Anul 2015 a debutat cu promisiunea partidelor şi a aleşilor că nu vor mai sta în calea justiţiei, după protestele şi solicitările românilor din timpul alegerilor prezidenţiale din 2014. Primul test a fost dat la votul privind ridicarea imunităţii Elenei Udrea, unde deputaţii au votat şi aprobat şase solicitări ale DNA. Două luni mai târziu, însă, şi-au salvat din nou un coleg, urmând un şir de voturi controversate pentru politicieni importanţi din România, în frunte cu premierul de atunci, Victor Ponta.
Voturile controversate pentru ridicarea imunităţii parlamentarilor
Parlamentul a fost chemat să voteze asupra ridicării imunităţii a nouă deputaţi şi senatori: Victor Ponta (premier în exerciţiu), Darius Vâlcov (ministru al Finanţelor), Dan Şova, Cătălin Teodorescu, Ioan Oltean, Ion Ochi, Theodor Nicolescu, Varujan Vosganian şi Elena Udrea. Dan Şova a ajuns chiar de trei ori în faţa colegilor, în timp ce Elena Udrea de două ori, pentru astfel de voturi, fiind şi cazuri marcate de controverse.
Astfel, procurorii au cerut în cazul lui Dan Şova arestarea preventivă în dosarul Turceni-Rovinari, unde este cercetat alături de fostul premier Victor Ponta, votul fiind programat pentru 25 martie. În plenul Senatului de atunci, Şova a fost salvat de colegi, după ce au fost exprimate 151 de voturi, dintre care 79 “pentru”, 67 “împotrivă” şi cinci au fost anulate. Conducerea Senatului a anunţat atunci că nu s-a întrunit numărul necesar de voturi “pentru”, respectiv 85, astfel încât solicitarea DNA nu poate fi încuviinţată, preşedintele acestui for, Călin Popescu Tăriceanu, invocand regulamentul şi ignorând Constituţia care spune că hotărârile se adoptă cu majoritatea celor prezenţi, în condiţiile de cvorum.
Acest vot a declanşat un scandal în Parlament, liberalii făcând trimitere la Constituţie şi afirmând că votul este valid atâta timp cât au fost mai multe voturi “pentru” decât cele “împotrivă”. PNL a vrut să conteste votul la Curtea Constituţională, însă aveau nevoie ca hotărârea Senatului să fie publicată în Monitorul Oficial, ca pas procedural necesar. Călin Popescu Tăriceanu a refuzat în primă fază să publice hotărârea, spunând că este un simplu act al Parlamentului, care nu necesită publicare. Pe 8 aprilie, CCR a obligat Senatul să publice această hotărâre, lucru care s-a întâmplat abia pe 22 aprilie. În acel moment, liberalii au contestat la Curtea Constituţională hotărârea prin care Dan Şova a scăpat de arestarea preventivă. Pe 6 mai, Curtea a decis că hotărârea a fost neconstituţională prin modul în care senatorii s-au raportat la condiţiile privind întrunirea majorităţii.
Decizia Curţii nu a limpezit apele, liberalii solicitând ca hotărârea şi votul iniţial să fie automat considerate ca fiind în favoarea arestării preventive a lui Şova, însă conducerea Senatului a pasat responsabilitatea unei decizii către Comisia juridică, aceasta luând decizia reluării votului. În cele din urmă, pe 2 iunie, senatorii au dat un nou vot, însă şi de data aceasta Dan Şova a fost salvat de la arestarea preventivă, cu 66 de voturi “pentru” şi 72 “împotrivă”. Liberalii au contestat din nou votul la CCR, considerând că era neconstituţională revotarea, însă judecătorii Curţii au respins sesizarea.
Pe 3 decembrie, însă, Dan Şova a apărut pentru a treia oară în plenul Senatului pentru un vot privind arestarea sa preventiă, însă într-un nou dosar. De data aceasta, senatorii au încuviinţat cererea DNA, cu o majoritate de 95 de voturi “pentru” şi “30 împotrivă”.
Un alt caz controversat a fost cel al Elenei Udrea. Deputatul a ajuns de două ori în faţa colegilor din cauza solicitărilor justiţiei, ambele şedinţe de plen fiind marcate de controverse. În luna februarie, deputaţii au stat ore în şir să voteze cele şase solicitări împotriva fostului ministru: trei pentru începerea urmăririi penale în două dosare şi încă trei pentru arestare preventivă. Toate aceste solicitări au fost aprobate de plenul Camerei Deputaţilor.
La finalul anului, Elena Udrea a fost din nou pusă în faţa solicitărilor justiţiei, în al treilea dosar deschis pe numele ei. De data aceasta, deputaţii au votat împotriva arestării preventive, permiţând doar reţinerea. A fost însă un vot cu probleme, având în vedere că reprezentanţii Camerei Deputaţilor au descoperit, după şedinţa de plen, că lipsesc 22 de perechi de bile albe şi negre. Situaţia inedită a trebuit să fie rezolvată urgent, având în vedere faptul că urma un vot foarte important în Parlament – cel pentru învestirea Guvernului Cioloş. Camera Deputaţilor a achiziţionat astfel un set nou de bile, fără să descopere şi ce s-a întâmplat cu cele 22 de perechi de bile care au dispărut.
Un caz special a fost cel al fostului premier Victor Ponta. Pe 5 iunie, acesta a ajuns în faţa procurorilor DNA, fiind urmărit penal în dosarul “Turceni-Rovinari” pentru fals în înscrisuri, complicitate la evaziune fiscală în formă continuată şi spălare de bani, în calitate de avocat. Procurorii l-au acuzat însă pe Victor Ponta şi de conflict de interese, în calitate de prim-ministru, fiind necesar astfel un vot în Parlament pentru urmărirea sa penală. Deputaţii s-au împotrivit, însă. Din cei 387 de deputaţi, 351 au participat la plenul Camerei din 9 iunie, doar 120 votând “pentru” urmărirea penală a lui Ponta, în timp ce 231 s-au împotrivit.
Pe parcursul anului, au mai fost salvaţi de Parlament deputatul PSD Ion Ochi (care ulterior a demisionat din calitatea de deputat), senatorul PNL Varujan Vosganian (trecut ulterior la ALDE) şi deputatul PNL Cătălin Teodorescu.
În cazul altor trei parlamentari, solicitările justiţiei au fost aprobate. Este vorba despre fostul ministru şi senator PSD Darius Vâlcov şi deputaţii PNL Ioan Oltean şi Theodor Nicolescu.
Mirul, acatistul şi experienţa arestului preventiv
Aceste voturi au provocat şi momente inedite în Parlament. De la tribuna Camerei Deputaţilor şi a Senatului, parlamentarii s-au rugat de colegi să îi salveze, le-au atras atenţia că oricând pot ajunge în locul lor, aproape de o arestare preventivă, sau au apelat la convingerile religioase ale celor care urmau să le decidă soarta.
Dan Şova a fost în mijlocul unui astfel de episod, atunci când a fost uns cu mir de o colegă senatoare chiar înainte de primul vot privind arestarea sa preventivă. Florentina Jipa l-a dat pe Şova cu mir pe încheieturile mâinilor, pe frunte şi pe cap. Întrebat despre gestul colegei sale de partid, Florentina Jipa, Şova a spus că a fost un gest prietenesc, foarte frumos. ”Sper să fie de bună vestire”, a mai adăugat el (primul vot în cazul solicitărilor DNA a coincis cu sărbătoarea creştină a Bunei Vestiri).
Scăpat de două ori de la arestarea preventivă, la cel de-al treilea vot, prin care solicitările justiţiei au fost aprobate, Dan Şova a părăsit Senatul în lacrimi. Şova a ieşit din sala de plen imediat după anunţarea votului, vizibil marcat de veste. El a părăsit clădirea Parlamentului urmat de jurnalişti, dar a refuzat să facă vreun comentariu. Senatorul a fost pe punctul de a izbucni în lacrimi, ştergându-se la ochi de câteva ori.
Printr-un episod similar a trecut şi liberalul de atunci Varujan Vosganian. În februarie, Vosganian aştepta rezultatul votului în cazul său cu mir şi acatist, presa întrebându-l la final dacă a lăcrimat în plen, aşa cum fusese surprins de camerele de filmat. “Ochii mei sunt aşa, umbroşi şi melancolici, de felul lor”, a răspuns Vosganian.
Elena Udrea a mers, în discursul său, pe o altă abordare, atrăgându-le atenţia colegilor că ar putea ajunge oricând în locul ei: “Elena Udrea este pusă la stâlpul infamiei. Fragilizează democraţia ceea ce se întâmplă azi. În locul meu puteau fi Crin Antonescu sau Victor Ponta dacă ar fi avut curajul să spună ce am spus eu”, afirma deputatul. Ulterior, la alte solicitări ale justiţiei, Udrea a încercat să-i sensibilizeze pe colegi vorbindu-le şi despre experienţa sa din arestul preventiv, cu detalii privind percheziţia corporală şi condiţiile insalubre din închisori.
Alţii, precum deputaţii Ion Ochi şi Ioan Oltean, au avut şi ei discursuri meninte să-i sensibilizeze pe colegi.
“Doamnelor şi domnilor deputaţi, nu credeam vreodată să ajung să fiu un obiect de spectacol mediatic. E trist să ajungi în faţa Parlamentului, sa fii nevoit să te dezvinovăţeşti atunci când eşti nevinovat”, spunea deputatul PSD Ion Ochi.
“Se pune problema dacă un om poate fi arestat, umilit, dacă i se poate distruge cariera de-o viaţă în urma unui denunţ mincinos care nu se coroborează cu nicio probă. Se pune problema dacă se impune arestarea mea preventivă”, le-a spus colegilor şi Ioan Oltean.
A existat însă şi un caz în care un parlamentar aflat în faţa votului colegilor nu a încercat să apeleze la ajutorul acestora. Este vorba despre fostul senatorul PSD Darius Vâlcov, care a cerut direct un vot pentru ridicarea imunităţii: “Solicitarea mea este să daţi un vot DA. Este o rugăminte în plus, fiind şi ziua mea, de a nu mă pune în situaţia de a-mi da demisia din funcţia de senator, pentru a veni în faţa instanţei”, a trasmis Vâlcov în plenul Senatului.
Tentative de modificare a Codului Penal
Un domeniu preferat al parlamentarilor a fost, în cursul anului 2015, Codul Penal. Senatorii şi deputaţii au iniţiat 24 de proiecte de modificare a acestuia (plus alte proiecte privind organizarea judiciară şi a modului de funcţionare a instanţelor), multe dintre ele fiind discutate departe de ochii presei. De altfel, acest subiect a provocat scandaluri şi în trecut, precum episodul din 2013, cunoscut sub numele de “Marţea neagră”, când s-a încercat adoptarea, fără multe dezbateri şi în spatele uşilor închise, a unor legi precum cea privind amnistia şi graţierea, care a fost şi temă de campanie în alegerile prezidenţiale din noiembrie 2014. Mai mult, parlamentarii au fost acuzaţi că au vrut să-şi ofere o “superimunitate” în faţa legii, pentru a scăpa de solicitările justiţiei.
Astfel, în cursul anului 2015, 10 deputaţi, dintre care nouă ai PSD şi unul al minorităţilor, au depus în Senat un proiect de lege care îngreuna procedura arestării preventive, prin înlocuirea sintagmei de “suspiciuni rezonabile”, cu cea de “probe”/”indicii temeinice” în instrumentarea dosarelor şi solicitărilor justiţiei. Mai mult, proiectul ar fi îngreunat obţinerea denunţurilor, ar fi redus unele termene de prescripţie şi ar fi introdus o nouă infracţiune: “abuzul de putere al organelor judiciare”. Proiectul a fost depus în Senat în procedură de urgenţă, fără a se motiva, însă, necesitatea urgenţei.
În septembrie, propunerea a fost respinsă de Senat şi se află în acest moment în dezbaterea Camerei Deputaţilor care, de la primirea proiectului, nu a oferit un punct de vedere, deşi termenul pentru depunerea unui raport din partea Comisiei juridice a fost depăşit cu patru luni.
Mai mult, dintre cei iniţiatori, patru sunt cercetaţi penal, trimişi în judecată sau chiar condamnaţi definitiv pentru diverse infracţiuni. Unul dintre aceşti zece iniţiatori, social-democratul Marian Ghiveciu, a fost trimis în judecată pentru instigare la abuz în serviciu, demisionând ulterior din Parlament, însă din raţiuni “politice”.
Un alt iniţiator, Marius Manolache, care este finul lui Victor Ponta, a depus la rândul său un proiect privind modificarea funcţionării justiţiei, prin care declararea apelului se putea face doar în favoarea inculpatului la ICCJ. Proiectul a fost respins definitiv de Parlament.
Un alt proiect controversat a fost cel al senatorului PSD Şerban Nicolae. Acesta dorea interzicerea arestului preventiv, cu excepţia cazurilor în care persoanelor erau acuzate de infracţiuni cu violenţă. Ar fi scăpat astfel de cererile justiţiei toate persoanele acuzate de corupţie, în care arestul preventiv era solicitat pentru a preveni distrugerea de probe. Proiectul se află în continuare în dezbaterea Parlamentului.
Şerban Nicolae a depus un amendament şi la o altă lege privind modificarea Codului penal, prin care orice cetăţean care dezvăluie informaţii din dosarele penale să fie pedepsit cu până la trei ani de închisoare, o propunere considerată o încercare de intimidare a presei.
Până în acest moment, majoritatea acestor propuneri de modificare a Codului Penal au fost fie respinse, fie lăsate “la sertar” în Parlament, cu termenele depăşite, însă nedezbătute.
Dispute pe Codul Fiscal şi Codul Silvic în Parlament
În cursul anului 2015, în Parlament au ajuns o serie de proiecte importante, unele provocând scandaluri între putere şi opoziţie: Codul silvic, Codul fiscal şi legile electorale (practic au fost modificare toate legile electorale, mai puţin cea a alegerilor prezidenţiale, şi a fost introdus votul prin corespondenţă, într-o formă care a făcut obiectul unor controverse), în timp ce revizuirea Constituţiei sau reorganizarea administrativă au fost abandonate, deşi au revenit adesea în discursul politic.
Astfel, modificări ample la Codul silvic au fost propuse în 2014, care prevedeau, printre altele, că din fondul forestier naţional vor fi scoase perdelele forestiere de protecţie şi păşunile. Mai mult, printre articolele prevăzute şi care au stârnit dispute sunt şi cele potrivit cărora un operatorul economic/grup de operatori economici nu poate achiziţiona/procesa mai mult de 30% din volumul dintr-un sortiment industrial de masă lemnoasă din fiecare specie, stabilit ca medie a ultimilor 3 ani, în baza actelor de punere în valoare autorizate la exploatare şi exploatate la nivel naţional, indiferent de forma de proprietate. Alte prevederi adoptate se referă la instituirea obligativităţii întocmirii amenajamentelor silvice pentru proprietăţile de fond forestier mai mari de 10%.
Preşedintele Klaus Iohannis a retrimis, în 23 martie, Parlamentului, Legea pentru modificarea şi completarea Codului silvic, spre reexaminare, pe motiv că are prevederi de natură să limiteze activitatea operatorilor economici şi creează premisa legislativă a unui tratament juridic discriminator. Iohannis a precizat că motivul retrimiterii legii pentru modificarea şi completarea Codului silvic la Parlament se referă la faptul că “unele dintre intervenţiile legislative adoptate în cuprinsul acestei legi sunt de natură să limiteze activitatea operatorilor economici şi să aibă un impact nedorit asupra mediului concurenţial şi, implicit, asupra economiei, creând premisa legislativă a unui tratament juridic discriminator”.
Retrimiterea legii spre reexaminare a provocat şi un scandal între Klaus Iohannis şi Victor Ponta, premierul de atunci acuzând un lobby din partea PNL. “Impresia mea personală este că Preşedintele a retrimis legea Codului Silvic Parlament pe baza unor informaţii pe care le-a primit de la nişte „binevoitori” – în special liberali pe care îi vedeţi zilele acestea luptându-se pentru nişte interese strict private”, scria Ponta, în primăvara acestui ani.
Cererea de reexaminare pe Codul silvic a fost respinsă de Parlament, Iohannis promulgând-o astfel în forma iniţială.
Şi asupra Codului fiscal au existat ample dezbateri.
În luna iulie, preşedintele a solicitat Parlamentului reexaminarea acestui proiect. “Simpla relaxare fiscală, neînsoţită de continuarea procesului de creştere a colectării veniturilor şi de o reaşezare sustenabilă a cheltuielilor bugetare, pentru o cât mai raţională cheltuire a banului public, poate conduce la acumularea de dezechilibre care vor greva asupra evoluţiilor economice şi sociale viitoare”, spunea preşedintele în cererea sa.
În urma reexaminării, au avut loc în Parlament dezbateri cu privire la noua formă, ajungându-se la un acord ce viza reducerea cotei TVA de la 24% la 20% începând de la 1 ianuarie 2016 şi de la 20% la 19% începând de la 1 ianuarie 2017, eliminarea impozitului pe construcţii începând de la 1 ianuarie 2017, cu excepţia construcţiilor agricole – în acest caz eliminarea impozitului se aplică din 2016 -, şi eliminarea supraaccizei la carburanţi de la 1 ianuarie 2017. De asemenea, a fost reintrodusă în Codul fiscal prevederea potrivit căreia consiliile locale au posibilitatea de a majora la 500 la sută a impozitului pe clădirile şi terenurile neîngrijite, aceasta aplicându-se de la 1 ianuarie 2016.
“Sunt foarte mulţumit de modul cum a decurs dezbaterea publică, inclusiv între partide şi votul final”, a spus Iohannis, după promulgarea formei reexaminate a Codului fiscal.
Vot prin corespondenţă, renunţarea la votul uninominal şi primari aleşi într-un singur tur
Anul 2015 a fost anul care a adus modificări ample sistemului electoral. A fost adoptat pachetul de legi electorale, precum cea privind alegerea Parlamentului, a aleşilor locali, dar şi legea privind finanţarea partidelor şi a campaniilor electorale şi cea privind formă a legii partidelor. Tot în 2015 a fost adoptată şi Legea votului prin corespondenţă.
Aceste pachete de legi au fost iniţiate în urma alegerilor prezidenţiale din 2014. A fost înfiinţată o Comisie de cod electoral, care a lucrat însă sporadic şi a fost marcată de scandaluri între PNL şi PSD. În septembrie, preşedintele Comisiei, liberalul Mihai Voicu, a demisionat din funcţie, ca “protest” la tergiversarea discuţiilor asupra Legii votului prin corespondenţă.
Cu toate acestea, au fost aduse, în cursul anului, modificări importante la legislaţia electorală, deşi unele dintre ele sunt contestate în acest moment. Astfel, noua lege privind finanţarea partidelor şi a campaniilor electorale prevede că acestea vor fi decontate de la buget de competitorii care au trecut de pragul de 3% şi vor fi permise şi împrumuturile de la persoane fizice şi juridice, însă în condiţii de rambursare clar reglementate.
Noua lege a partidelor politice prevede posibilitatea înfiinţării formaţiunilor cu doar 3 membri şi elimină criteriul teritorial. Legea privind alegerea aleşilor locali prevede menţinerea un singur tur de scrutin pentru alegerea primarilor (în condiţiile în care această prevedere a fost aplicată pentru prima oară la alegerile locale din 2012, după modificarea legislaţiei de către majoritatea PDL din legislatura trecută). Deşi au votat această formulă, liberalii au revenit în toamnă cu o nouă poziţie, depunând un proiect care prevede revenirea la alegerea primarilor în două tururi de scrutin, invocând argumentul reprezentativităţii şi al legitimităţii primarului ales în acest fel.
În schimb, o modificare adusă legii alegerilor locale se referă la renunţarea la votul uninominal pentru preşedinţii de consilii judeţene, aceştia urmând să fie aleşi de majoritatea consilierilor, aşa cum se întâmpla până în 2008.
Mai mult, a fost modificată şi legea alegerilor parlamentare, care prevede reintroducerea votului pe liste, precum şi un număr mai mic de parlamentari, prin schimbarea normelor de reprezentare. Numărul parlamentarilor va ajunge astfel, după alegerile din 2016, la 466: 308 deputaţi, 134 de senatori, 18 parlamentari ai minorităţilor naţionale şi 6 parlamentari ai diasporei.
În toamna acestui an a fost adoptată, după multe întârzieri şi scandaluri, şi legea votului prin corespondenţă. Legea va fi aplicată în 2016, doar la alegerile parlamentare, neputând fi folosită şi în cazul alegerilor locale, însă vor urma discuţii cu privire la introducerea acestor prevederi şi la alegerile prezidenţiale din 2019. Ulterior adoptării, ea a fost atacată de UDMR la Curtea Constituţională, pe motiv că nu ar fi asigurat caracterul secret al votului, fapt ce a provocat riscul ca legea să nu poată intra în vigoare la timp. Curtea a respins însă contestaţia UDMR.
Pe de altă parte, în cursul anului 2015 parlamentarii au votat şi o serie de privilegii, atât pentru ei, cât şi pentru alte categorii. Au fost adoptate astfel legile privind pensiile speciale ale parlamentarilor, pensiile speciale ale aleşilor, dar şi modificarea Statutului care prevede că senatorii şi deputaţii nu vor mai primi maşini pentru deplasarea în teritoriu, ci o sumă fixă de bani, de 1.400 de lei, pe care o vor putea deconta pentru transport pe baza unei simple declaraţii pe proprie răspundere.
A fost adoptat şi un amendament cuprins într-o Ordonanţă de Urgenţă privind salarizarea personalului medical care asigura o creştere de 10% a veniturilor tuturor bugetarilor, cu condiţia ca aceştia să nu mai fi beneficiat de alte majorări în cursul anului. Creşterea de 10% s-a aplicat inclusiv senatorilor şi deputaţilor.
În Parlament a rămas restantă legea privind majorarea salariilor tuturor demnitarilor, amânată iniţial pentru a fi cuprinsă în cadrul noii Legi a salarizării unitare. Cum această lege a fost, la rândul ei, amânată de Guvern, parlamentarii s-au pregătit să o rediscute separat, în Comisia de muncă a Camere Deputaţilor. Demersul a fost însă amânat, potrivit unor surse parlamentare, până la începutul anului viitor.
Finalul de an a fost marcat însă de legile privind pensiile speciale-legea pensiilor pentru parlamentari a fost deja promulgată, în timp ce legea pensiilor pentru aleşii locali, adoptată chiar în ultima şedinţă de plen a Senatului, a fost atacată de Guvern la Curtea Constituţională.