incearca inca de pe acum sa pregateasca terenul astfel incat sa atraga cea mai mare parte a banilor fondurilor de pensii.

    Listarea titlurilor de stat, anuntata pentru jumatatea acestui an, este de asemenea o masura care vizeaza in principal fondurile de pensii. Atragerea fondurilor de pensii pe Bursa ar avea un efect pozitiv si pentru ceilalti investitori, deoarece ar incuraja listarile unor companii noi si ar atenua socurile negative in cazul unor crize precum cea din ultimele luni.

    Un exemplu este Bursa din Polonia, unde s-au inregistrat cele mai multe listari in ultimii ani si care a scazut cu numai 15% de la inceputul anului datorita intrarilor constante de capital din partea fondurilor de pensii. Pentru comparatie, indicele BET a scazut cu circa 25% in acest an.

  • Pomponio vrea 13-14 mil. euro de pe Bursa

    Obiectul ofertei il constituie vanzarea unui numar de 14.616.700 actiuni nominative emise de catre Pomponio S.A., adica 25% din capitalul social majorat al companiei. Actiunile sunt liber negociabile de la data admiterii la tranzactionare pe Bursa de Valori Bucuresti, avand o valoare nominala de 0,1 Lei si au atasate drepturi de alocare.

    Pretul de vazare pe actiune este de 3,25 lei iar valoarea minima a subscrierii este de 1.000 de lei, iar cea maxima de 350.000 de lei. La cursul leu/euro afisat de BNR astazi, compania ar urma sa obtina 12,9 milioane de euro in cazul unei subscrieri de 100% a ofertei initiale. "Speram sa obtinem undeva intre 13 si 14 milioane de euro in urma listarii la Bursa", a declarat Luca Anversa, presedintele si principalul actionar al companiei.

    Aceeasi opinie este impartasita si de reprezentantii EFG Eurobank Securities, societatea de brokeraj care intermediaza procesul de listare, care au precizat ca estimeaza o suprasubscriere mai mare decat cea obtinuta de producatorul de materiale de constructii Teraplast Bistrita (TRP). IPO-ul Teraplast s-a incheiat la finalul lunii aprilie cu o suprasubscriere de 4%, compania facandu-si debutul la bursa pe 5 mai prin listarea drepturilor de alocare.

    Perioada de subscriere a ofertei Pomponio se va incheia pe 22 mai, pe 23 mai va fi data alocarii, pe 26 mai este stabilita data tranzactiei iar pe 29 mai cea a decontarii. Listarea drepturilor de alocare se va face in cursul lunii iunie iar listarea actiunilor este programata pentru luna iulie.

    Dupa oferta publica de actiuni, Luca Anversa isi va reduce participatia la 63,75% de la 85%, Tarana Alberto la 7,50% de la 10% iar Limbean Cosmin va detine 3,75% din companie, fata de 5% in prezent, restul de 25% din actiuni urmand sa fie tranzactionabile. "Anul acesta vrem sa oferim ca dividende actionarilor aproximativ 40% din profitul net", a mai spus Anversa, intrebat fiind de posibilitatile de remunerare a celor care vor cumpara actiuni sau drepturi de alocaret

    Pomponio a fost infiintata in 2000 si are activitati in productia de betoane si prefabricate de beton, constructii industriale si dezvoltari imobiliare. Cifra de afaceri a Grupului Pomponio in anul 2006, conform situatiilor financiare IFRS auditate, a fost de 54,7 milioane lei (15,5 milioane de euro), profitul fiind de 2,23 mil. euro. Pomponio are in prezent aproximativ 280 de angajati.

    Dezvoltare pe imobiliare

    "Vrem ca pe termen mediu sa ajungem la proportii egale ca venituri obtinute din cele trei activitati ale noastre: dezvoltarea imobiliara, lucrarile de constructii pentru alte companii si productia de beton, prefabicate si agregate", a mai precizat presedintele si principalul actionar al companiei.

    40% din veniturile obtinute de catre companie sunt generate de activitatile interne de constructie – productie de beton si agregate pentru lucrarile de constructie la propriile proiecte, in timp ce restul veniturilor este obtinut de lucrarile derulate pentru diverse companii. Printre proiectele de referinta ale Pomponio se numara Alba Mall, noua fabrica de lapte a Albalact si fabrica de bere a Romaqua, contract castigat de catre compania din Alba Iulia.

    Potrivit lui Anversa, planurile de investitii al Pomponio pentru acest an au o valoare de 16 milioane de euro, cea mai mare parte din aceasta suma urmand sa fie destinata demararii unui proiect rezidential in Alba Iulia. Proiectul va reuni 280 de apartamente si un spatiu comercial si va necesita investitii estimate la 11 milioane de euro, termenul de finalizare fiind 2012.

    "2,5 milioane de euro vor avea ca destinatie un proiect rezidential aflat in derulare deja in sudul orasului Alba Iulia, care va avea 76 de apartamente, un milion de euro va fi investit intr-un ansamblu rezidential in Sebes si 1,5 mil. euro intr-o statie de betoane la Turda. Vom folosi banii obtinuti din listarea actiunilor la Bursa si din fonduri proprii", a explicat Luca Anversa.

    Pomponio a incheiat anul trecut cu un profit net estimat de 7,5 mil. euro la afaceri de 27 mil. euro, estimarile pentru 2008 si 2009 fiind de 5,75 milioane de euro respectiv 6,73 mil. euro.

  • Primele 100 de companii listate au pierdut 13 mld. euro in 9 luni

    De la jumatatea lunii iulie 2007, cand majoritatea companiilor de pe Bursa au atins maxime istorice, si pana in prezent, din capitalizarea primelor 100 de companii s-au evaporat peste 13,6 mld. euro, acestea ajungand la nivelurile din 2006 sau chiar 2005, in unele cazuri.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Bursa, la una dintre cele mai reduse lichiditati din acest an

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • La preturi de 2006

    In realitate, nu mai este vorba de o directie clara de scadere. Este clar ca tendinta descendenta pe termen mediu nu s-a incheiat, dar deprecierile nu mai au forta de la inceputul anului. Cea mai mare parte a pierderilor indicilor a fost inregistrata in luna ianuarie, iar de atunci cotatiile se misca intr-un tunel de variatie, ramanand in jurul valorii de la sfarsitul primei luni a anului. Chiar si scaderile de atunci, de pana la 7% intr-o singura zi, au fost recuperate .

    De la inceputul anului si pana saptamana trecuta, principalul indice al Bursei de Valori Bucuresti, BET, a pierdut aproape 30%. Pana la data de 1 februarie, indicele se depreciase cu circa 24%, ceea ce inseamna ca de doua luni si jumatate cotatia medie a celor mai mari companii listate la BVB a ramas relativ neschimbata, cu o usoara depreciere. Toti indicii sunt in aceeasi situatie, ca de altfel majoritatea actiunilor. Volatilitatea a fost totusi mare, cu cresteri si scaderi de peste cinci procente inclusiv intr-o singura sedinta, profitabila pentru speculatori. Investitorii s-au separat din aceasta cauza in cei pe termen scurt, care cumpara si vand actiunile in doar cateva zile sau chiar in aceeasi zi, si in cei pe termen lung, care pastreaza actiunile cu randament negativ pana la revenirea pe profit (miscare sustinuta si de avantajul achitarii unui impozit de numai 1% pe profit, posibil pentru titlurile pastrate un an).

    Evolutia bursei in 2008 a mai avut un rezultat: atingerea unui plafon minim al scaderii la inceputul lunii februarie si continuarea la cotatii apropiate da posibilitatea deschiderii unor pozitii noi la preturi foarte bune pentru o perioada lunga de timp. Bineinteles, chiar si in aceste doua luni si jumatate trebuia gasite cele mai atractive preturi, insa o diferenta de cateva procente nu este semnificativa.

    Atractivitatea actualelor cotatii poate fi observata cel mai usor prin activitatea persoanelor initiate, a celor care au acces la informatii privilegiate din interiorul companiilor. Aproape ca nu a existat sedinta fara cateva stiri referitoare la cumpararea unor titluri de catre “insideri”. Cumpararea actiunilor unei societati de catre persoanele din interior este un semnal de incredere in posibilitatea de crestere din viitor a cotatiei.

    Problema cu cele mai multe discutii in acest an este daca BVB are capacitatea de a se sustine cu banii proprii, adica din fonduri ale investitorilor rezidenti. Statisticile privind cresterea economica si lichiditatea pietei monetare sunt argumente puternice ale celor care sprijina ideea unei burse de valori ce poate creste prin forte proprii. Chiar si presedintele BVB, Stere Farmache, a afirmat ca deprecierea masiva a actiunilor de la Bucuresti in aceasta perioada a fost posibila si din cauza absentei unor investitori institutionali puternici, cum vor fi fondurile de pensii private. Seful BVB a dat exemplul Poloniei, unde aceste fonduri sunt foarte puternice, ceea ce a contribuit la faptul ca bursa din Varsovia a inregistrat scaderi mai reduse. Se poate spune ca exista persoane care mentin intentionat cotatiile la niveluri scazute, asa cum se speculeaza la ora actuala? Nu exista argumente certe care sa sustina aceasta idee, insa ea nici nu este de exclus, in conditiile in care fondurile de pensii private abia de-acum incolo incep sa isi investeasca incasarile in piata de capital. Si vor avea nevoie de randamente cat mai bune in primii ani de functionare, pentru a-si putea atrage cat mai multi clienti.

    Insa motivele evolutiei “in tunel” a cotatiilor bursiere ar putea fi mult mai simple, fara a implica nici o teorie a conspiratiei. Sentimentul de nein¬credere ce domina in continuare pietele internationale se propaga in continuare si la Bucuresti, iar evaluarile negative pronuntate de agentii de rating despre situatia economica iau in considerare cu precadere date ca deficitul de cont curent sau inflatia si nu perspectiva buna de crestere economica, evocata de investitorul citat la inceputul acestui articol. Si chiar daca exista bani de la investitorii romani, disponibili pentru plasamente in piata de capital, ei sunt pastrati pentru momentul in care revenirea pe crestere va fi mult mai sigura. Probabil atunci vor intra si fondurile strainilor, care asteapta in acelasi fel vehicule mai putin riscante de investitie. Cert ramane un singur lucru: actiunile de la BVB au in acest moment preturile din 2006. Criza BVB s-a incheiat, in mare, la inceputul lunii februarie, iar de atunci nu facem decat sa asteptam revenirea – care intarzie, dar in acelasi timp pare tot mai aproape.

  • Administratorii de fonduri mutuale maresc comisioanele ca sa alunge speculatorii

    Societatea de administrare a fondurilor mutuale Certinvest a decis triplarea comisioanelor de rascumparare pe termen scurt la fondul de actiuni Intercapital, care a fost tinta speculatorilor in primul trimestru al anului, mai mult de jumatate din scaderea de 13,6 mil. lei (3,67 mil. euro) a activelor fondului fiind cauzata de retragerile din fond.

    Amanunte pe www.zf.ro

  • TinaR urmareste listarea la BVB

    "In toamna acestui an, sau cel tarziu la inceputul anului viitor, TinaR va fi listata pe Bursă, tinta fiind categoria a II-a a BVB. In perioada urmatoare se vor demara procedurile specifice ofertei publice de actiuni,", anunta Rares Jianu, directorul general al societatii.

    Pretul la care vor fi tranzactionate actiunile Tina R va rezulta din consultarile care vor avea loc cu potentialii investitori, in cadrul procesului de , spune Daniel Tepes, membru in Consiliul de Administratie al HTI Valori Mobiliare.

    “TinaR va deveni societate deschisa pentru a avea acces la capitalul necesar dezvoltarii la nivelul atins de companii similare din tarile vecine. Scopul principal va fi dublarea numarului de magazine in sase luni de la listare”, explica Daniel Tepes.

    TinaR va investi un milion de euro, in 2008, in deschiderea a cel putin zece magazine noi in Bucuresti si in tara, in principal in centrele comerciale care urmeaza sa fie deschise in urmatoarea perioada.

    In prezent, reteaua TinaR numara 14 magazine, plus unul online, deschis in decembrie anul trecut si de la care asteapta vanzari anuale de 150.000 de euro.

    La cele zece magazine din acest an ar urma sa se adauge 20 in 2009 si inca 25 in 2010. In plus, exista in proiect si lansarea in 2009 a unui nou concept de magazin, TinaR Store, cu o suprafata de 1.000 mp. Extinderea retelei de magazine ar urma sa se reflecte in conturile companiei, iar previziunile merg spre sapte milioane de euro vanzari in 2008.

    Actionarii majoritati ai TinaR sunt Rares Jianu si Iulia Stoica, fondatorii afacerii, care detin impreuna un pachet de 76% din actiuni prin intermediul firmei TinaR Retail, restul de 24% din actiuni fiind impartit de sapte persoane fizice.