BusinessMagazin

Tag: online

  • Ştii ce mănânci? Vezi lista online a aditivilor din alimente. Ce norme vor trebui să respecte producătorii

    Cele două acte normative adoptate de CE se referă la lista aditivilor din produsele alimentare, care va intra în vigoare în iunie 2013, această perioadă de graţie pentru aplicare a fost considerată necesară pentru a permite industriei alimentare a Uniunii să se adapteze la noile norme.

    Al doilea act se referă la lista aditivilor din ingredientele alimentare cum ar fi alţi aditivi, enzime, arome şi substanţe nutritive şi se va aplica după 20 de zile de la data publicării în Jurnalul Oficial al UE, se arată într-un comunicat de luni al Comisiei Europene.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Completare online, interviu telefonic şi respectarea “orelor de siestă”: recensământul în alte ţări din UE

    Unele state au înlocuit recensământul tradiţional, ce presupune contactul cu cetăţenii, cu o procedură bazată exclusiv pe analiza datelor aflate în posesia instituţiilor statului. Această metodă, denumită generic “register-based census”, a fost folosită de Austria, Belgia, Danemarca, Slovenia şi Suedia. O a doua categorie de state au îmbinat studiul registrelor şi arhivelor statului cu un aşa-numit “recensământ prin sondaj”. În Franţa, Germania, Olanda sau Spania, recensământul pentru 2011 a constat în coroborarea datelor deţinute de diferite instituţii ale statului cu cele obţinute în urma interviurilor realizate prin sondaj.

    Cele mai multe dintre statele membre au introdus o perioadă de aproximativ o săptămână în care prioritate la recenzare şi centralizare aveau cei care alegeau varianta online. Bulgaria, Estonia, Ungaria, Irlanda, Italia, Letonia, Lituania, Luxembourg, Polonia, Portugalia, Marea Britanie şi Slovacia au optat pentru această variantă. Institutul de statistică din Polonia a pus la dispoziţia cetăţenilor un mijloc unic de recenzare, folosit numai aici în 2011: interviul telefonic.

    În Cipru, singura ţară din UE în care recenzorii au fost dotaţi cu laptopuri, aceştia au lucrat aproape două luni de zile în teren, dar nu li s-a permis să-i viziteze pe cetăţenii ciprioţi între orele unu şi patru după-amiaza, acestea fiind orele de “siestă”.

    Mai mult pe www.mediafax.ro.

  • Unde găsim marfă de lux la second-hand

    Colecţiile semnate de nume importante nu sunt în sine ceva ieşit din comun, existând unele permanente pentru diverse reţele de magazine. Cele care atrag însă atenţia publicului şi sunt intens discutate şi promovate online prin intermediul reţelelor sociale online sunt colecţiile unicat: prima de acest fel care a devenit un adevărat eveniment a fost aceea realizată de Karl Lagerfeld pentru H&M în 2004, scrie The New York Times.

    Atunci când într-o reţea de magazine apare o asemenea colecţie, lumea se înghesuie să cumpere articolele care o compun, iar unii fac achiziţia cu scopul de a revinde ulterior, dar nu mai ieftin, ci la preţuri mai mari. Întreprinzătorii de acest fel optează, de regulă, pentru comercializarea online prin eBay sau prin Craiglist.

    Preţurile pot fi cu 100 sau 200 de dolari mai mari decât cele la care s-au putut cumpăra produsele din magazin, în cazul unor vânzători, în timp ce alţii reuşesc să vândă cu un adaos de 25 până la 400 la sută din preţul iniţial. O geantă Mulberry, spre exemplu, creată pentru lanţul Target s-a vândut cu 219 dolari, faţă de 49 de dolari cât costase iniţial, în timp ce o bicicletă Missoni realizată pentru aceeaşi reţea de magazine s-a vândut pentru aproape 1.300 de dolari, faţă de 399,99 iniţial.

    Clienţi foarte buni pentru asemenea produse sunt, după explică vânzătorii, sunt cei din Europa sau Asia unde nu există reţelele de magazine pentru care s-au creat respectivele articole, dar chiar şi americani, îndemnaţi la achiziţie de toate cunoştinţele lor pe Twitter sau Facebook care susţin că un articol sau altul merită neapărat să fie cumpărat.

  • România, pe primul loc în Europa la hărţuirea pe internet: Care sunt cele mai întâlnite probleme online

    Salvaţi Copiii România a lansat raportul de activitate al liniei de consiliere Helpline, componentă a programului Sigur.info de promovare a siguranţei copiilor pe internet. Helpline-ul se adresează celor care au întâmpinat probleme pe internet şi poate fi accesat prin intermediul paginii web www.sigur.info/helpline, reprezentând un serviciu gratuit de informare şi consiliere privind utilizarea în siguranţă a internetului de către copii. Pe parcursul celor doi ani de funcţionare a Helpline-ului au fost primite peste 650 de apeluri şi sesizări atât din partea copiilor, cât şi a adulţilor. Problemele semnalate cel mai frecvent sunt: hărţuirea şi intimidarea pe internet – cyberbullying (218), înstrăinarea datelor personale (149), cazuri de fraudă şi/sau spam (35), pornografie/conţinut ilegal (24) şi şantaj (20).

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Noua ordine în comunicare: cine nu e în online nu există

    9, 16, 19, 26, 34. Nu sunt cinci dintre cele şase numere câştigătoare la Loto, ci milioanele de euro din bugetele de comunicare online ale companiilor din România, aferente ultimilor ani. Ultimul număr este estimarea pentru 2011, aşa cum o văd cei de la Initiative Media, care în fiecare an lansează raportul asupra pieţei de publicitate Media Fact Book. Este singurul mediu care nu a scăzut în anii de criză şi singurul în care oamenii de comunicare îşi pun acum toate speranţele. Putea avea rezultate chiar mai bune de atât, având în vedere pragul destul de scăzut de la care a pornit creşterea, dar şi tendinţa generală de a “digitaliza” pe cât posibil comunicarea. Chiar şi cu această evoluţie timidă, internetul aruncă o provocare cutezătoare – într-un orizont de timp mediu, ar putea ajunge să echivaleze televiziunea în materie de bugete de publicitate atrase. “În mediul urban, la o oră de consum TV, se consumă trei ore de internet”, argumentează pentru început Alex Cernătescu, preşedintele şi CEO al Infinit Solutions Agency, agenţie independentă de publicitate online. În aceste condiţii, internetul se transformă într-un mediu extrem de eficient din punctul de vedere al costurilor, potrivit criteriului cost per mie, care reprezintă costurile pe care le implică atingerea a 1.000 de privitori, cititori, ascultători, respectiv, utilizatori de internet. Pe scurt, potenţiali clienţi.

    Este motivul pentru care tot mai multe companii au început să aloce o felie din ce în ce mai consistentă din bugetul de comunicare către zona digitală. În mare, între 10% şi 20% din costurile anuale destinate promovării merg către internet, ceea ce înseamnă, mai precis, comunicare în reţelele sociale şi campanii online. “Aproximativ 30% din bugetul pentru online merge către comunicarea în reţelele sociale, iar restul de 70% înseamnă patru sau cinci campanii speciale pe an”, spune Mihai Drăgan, directorul general şi fondatorul agenţiei de publicitate online MB Drăgan. La fel ca Alex Cernătescu, Drăgan crede că în următorii trei – patru ani va creşte procentul din buget care merge către publicitatea pe internet.

    “Este un pas uriaş, având în vedere că până nu demult internetul nici nu intra în bugetul propriu-zis de comunicare, ci era cuprins la categoria <şi altele> sau, în cel mai bun caz, la cheltuielile de protocol”, adaugă Drăgan.Astăzi, sunt companii care cheltuiesc într-un an şi 100.000 de euro doar pentru a-şi spori vizibilitatea în mediul digital.Un asemenea buget acoperă o campanie completă de comunicare, atât în reţelele sociale, cât şi pe site-ul propriu, dar şi achiziţia de spaţiu publicitar în media online. Internetul este însă un mediu extrem de permisiv, astfel încât companiile au o gamă infinită de posibilităţi pentru a se promova. Poate fi, astfel, suficient şi un buget de 5.000 de euro pentru a atrage numărul dorit de vizitatori şi pentru a găsi clienţii potriviţi pentru anumite produse, însă, de regulă, cu cât vorbim despre categorii de consum mai uzuale, cu atât publicul ţintit este mai mare. Prin urmare, şi mijloacele prin care se ajunge la el sunt mai numeroase, ceea ce, implicit, înseamnă o concentrare mai puternică de forţe. Adică, bani mai mulţi.

    Alex Cernătescu exemplifică mecanismul care generează diferenţele între categoriile de produse şi costurile necesare pentru promovarea lor. “Dacă am de vândut cinci vile în Snagov, atunci pot aloca fără probleme 3.000 de euro, mă duc doar pe site-urile pe care ştiu că intră oamenii care şi-ar permite să stea în acele vile şi le promovez. Dacă vreau să vând bere, lucrurile se schimbă pentru că mă adresez unei categorii mult mai largi de consumatori şi comunicarea este, deci, mult mai complexă şi mai costisitoare”, explică Cernătescu. Acesta crede că acum, mai mult decât oricând, companiile sunt atente la cum şi mai ales cât de mult sunt prezente pe internet, în condiţiile în care consumatorii se informează tot mai puţin la raft şi tot mai mult din sursele online.

    Practic, internetul devine astfel tărâmul tuturor posibilităţilor, în care nu doar giganţii mediului de afaceri, ci şi micile companii îi pot face mesajul auzit. O investiţie de câteva mii de euro în această direcţie pare a fi o decizie cel puţin logică pentru un antreprenor care până acum a stat în umbră. În mod evident, marile companii din telecom şi cele din industria bunurilor de larg consum ştiu deja pe de rost lecţia comunicării pe internet şi sunt cele care investesc cel mai mult în acest scop. Totuşi, bugete care se învârt în jurul sumei de 100.000 de euro nu înseamnă foarte mult atunci când au la dispoziţie pentru promovare cel puţin un milion de euro în fiecare an. Dacă previziunile specialiştilor în publicitatea online se vor adeveri, atunci în doi sau trei ani vom vorbi despre campanii online în care se investesc anual cel puţin 50.000 de euro, limita maximă putând ajunge la câteva sute de mii. Mihai Drăgan îndrăzneşte însă o previziune şi mai curajoasă – nu va mai dura mult până când între internet şi televiziune linia de demarcaţie va fi tot mai fină, iar componenta de comunicare online nu va mai lipsi din portofoliul niciunei companii.

  • Jucătorii online pe site-uri neautorizate pot face până la doi ani de închisoare

    Cornea a declarat însă, la seminarul “Piaţa jocurilor de noroc – încotro?”, organizat de ZF în colaborare cu Boştină&Associates, că deocamdată nu a fost nimeni pedepsit pentru astfel de infracţiuni. “Pe site-urile de jocuri de noroc se poate vedea dacă acestea sunt autorizate”, a spus avocatul. În România sunt 450.000 de oameni care joacă online, dar este dificil de arătat că o persoană a jucat pe un site neautorizat, potrivit lui Costea. Reprezentantul casei de avocatură susţine că pentru reuşita jocurilor de noroc online în România este nevoie de înfiinţarea şi autorizarea operatorilor de monitorizare şi raportare. Un organizator de jocuri de noroc online nu poate funcţiona în lipsa monitorizării. “Legea a lăsat o portiţă în ceea ce priveşte monitorizarea jocurilor de noroc online. Legea spune că ar putea exista o autoritate de stat sau agenţi economici din privat. Nu este clar cine va monitoriza jocurile de noroc online în România”, a mai spus el.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Ca între vecini

    Adevărul este că am două mâini stângi. În aproape orice activitate care nu implică software sunt o pacoste şi reuşesc cu succes să încurc pe toată lumea. Dacă se strică un robinet, se arde o siguranţă sau nu mai merge faza scurtă, sunt neputincios. Pe meşteri e greu să-i găseşti şi pierzi o grămadă de vreme, iar timpul este o altă resursă care nu-mi prisoseşte. Până la urmă e o socoteală simplă: pierd câteva ore de muncă bine plătită ca să găsesc pe cineva care-mi rezolvă problema în zece minute şi-mi ia vreo 25 de lei. Şi chiar dacă aş fi mai îndemânatic, socoteala tot rămâne valabilă. Sunt convins că o mulţime de oameni la fel de ocupaţi ca şi mine şi-au făcut acest calcul. Există vreo soluţie?

    Ideea de bază o constituie reţelele sociale online. Sigur că aici ne gândim la Facebook, dar am folosit intenţionat termenul de “reţele sociale” (şi nu “de socializare”, cum spun de obicei) pentru că există numeroase alte comunităţi virtuale orientate spre activităţi ceva mai lucrative. Exemplul cel mai la îndemână este eBay, unde milioane de oameni vând şi cumpără diverse lucruri, de la reviste vechi la avioane, iar un serviciu de plăţi online precum PayPal face ca toate aceste tranzacţii mai mici sau mai mari să funcţioneze rapid şi eficient.

    Or, dacă există eBay, unde se licitează pentru obiecte, de ce n-ar exista un loc unde să se poată licita pentru mici servicii? Nu mă refer la cele specializate, ci la acelea care le poate face aproape oricine şi îţi economisesc un timp preţios pentru un preţ corect. Trebuie să-i trimiţi ceva mamei care locuieşte într-un alt cartier într-o zi în care ai trei şedinţe importante? Un student s-ar putea oferi să facă comisionul pentru banii pe care-i va cheltui seara cu colegii la berărie. Poate chiar şi pentru robinetul meu stricat s-ar găsi un instalator pensionar. O femeie care a rămas fără loc de muncă ar putea fi încântată să-şi mai amelioreze bugetul spălând vasele şi făcând o curăţenie după petrecerea din noaptea precedentă. Nu-i nevoie de mari abilităţi pentru a asambla un mobilier de la IKEA, dar poate nu avem timpul şi îndemânarea necesare. Ne putem imagina o mulţime de situaţii de acest gen.

    Cu exact aşa ceva se ocupă un sit web numit TaskRabbit. Fondatoarea, Leah Busque, avea 28 de ani când a pornit afacerea sub numele RunMyErrand.com şi povesteşte că ideea i-a venit într-o zi când a uitat să cumpere mâncare pentru câine şi s-a gândit că s-ar găsi cu siguranţă cineva din împrejurimi care ar fi dispus s-o ajute pentru un anumit preţ. Problema e că nu-l găseşti, aşa că un serviciu web care să-i pună în legătură pe cei ce oferă cu cei care caută are sens. Patru luni mai târziu Leah şi-a abandonat slujba sigură de la IBM pentru a-şi materializa ideea. Spre deosebire de eBay, acest gen de tranzacţii are un caracter local, aşa că prima încercare a fost la Boston, iar succesul a permis apoi extinderea în Los Angeles, Orange County, San Francisco şi New York, în vreme ce potenţialii “alergători” din Austin, Seattle, Chicago şi alte oraşe se înscriu în liste de aşteptare. În iunie, doar pentru Boston serviciul publica în medie 3.000 de oferte la un preţ mediu de 30 de dolari, din care serviciul îşi reţine o cotă de 15%. S-au ivit repede şi investitorii, aşa că TaskRabbit a beneficiat recent de o finanţare de 5 milioane de dolari.

    Au mai existat şi mai există servicii asemănătoare, însă TaskRabbit a avut succes pentru că a pus un accent deosebit pe securitatea clienţilor. Pot primi însărcinări doar candidaţii înscrişi care trec de un triaj riguros, care constă într-un eseu scris, un video-interviu, recomandări şi o probă scrisă. Seamănă mai mult cu un test de angajare decât cu înscrierea într-o reţea socială şi doar un sfert dintre candidaţi sunt admişi, iar apoi sunt atent monitorizaţi. Dintre aceştia, mulţi sunt pensionari (circa 25%), mulţi studenţi, femei casnice, tineri care au loc de muncă, dar vor să-şi rotunjească veniturile. Cei care solicită mici servicii au posibilitatea să găsească un istoric al serviciilor similare şi preţurile cerute şi oferite, astfel încât să poată indica un preţ maxim rezonabil. Recent, TaskRabbit a lansat şi o aplicaţie pentru iPhone şi este lesne de înţeles că aceasta a sporit mult utilitatea serviciului.

    Până la urmă, morala acestei poveşti de succes este că după ce web-ul a mutat comunităţile în virtual, tot web-ul este cel care le poate aduce înapoi. Mulţi utilizatori sunt de părere că TaskRabbit este un soi de întrajutorare binevoitoare, ca între vecini, iar preţul este doar un detaliu fără prea mare importanţă.

  • Cum găseşti finanţare pentru antreprenoriat online

    Mediul online pare mai uşor şi mai prietenos pentru pornirea unei afaceri. Nu e neapărat şi mai ieftin, iar experienţa dură a ultimilor ani, când s-au lansat multe afaceri după ureche, a arătat că antreprenorii sunt mai dispuşi acum să ceară sfaturi şi să caute un partener pentru a lansa afacerea. VentureConnect, o platformă prin care potenţialii antreprenori online pot atrage investiţii pentru ideile lor, a fost lansată de casa de avocatură Biriş Goran şi a pornit tocmai de la problema că ideile bune de business pe zona de tehnologie nu aveau resursa de capital de început pentru demararea unei afaceri. VentureConnect se află la a treia ediţie şi mai mulţi investitori s-au asociat cu proiectul, dorind să descopere astfel idei pe care să le finanţeze. De fapt, proiectul aduce laolaltă investitorii care au capacitatea să finanţeze un proiect şi antreprenorii care dovedesc că pot să genereze venituri. Cei care intermediază relaţia văd o piedică în apropierea celor două părţi sau, după cum spun chiar ei, o barieră culturală de înţelegere a fenomenului.

    Dacă în statele occidentale e normal ca antreprenorul să prezinte ideea investitorului, în România discuţia e privită cu suspiciune – “se tem să nu li se fure ideea”. “Un potenţial investitor se alătură antreprenorului în momentul când există transparenţă totală şi are un control asupra modului cum se cheltuiesc banii”, spune Peter Barta, directorul executiv al Fundaţiei Post-Privatizare şi unul dintre liderii proiectului, adăugând că mulţi antreprenori cred că îşi primesc integral finanţarea şi ulterior “se descurcă”.

    De cealaltă parte, cum banii investitorilor sunt mai puţini decât înaintea crizei, încrederea nu se mai dobândeşte la fel de uşor. Ca antreprenor, trebuie să dovedeşti că ideea produce venituri, nu substanţiale, dar că are deja efecte palpabile. “Antreprenorii nu au noţiuni şi abilităţi de conducere a unui business, dar situaţia e firească dată fiind lipsa unei istorii antreprenoriale relevante”, spune şi Ana Maria Andronic, senior associate la Biriş Goran. Partea bună este că potenţialii antreprenori sunt mai atenţi acum şi se orientează după punctele lor tari: “În zona de tehnologie, efervescenţa este mai mare – fie că vorbim de aplicaţii web şi mobile, fie de serviciile cloud”, mai spune Peter Barta. În viziunea directorului FPP, internetul poate fi benefic pentru idei legate de magazine online şi aplicaţii, principalul avantaj fiind că afacerea poate trece rapid peste graniţă: “Dacă gândeşti businessul doar în context românesc, va avea limitările sale. Cei care vor o creştere constantă trebuie să privească înspre internaţionalizare”.

    Potenţialul de dezvoltare internaţională este important şi pentru investitorii care s-au asociat cu proiectul: “Vor intra în atenţia noastră acele proiecte sau companii cu focus pe software, tehnologii web şi eCommerce, cu un concept de business sustenabil, un produs sau un serviciu inovator aflat măcar în stadiul de pilot, nelegat geografic de ţara – mamă, cu potenţial de dezvoltare internaţională”, precizează Radu Georgescu, preşedintele GECAD Group, companie care va aloca pentru fiecare dintre cele două evenimente bianuale majore organizate sub umbrela VentureConnect în următorii trei ani câte o investiţie de tip “seed money” (finanţarea unor afaceri aflate la început) de 50.000 de euro.

  • Studiaţi gratis la Stanford

    Cursanţii online nu vor primi note sau credite care să conteze ca diplomă universitară, dar va exista un clasament comparativ între cursanţi, care vor primi un certificat de competenţă.

    Pentru cursul de inteligenţă artificială, participanţii ar trebui să aibă unele noţiuni de matematici superioare, precum algebră liniară sau teoria probabilităţilor, dar nu există restricţii pentru participarea la cursurile online. Cei înscrişi până în prezent din peste 175 de ţări sunt de toate vârstele, de la liceeni până la pensionari. Instructorii sunt Sebastian Thrun (foto şi Peter Norvig, doi dintre cei mai cunoscuţi specialişti în inteligenţă artificială.

    Platforma de predare este bazată pe sistemul de cloud computing de la Amazon, iar cursanţii vor folosi serviciul Google Moderator, ce le permite să voteze pentru cele mai bune întrebări la care profesorii trebuie să răspundă în sesiunile de chat sau videoconferinţă. “Ţările în curs de dezvoltare au necesităţi educaţionale imense. Suntem interesaţi să oferim restului lumii resursele de la Stanford”, a spus Thrun, ignorând astfel temerile că nişte cursuri gratuite vor dilua prestigiul Stanford, universitate cu taxe de studiu foarte mari.

  • Boc cere ministerelor şi companiilor de stat să publice online investiţiile finalizate şi programate

    Boc a solicitat miniştrilor, miercuri, la începutul şedinţei de Guvern, să prezinte în viitoarea şedinţă lista investiţiilor care vor fi finalizate sau date în exploatare în anul în curs, iar până la 1 octombrie toate ministerele să aibă stabilită lista priorităţilor pe următorii doi ani în ceea ce priveşte proiectele de investiţii finanţate de la buget.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro