BusinessMagazin

Tag: stiinta

  • Pământul se încălzeşte într-un ritm fără precedent în ultimul mileniu

    Înregistrările temperaturilor de la anul 1800 încoace arată că în ultimii zeci de ani, încălzirea s-a accelerat într-un ritm nemaivăzut de 1.000 de ani.

    Este foarte greu de crezut că vom reuşi să menţinem încălzirea globală în limita agreată de naţiuni anul trecut, afirmă Gavin Schmidt, un om de ştiinţă din cadrul NASA, conform The Guardian.

    Deja anul acesta temperatura medie globală a crescut cu 1,38 grade Celsius faţă de cea din secolul XIX, apropiindu-se periculos de mult de limita maximă stabilită, de 1,5 grade Celsius, agreată printr-un acord semnat anul trecut la Paris, scrie Rador.

    Iulie a fost cea mai fierbinte lună de când se măsoară temperaturile. De altfel, fiecare lună, începând cu octombrie 2015, a venit cu un nou record. Chiar dacă măsurătorile nu se fac de foarte multă vreme, mostrele de gheaţă analizate şi sedimentele arată că Pământul nu a mai trecut printr-un proces de încălzire atât de accentuată în ultimul mileniu.

    Ce s-a întâmplat în ultimii 30 de ani este fără precedent, explică Gavin Schmidt, director al Institutului Goddard pentru Studii Spaţiale, în cadrul NASA. „Este fără precedent în 1.000 de ani. Nu există nicio perioadă care să fi trecut prin acest trend (…)”, a mai spus omul de ştiinţă.

    Cititi mai multe pe www.descopera.ro

  • Boala care nu te mai lasă să dormi niciodată. O maladie ereditară căreia medicina nu i-a găsit leacul

    Cel puţin zece milioane de oameni din întreaga lume sunt afectaţi de maladia pentru care nu s-a găsit încă niciun tratament. Boala este una ereditară care macină încet celulele nervoase, astfel că cei infectaţi vor mai putea dormi niciodată şi, în consecinţă, vor muri din cauza deteriorării fizice şi psihice accentuate.

    Aceasta afectează celulele nervoase şi conduce la apariţia unor găuri în talamus, acea parte a creierului care este responsabilă cu somnul şi odihna. Astfel, corpul nu îşi mai revine după oboseala acumulată în timpul zilei, iar persoana rămâne trează pentru tot restul timpului cât i-a mai rămas de trăit.

    Află care este boala ereditară care nu te mai lasă să dormi niciodată, pentru care medicina nu a găsit încă un leac

  • Cel mai performant reactor de fuziune nucleară va fi creat de americani

    De-a lungul timpului, oamenii de ştiinţă s-au întrecut în a construi sisteme de fuziune nucleară care să poată furniza energie verde într-un mod cât mai sigur cu putinţă şi pe termen nelimitat.

    Recent, guvernul american a anunţat că susţine un astfel de plan, având intenţia să sprijine fabricarea celui mai eficient dispozitiv de fuziune nucleară de până acum, scrie Descoperă.

    În momentul de faţă, centralele nucleare produc energie prin intermediul fisiunii nucleare, un proces care presupune fragmentarea nucleelor atomilor în nuclee mai mici, numite produşi de fisiune. Deşi această metodă s-a dovedit a fi foarte eficientă, utilizarea ei se face, totuşi, cu costuri foarte mari şi, mai mult decât atât, se finalizează cu producerea de deşeuri radioactive extrem de periculoase.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Descoperire uriaşă, făcută din greşeală de cercetătorii de la MIT. Ce s-a întâmplat în timp ce încercau să încarce o baterie

    Câteodată, ştiinţa poate lua o turnură neaşteptată. Profesorul de materiale chimice la MIT, Donald Sadoway, a avut intenţia, într-o primă fază, să testeze o nouă configuraţie chimică pentru o baterie cu o capacitate net superioară celor obişnuite, însă a intervenit un blocaj la nivelul experimentului.

    Află aici ce descoperire uriaşă a fost  făcută din greşeală de cercetătorii de la MIT. Ce s-a întâmplat în timp ce încercau să încarce o baterie

     

  • Sărbătorim 25 de ani de conectivitate: cum a început povestea World Wide Web

    A fost odată ca niciodată, cu mult timp în urmă, o vreme când mesajele erau trimise cu ajutorul unei practici rudimentare numită “scrisoare”, când pisicile nu erau ţinta glumelor din lumea întreagă iar social media însemna să stai de vorbă cu prietenii la o ceaşcă de cafea. |n martie 1989, un om de ştiinţă ce lucra la Organizaţia Europeană pentru Cercetare Nucleară (CERN) lângă Geneva a propus ideea de a împărtăşi informaţiile experimentelor prin ceea ce el a numit “hypertext” – un limbaj de programare. Omul de ştiinţă, pe numele său Tim Berners-Lee, era pe cale să schimbe fundamental modul în care oamenii comunică, lucrează şi se joacă.

    Tim Berners-Lee a inventat world wide web în 1989, la aproape 20 de ani după ce prima conexiune fusese realizată în cadrul a ceea ce astăzi numim internet. La acea vreme, Berners-Lee era un inginer sofwtare în cadrul CERN, laboratorul de fizică de lângă Geneva. Cercetătorii din lumea întreagă erau nerăbdători să împărtăşească date şi rezultatele analizelor între ei, dar era extrem de dificil să facă asta. Berners-Lee a înţeles această problemă şi a văzut potenţialul neexploatat al milioanelor de calculatoare ce pot fi conectate între ele.

    Tim Berrners-Lee a trimis documentaţia pentru ceea ce avea să devină world wide web, la sfârşitul anului 1989, către managementul CERN. Această propunere specifica o serie de tehnologii care ar fi făcut noul sistem accesibil şi util întregii lumi. Propunerea sa nu a fost însă imediat acceptată; în octombrie 1990, el notase deja principalele trei aspecte fundamentale care reprezintă şi astăzi fundaţia world wide web-ului.

    Berners-Lee a scris de asemenea primul editor web şi browser (“WorldWide Web”) şi primul server (“httpd”). Până la sfârşitul anului 1990, prima pagina web era funcţională. De-a lungul anului 1991, oameni din afara CERN s-au alăturat comunităţii web. Un moment extrem de important în evoluţia sa a venit în aprilie 1993, când CERN a anunţat că tehnologia va fi disponibilă, gratuit, pentru oricine vrea să o folosească.

    “Indiferent de calculatorul sau device-ul de pe care accesezi o informaţie, ea ar trebui să fie întotdeauna aceeaşi”, spunea Tim Berners-Lee. “Fiecare persoană influenţează lumea, mai mult sau mai puţin, atunci când intră pe web”.

    De atunci, world wide web a schimbat lumea. A devenit cel mai important mediu de comunicare cunoscut vreodată. Chiar dacă, în mod curent, doar 25% din populaţia lumii foloseste web-ul, acesta a schimbat modul în care învăţăm, cumpărăm, ne informăm, împărţim, colaborăm şi adresăm probleme variind de la ceea ce putem găti până la metode de a trata bolile.

    Tim Berners-Lee şi alţii au înţeles că pentru ca web-ul să îşi atingă adevăratul potenţial, tehnologiile ce stau la bază trebuie să devină standarde globale, implementate în acelaşi fel peste tot în lume. Prin urmare, în 1994 aceştia au fondat Consorţiul World Wide Web (W3C), ca un loc în care cei interesaţi să poata dezvolta specificaţii pentru a asigura funcţionalitatea corectă a web-ului şi să poată verifica, în mod constant, că reţeaua evoluează într-o manieră responsabilă.

    Astăzi, creatorul web consideră că mai este drum lung până se va atinge adevăratul potenţial al comunicărilor globale. “Web-ul, aşa cum l-am visat eu, nu este ceea ce avem acum la dispoziţie. Viitorul său e mult mai mare decât trecutul”, spune Berners-Lee.

    Trebuie menţionat că world wide web şi internet sunt două lucruri diferite. Termenul de internet se referă la o reţea de calculatoare (adică infrastructura conexiunilor şi serverelor) care transportă date în jurul lumii. Termenul de web descrie una din aplicaţiile care folosesc aceasta reţea pentru a livra date în formatul paginilor web (site-urile pe care le cunoaştem cu toţii). Alte aplicaţii similare www sunt Skype sau tehnologia e-mail.

    Lucruri neştiute despre tehnologia care a schimbat lumea

    Expresia “surfing the web” i se atribuie lui Jean Armour Polly, care în 1992 a scris un ghid al web-ului. Căutând un titlu pentru articol, a văzut că mouse pad-ul său avea o poză cu un surfer pe un val. Ideea a venit aproape instantaneu, iar termenul de mai sus avea să devină una dintre cele mai importante expresii ale anilor ’90.

    Mulţi dintre noi luăm tehnologia ca un bun dat, fără a ne întreba cum au început companiile despre care citim zi de zi. Cum totul are însă un început, vă prezentăm câteva dintre “primele” care au schimbat lumea în care trăim.

    Primul email a fost trimis de Ray Tomlinson în 1971. “Mesajul test mi l-am trimis mie şi nu conţinea nimic memorabil. Era probabil un şir de caractere de genul QWERTY”, a declarat, ani mai târziu, Tomlinson. Primul domeniu înregistrat vreodată a fost symbolics.com, pe 15 martie 1985. Acum, domeniul funcţionează ca unul istoric. Prima pagină web din lume este cea creată de Tim Berners-Lee şi a devenit activă pe 6 august 1991. Ea conţine informaţii despre proiectul World Wide Web şi poate fi accesată şi astăzi. Prima poză încărcată vreodată pe reţea este a unui grup numit “Les Horribles Cernettes”. Acesta era format din colege ale lui Berners-Lee din cadrul CERN. Primul mesaj instant AOL a fost trimis de Ted Leonsis soţiei sale pe 6 ianuarie 1993. Mesajul citea “nu te teme… sunt eu. Te iubesc şi mi-e dor de tine”. Ulterior, Leonsis avea să devină vicepreşedintele AOL. Prima reclamă online îi aparţine lui Joe McCambley. Mesajul a apărut în octombrie 1994 pe HotWired.com şi promova şapte muzee de artă. Primul obiect vândul pe e-Bay (numit la acea perioadă AuctionWeb) a fost un indicator cu laser stricat, pentru 14,83 dolari. Cel care l-a cumpărat a declarat ulterior că are o vastă colecţie cu astfel de produse. Prima carte cumpărată pe Amazon, în 1995, a fost “Concepte fluide şi analogii creative: Modele computerizate ale mecanismelor fundamentale de gândire”, scrisă de Douglas Hofstadter. Prima frază a fost rostita pe Skype în estoniană de către un membru al echipei de dezvoltare în aprilie 2003. Acesta a spus “Tere, sa kuuled mind?” (Bună, mă puteţi auzi?) Prima persoană de pe Facebook a fost chiar Mark Zuckerberg, creatorul reţelei de socializare. El a avut contul cu numărul patru, deoarece primele trei conturi fuseseră utilizate pentru teste. Primul videoclip de pe Youtube a fost postat de cofondatorul Jawed Karim. Clipul, încărcat pe 23 aprilie 2005, era filmat la grădina zoologică din San Diego. Primul mesaj de pe Twitter a fost scris pe 21 martie 2006 de cofondatorul Jack Dorsey. Mesajul era simplu: “Mă pregătesc să instalez Twitter”.

  • Sărbătorim 25 de ani de conectivitate: cum a început povestea World Wide Web

    A fost odată ca niciodată, cu mult timp în urmă, o vreme când mesajele erau trimise cu ajutorul unei practici rudimentare numită “scrisoare”, când pisicile nu erau ţinta glumelor din lumea întreagă iar social media însemna să stai de vorbă cu prietenii la o ceaşcă de cafea. |n martie 1989, un om de ştiinţă ce lucra la Organizaţia Europeană pentru Cercetare Nucleară (CERN) lângă Geneva a propus ideea de a împărtăşi informaţiile experimentelor prin ceea ce el a numit “hypertext” – un limbaj de programare. Omul de ştiinţă, pe numele său Tim Berners-Lee, era pe cale să schimbe fundamental modul în care oamenii comunică, lucrează şi se joacă.

    Tim Berners-Lee a inventat world wide web în 1989, la aproape 20 de ani după ce prima conexiune fusese realizată în cadrul a ceea ce astăzi numim internet. La acea vreme, Berners-Lee era un inginer sofwtare în cadrul CERN, laboratorul de fizică de lângă Geneva. Cercetătorii din lumea întreagă erau nerăbdători să împărtăşească date şi rezultatele analizelor între ei, dar era extrem de dificil să facă asta. Berners-Lee a înţeles această problemă şi a văzut potenţialul neexploatat al milioanelor de calculatoare ce pot fi conectate între ele.

    Tim Berrners-Lee a trimis documentaţia pentru ceea ce avea să devină world wide web, la sfârşitul anului 1989, către managementul CERN. Această propunere specifica o serie de tehnologii care ar fi făcut noul sistem accesibil şi util întregii lumi. Propunerea sa nu a fost însă imediat acceptată; în octombrie 1990, el notase deja principalele trei aspecte fundamentale care reprezintă şi astăzi fundaţia world wide web-ului.

    Berners-Lee a scris de asemenea primul editor web şi browser (“WorldWide Web”) şi primul server (“httpd”). Până la sfârşitul anului 1990, prima pagina web era funcţională. De-a lungul anului 1991, oameni din afara CERN s-au alăturat comunităţii web. Un moment extrem de important în evoluţia sa a venit în aprilie 1993, când CERN a anunţat că tehnologia va fi disponibilă, gratuit, pentru oricine vrea să o folosească.

    “Indiferent de calculatorul sau device-ul de pe care accesezi o informaţie, ea ar trebui să fie întotdeauna aceeaşi”, spunea Tim Berners-Lee. “Fiecare persoană influenţează lumea, mai mult sau mai puţin, atunci când intră pe web”.

    De atunci, world wide web a schimbat lumea. A devenit cel mai important mediu de comunicare cunoscut vreodată. Chiar dacă, în mod curent, doar 25% din populaţia lumii foloseste web-ul, acesta a schimbat modul în care învăţăm, cumpărăm, ne informăm, împărţim, colaborăm şi adresăm probleme variind de la ceea ce putem găti până la metode de a trata bolile.

    Tim Berners-Lee şi alţii au înţeles că pentru ca web-ul să îşi atingă adevăratul potenţial, tehnologiile ce stau la bază trebuie să devină standarde globale, implementate în acelaşi fel peste tot în lume. Prin urmare, în 1994 aceştia au fondat Consorţiul World Wide Web (W3C), ca un loc în care cei interesaţi să poata dezvolta specificaţii pentru a asigura funcţionalitatea corectă a web-ului şi să poată verifica, în mod constant, că reţeaua evoluează într-o manieră responsabilă.

    Astăzi, creatorul web consideră că mai este drum lung până se va atinge adevăratul potenţial al comunicărilor globale. “Web-ul, aşa cum l-am visat eu, nu este ceea ce avem acum la dispoziţie. Viitorul său e mult mai mare decât trecutul”, spune Berners-Lee.

    Trebuie menţionat că world wide web şi internet sunt două lucruri diferite. Termenul de internet se referă la o reţea de calculatoare (adică infrastructura conexiunilor şi serverelor) care transportă date în jurul lumii. Termenul de web descrie una din aplicaţiile care folosesc aceasta reţea pentru a livra date în formatul paginilor web (site-urile pe care le cunoaştem cu toţii). Alte aplicaţii similare www sunt Skype sau tehnologia e-mail.

    Lucruri neştiute despre tehnologia care a schimbat lumea

    Expresia “surfing the web” i se atribuie lui Jean Armour Polly, care în 1992 a scris un ghid al web-ului. Căutând un titlu pentru articol, a văzut că mouse pad-ul său avea o poză cu un surfer pe un val. Ideea a venit aproape instantaneu, iar termenul de mai sus avea să devină una dintre cele mai importante expresii ale anilor ’90.

    Mulţi dintre noi luăm tehnologia ca un bun dat, fără a ne întreba cum au început companiile despre care citim zi de zi. Cum totul are însă un început, vă prezentăm câteva dintre “primele” care au schimbat lumea în care trăim.

    Primul email a fost trimis de Ray Tomlinson în 1971. “Mesajul test mi l-am trimis mie şi nu conţinea nimic memorabil. Era probabil un şir de caractere de genul QWERTY”, a declarat, ani mai târziu, Tomlinson. Primul domeniu înregistrat vreodată a fost symbolics.com, pe 15 martie 1985. Acum, domeniul funcţionează ca unul istoric. Prima pagină web din lume este cea creată de Tim Berners-Lee şi a devenit activă pe 6 august 1991. Ea conţine informaţii despre proiectul World Wide Web şi poate fi accesată şi astăzi. Prima poză încărcată vreodată pe reţea este a unui grup numit “Les Horribles Cernettes”. Acesta era format din colege ale lui Berners-Lee din cadrul CERN. Primul mesaj instant AOL a fost trimis de Ted Leonsis soţiei sale pe 6 ianuarie 1993. Mesajul citea “nu te teme… sunt eu. Te iubesc şi mi-e dor de tine”. Ulterior, Leonsis avea să devină vicepreşedintele AOL. Prima reclamă online îi aparţine lui Joe McCambley. Mesajul a apărut în octombrie 1994 pe HotWired.com şi promova şapte muzee de artă. Primul obiect vândul pe e-Bay (numit la acea perioadă AuctionWeb) a fost un indicator cu laser stricat, pentru 14,83 dolari. Cel care l-a cumpărat a declarat ulterior că are o vastă colecţie cu astfel de produse. Prima carte cumpărată pe Amazon, în 1995, a fost “Concepte fluide şi analogii creative: Modele computerizate ale mecanismelor fundamentale de gândire”, scrisă de Douglas Hofstadter. Prima frază a fost rostita pe Skype în estoniană de către un membru al echipei de dezvoltare în aprilie 2003. Acesta a spus “Tere, sa kuuled mind?” (Bună, mă puteţi auzi?) Prima persoană de pe Facebook a fost chiar Mark Zuckerberg, creatorul reţelei de socializare. El a avut contul cu numărul patru, deoarece primele trei conturi fuseseră utilizate pentru teste. Primul videoclip de pe Youtube a fost postat de cofondatorul Jawed Karim. Clipul, încărcat pe 23 aprilie 2005, era filmat la grădina zoologică din San Diego. Primul mesaj de pe Twitter a fost scris pe 21 martie 2006 de cofondatorul Jack Dorsey. Mesajul era simplu: “Mă pregătesc să instalez Twitter”.

  • Academia de Vară Atlantykron a devenit cea mai longevivă manifestare pentru tineret din România

    Între 29 iulie şi 7 august, la Capidava, judeţul Constanţa, s-a desfăşurat Academia de Vară pentru Tineret, Ştiinţă, Viitorologie şi Science Fiction ATLANTYKRON – ediţia 27

    Atlantykron 2016 a însemnat 18 invitaţi speciali, români şi străini, 35 de lectori şi instructori, o echipă de organizare formată din circa 60 de membri şi peste 350 de participanţi, marea majoritate cu vârste cuprinse între 16 şi 29 de ani. Curent electric, reţea wireless, patru bacuri ponton, restaurant şi servicii de catering, echipă medicală, pază asigurată de Poliţia de frontieră şi de Civitas.

    Organizatorii actualei ediţii a Academiei Atlantykron au fost  Centrul Pentru Studii Complexe şi Fundaţia World Genesis din SUA în colaborare cu Societatea CYGNUS din Suceava şi cu Institutul Naţional de Cercetare pentru Sport.

    În cadrul unei teleconferinţe-record, cu durata de peste o oră, Erisa K Hines (Jet Propulsion Laboratory), membră a misiunii Curiosity de cercetare a planetei Marte, a prezentat proiectul următoarei misiuni, care este programată pentru 2020. Astfel, noul Rover va avea roţi mai eficiente, cu o tracţiune mai bună şi formă modificată, va colecta mostre de roci, va produce oxigen din atmosfera dominată de dioxid de carbon a planetei şi va înregistra sunetele planetei Marte. De asemenea, noul Rover va putea realiza fotografii în timpul amartizării. Amintim că, la o zi de la amartizarea roverului Curiosity, în 2012, participanţii la Academia Atlantykron au putut dialoga, în cadrul unei videoconferinţe, cu un alt membru al misiunii Curiosity, Ravi Prakash.

    O altă teleconferinţă l-a avut ca invitat pe Jacque Fresco, futurolog şi inginer social, care a împlinit recent 100 de ani şi este cunoscut prin lansarea „Proiectului Venus”. Deşi acesta s-a declarat optimist în privinţa dezvoltării unei societăţi a cunoaşterii, consideră că între oameni nu vor înceta conflictele, atât timp cât vor exista naţiuni, graniţe şi interese locale.

    Purtând genericul „Amintiri despre viitor”, Atlantykron este singurul eveniment de acest gen din România cu o tradiţie de 27 de ani şi, potrivit multor invitaţi speciali din străinătate, un eveniment de profil unic în lume. Inedita Academie, organizată în natură şi departe de civilizaţia urbană, are ca scop accesul la cunoaştere al tinerilor şi reuneşte experţi de talie mondială (din care unii au primit premiul Nobel şi predau gratuit cursuri tinerilor interesaţi) şi tehnologie de ultimă generaţie, pe o insulă care are mai puţin de 1 km2. Aici se desfăşoară demonstraţii ştiinţifice şi cursuri de artă sau de comunicare aşa cum în nicio şcoală nu se predau, stând pe iarbă, sub cerul liber, sub stele.

  • Dacă citeşti zilnic, trăieşti mai mult! S-a dovedit ştiinţific

    Un studiu numit “Un capitol pe zi: Asocierea cititului de cărţi cu longevitatea”, realizat pe un eşantion de peste 3.500 de persoane, dezvăluie că oamenii care citesc cărţi, cel puţin 30 de minute în fiecare zi, trăiesc mai mult decât cei care nu citesc deloc.

    Potrivit The Guardian, studiul, publicat în revista “Ştiinţe Sociale & Medicină”, a analizat modelele de citire a 3.635 de persoane, cu vârsta de cel puţin 50 de ani. În medie, cititorii de cărţi trăiesc cu aproape doi ani mai mult decât persoanele care nu citesc.

    Respondenţii au fost împărţiţi în 3 categorii: cei care citesc 3,5 ore sau mai mult pe săptămână, cei care citesc până în 3,5 ore pe săptămână şi cei care nu citesc deloc, fiind luaţi în considerare factori precum sex, rasă şi educaţie.

    Cercetătorii au descoperit de-a lungul celor 12 ani (durata studiului), cei care citeau cel mai mult aveau şanse de deces cu 23% mai scăzute, iar cei care citeau moderat cu 17% mai scăzute.

    Per total, de-a lungul studiului, 33% dintre cei care nu citeau au decedat, comparativ cu 27% dintre cititori, potrivit cercetătorilor Avni Bavishi, Martin Slade şi Becca Levy de la Şcoala de Sănătate Publică din cadrul universităţii Yale.

    “Când cititorii sunt comparaţi cu non-cititorii la rata de mortalitate de 80%, non-cititorii au trăit 85 de luni (7,08 ani), în timp ce cititorii au trăit 108 luni (9,00 ani). Prin urmare, cititul a oferit un avantaj de supravieţuire de 23 de luni”, au notat cercetătorii în studiu.

    Bavishi a declarat că un consum prelungit de literatură are un randament mai mare, dar “chiar şi 30 de minute pe zi sunt benefice în termeni de supravieţuire”.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Dacă citeşti zilnic, trăieşti mai mult! S-a dovedit ştiinţific

    Un studiu numit “Un capitol pe zi: Asocierea cititului de cărţi cu longevitatea”, realizat pe un eşantion de peste 3.500 de persoane, dezvăluie că oamenii care citesc cărţi, cel puţin 30 de minute în fiecare zi, trăiesc mai mult decât cei care nu citesc deloc.

    Potrivit The Guardian, studiul, publicat în revista “Ştiinţe Sociale & Medicină”, a analizat modelele de citire a 3.635 de persoane, cu vârsta de cel puţin 50 de ani. În medie, cititorii de cărţi trăiesc cu aproape doi ani mai mult decât persoanele care nu citesc.

    Respondenţii au fost împărţiţi în 3 categorii: cei care citesc 3,5 ore sau mai mult pe săptămână, cei care citesc până în 3,5 ore pe săptămână şi cei care nu citesc deloc, fiind luaţi în considerare factori precum sex, rasă şi educaţie.

    Cercetătorii au descoperit de-a lungul celor 12 ani (durata studiului), cei care citeau cel mai mult aveau şanse de deces cu 23% mai scăzute, iar cei care citeau moderat cu 17% mai scăzute.

    Per total, de-a lungul studiului, 33% dintre cei care nu citeau au decedat, comparativ cu 27% dintre cititori, potrivit cercetătorilor Avni Bavishi, Martin Slade şi Becca Levy de la Şcoala de Sănătate Publică din cadrul universităţii Yale.

    “Când cititorii sunt comparaţi cu non-cititorii la rata de mortalitate de 80%, non-cititorii au trăit 85 de luni (7,08 ani), în timp ce cititorii au trăit 108 luni (9,00 ani). Prin urmare, cititul a oferit un avantaj de supravieţuire de 23 de luni”, au notat cercetătorii în studiu.

    Bavishi a declarat că un consum prelungit de literatură are un randament mai mare, dar “chiar şi 30 de minute pe zi sunt benefice în termeni de supravieţuire”.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Povestea tribului unde copiii văd sub apă la fel ca delfinii: oamenii de ştiinţă sunt uimiţi!

    În insulele Mării Andaman şi pe coasta de vest a Thailandei trăiesc mici triburi numite Moken, cunoscuţi şi ca nomazii de mare. Copiii lor petrec cea mai mare parte a zilelor în apă, căutând hrană. Tocmai de aceea au căpătat o abilitate originală –  pot vedea foarte bine sub apă.

    În 1999, Anna Gislen de la Universitatea din Lund, Suedia, investiga diferite aspecte ale vederii, când un coleg i-a sugerat să studieze caracteristicile celor din tribul Moken. „Petrecusem trei luni într-un laborator întunecat, aşa că m-am gândit <<de ce să nu merg mai bine în Asia>>”, a declarat ea. Aşadar, Gislen împreuna cu fetiţa sa de şase ani au plecat spre Tailanda, unde s-au integrat în comunităţile Moken pe care le-a studiat. 

    La prima apariţie a fluxului, copii s-au aruncat în apă şi au început să vâneze hrană, cu ochii larg deschişi, spune cercetătoarea. Uimită, Gislen s-a hotărât să facă un experiment pentru a determina cât de clar pot vedea aceşti copii subapă, lucru pe care l-au acceptat ca pe o joacă. Copiii trebuiau să intre sub apă să-şi aşeze capetele pe un panou. De acolo puteau vedea un card pe care erau trasate nişte linii, fie verticale sau orizontale. Odată ce au privit cardul, se întorceau la suprafaţă pentru a raporta ce direcţie aveau liniile. S-a dovedit că aceşti copiii moken au putut vedea de două ori mai bine decât copiii europeni, care au efectuat acelaşi experiment la o dată ulterioară.

    Există două modalităţi prin care se poate îmbunătăţi viziunea sub apă: îţi poţi schimba forma cristalinului, care se numeşte adaptare, sau îţi poţi face pupila mai mică, crescând astfel adâncimea câmpului. „În mod normal, atunci când eşti sub apă, totul este atât de neclar încât ochiul nu încearcă să se acomodeze, fiindcă nu este un reflex normal”, a declarat Gislen. „Dar copiii moken sunt capabili să facă ambele lucruri- pot să-şi facă pupilele mai mici şi pot să-şi schimbe forma cristalinului. Focile şi delfinii se adaptează similar”, a adăugat ea.

    Gilsen a avut ocazia să testeze şi câţiva adulţi în acelaşi mod, iar aceştia nu au demonstrat nicio abilitate deosebită sub apă – lucru care explică de ce adulţii din trib prind cea mai mare parte a hranei  pescuind cu suliţa la suprafaţa apei. „Odată cu înaintarea în vârstă, lentilele noastre devin mai puţin flexibile, deci este de înţeles de ce adulţii îşi pierd capacitatea de adaptare a vederii sub apă”, spune Gislen.