BusinessMagazin

Tag: salariu

  • Câţi români lucrează în industria cărnii în străinătate?” este o întrebare la care autorităţile din România nu reuşesc să răspundă de mai bine de doi ani, chiar dacă în multe abatoare din Germania, Italia, Spania sau Anglia majoritatea angajaţilor sunt români.

    ♦Românii care pleacă să lucreze peste hotare în industria cărnii îşi doresc un salariu mai mare şi un program de lucru mai bun, însă mulţi dintre ei nu au un plan sau o viziune clară, ci doar speră că vor ajunge să aibă un job mai bun decât cel din România ♦ Antreprenorii care deţin carmangerii în România nu găsesc mai deloc forţă de muncă, pentru că oamenii calificaţi au plecat în străinătate, iar cei care au rămas în ţară nu mai vor să muncească ♦ Lipsa de forţă de muncă calificată din industria cărnii vine şi din cauza faptului că nu mai există suficiente şcoli şi unităţi de pregătire a viitorilor angajaţi din industrie.

    Câţi români lucrează în industria cărnii în străinătate?” este o întrebare la care autorităţile din România nu reuşesc să răspundă de mai bine de doi ani, chiar dacă în multe abatoare din Germania, Italia, Spania sau Anglia majoritatea angajaţilor sunt români.

    După episodul din timpul stării de urgenţă, în care 2.000 de oameni au zburat cu chartere spre Germania, să fie măcelări sau culegători de sparanghel pentru a avea un trai mai bun, oficialii români nu au făcut nimic concret să oprească acest fenomen. Ba mai mult, deşi se discută despre repatrierea cetăţenilor români din străinătate, autorităţile române nu ţin evidenţa sectoarelor în care lucrează românii şi astfel cum se poate vorbi de o repatriere şi inserţie utilă a forţei de muncă în ţară?

    „Din situaţiile înregistrate la nivelul inspectoratelor teritoriale de muncă, în anul 2022, prin intermediul agenţiilor de plasare şi furnizorilor de servicii de plasare a forţei de muncă în străinătate, în primul trimestru au fost angajate în total, în urma medierii, 4.984 de persoane, iar în trimestrul doi 6.565 de persoane. Menţionăm că Inspecţia Muncii nu deţine date despre numărul cetăţenilor români care lucrează în industria cărnii în alte ţări”, au transmis oficialii Inspecţiei Muncii către ZF.

    Problema care rămâne în continuare sub semnul întrebării este cu atât mai gravă cu cât în carmangerii, abatoare şi fabrici de carne angajaţii pot fi număraţi pe degetele de la o singură mână, pentru că cei mai mulţi au plecat de ceva vreme să muncească peste graniţe, iar dintre cei care au rămas să muncească în România foarte puţini sunt calificaţi şi dornici să lucreze, spun jucătorii din industria cărnii.

    Daniel Dobre Neculache, administratorul carmangeriei Kreopoleio Ellas din Tulcea, este unul dintre românii care s-au întors în ţară după experienţa muncii în străinătate. Acesta a lucrat în Grecia mult timp, însă a decis să se întoarcă în România acum mai puţin de trei ani. Problema lipsei forţei de muncă a fost şi este în continuare cea mai mare provocare pentru el.

    „Cred că angajaţii, în general, pleacă din vina patronilor. În România au rămas foarte puţini oameni care vor să muncească. Cred că ar fi necesară o lege care să impună o zi pe săptămână liberă. Nu poţi să-i ceri unui angajat să lucreze 7 zile din 7, 12 ore pe zi. Minimul pe economie nu este suficient. Salariile sunt foarte mici. Eu sunt dispus să plătesc şi 3.500 sau 4.000 de lei unui angajat, dar care să muncească şi să se implice”, a spus pentru ZF Daniel Dobre Neculache.

    În străinătate, mai spune el, angajaţii din industria cărnii au un program fix, de circa opt ore pe zi prevăzute în contractul de muncă şi o zi liberă pe săptămână, pe când în România se lucrează aproape zi de zi, iar orele suplimentare sunt una şi aceeaşi cu munca pro-bono.

    Administratorul carmangeriei Kreopoleio Ellas din Tulcea îşi doreşte să găsească forţă de muncă şi să aplice tot ce a învăţat în străinătate, dar, afirmă el, nu prea sunt oameni cu care să lucreze. „Majoritatea oamenilor buni, calificaţi din industria cărnii au plecat din ţară. Afară sunt plătiţi pe măsura muncii depuse şi sigur au o zi liberă”, a subliniat acesta.

    Salariul mai mare nu este singurul motiv pentru care mulţi români aleg să plece din ţara lor pe alte meleaguri pentru a lucra în industria cărnii. Lipsa unui plan, a unei viziuni pe termen lung asupra vieţii şi dezvoltării profesionale îi aduce pe mulţi dintre ei în abatoarele din Germania, Italia sau Anglia, consideră Cosmin Filipaş, asociat în businessul Carmangeria Pasini din judeţul Cluj.

    Partenerul său de business Simion Tintelecan, fondatorul brandului Carmangeria Pasini, a lucrat 17 ani în Italia, dar a decis să se întoarcă acasă şi să pornească un business cu produse din carne după reţete italieneşti, dar şi reţete tradiţionale.

    „Cred că majoritatea românilor care ajung să lucreze în industria cărnii în străinătate nu au un plan, nu au o viziune, se lasă purtaţi de viaţă, astfel că se duc unde cred că va avea altcineva un plan pentru ei. Angajatorii italieni aveau un plan pentru toţi românii cu experienţă în industrie, să îi plătească bine pentru nivelul din România şi mediu raportat la media din Italia şi să folosească o forţă de muncă calificată. Cred că fiecare om ar trebui să aibă un plan. Locul de muncă face parte din acest plan. Însă nouă, românilor, ne lipseşte acest plan”, a spus pentru ZF Cosmin Filipaş.

    Primul loc de muncă, crede acesta, ar trebui să fie un loc în care să te formezi, să creşti şi apoi să ajungi mai sus. El afirmă că nu îl deranjează atunci când angajaţii lui pleacă, dar îşi doreşte ca ei să plece cu un bagaj de cunoştinţe şi cu experienţă. „Din păcate, oamenii nu gândesc aşa. Atât angajatul, cât şi compania trebuie să se focuseze pe dezvoltare – a angajatului, dar şi a companiei în care acesta activează”, a punctat Filipaş.

    Lipsa de forţă de muncă calificată din industria cărnii vine, după cum spune Adrian Elecfi, fondatorul Carmangeriei Vlade din Alba Iulia, şi din cauza faptului că nu mai există suficiente şcoli şi unităţi de pregătire a viitorilor angajaţi din industrie. Aceştia au nevoie măcar de nişte cunoştinţe elementare, crede el, iar pentru ca industria cărnii să fie din nou atractivă pentru români este nevoie ca schimbările să se producă, prima dată, de la un nivel mic.

    „Oamenii ar trebui să fie calificaţi şi învăţaţi încă din şcoală. Judeţul Alba are multe unităţi de industrie alimentară reprezentative pentru România, dar nu are nicio şcoală de industrie alimentară în care viitorii angajaţi să fie pregătiţi pentru meserie. E nevoie de nişte cunoştinţe primare. Schimbarea ar trebui să se producă, prima dată, de la un nivel mai mic pentru a ajunge acolo unde ne dorim”, a spus pentru ZF Adrian Elecfi.

     

    Cosmin Filipaş, asociat în businessul Carmangeria Pasini, Cluj

    Cred că majoritatea românilor care ajung să lucreze în industria cărnii în străinătate nu au un plan, nu au o viziune, se lasă purtaţi de viaţă, astfel că se duc unde cred că va avea altcineva un plan pentru ei.

     

    Adrian Elecfi, fondatorul Carmangeriei Vlade din Alba Iulia

    Oamenii ar trebui să fie calificaţi şi învăţaţi încă din şcoală. Judeţul Alba are multe unităţi de industrie alimentară reprezentative pentru România, dar nu are nicio şcoală de industrie alimentară în care viitorii angajaţi să fie pregătiţi pentru meserie.

     

    Daniel Dobre Neculache, administratorul carmangeriei Kreopoleio Ellas din Tulcea

    Cred că angajaţii, în general, pleacă din vina patronilor. În România au rămas foarte puţini oameni care vor să muncească. Cred că ar fi necesară o lege care să impună o zi pe săptămână liberă.


     

     

  • BNS cere Guvernului să nu dea înapoi de la majorarea salariului minim la 3.000 de lei din 1 ianuarie

    BNS cere coaliţiei de guvernare să ia urgent o decizie privind creşterea salariului minim pe economie.

    „Sunt aproximativ 1,2 milioane de români care trăiesc de la o lună la alta cu un salariu brut de 2.550 de lei. Acest venit trebuie majorat la 3.000 de lei! În acest moment, România are al treilea cel mai mic salariu minim brut din UE, după Letonia şi Bulgaria”, spun sindicaliştii din cadrul BNS.

    Dumitru Costin, preşedintele BNS, aminteşte că a cerut majorarea salariului minim încă din primăvara acestui an, când s-a solicitat convocarea Consiliului Naţional Tripartit.

    „În urma analizelor realizate şi ţinând cont de creşterile de preţuri la bunuri şi servicii, am propus atunci creşterea salariului minim de la data de 1 iulie. Iată-ne în luna noiembrie şi fără o decizie clară în coaliţie! Mai mult, constatăm cu extremă îngrijorare că există dezacorduri în coaliţie pe suma cu care ar putea fi majorat acest tip de venit! Premierul Nicolae Ciucă spune public că nu sunt aliniate calculele cu realitatea. Cu alte cuvinte, după ce ne-au lăsat să înţelegem că salariul minim ar putea creşte la 3 mii de lei brut, acum liderii coaliţiei de guvernare fac un pas înapoi! Domnule premier, românii au nevoie de aceste majorări! Orice majorare care duce acest venit sub 3.000 de lei brut este absolut nesemnificativă!”, a declarat preşedintele Blocului Naţional Sindical.

    Potrivit Băncii Centrale, rata anuală a inflaţiei va continua să crească până spre sfârşitul acestui an. Asta înseamnă că puterea de cumpărare, în special a celor plătiţi cu salariul minim, va continua să se erodeze. În plus, BNS reaminteşte Guvernului că există o directivă europeană, aprobată acum o lună, care reglementează valoarea salariului minim în tot blocul comunitar. Acesta ar trebui să fie de minimum 50% din salariul mediu brut, care este de 6.348 lei, potrivit datelor publicate de Institutul Naţional de Statistică.

  • OPINIE Crisian Hostiuc: Unde vezi tu criză?

    Cei din management, directorii, patronii, antreprenorii, cei care au pe mână o companie, se uită în jur şi se întreabă unde-i criza: preţurile cresc într-un ritm nemaivăzut de foarte mult timp, mulţi chiar nu s-au confruntat cu o asemenea situaţie (spre exemplu, preţurile producţiei industriale au crescut cu 53% în perioada ianuarie-august, iar inflaţia, măsurată la preţurile de consum, este oficial de 15%, dar neoficial, dacă s-ar elimina plafonarea din energie, ar depăşi cu mult 20%), preţurile la energie sunt în aer, dobânzile s-au triplat (ROBOR), vânzările încep să scadă, dar… Acest dar vine din tensiunile de pe piaţa muncii cu care se confruntă managerii.

    Deşi totul din jur pare să indice o criză, ca să nu mai vorbim de război, angajaţii continuă să plece de pe o zi pe alta sau chiar nu se mai prezintă la muncă, fluctuaţia de personal este în continuare mare – 25%-35%, chiar 40% –, presiunile pentru majorarea salariilor există în fiecare zi. Dacă cineva vrea să plece nu găseşti altul în loc sau dacă îl găseşti costă mult mai mult. Şomajul corporatist aproape că nu există. Dacă este criză ar fi trebuit ca angajaţii să tragă de job, să se teamă să nu fie daţi afară, să nu se mai plimbe de la o companie la alta. Dar nu se întâmplă aşa. Dacă o companie nu-i măreşte salariul, sigur altă companie din jur face acest lucru, dacă vine la ea. Bineînţeles că aici nu este vorba de dublarea salariului peste noapte.

    Aceasta este o situaţie din Bucureşti, dar probabil că la fel este în Cluj, Timişoara, Iaşi, poate Sibiu, Braşov. În celelalte oraşe care nu sunt în prim-plan, s-ar putea ca situaţia să fie puţin diferită. Toţi, adică managerii şi proprietarii companiilor, se întreabă de unde vine această tensiune de pe piaţa muncii, unde sunt oamenii pe care să-i angajeze. Mulţi cred că dacă renunţă la un angajat acesta nu-şi găseşte un alt job imediat, dar nu este aşa. La un moment dat, cineva spunea că vrea să vină odată criza, ca să mai tempereze fluctuaţia de personal! Criza a venit, se întinde în business, dar tensiunile de pe piaţa muncii nu s-au redus. De foarte multe ori se uită că România este parte a unei pieţe globale, deschise, iar oamenii se pot mişca cum vor. Dacă nu-ţi găseşti în România de lucru, s-ar putea să-ţi găseşti în afară.

    Site-urile de recrutare de la noi sunt pline de anunţuri pentru joburi în Germania, Franţa, Italia, Anglia etc. În timpul pandemiei s-a deschis piaţa muncii remote, respectiv să poţi să lucrezi din România pentru o companie din afară fără niciun fel de problemă, ca şi cum ai fi lucrat în New York, Londra, Paris, Viena. Nu toată lumea primeşte un salariu ca acolo, dar oricum oferta este mult mai bună decât ceea ce se găseşte pe piaţa românească. De asemenea, se uită că numărul de oameni disponibili pentru piaţa muncii scade în fiecare an şi poţi să măreşti salariile în fiecare zi şi tot s-ar putea să nu găseşti oameni.

    Bineînţeles că această criză economică va lovi cumva în piaţa muncii, dar s-ar putea să nu fie ca în criza anterioară, când companiile au tăiat salariile şi au dat oameni afară. Acum, mai important este să ai oameni cu care să lucrezi, pentru că este de lucru, contând mai puţin marja de profitabilitate sau rezultatul final. Foarte mulţi cred că această criză legată de inflaţie, de explozia preţurilor la energie, de triplarea dobânzilor, este doar o situaţie temporară, iar dacă războiul din Ucraina se va opri, lumea îşi va reveni foarte repede. Aşa că toţi trag de angajaţi, atât cât pot. Cel mai bine rezumă situaţia actuală Voicu Oprean, cel care a înfiinţat AROBS Cluj, o companie de software listată la Bursă, cu o capitalizare bursieră de 795 mil. lei (4 octombrie 2022). El a spus că mottoul companiei este: People first, customers second.

     

     

     

    Cristian Hostiuc

    (cristian.hostiuc@zf.ro)

     

  • Ce fel de om ar fi de fapt antreprenorul care a devenit celebru în toată lumea pentru că a renunţat la salariu pentru a putea da angajaţilor salarii mai mari şi concedii nelimitate

    Fondatorul Gravity Payments, devenit celebru în presa din toată lumea pentru modelul de angajator pe care l-a oferit renunţând la o parte substanţială din salariul său în favoarea angajaţilor, a anunţat pe Twitter că şi-a dat demisia.

    Potrivit Washington Post, Dan Price a declarat că renunţă la funcţia de conducere în cadrul companiei de procesare carduri Gravity Payments pentru a dedica mai mult timp „luptei împotriva acuzaţiilor false” aduse asupra sa.

    „Prioritatea mea No.1 este ca angajaţii noştri să lucreze pentru cea mai bună companie din lume, dar prezenţa mea aici a început să fie o distragere”, a scris el într-un e-mail pe care l-a trimis angajaţilor şi pe care l-a distribuit şi pe Twitter recent.

    „Trebuie, de asemenea, să renunţ la aceste îndatoriri pentru a lupta împotriva acuzaţiilor false aduse împotriva mea”, a mai spus el,  adăugând: „Nu plec nicăieri”.

    La scurt timp după declaraţiile sale, New York Times a publicat o cercetare din care reiese că CEO-ul şi-a folosit celebritatea din online pentru a masca „un tipar de abuz din viaţa personală şi un comportament ostil în cadrul companiei”. Cercetarea indică faptul că Price ar fi căutat şi urmărit femei în online, pe care le-ar fi „rănit, atât fizic, cât şi emoţional”.

    Într-o declaraţie pentru New York Times, Price a spus că „nu a abuzat niciodată  fizic sau sexual pe cineva” şi că „toate celelalte acuzaţii de comportament nepotrivit împotriva femeilor din această poveste sunt pur şi simplu false”.

    La începutul acestui an, Price a fost acuzat că ar fi atacat o femeie şi că a condus neglijent după ce procurorii au spus că a încercat să o sărute pe femeie în maşina sa după o întâlnire la cină, potrivit Seattle Times. Atunci când ea a refuzat, ar fi condus într-o parcare, unde ar fi făcut nişte manevre periculoase cu maşina.

    Price a câştigat simpatia americanilor în 2015, după ce a anunţat că va creşte salariul fiecărui angajat la un minimum de 70.000 de dolari anual. La vremea respectivă, cei 120 de angajaţi aveau un salariu mediu de 48.000 de dolari anual. Pentru a face acest lucru, şi-a redus propriul venit până aproape de acel nivel – şi-ar fi redus salariul de 1 milion de dolari cu aproximativ 90%.

    Salariul minim al angajaţilor a crescut ulterior la 80.000 de dolari, după cum a anunţat el, iar angajaţii din cadrul companiei primesc, de asemenea, concediu plătit nelimitat.

    Înainte de anunţul legat de demisia sa, Price a vorbit pe Twitter de perspectiva sa referitoare la restructurări: „Un CEO cu adevărat bun nu va face concedieri niciodată”.
     

  • Dovada că scăderea taxării pe muncă duce la creşteri salariale: În iunie 2022, prima lună de facilităţi fiscale, salariul mediu net în industria alimentară a crescut cu 23%, iar în agricultură cu 16%

    ♦ Salariul mediu net din industria alimentară a crescut cu 23% în iunie 2022 faţă de mai 2022, iar în agricultură creşterea a fost de 16% ♦ La nivel naţional, salariul mediu net a crescut cu 1% în iunie faţă de mai ♦ Din iunie 2022, angajaţii din industria alimentară şi agricultură sunt scutiţi de plata impozitului pe venit, de contribuţia la sănătate şi plătesc o contribuţie la pensie mai mică ♦ În construcţii, în ianuarie 2019, prima lună de aplicare a unor facilităţi fiscale similare, salariul mediu a crescut cu 25%.

    Salariul mediu net din industria alimentară a crescut cu 23% în luna iunie a acestui an prin comparaţie cu luna mai şi a ajuns la valoarea de 3.247 de lei net, ca urmare a facilităţilor fiscale acordate de guvern acestei industrii. Şi în agricultură, domeniu care a beneficiat de aceleaşi facilităţi, salariul mediu net a crescut cu 16% în iunie faţă de mai şi a ajuns la valoarea de 3.452 de lei, arată datele Institutului Naţional de Statistică. Spre comparaţie, în acelaşi interval de timp, salariul mediu la nivel naţional a crescut cu doar 1%, mai arată datele Statisticii.

    „Este nevoie de creşteri salariale în construcţii, în agricultură şi în industria alimentară, dar ar trebui ca fiscalitatea pe muncă să scadă în toate sectoarele, pentru că în România nivelul este foarte ridicat. Mediul de afaceri a cerut de mulţi ani plafonarea contribuţiilor sociale, cum a fost la un moment dat, astfel încât angajatorii să aibă la dispoziţie bani suplimentari pentru a creşte salariile nete angajaţilor. Costul muncii în România este foarte ridicat, iar contribuţia la sănătate, de exemplu, este foarte ridicată, iar angajaţii beneficiază de aceleaşi servicii, indiferent cu cât contribuie. În cazul angajaţilor cu salarii mari, mulţi nici nu beneficiază de serviciile medicale publice pentru că, dacă au o problemă, de regulă, folosesc asigurările medicale private“, a spus Nadia Oanea, consultant fiscal în cadrul companiei Tax & Trainings.

    Industria alimentară şi agricultura, două domenii strategice pentru economia României, s-au confruntat cu un deficit acut de personal în ultimii ani din cauza salariilor mici şi a migraţiei externe a angajaţilor din aceste sectoare. De aceea, de la jumătatea acestui an, guvernul a decis aplicarea unor facilităţi fiscale similare cu cele aplicate în construcţii din 2019 şi în aceste domenii, facilităţi care au inclus scutirea de la plata unor taxe şi contribuţii, dar şi creşterea salariului minim din aceste domenii.

    Astfel, salariul minim a crescut de la 2.550 de lei brut pe lună la 3.000 de lei brut pe lună pentru circa 300.000 de salariaţi din in­dus­tria alimentară şi din agricultură de la 1 iunie 2022. În valori nete, salariile minime ale an­gajaţilor din aceste sectoare au crescut cu 250 de lei pe lună, de la 1.524 de lei net  – cât e salariul minim în prezent la nivel naţional – la 1.774 de lei net din iunie 2022. Iar aceste creş­teri s-au reflectat şi în majo­ra­rea nive­lului salarial mediu din aceste domenii.

    Scutirea pe impozit pe venit (de 10%), scutirea de CASS  – contribuţia la sănătate (10%) şi reducerea CAS – contribuţia la pensie  cu 3,75% sunt printre alte facilităţi aplicate angajaţilor din industria alimentară şi din agricultură.

    În ceea ce priveşte efectele acestor facilităţi fiscale în domeniul construcţiilor, în ianuarie 2019, prima lună de aplicare, salariul mediu din acest sector a crescut cu 25% faţă de decembrie 2018, iar numărul de angajaţi din acest sector a crescut constant în ultimii ani, odată ce angajatorii au avut posibilitatea să ofere salarii mai mari oamenilor.

    De altfel, în industria alimentară şi în agricultură au fost create aproape 5.000 de noi locuri de muncă în luna iunie faţă de luna mai 2022, semn că facilităţile fiscale aplicate în această industrie ar putea conduce şi la o creştere a numărului de angajaţi în aceste domenii.

     

  • PSD propune salariu minim de 3.000 de lei, majorarea pensiei minime şi a punctului de pensie

    Social-democraţii propun creşterea salariului minim pe economie la 3.000 de lei, majorarea pensiei minime la 1.100 de lei şi creşterea punctului de pensie, a anunţat, miercuri, ministrul Muncii, Marius Budăi.

    Marius Budăi a declarat, miercuri, într-o conferinţă de presă la Neptun, că social-democraţii propun coaliţiei majorarea salariului minim.

    „PSD va propune în coaliţia politică majorarea salariului minim până la 3.000 de lei cu păstrarea acelui mecanism de netaxare a unei valori de 200 de lei. Dar valoarea va fi obligatorie. Asta înseamnă că 2.800 de leivor fi taxaţi”, a spus ministrul Muncii.

    Budăi a mai declarat că PSD doreşte ca în România să nu mai existe sărăcie în muncă.

    Doar într-o lună de zile – a mai spus Marius Budăi – contractele care au fost transformate din part-time în normă întreagă sunt în număr de 100.000.

    De asemenea, ministrul Muncii a precizat că în România sunt 1,3 milioane de persoane care încasează pensia minimă. În acest sens, PSD va propune majorarea pensiei minime de la 1.000 de lei la 1.100 de lei.

    Tot în coaliţie, PSD va propune şi majorarea punctului de pensie de la 1.586 lei la 1.745 de lei.

    Potrivit ministrului Muncii, impactul bugetar, cu tot cu majorarea pensiei minime, este de 11 miliarde de lei.

  • Ghid pentru angajatori. Ce beneficii scutite de taxe pot acorda companiile angajaţilor cu un salariu mediu de 1.000 de euro net începând din 2023

    ♦ Celebra ordonanţă 16, care a adus o avalanşă de modificări fiscale pentru anul acesta şi pentru 2023, permite angajatorilor să ofere şapte tipuri de beneficii angajaţilor fără să plătească alte taxe la stat, în limita a 33% din salariul de bază al angajaţilor.

    Indemnizaţia de telemuncă, o parte din chiria apartamentelor în care locuiesc angajaţii, cazarea şi transportul angajaţilor atunci când sunt în vacanţă, dar şi abonamentele la serviciile medicale private sunt doar o parte dintre beneficiile pe care le pot acorda angajatorii angajaţilor fără să plătească alte taxe şi impozite aferente acestora. Începând din 2023, angajatorii pot oferi şapte tipuri de beneficii salariale (reglementate prin recent adoptata Ordonanţă 16) pentru care compania nu plăteşte nicio taxă sau contribuţie la stat, în limita unui plafon de 33% din salariul de încadrare al unui angajat.

    „La un salariu de bază de 5.000 de lei net/ lună, un angajator poate oferi prin platforma Benefit următoarele tipuri de beneficii extrasalariale, pentru a se încadra în plafonul de 33% nou introdus prin OUG 16/2022: contribuţia la pensia facultativă, primele de asigurare de sănătate şi serviciile medicale furnizate sub formă de abonament, indemnizaţia pentru telemuncă, contravaloarea chiriei pentru angajat şi servicii turistice pentru angajaţi şi membrii familiei“, a spus Ştefan Toderiţă, strategy & development director în cadrul emitentului de tichete valorice Edenred şi al platformei de beneficii Benefit Systems. El a mai precizat că, pentru a motiva mai bine angajaţii şi pentru a creşte gradul de retenţie a acestora, tot mai multe companii care acordă beneficii extrasalariale mizează pe flexibilizarea acestora.

    La un salariu net de 5.000 de lei pe lună, un angajat poate primi beneficii suplimentare, scutite de taxe şi impozite, în valoare de circa 2.700 de lei pe lună. Astfel, valoarea taxelor, impozitelor şi contribuţiilor plătite de companie la stat va fi de circa 3.700 de lei net pe lună,  echivalentă pentru un salariu net de 5.000 de lei pe lună oferit angajatului.

    „În această umbrelă a beneficiilor neimpozabile, neincluse în baza de calcul a contribuţiilor sociale, dar care totuşi sunt limitate la o treime din salariul de bază ar intra contribuţia la pensia privată Pilon III de 400 de euro pe an, contribuţia la o schemă de asigurare de sănătate facultativă sau un abonament medical în limita a 400 de euro pe an, decontarea chiriei în limita a 20% din salariul minim pe economie sau hrana acordată direct de către angajator către angajaţi, dacă nu se acordă tichete de masă, în limita valorii unui tichet de masă pe zi lucrată. Mai avem acele prime suplimentare pentru clauze de mobilitate, pentru salariaţii care au clauze de mobilitate – dar aici nu intră cei din domeniul transportului rutier“, a explicat Nadia Oanea, consultant fiscal în cadrul companiei Tax & Trainings.

    De asemenea, companiile mai pot oferi 400 de lei pe lună, neimpozabili, ca indemnizaţie pentru angajaţii care stau în telemuncă. În acelaşi timp, a mai spus Nadia Oanea,  un regim fiscal avantajos mai au şi alte beneficii, cum ar fi: tichetele de masă în limita a 30 lei/ zi lucrătoare, voucherele de vacanţă în limita a şase salarii minime pe economie, tichetele culturale, tichetele de creşă. 

    „Singurele care nu mai sunt la fel de atractive sunt tichetele cadou, care practic sunt neimpozabile doar pentru 300 de lei pe eveniment de patru ori pe an“, a mai spus Nadia Oanea.

  • Cele mai productive sectoare din industrie. Angajaţii produc de 5-7 ori mai mulţi bani pentru fabricile în care lucrează comparativ cu 2008, dar salariul a crescut doar de trei ori

    ♦ Cele mai productive trei sectoare din industria românească sunt fabricarea produselor obţinute din prelucrarea ţiţeiului, adică rafinăriile, producţia de malţ şi cea de ulei.

    Productivitatea din fabricile româneşti a crescut şi de 5-7 ori faţă de 2008, însă în aceeaşi pe­rioadă salariile abia s-au triplat, arată o analiză a ZF făcută pe baza datelor de la Registrul Comerţului şi INS. 

    România are 229 de CAEN-uri (domenii de activitate) în zona de producţie, este vorba de cele cuprinse între 1011 şi 3320. În 31 dintre aceste domenii, adică în unu din şapte, productivitatea (cifra de afaceri adusă de fiecare angajat) sare de 1 milion de lei în 2021, cele mai recente date publice. Spre comparaţie, în 2008 în doar patru domenii industriale dintr-un total de 230 productivitatea muncii fiecărui salariat depăşea un milion de lei/an. În acel an, salariul mediu net din industrie era de 1.042 de lei, versus 3.500 de lei în 2021.

    Cele mai productive trei sectoare din industria românească sunt fabricarea pro­duselor obţinute din prelucrarea ţiţeiului, adică rafinăriile, producţia de malţ – un ingredient utilizat în sectorul de bere – şi producţia de ulei.

    Fiecare salariat din aceste domenii „produce“ pentru compania al cărei angajat este afaceri care variază între 3,5 şi 6,7 milioane de lei pe an, de 7-13 ori mai mult decât media pe toată economia, arată calculele ZF făcute pe baza datelor de la Registrul Comerţului.

    Totodată, productivitatea a crescut şi de 5-7 ori în mai multe sectoare din zona de producţie (fabricarea cauciucului, a pesticidelor, a uleiurilor, dar şi altele) în timp ce la nivelul întregii economii, ea abia s-a dublat, ajungând la 500.000 de lei.

    Acest indicator demonstrează astfel, încă o dată, cât de mult a avansat industria României, fie că e vorba de producţia de alimente, băuturi şi tutun, fie de cea de maşini şi componente, de electronice şi electrocasnice sau cea de fabricare a produselor chimice şi a îngrăsămintelor.

    Pentru a vedea cum a evoluat industria locală, ZF a analizat productivitatea per angajat în 2021 şi în 2008 şi a căutat să vadă care sunt sectoarele cu cele mai bune rezultate şi evoluţii. Fabricare tutunului şi producţia de bere au ieşit din rândul celor mai productive industrii în perioada 2008-2021. Au urcat puternic producţia de maşini, cea de electronice sau de îngrăsăminte.

  • Când ceva pare a fi prea bun pentru a fi adevărat, probabil e fals. Ce s-a întâmplat cu CEO-ul care a crescut salariul angajaţilor renunţând la 90% din propriul salariu şi care le-a oferit acestora concedii nelimitate, după mai mulţi ani de la aceste decizii

     

    Fondatorul Gravity Payments, devenit celebru în presa din toată lumea pentru modelul de angajator pe care l-a oferit renunţând la o parte substanţială din salariul său în favoarea angajaţilor, a anunţat pe Twitter că şi-a dat demisia. 

     

    Potrivit Washington Post, Dan Price a declarat că renunţă la funcţia de conducere în cadrul companiei de procesare carduri Gravity Payments pentru a dedica mai mult timp „luptei împotriva acuzaţiilor false” aduse asupra sa. 

     

    „Prioritatea mea No.1 este ca angajaţii noştri să lucreze pentru cea mai bună companie din lume, dar prezenţa mea aici a început să fie o distragere”, a scris el într-un e-mail pe care l-a trimis angajaţilor şi pe care l-a distribuit şi pe Twitter recent. 

    „Trebuie, de asemenea, să renunţ la aceste îndatoriri pentru a lupta împotriva acuzaţiilor false aduse împotriva mea”, a mai spus el,  adăugând: „Nu plec nicăieri”. 

     

    La scurt timp după declaraţiile sale, New York Times a publicat o cercetare din care reiese că CEO-ul şi-a folosit celebritatea din online pentru a masca „un tipar de abuz din viaţa personală şi un comportament ostil în cadrul companiei”. Cercetarea indică faptul că Price ar fi căutat şi urmărit femei în online, pe care le-ar fi „rănit, atât fizic, cât şi emoţional”. 

     

    Într-o declaraţie pentru New York Times, Price a spus că „nu a abuzat niciodată  fizic sau sexual pe cineva” şi că „toate celelalte acuzaţii de comportament nepotrivit împotriva femeilor din această poveste sunt pur şi simplu false”. 

     

    La începutul acestui an, Price a fost acuzat că ar fi atacat o femeie şi că a condus neglijent după ce procurorii au spus că a încercat să o sărute pe femeie în maşina sa după o întâlnire la cină, potrivit Seattle Times. Atunci când ea a refuzat, ar fi condus într-o parcare, unde ar fi făcut nişte manevre periculoase cu maşina. 

     

    Price a câştigat simpatia americanilor în 2015, după ce a anunţat că va creşte salariul fiecărui angajat la un minimum de 70.000 de dolari anual. La vremea respectivă, cei 120 de angajaţi aveau un salariu mediu de 48.000 de dolari anual. Pentru a face acest lucru, şi-a redus propriul venit până aproape de acel nivel – şi-ar fi redus salariul de 1 milion de dolari cu aproximativ 90%. 

    Salariul minim al angajaţilor a crescut ulterior la 80.000 de dolari, după cum a anunţat el, iar angajaţii din cadrul companiei primesc, de asemenea, concediu plătit nelimitat. 

    Înainte de anunţul legat de demisia sa, Price a vorbit pe Twitter de perspectiva sa referitoare la restructurări: „Un CEO cu adevărat bun nu va face concedieri niciodată”. 

     

  • Poţi să te numeşti antreprenor dacă câştigi 2.000 de euro pe lună? De la ce nivel merită să laşi un job cât de cât sigur, cu salariul la timp, pentru a o lua pe cont propriu cu propria afacere, dar cu riscurile şi stresul de rigoare?

    De patru ani la ZF avem emisiunea Afaceri de la Zero, realizată împreună cu Banca Transilvania, unde am încercat să aducem în prim-plan antreprenorii mai mici ai României, cei care sunt la început de drum. O parte dintre ei nu au nici un an de activitate, dar au o energie extraordinară, în încercarea de a face ca businessul lor să reuşească. Speranţa noastră este ca mulţi dintre ei să ajungă la un moment dat cu businessul la un nivel mult mai ridicat şi, de ce nu, să calce pe urmele fraţilor Pavăl de la Dedeman, ale lui Dan Ostahie de la Altex, Iulian Stanciu de la eMag etc.

    Toţi marii antreprenori ai lumii, ai României, au pornit de undeva, „de la zero”.

    La emisiune vorbim cu cei mai diverşi antreprenori, cu businessuri diferite, mai mari sau mai mici. Unele afaceri poate ajung la 100.000 de euro încasări în primul an de activitate, poate 200.000 de euro, poate 300.000 de euro. Dar unele businessuri fac 20.000 de lei pe an, 30.000 de lei, 40.000 de lei pe an, cel puţin în primul an de activitate. La aceste sume, mulţi se întreabă dacă antreprenorii din spatele acestor businessuri pot fi denumiţi antreprenori în adevăratul sens al cuvântului sau microantreprenori.

    Spre exemplu, dacă ai încasări cu businessul tău de 30.000 de lei pe an, asta înseamnă 2.500 de lei pe lună, adică 500 de euro pe lună. Mai puţin decât un salariu mediu, care este de 700 de euro pe lună, net.

    Chiar şi la un business de 100.000 de lei pe an, adică 20.000 de euro pe an, ceea ce înseamnă mai puţin de 2.000 de euro pe lună, antreprenorului din spate parcă nu-i rămâne nimic.

    Cât poţi să câştigi dintr-un business cu clătite, dintr-un van de cafea, dintr-un van de sendvişuri pe care le plimbi pe la târguri? La încasări de 100.000 de lei pe an ai cheltuieli de 50.000 de lei, îţi rămân 50.000 de lei pe an, adică 4.200 de lei pe lună, adică 800 de euro.

    Într-o multinaţională poţi să iei mai mult de 800 de euro pe lună, dublu, dacă nu chiar triplu.

    Are sens să ai businessul tău ca să-ţi rămână 1.000 de euro pe lună? Sau de la ce nivel de câştig are sens să te chinui ca antreprenor să te scoli dimineaţa, în speranţa că în ziua respectivă vei vinde ceva?

    Mulţi spun că poate nu câştigă aşa cum sperau, poate câştigă mai puţin decât într-o multinaţională, sau faţă de jobul anterior, dar au libertate, muncesc pentru ei, pot să închidă taraba când vor, fără să dea socoteală nimănui. Dar compensează acest lucru când trebuie să te confrunţi cu mediul de activitate economică din România, cu schimbările fiscale de pe o zi pe alta, cu presiunea încasării banilor şi plăţii taxelor şi a furnizorilor? Asta ca să nu mai spunem că dacă ai un angajat lucrurile sunt şi mai complicate.

    În franciza 5 to go, cel care a cumpărat-o nu ştiu dacă câştigă mai mult de 2.000-2.500 de euro pe lună, banii lui. Şi dacă mai are un angajat câştigă şi mai puţin. Probabil că aceste cifre sunt la toate cafenelele sau toate micile businessuri.

    Bineînţeles că nu poţi să faci peste noapte sute şi milioane de euro şi doar o mică parte reuşesc să facă milioane. De lei sau de euro.

    Este frumos să fii antreprenor – după cum spun cei care sunt antreprenori, sună mai bine decât cuvântul patron sau afacerist. Revine totuşi întrebarea dacă merită din punct de vedere al banilor câştigaţi, din punct de vede al muncii depuse, din punct de vedere al stresului să-ţi baţi capul cu o afacere. Mai degrabă, de la ce nivel în sus merită din punct de vedere financiar să fii antreprenor? Ce-i drept, nu ai de unde să ştii atunci când începi afacerea de la zero unde vei ajunge şi dacă, în final, când tragi linie, a meritat tot efortul depus.

    Această opinie a apărut prima dată în BUSINESS Magazin.