Competitia acerba a bancilor pentru cota de piata a transformat in ultimii ani meseria de dealer intr-o meserie dintre cele mai dificile, al carei stres tinde sa se compare cu cel al unui pilot de aeronava sau al unui neurochirurg, spune Mihai Mandres, chief FX dealer al ING Bank Romania, referindu-se la meseria pe care o practica de mai bine de 14 ani.
Mai mult decat oricine intr-o banca, angajatii din camera de dealing (acolo unde se fac tranzactiile pe piata valutara si monetara) sunt cei ce care ruleaza pe propria raspundere zeci de milioane de euro, fara a avea nevoie de aprobari suplimentare. Sumele cresc chiar mai mult spre varful ierarhiei. “Trezoreria are pe mana toti banii bancii”, spune Luminita Runcan, trezorier-sef la Banca Transilvania si singura femeie care ocupa in Romania aceasta pozitie. Departament vital, trezoreria este cea care gestioneaza nevoile de lichiditate ale bancii, in special prin operatiunile de pe piata monetara si cea valutara. Pe aceste piete operatiunile care au legatura cu Romania sunt de circa 4,5 miliarde de euro pe zi, din care 1,5 miliarde pe piata valutara si circa 3 miliarde pe cea monetara.
In aparenta, munca angajatului din camera de dealing e simpla: prin operatiunile pe care le face, el este cel care asigura bancii resursele de care are nevoie la un moment dat. Scopul e cat se poate de clar, spune Mandres: indiferent de anvergura postului sau a organizatiei, trebuie sa faci bani pentru compania care ti-a incredintat gestiunea cash flow-urilor.
De la aparenta la realitate este insa un pas urias, pentru ca intr-o piata in care miscarile cursului de schimb pot fi violente si surprind adesea prin amploare, dintr-o singura tranzactie nereusita un dealer poate pierde si cateva sute de mii de euro. Pe masura, castigul este insa cu multe zerouri. “Cel mai mult am castigat un milion de euro intr-o singura zi”, spune, sub rezerva anonimatului, unul dintre cei mai vechi jucatori din aceasta piata.
Cum informatia este adesea chiar mai pretioasa decat banii in sine, sumele pe care sunt dispusi sa le arunce in joc, pierderile pe care si le pot asuma sau rezultatele obtinute “nu sunt transparente, pentru ca iti tradeaza profilul de tranzactionare”, explica Adrian Parvulescu, seful departamentului de trezorerie al BCR, motivele pentru care in jurul acestei ocupatii domneste cel mai adesea tacerea.
La invitatia BUSINESS Magazin, o parte dintre cei mai importanti actori din aceasta piata au acceptat totusi sa dezvaluie o parte din secretele meseriei de dealer (fara a avea pretentia de a fi trecut in revista toate numele importante ale breslei, care au un cuvant greu de spus pe piata financiara romaneasca). Bancheri ce au intrat pentru prima data intr-o camera de dealing in urma cu 15-20 de ani ocupa cu totii astazi pozitii de conducere si raspund pentru sume de ordinul a zeci de milioane de euro.
“Piata s-a schimbat radical in ultimii ani”, spune Bogdan Mihoc, directorul trezoreriei de la UniCredit Tiriac si presedintele asociatiei pietelor financiare din Romania (ACI Romania). Pana prin 2003 nu se intampla mai nimic, erau putini jucatori, fara activitati comerciale prea consistente. Evoluand cuminte intr-o piata financiara inchisa, izolata de influentele din exterior, cu putini bani rulati doar de bancile romanesti, evolutia leului era la momentul respectiv atent dirijata de banca centrala, care intervenea in piata in fiecare saptamana pentru a-i da directia dorita. Pana in 2005 “lucrurile s-au mai animat putin”, pe masura ce banca centrala a inceput sa lase mai libere fraiele cursului de schimb. Notabil, in noiembrie 2004 BNR anunta pentru prima data ca va lasa cursului o mai mare flexibilitate, intr-o miscare facuta pentru a pregati terenul unor schimbari si mai mari. Aceste schimbari au venit la mai putin de un an distanta, in primavara lui 2005, cand au fost ridicate primele restrictii ce tineau investitorii straini la distanta. Din acel moment, strainii au avut libertatea sa faca depozite in lei si, un an mai tarziu, cadeau si ultimele limitari privind investitiile in titluri de stat si plasamente pe termen scurt.
Efectul s-a simtit imediat: investitorii straini au plasat sume uriase pe piata financiara romaneasca, iar miliardele de euro aruncate in piata valutara au generat o volatilitate fara precedent. Leul a inceput sa aiba, de atunci, o miscare de zig-zag permanent, cu aprecieri puternice (pana la varful de 3,1 lei/euro in vara anului trecut) si deprecieri bruste.
Mizand pe tendinta de apreciere a leului si pe dobanzile de cateva ori mai mari decat pe pietele mature pe care le asigura leul, strainii au vanat literalmente moneda nationala, dupa cum spune Mihai Mandres. Astfel ca, pe piata valutara interbancara (acolo unde se fac schimburile valutare intre banci), sumele rulate au crescut in ultimii doi ani de mai bine de trei ori. Daca in 2006 volumul tranzactiilor pe piata valutara interbancara era de circa 13,9 miliarde de euro pe luna, in 2007 media lunara crescuse la aproape 30 de miliarde de euro, pentru a atinge si varfuri de aproape 37 de miliarde de euro. In februarie 2008, volumul tranzactiilor se apropia de 37,5 miliarde de euro lunar, potrivit statisticilor BNR. Altfel spus, o piata pe care se fac intr-o luna tranzactii de zece ori mai mari decat au fost in tot anul trecut la Bursa de Valori si sume tot cam de atatea ori mai mari decat cele platite de romani in 2007 pentru a-si cumpara masini noi.