BusinessMagazin

Tag: salarii

  • Rata inflaţiei se duce în sus, iar salariile în jos. Deşi oamenii au mai puţini bani, inflaţia creşte. Este o inflaţie creată de lipsă de ofertă, nu de o majorare de cerere. Creşterea salariilor nu a mai depăşit rata inflaţiei din luna martie a acestui an

    ♦ Salariul mediu net pe economie a crescut cu 12,8% în august 2022 faţă de aceeaşi lună din 2021, însă a scăzut cu 1,1% faţă de luna precedentă ♦ Rata inflaţiei a fost de 15,3% în luna august a acestui an şi a crescut la 15,9% în septembrie ♦ „Majoritatea companiilor nu vor avea puterea să ofere creşteri de salarii pentru a acoperi inflaţia“ ♦ „Doar companiile multinaţionale care au susţinere financiară de la grup vor putea ţine pasul, însă şi acestea sunt puţine.”

    Salariul mediu net a ajuns la 3.933 de lei în luna august a acestui an, în creştere cu 12,8% faţă de aceeaşi lună din anul 2021, însă în scădere cu 1,1% faţă de luna precedentă, arată datele publicate de Institutul Naţional de Statistică.

    Spre comparaţie, rata inflaţiei a fost de 15,3% în august şi a urcat la 15,9% în luna septembrie a anului 2022, deşi BNR se aştepta la o temperare a inflaţiei spre finalul anului.

    „Potrivit actualelor evaluări, rata anuală a inflaţiei va continua probabil să mai crească spre finele anului curent, sub impactul şocurilor pe partea ofertei, dar într-un ritm vizibil încetinit“, a atenţionat BNR în comunicatul transmis după şedinţa de politică monetară din 5 octombrie.

    „În ciuda salariilor care nu cresc peste inflaţie, oamenii cheltuiesc ceea ce au strâns în criza pandemică, atunci când au fost obligaţi să stea închişi în case. Iar oferta este sub cerere”, spune profesorul de economie Aurelian Dochia. Şi, adaugă el: nu sunt de neluat în seamă generozităţile băncilor centrale care au aruncat în economia lumii zeci şi zeci de miliarde de dolari, în vremea crizelor din trecut. Acum, aceşti bani au apărut în piaţă şi, fireşte, provoacă inflaţie.

    Anul viitor va fi mult mai complicat decât anul acesta, pentru că efectele crizelor suprapuse nu sunt încă la vedere, spune Aurelian Dochia.

    Cererea consumului casnic înregistrează un plus de 5%, dar inflaţia oficială este de 16%. Fără intervenţia statului, inflaţia reală ar fi fost de 25-30%, spune economistul Ionuţ Dumitru.

     Povestea complicată este că inflaţia, ca de fiecare dată, loveşte în cei săraci, nu în cei care se spală pe cap cu banii. Cele mai mari scumpiri din ultimul an au fost la alimente, de peste 19%, urmate de mărfuri, cu aproape 17%, şi servicii, cu 8%. Preţurile la gaze au crescut cu 70,64% în ultimul an, cele la combustibili cu 28,85%, la energie electrică de 24,98%, iar cele la energia termică cu 22,98%. De altfel, rata inflaţiei a depăşit rata creşterilor salariale de la an la an din luna aprilie a acestui an şi până în prezent. Angajatorii care sunt în măsură din perspectivă financiară să compenseze inflaţia, parţial sau în integralitate, au făcut-o deja, prin creşterile salariale anuale, afirmă Raluca Pârvu, business manager al BPI România, companie de consultanţă în management şi resurse umane.

    „Multe industrii sunt însă foarte atente la trendurile de consum şi observă scenariile conservatoare sau chiar de criză din multe pieţe externe. Momentan, îngrijorările sunt mai multe decât veştile bune, chiar dacă în România impactul negativ se resimte cu un oarecare decalaj faţă de alte pieţe. Angajatorii pregătesc bugetele pentru 2023, mai ales ţinând cont că se anunţă noi măriri ale salariului minim pe economie”, a spus ea pentru ZF.

    Sorina Faier, executive manager al companiei de recrutare Elite Searchers, spune că 2022 este un an precedat de două crize, iar salariile nu au putut ţine pasul cu inflaţia.

    „Având în vedere că ne confruntăm cu cea mai mare inflaţie din ultimele aproape două decenii şi că, potrivit estimărilor, inflaţia se va menţine ridicată şi departe de ţintă, majoritatea companiilor nu vor avea puterea să ofere creşteri de salarii pentru a acoperi inflaţia. Doar companiile multinaţionale care au susţinere financiară de la grup vor putea ţine pasul, însă şi acestea sunt puţine”, a declarat ea pentru ZF.

    Totodată, iarna aceasta este posibil ca mulţi producători să-şi închidă porţile deoarece nu vor mai face faţă creşterii preţurilor din energie.

    „Aşadar, în multe industrii este pusă sub semnul întrebării inclusiv menţinerea activităţii şi supravieţuirea, deci nu mai vorbim de posibilitatea de a acorda creşteri de salarii”, este de părere Sorina Faier.

    Cele mai mari salarii din economie au fost cele din IT, de aproape 9.400 de lei net, iar cele mai mici au fost cele din fabricarea articolelor de îmbrăcăminte, de circa 2.200 de lei. Raluca Pârvu afirmă că IT-ul şi industria textilă reprezintă cele două extreme ale pieţei muncii, care cu greu pot fi comparate în termeni de evoluţie şi perspective.

    „În IT, vorbim de salariaţi ultra-calificaţi, cu studii superioare şi într-un sector aflat în centrul dezvoltării economice, poziţionaţi exclusiv în oraşele mari ale României, aflaţi într-o competiţie globală de talente şi oportunităţi. Aceşti salariaţi ultra-competitivi se compară din punct de vedere salarial cu planeta întreagă, pot lucra de la distanţă pentru orice companie din lume. Prin comparaţie, industria textilă ocupă salariaţi cu minime calificări, mai ales femei, din oraşe mici sau chiar din mediul rural. Aici competiţia se dă pe preţ mai degrabă, salariaţii au puţine oportunităţi, munca lor are o mai mică valoare adăugată, fiind vorba de producţie intensivă, inclusiv lohn”, a explicat ea.

    În plus, ea adaugă că industria textilelor reprezintă vechea economie, se zbate să reziste în competiţie cu producători asiatici şi urmează un trend descendent atât ca număr de salariaţi, cât şi ca pondere în PIB.

    „Nivelul salarial oferit urmează tendinţa salariului minim pe economie, fără perspectiva unor creşteri spectaculoase”, a concluzionat reprezentanta BPI.

    IT-ul este unul dintre cele mai bine plătite domenii şi aşa va rămâne, nu este o noutate. Pe domeniul acesta rămâne cererea ridicată şi de aici şi salariile mari, spune şi Sorina Faier.

    „În ceea ce priveşte industria fabricării articolelor de îmbrăcăminte, chiar dacă salariile din acest domeniu au crescut şi cu aproape 100% în ultimii 10 ani, tot a rămas printre industriile plătite cel mai prost. Judeţe ca Dolj, Vaslui şi Bihor, Botoşani, Neamţ, Bistriţa Năsăud, Vrancea sau Arad au mulţi producători de textile, însă se află şi printre judeţele cu cele mai mici salarii. Pe de altă parte, multe companii din aceste regiuni au dat faliment, rata şomajului este mare şi implicit salariaţii nu au alte opţiuni şi acceptă salarii mai mici pentru a avea un loc de muncă. Sau aleg să plece în străinătate. De exemplu, un croitor câştiga în Romania între 450 şi 650 de euro net, pe când în Italia primeşte între 1.500 şi 2.500 de euro net pentru acelaşi job”, detaliază ea.

    Sorina Faier: IT-ul este unul dintre cele mai bine plătite domenii şi aşa va rămâne, nu este o noutate. Pe domeniul acesta rămâne cererea ridicată şi de aici şi salariile mari

    Aurelian Dochia: Anul viitor va fi mult mai complicat decât anul acesta, pentru că efectele crizelor suprapuse nu sunt încă la vedere.

     

  • În august, salariul mediu net din România a scăzut

    Valorile cele mai mari ale câştigului salarial mediu net s-au înregistrat în activităţi de servicii în tehnologia informaţiei (inclusiv activităţi de servicii informatice) (9395 lei), iar cele mai mici în fabricarea articolelor de îmbrăcăminte (2214 lei).

    Comparativ cu luna august a anului precedent, câştigul salarial mediu net a crescut cu 12,8%.
    .
    În luna august 2022, în majoritatea activităţilor din sectorul economic, nivelul câştigului salarial mediu net a scăzut comparativ cu luna iulie 2022, ca urmare a acordării în lunile precedente de prime ocazionale (prime trimestriale, semestriale, anuale ori pentru performanţe deosebite), drepturi în natură şi ajutoare băneşti, sume din profitul net şi alte fonduri (inclusiv bilete de valoare). De asemenea, scăderile câştigului salarial mediu net au fost determinate de nerealizările de producţie, încasările mai mici (funcţie de contracte/proiecte ori ca urmare a concediilor de odihnă când nu se acordă tichete de masă şi alte drepturi salariale).

    Cele mai semnificative scăderi ale câştigului salarial mediu net la nivel de secţiuni/diviziuni CAEN Rev.2 s-au înregistrat după cum urmează: cu 15,6% ȋn extracţia cărbunelui superior şi inferior; între 4,0% şi 8,5% ȋn tăbăcirea şi finisarea pieilor (inclusiv fabricarea articolelor de voiaj şi marochinărie, harnaşamentelor şi încălţămintei; prepararea şi vopsirea blănurilor), depozitare şi activităţi auxiliare pentru transporturi, intermedieri financiare (cu excepţia activităţilor de asigurări şi ale fondurilor de pensii), activităţi de producţie cinematografică, video şi de programe de televiziune, înregistrǎri audio şi activităţi de editare muzicalǎ (inclusiv activităţi de difuzare şi transmitere de programe), fabricarea produselor textile, industria construcţiilor metalice şi a produselor din metal (exclusiv maşini, utilaje şi instalaţii), fabricarea produselor din cauciuc şi mase plastice, producţia şi furnizarea de energie electrică şi termică, gaze, apă caldă şi aer condiţionat, fabricarea articolelor de îmbrăcăminte; între 2,0% şi 4,0% ȋn alte activităţi industriale n.c.a., fabricarea altor produse din minerale nemetalice, fabricarea băuturilor, captarea, tratarea şi distribuţia apei, activităţi profesionale, ştiinţifice şi tehnice, alte activităţi extractive, tipărirea şi reproducerea pe suporturi a înregistrărilor.

    Creşterile câştigului salarial mediu net în luna august 2022 faţă de luna iulie 2022 au fost determinate de acordarea de premii ocazionale, drepturi în natură şi ajutoare băneşti, sume din profitul net şi din alte fonduri (inclusiv bilete de valoare). De asemenea, câştigurile salariale medii nete din luna august au fost mai mari comparativ cu luna iulie, ca urmare a realizărilor de producţie ori încasărilor mai mari (funcţie de contracte/proiecte), cât şi a disponibilizărilor de personal cu câştiguri salariale mai mici faţă de medie, din unele activităţi economice.

    Cele mai semnificative creşteri ale câş tigului salarial mediu net la nivel de secţiuni/diviziuni CAEN Rev.2 s-au înregistrat după cum urmează: cu 11,8% ȋn telecomunicaţii; între 2,0% şi 6,0% ȋn fabricarea produselor din tutun, activităţi de servicii anexe extracţiei, industria metalurgică, extracţia petrolului brut şi a gazelor naturale, transporturi pe apă, fabricarea de mobilă; între 1,0% şi 1,5% ȋn hoteluri şi restaurante, fabricarea calculatoarelor şi a produselor electronice şi optice, transporturi aeriene, fabricarea hârtiei şi a produselor din hârtie, tranzacţii imobiliare, industria alimentară, activităţi de poştă şi de curier.

    În sectorul bugetar, în luna august 2022 s-au înregistrat uşoare scăderi ale câştigului salarial mediu net comparativ cu luna precedentă ȋn administraţia publică (-1,1%), respectiv ȋn sănătate şi asistenţă socială (-0,2%). În învăţământ, câştigului salarial mediu net a crescut uşor comparativ cu luna precedentă (+0,6%).

  • BNR forţează băncile să majoreze dobânzile la depozite pentru a aduce/readuce banii în bănci şi a creşte economisirea. Dar dacă oamenii nu mai au bani să economisească?

    BNR  a decis miercuri majorarea, pentru a şaptea oară în acest an, a dobânzii de referinţă de la 5,5% la 6,25%, peste aşteptările analiştilor.

    În comunicatul oficial de după şedinţa Consiliului de Administraţie, BNR a menţionat: „Deciziile CA al BNR urmăresc ancorarea anticipaţiilor inflaţioniste pe termen mediu, precum şi stimularea economisirii prin creşterea ratelor dobânzilor bancare, în vederea readucerii durabile a ratei anuale a inflaţiei în linie cu ţinta staţionară de 2,5% plus/minus 1 punct procentual, într-o manieră care să contribuie la realizarea unei creşteri economice sustenabile.“

    Pentru a scădea inflaţia, care este la 15%, dar care fără compensările din energie ar fi undeva la 20-25%, BNR strânge lichiditatea din piaţă şi pune presiune pe bănci să majoreze dobânzile la depozite pentru a readuce banii în bănci, care au fugit începând cu luna februarie, odată cu atacul Rusiei asupra Ucrainei şi declanşarea războiului la graniţa noastră.

    Dar în acelaşi timp, BNR vizează încetinirea creditării, care contribuie la creşterea inflaţiei.

    Conform ultimelor date pe luna august, soldul depozitelor populaţiei în lei din bănci a fost de 158 miliarde de lei, faţă de 164 de miliarde de lei, la finalul lunii februarie, deci o scădere de 6 miliarde de lei.

    În valută depunerile au crescut, dar nu au compensat scăderea pe lei, soldul în valută al populaţiei fiind la finalul lunii august de 124 de miliarde de lei (în valută), faţă de 121 de miliarde de lei (în valută) la finalul lunii februarie. Dacă luăm în considerare şi depozitele companiilor, atât în lei cât şi în valută, depozitele totale în sistemul bancar au fost la finalul lunii august de 486 de miliarde de lei, faţă de 481 de miliarde de lei în februarie.

    La polul opus, creditele populaţiei în lei au crescut de la 138 miliarde de lei în februarie la 146 de miliarde de lei în august, deci cu 8 miliarde de lei.

    Per total creditarea, atât a populaţiei cât şi a companiilor, în lei şi valută, a crescut în august la un sold de 359 de miliarde de lei, faţă de 330 de miliarde de lei în februarie, adică un plus de 29 de miliarde de lei.

    Ca o concluzie, din februarie până în august depozitele bancare (populaţie şi companii, lei şi valută) au crescut cu numai 5 miliarde de lei, în timp ce creditele au crescut cu nu mai puţin de 29 de miliarde de lei. În acest ritm, băncile nu vor mai avea bani de credite. Ori cresc economiile, ori scade creditarea.

    Şi în faţa acestor date, BNR strânge politica monetară, chiar dacă acest lucru a ridicat tensiunea pe piaţa interbancară la cote care nu s-au mai văzut din septembrie şi octombrie 2008, atunci când a izbucnit criza anterioară.

    Băncile ridică dobânzile la depozite de la săptămână la săptămână, în speranţa că îşi vor reface lichiditatea în lei de pe urma economisirilor populaţiei.

    CEC Bank, care este una dintre băncile care atrag sume mari de bani de la populaţie, tocmai a majorat dobânda la depozite la 8,2% pe an, cu scadenţa la 1 an (la depozitele online) şi 8,7% pe an, pe scadenţa de 3 ani (depozite online).

    BCR, a doua bancă din sistem, a ieşit pe piaţa bursieră cu o emisiune de obligaţiuni pe 6 ani în valoare de 334 de milioane de lei, pentru care plăteşte o dobândă de 9,6% pe an. Aceste obligaţiuni au funcţia de a susţine capitalul băncii (MREL).

    Vom mai vedea bănci care vor majora dobânzile şi vor încerca să ridice bani de pe piaţă, atât în lei cât şi în valută, prin toate formele posibile.

    Spre exemplu, Banca Transilvania, cea mai mare bancă, a anunţat un plan privind o serie de emisiuni de obligaţiuni în valoare totală de 1 miliard de euro.

    Băncile au nevoie de bani pentru a-şi susţine indicatorii de lichiditate care s-au deteriorat în ultimul timp, mai ales după ce valoarea portofoliului de titluri de stat a scăzut ca urmare a creşterii dobânzilor. Băncile din România, atât cele cu capital românesc dar şi cele cu capital străin, sunt lovite în plin de scăderea valorii titlurilor de stat româneşti, care se reflectă direct în capital.

    Auditorii de pe piaţă nu au fost încântaţi atunci când băncile au încercat să reclasifice portofoliul de titluri de stat din poziţia “mark to market”, în poziţia “hold to maturity”. În prima poziţie titlurile de stat trebuie marcate la piaţă în funcţie de preţul curent de tranzacţionare, iar diferenţa faţă de valoarea nominală trebuie reflectată în bilanţ/capital. În a doua poziţie titlurile de stat sunt declarate netranzacţionabile până la scadenţă, aşa că nu trebuie marcate cu minus, în funcţie de scăderea valorii curente.

    Toată această marcare la piaţă, care acum este cu minus, are un impact destul de mare în bilanţul băncilor, care sunt la limită cu îndeplirea cerinţelor de capital şi de lichiditate. Şi încă nu au început creditele neperformante.

    Aşa că trebuie să facă rost de bani, în special de lei, la un cost din ce în ce mai mare. Dacă pe euro au suficientă lichiditate şi s-au redeschis liniile de finanţare de la băncile-mamă, pe lei situaţia este destul de critică.

    Deşi este o întrecere între bănci pe creşterea dobânzilor la depozitele populaţiei, s-ar putea ca oamenii să nu mai aibă ce să economisească, deşi o dobândă de peste 8%, dacă nu chiar de 10% nu este de lepădat.

    Tare mă tem că economisirea, pe care mizează şi BNR, s-ar putea să nu se întâmple sau să fie marginală, în cel mai bun caz.

    Explozia preţurilor a reînviat inflaţia, iar salariile nu pot să crească în acelaşi ritm. Companiile încep să fie în aceeaşi suferinţă ca populaţia, dacă nu chiar mai rău, în special firmele româneşti.  

    Scăderea puterii de cumpărare într-un ritm atât de rapid şi atât de abrupt nu mai permite acum populaţiei să economisească. Banii de-abia ajung de la o lună la alta. Iar acum urmează creşterea dobânzilor la credite şi apariţia primelor facturi cu noile preţuri la energie, care nu mai sunt compensate în totalitate. IRCC-ul a crescut de la 1 octombrie de la 2,56% la 4,06%, iar de la 1 ianuarie va creşte din nou.

    În această vară, toţi banii care s-au strâns în perioada Covid au fost cheltuiţi. Spre exemplu în turism, până în iulie, cheltuielile externe au fost ofical de 3,83 de miliarde de euro, faţă de 2,2 miliarde de euro în aceeaşi perioadă a anului trecut, deci avem un plus de 1,6 miliarde de euro pe ieşiri externe.

    Faţă de acum un deceniu, în România suntem mai puţini cu cel puţin 1 milion de români, aşa că au dispărut o parte din banii de economii. Este adevărat că românii care lucrează în afară trimit bani în ţară, ceea ce contribuie la creşterea depozitelor cel puţin pentru o perioadă limitată, până când aceşti bani sunt cheltuiţi sau se duc pe achiziţia unui apartament care ulterior să fie dat în chirie.

    Dar acum, având în vedere că inflaţia loveşte şi ţările occidentale, nici cei care muncesc în afară nu vor mai avea bani de economisit, pentru că peste tot se înregistrează scăderea puterii de cumpărare, având în vedere că salariile nu acoperă explozia preţurilor.

    Un alt trend care va impacta economisirea este cel legat de modul cum noua generaţie se raportează la viaţa socială şi la economisire. Mulţi tineri nu mai vor să fie ca părinţii şi bunicii lor, care făceau eforturi să pună bani deoparte retezându-şi o parte din vise, aşa că preferă să-şi cheltuiască banii acum pe city-break-uri, pe vacanţe, pe haine sau pe ieşiri în oraş. Terasele sunt pline şi de multe ori tse întrebi unde este criza despre care toţi vorbim.

    Economisirea din ultimul deceniu s-a bazat pe creşterea salariilor (salariul minim a crescut de trei ori iar salariul mediu s-a dublat), dar şi pe stabilitatea cursului valutar leu/euro. Pentru că salariile au crescut, mulţi au putut să pună nişte bani deoparte, ceea ce a contribuit per total la creşterea depozitelor din bănci.

    Acum nu ştiu dacă se va întâmpla acelaşi lucru, mai ales că salariile nu vor avea acelaşi ritm de creştere.

    În aceste condiţii, tare mă tem că oamenii/populaţia nu vor mai avea bani de economisit, de pus deoparte, fiecare dintr-un alt motiv.

    Economisirea poate să crească doar dacă românii care au banii în afară (în băncile elveţiene sau în alte bănci) vor reveni cu banii în ţară, atraşi de diferenţialul de dobândă dintre dobânzile la lei mari şi dobânzile la euro, care sunt în continuare mici.

    Dacă cursul valutar rămâne stabil – iar Mugur Isărescu, guvernatorul BNR, a promis acest lucru -, pot să aibă randamente mai mari dacă îşi plasează banii în lei (fie în depozite, fie în titluri de stat), decât să-i ţină în euro sau chiar în dolari. Dar pentru asta trebuie să-i aducă în ţară sau să-i scoată de la saltea. Şi nu multă lume vrea să facă acest lucru, mai ales că războiul nu s-a terminat, ci chiar a trecut la un nivel de tensiune superior – ameninţări cu arma nucleară în Marea Neagră.

    Datele lunare ale BNR pentru următoarele luni ne vor arăta dacă oamenii vor economisi sau îşi vor readuce banii în bănci de unde îi ţin, ca urmare a creşterii dobânzilor.

  • OPINIE Crisian Hostiuc: Unde vezi tu criză?

    Cei din management, directorii, patronii, antreprenorii, cei care au pe mână o companie, se uită în jur şi se întreabă unde-i criza: preţurile cresc într-un ritm nemaivăzut de foarte mult timp, mulţi chiar nu s-au confruntat cu o asemenea situaţie (spre exemplu, preţurile producţiei industriale au crescut cu 53% în perioada ianuarie-august, iar inflaţia, măsurată la preţurile de consum, este oficial de 15%, dar neoficial, dacă s-ar elimina plafonarea din energie, ar depăşi cu mult 20%), preţurile la energie sunt în aer, dobânzile s-au triplat (ROBOR), vânzările încep să scadă, dar… Acest dar vine din tensiunile de pe piaţa muncii cu care se confruntă managerii.

    Deşi totul din jur pare să indice o criză, ca să nu mai vorbim de război, angajaţii continuă să plece de pe o zi pe alta sau chiar nu se mai prezintă la muncă, fluctuaţia de personal este în continuare mare – 25%-35%, chiar 40% –, presiunile pentru majorarea salariilor există în fiecare zi. Dacă cineva vrea să plece nu găseşti altul în loc sau dacă îl găseşti costă mult mai mult. Şomajul corporatist aproape că nu există. Dacă este criză ar fi trebuit ca angajaţii să tragă de job, să se teamă să nu fie daţi afară, să nu se mai plimbe de la o companie la alta. Dar nu se întâmplă aşa. Dacă o companie nu-i măreşte salariul, sigur altă companie din jur face acest lucru, dacă vine la ea. Bineînţeles că aici nu este vorba de dublarea salariului peste noapte.

    Aceasta este o situaţie din Bucureşti, dar probabil că la fel este în Cluj, Timişoara, Iaşi, poate Sibiu, Braşov. În celelalte oraşe care nu sunt în prim-plan, s-ar putea ca situaţia să fie puţin diferită. Toţi, adică managerii şi proprietarii companiilor, se întreabă de unde vine această tensiune de pe piaţa muncii, unde sunt oamenii pe care să-i angajeze. Mulţi cred că dacă renunţă la un angajat acesta nu-şi găseşte un alt job imediat, dar nu este aşa. La un moment dat, cineva spunea că vrea să vină odată criza, ca să mai tempereze fluctuaţia de personal! Criza a venit, se întinde în business, dar tensiunile de pe piaţa muncii nu s-au redus. De foarte multe ori se uită că România este parte a unei pieţe globale, deschise, iar oamenii se pot mişca cum vor. Dacă nu-ţi găseşti în România de lucru, s-ar putea să-ţi găseşti în afară.

    Site-urile de recrutare de la noi sunt pline de anunţuri pentru joburi în Germania, Franţa, Italia, Anglia etc. În timpul pandemiei s-a deschis piaţa muncii remote, respectiv să poţi să lucrezi din România pentru o companie din afară fără niciun fel de problemă, ca şi cum ai fi lucrat în New York, Londra, Paris, Viena. Nu toată lumea primeşte un salariu ca acolo, dar oricum oferta este mult mai bună decât ceea ce se găseşte pe piaţa românească. De asemenea, se uită că numărul de oameni disponibili pentru piaţa muncii scade în fiecare an şi poţi să măreşti salariile în fiecare zi şi tot s-ar putea să nu găseşti oameni.

    Bineînţeles că această criză economică va lovi cumva în piaţa muncii, dar s-ar putea să nu fie ca în criza anterioară, când companiile au tăiat salariile şi au dat oameni afară. Acum, mai important este să ai oameni cu care să lucrezi, pentru că este de lucru, contând mai puţin marja de profitabilitate sau rezultatul final. Foarte mulţi cred că această criză legată de inflaţie, de explozia preţurilor la energie, de triplarea dobânzilor, este doar o situaţie temporară, iar dacă războiul din Ucraina se va opri, lumea îşi va reveni foarte repede. Aşa că toţi trag de angajaţi, atât cât pot. Cel mai bine rezumă situaţia actuală Voicu Oprean, cel care a înfiinţat AROBS Cluj, o companie de software listată la Bursă, cu o capitalizare bursieră de 795 mil. lei (4 octombrie 2022). El a spus că mottoul companiei este: People first, customers second.

     

     

     

    Cristian Hostiuc

    (cristian.hostiuc@zf.ro)

     

  • Ungaria: 91% dintre companii au majorat salariile în acest an

    Majoritatea companiilor din Ungaria au încercat să diminueze efectele creşterii inflaţiei, scrie Budapest Business Journal.

    Aproximativ 91% dintre firmele ungare au majorat salariile într-o anumită măsură în perioada ianuarie-august, relevă un sondaj realizat de Edenred Ungaria la începutul lunii septembrie.

     

  • Atenţie la ce sistem de educaţie ne dorim!

    Toată lumea vorbeşte despre educaţie, începând de la cea clasică, şcolară, până la educaţia financiară, ca fiind principala problemă sau a doua, după infrastructură, dar şi principala soluţie pentru viitorul României. Când vorbim despre educaţia clasică şcolară toată lumea se uită la educaţia superioară, adică să fi terminat o facultate, şi dacă se poate să ai o medie peste 9, cum cer multe companii la angajare. Educaţia medie, adică cel mult liceul sau liceu fără bac, este considerată o educaţie de mâna a doua.

    Toţi părinţii ar vrea ca urmaşii lor, copiii lor să fie IT-işti – uite ce salarii sunt acum –, medici, cărora PSD le-a mărit salariile, dar în continuare sunt tentaţi să ia şi plicul, avocaţi, procurori, judecători, bancheri, ingineri, poate profesori (dar aici lumea fuge de învăţământ pentru că salariile sunt mici), ca să dau doar câteva exemple. Toţi părinţii ar vrea ca fetele sau băieţii lor să lucreze într-un birou de la 9.00 la 17.00, îmbrăcaţi frumos, cu Starbucks la parter, cu un calculator în faţă. Niciun părinte nu ar vrea ca fata sau băiatul lui să ajungă prelucrător prin aşchiere, electrician, instalator, şofer, chelner, femeie de serviciu, doar ca să dau câteva exemple. Aici ar fi putut intra bucătarii şi frizerii, dar datorită show-urilor TV, transformarea lor în chefi şi hairstylişti a schimbat percepţia asupra lor.

    Nimeni nu ar vrea ca urmaşii lor să lucreze ca ei într-o fabrică, să intre în schimburi, să aibă o viaţă industrială, cu mâinile pătate de ulei, să se îngrămădească în autobuze arhipline şi să-şi numere banii de la un salariu la altul. Problema este că economia, companiile au nevoie şi de astfel de salariaţi/angajaţi, nu numai din prima categorie. Poate chiar mai mult, după cum arată situaţia concretă din piaţă. Dacă IT-iştii, medicii, inginerii etc. au nevoie de un anumit nivel de educaţie superioară, celelalte categorii profesionale nu au neapărat nevoie să termine o facultate, poate chiar nici să ia bacul. Când fac angajări, companiile, directorii, antreprenorii cer angajaţi cu un nivel ridicat de educaţie, dar nu şcolară, ci mai degrabă profesională. Şcoala nu poate livra direct angajaţi care să ştie cum să se lucreze într-o companie, într-o fabrică, într-un proiect.

    Dacă îi întrebi pe cei care conduc companiile cum ar vrea să fie sistemul de educaţie din România astfel încât educaţia să livreze ceea ce piaţa forţei de muncă cere, foarte multă lume nu are un plan concret. De bine, de rău, preşedintele Iohannis a propus ceva la care ne putem raporta. În acest moment România, piaţa muncii are mai multă nevoie de o şcoală practică, de licee practice, care să livreze oameni de middle management şi nu neapărat de top management. 

    De multe ori companiile au nevoie doar de cineva fără niciun fel de pregătire dincolo de şcoala generală pentru a lucra pământul, pentru a lucra într-o fermă, pentru a conduce un tir care transportă marfă. Ca să serveşti la masă, adică să fii chelner sau ospătar, nu-ţi trebuie neapărat studii superioare, dar în acest moment, cei care au acest job câştigă mult mai mult decât cineva care a terminat o facultate şi care a ajuns într-un birou, fără să fie IT-ist. Un chelner poate cere şi chiar poate primi peste 1.000 de euro pe lună net, salariu minim plus bacşiş, în timp ce unui absolvent de facultate nu i se oferă acest salariu când intră în companie.

    În America există o dezbatere intensă legată de ştergerea datoriilor şcolare făcute de americanii care  s-au împrumutat la bănci sau prin diverse programe speciale pentru a-şi plăti studiile superioare. Se consideră că aceste datorii şcolare reprezintă următoarea bombă pentru sistemul financiar american. Biden a şters acum datorii în valoare de 400 de miliarde de dolari şi tot nu a rezolvat problema.

    Americanii, în dorinţa de a avea o şcoală superioară care să le asigure accesul la un job mai bine plătit, s-au împrumutat şi şi-au plătit studiile. Problema este că economia americană, cea mai puternică din lume, nu are suficiente joburi şi salarii mari pentru aceşti studenţi, care să le permită plata acestor credite care s-au transformat în datorii neplătite.

    În spatele visului american se află şi această dramă şcolară – sunt prea mulţi americani care au studii superioare şi care nu pot să-şi găsească un job pe măsura acestor studii, cu salarii aferente. În schimb, joburile de chelner, femei de serviciu, şoferi, bodyguarzi, muncitori în construcţii sunt pe toate drumurile. Dar nimeni nu vrea să se îndrepte către aceste poziţii. Bineînţeles că educaţia este importantă, dar nu toate ţările pot fi Luxemburg. Chiar şi Austria are nevoie de joburi de „mâna a doua”, poate chiar mai mult decât de joburi care necesită studii superioare. Aşa că trebuie să vedem ce fel de educaţie ne dorim şi mai ales cum vrem să arate sistemul de educaţie, astfel încât să nu existe o ruptură între ceea ce livrează şcoala, visurile părinţilor şi realitatea din piaţa muncii.

    (cristian.hostiuc@zf.ro)

  • De ce sunt pensiile mici în România? Salariul mediu, indicator folosit la calculul pensiei, este cu 1.400 de lei mai mic la Casa de Pensii decât la Institutul Naţional de Statistică

    ♦ Salariul mediu brut la nivel naţional, un indicator care stă la baza politicilor publice şi în funcţie de care se calculează pensia, ia valori diferite în funcţie de instituţia care îl calculează ♦ În aceeaşi lună – iunie 2022 – salariul mediu calculat de Institutul Naţional de Statistică a fost de 6.400 de lei brut, iar salariul mediu calculat de Casa de Pensii a fost de 5.000 de lei brut ♦ INS: „Nu cunoaştem metodologia Casei de Pensii“ ♦ Casa de Pensii: „Calculul se face pe baza datelor raportate de angajatori în Declaraţiile 112“ ♦ ANAF (care colectează Declaraţiile 112): „Informaţiile de natura celor solicitate exced competenţei noastre“.

    O anomalie constatată de ZF în ceea ce priveşte raportarea unui indicator de bază folosit la fundamentarea politicilor publice – salariul mediu brut – generează mai multe semne de întrebare în ceea ce priveşte situaţia reală de pe piaţa muncii din România. Câştigul salarial mediu lunar în iunie 2022 a fost de 6.413 lei brut, conform datelor Institutului Naţional de Statistică. Conform datelor publicate de Casa de Pensii pe baza declaraţiilor 112 depuse de angajatori, salariul mediu brut în luna iunie 2022 a fost de 4.977 de lei brut.

    Observând o diferenţă de circa 1.400 de lei între informaţiile publicate pe site-urile celor două instituţii, ZF a cerut justificări oficiale pentru această situaţie.

    „INS diseminează câştigul salarial  – în precizările metodologice se specifică ce anume se cuprinde şi care este sfera de acoperire. În privinţa datelor de la Casa de Pensii, se precizează că este vorba de salariul mediu brut. Nu cunoaştem care este metodologia utilizată de Casa de Pensii“, au transmis reprezentanţii Institutului Naţional de Statistică.

    La aceeaşi întrebare, oficialii Casei Naţionale de Pensii au răspuns:

    „Calculul câştigului salarial mediu brut lunar publicat de CNPP se face pe baza datelor aferente asiguraţilor la sistemul public de pensii, raportate de angajatori în declaraţiile D112. (…) Formula de calcul folosită de CNPP pentru stabilirea salariului mediu brut realizat în luna iunie 2022 de asiguraţii la sistemul public de pensii a fost: totalul fondurilor de salarii, la nivel de ţară/ numărul total de asiguraţi la sistemul public de pensii, la nivel de ţară â salariul mediu brut“, au transmis reprezentanţii Casei Naţionale de Pensii Publice.

    ZF a solicitat şi ANAF – Agenţia Naţională de Administrare Fiscală -, care colectează de la angajatori Declaraţiile 112 (privind obligaţiile de plată a contribuţiilor sociale, impozitului pe venit şi evidenţa nominală a persoanelor asigurate), un punct de vedere pe această temă.

    „(…) Menţionăm că informaţiile de natura celor solicitate exced competenţei noastre. Recomandăm, pentru interpre­tarea corectă a informaţiilor referitoare la salariul mediu brut pe economie în luna iunie 2022, să fie consultate precizările metodologice de calcul al acestui indicator, scop în care vă puteţi adresa Casei Naţionale de Pensii Publice“, au transmis reprezentanţii ANAF.

    Salariul mediu brut este un indicator folosit la fundamentarea politicilor publice, iar valoarea acestuia – luată de la Institutul Naţional de Statistică – este folosită atât la elaborarea bugetului statului în fiecare an, cât şi în calculul pensiilor şi al indemnizaţiilor de şomaj. În cazul pensiilor publice, salariul mediu brut este foarte important pentru unul dintre cei patru indicatori care stabilesc nivelul pensiei unui fost salariat: indicele de corecţie. Acest indice de corecţie se calculează ca raport între 43,3% din câştigul salarial mediu brut realizat şi valoarea unui punct de pensie în vigoare la data înscrierii la pensie, actualizată cu rata medie anuală a inflaţiei.

    Într-un interviu acordat ZF în luna august, ministrul muncii Marius Budăi a povestit că, atunci când era director la Casa de Pensii din Botoşani, a vrut să înţeleagă de ce se plângeau oamenii că au pensii minime, deşi au lucrat câte 30 – 40 de ani.

    „Există un fenomen, cum spun eu, cel al plăţii cu 2 lei pe hârtie şi 5 lei în mână. (…) Când m-am uitat pe dosarele pensionarilor cu 30 – 40 de ani de experienţă, dar care aveau pensii mici, am văzut că aveau câte 10 – 15 ani în care au fost plătiţi fie la 2 ore, fie la 4 ore, fie, în cel mai bun caz, la normă întreagă cu salariul minim. Contribuţia la pensie se plăteşte la ce ai pe hârtie, nu la ce iei în mână, şi influenţează cuantumul pensiei ulterioare“, a spus, în luna august, ministrul Budăi.

     

    Cum calculează Casa de Pensii salariul mediu brut:

    ► Salariul mediu brut de circa 5.000 de lei în iunie 2022 calculat de Casa de Pensii este calculat ca totalul fondurilor de salarii raportate de angajatorii din fiecare judeţ din România împărţit la numărul total de asiguraţi la sistemul public de pensii din toate judeţele ţării, conform informaţiilor provenite din Declaraţiile 112 depuse lunar de angajatori la ANAF. În fondul de salarii intră atât salariile nete, cât şi contribuţiile la pensie, la sănătate, la şomaj, bonusurile, beneficiile acordate angajaţilor, concediile medicale, inclusiv diurnele şi cazările. Singurele beneficii care nu sunt incluse în fondul de salarii raportat prin declaraţiile 112 sunt ajutoarele sociale pentru situaţii excepţionale (cum ar fi ajutoarele în caz de deces sau cele în cazul naşterii) şi abonamentele medicale private, beneficii pe care angajatorii le oferă, în mod opţional, angajaţilor.

     

    Cum calculează Institutul de Statistică „câştigul salarial mediu brut“:

    ► Câştigul salarial mediu brut de circa 6.400 de lei în iunie 2022 calculat de Institutul Naţional de Statistică în iunie 2022 are la bază o „cercetare statistică selectivă“ care cuprinde 23.000 de unităţi economico-sociale, iar marja de eroare este de Ă/- 3% şi probabilitatea de 95%, conform precizărilor metodologice ale acestui indicator. „Pentru sectorul economic, au fost incluse în cercetare unităţile cu 4 salariaţi şi peste, care reprezintă 88,07% din numărul total al salariaţilor din acest sector“, se mai arată în document.

    ► Câştigul salarial mediu brut lunar al INS se calculează prin raportarea sumelor brute plătite din fondul de salarii, din profitul net şi alte fonduri, la numărul mediu al salariaţilor. Pe lângă sumele oferite din fondul de salarii (care cuprind şi beneficiile acordate angajaţilor), în calculul INS sunt incluse, printre altele, stimulentele acordate angajaţilor din profitul net al angajatorului, precum şi „sumele plătite pentru activitatea prestată în proiecte finanţate din fonduri europene“, se mai arată în precizările metodologice ale INS.

  • Primarul din Arad anunţă că nu va mări nici salariul său şi nici pe cele ale viceprimarilor

    În cadrul şedinţei Consiliului Local de miercuri, primarul Aradui a anunţat că nu va mări salariile.

    „Refuz să semnez majorarea salariilor pentru mine şi pentru colegii viceprimari. Este o perioadă în care trebuie să fim mai chibzuiţi cu banul public şi nu cred că este cazul să facem astfel de cheltuieli suplimentare”, a declarat Călin Bibarţ.

    Deputaţii au aprobat, marţi, majorarea indemnizaţiilor pentru primari, viceprimari, preşedinţi şi vicepreşedinţi de consilii judeţene.

    Potrivit textului votat de Camera Deputaţilor, „începând cu data de 1 noiembrie 2022, cuantumul brut al indemnizatiilor lunare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice prevăzut în anexa nr.IX lit.C la Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare, se stabileşte prin înmulţirea coeficientului prevăzut de Legea cadru nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare, cu salariul minim brut pe ţară garantat în plată stabilit potrivit legii pentru anul 2021”.

    La litera C a anexei IX sunt menţionaţi primarii, viceprimarii, preşedinţii şi vicepreşedinii de consilii judeţene.

  • PSD se opune majorării salariilor parlamentarilor

    PSD va propune în cadrul Coaliţiei de guvernare ca prevederile proiectului de lege adoptat de Senat referitoare la actualizarea salariilor demnitarilor să nu se aplice parlamentarilor şi altor categorii de bugetari, ci doar aleşilor locali.

    „PSD va propune în cadrul Coaliţiei de guvernare ca prevederile proiectului de lege adoptat de Senat referitoare la actualizarea salariilor demnitarilor să nu se aplice parlamentarilor şi altor categorii de bugetari, ci doar aleşilor locali. Dacă în privinţa acestora din urmă o actualizare este justificată având în vedere că nivelul de salarizare este mai scăzut iar calculul încă se face prin raportarea la salariul minim din 2018, în cazul parlamentarilor şi altor şefi de instituţii publice o astfel de măsură ar fi neadecvată, în actualul context economic”, potrivit unui comunicat de presă.

    Social-democraţii amintesc că, la votul din Senat, au atras atenţia asupra acestui aspect chiar prin intervenţia liderului grupului senatorilor social-democraţi, Radu Oprea: „Propunerea Partidului Social Democrat în Guvernul României va fi ca din Anexa IX să fie supus acestei reglementări doar punctul C”, respectiv punctul care se referă strict la aleşii locali.

    Senatul a aprobat un amendament care prevede majorarea indemnizaţiilor demnitarilor. Amendamentul a fost formulat de senatorii UDMR Turos Lorand şi Fejer Laszlo Odon.

    Proiectul de lege a fost aprobat cu 91 de voturi „pentru”, 22 „împotrivă” şi patru abţineri.

  • Angajaţii trebuie să ajungă ca nişte piese de schimb, să nu mai conteze problemele lor personale

    Covid-ul a adus o deteriorare vizibilă şi invizibilă a relaţiilor dintre angajaţi şi angajatori/companii, iar această situaţie va continua, mai ales că lumea a intrat într-o nouă criză, deloc aşteptată, respectiv războiul din Ucraina, care începe să aibă consecinţe din ce în ce mai periculoase – preţuri mari la energie şi la alimente, inflaţie, scăderea puterii de cumpărare, tensiuni sociale şi viitoare proteste.

    Pe lângă faptul că firmele se confruntă peste tot cu lipsa de angajaţi  (nu mai stau câte zece la uşă care să ocupe un post disponibil) şi presiunea pe creşterea salariilor, trebuie să facă faţă relaţiei din ce în ce mai tensionate dintre angajaţi şi manageri, dintre angajaţi şi angajaţi şi în final dintre angajaţi şi companie. Plus că angajaţii dau vina pe companii, pe societate, pe sistemul actual pentru problemele lor personale, pentru relaţiile din ce în ce mai proaste din cadrul familiilor. Foarte mulţi au descoperit că, lucrând de acasă, unde nu există o departajare între slujbă şi viaţa personală, nu se mai înţeleg, nu se mai suportă etc.

    Este de-abia începutul, situaţia actuală va merge din ce în ce mai rău, a spus George Butunoiu, unul dintre cei mai cunoscuţi head hunteri de pe piaţă, la ZF Live.

    Managerii, şefii, gestionează din ce în ce mai greu relaţia cu cei din subordine, asta pe lângă presiunea rezultatelor şi criza în care am intrat.

    Nimeni nu a fost pregătit pentru situaţia actuală, iar angajarea de psihologi nu rezolvă problemele.

    Multe companii au crezut că revenirea la birou, fie şi într-un format hibrid, ar mai scădea tensiunea, dar nu este aşa.

    Declarativ, angajaţii spuneau că vor să revină la birou, dar când au fost puşi în faţa faptului împlinit au început să protesteze (vezi cazul Apple). Toată lumea vrea muncă remote, adică să vină la muncă când vor ei şi cum vor ei, dar acest lucru începe să creeze mari probleme companiilor.

    În acest context tensionat, unii decid să demisioneze (marea demisie în masă) şi să încerce să facă altceva pe cont propriu, dar cel puţin în România rezultatele nu sunt aşa cum se văd în filme sau se citesc în cărţi, reviste, ziare, site-uri, ci dimpotrivă. Câştigurile de milioane nu există, banii puşi la bătaie pentru un business se ard peste noapte, iar de profituri nu prea se pune problema. În cel mai bun caz, mulţi ajung să câştige într-o lună mai puţin decât era salariul înainte să demisioneze. Plus că salariul venea la timp, iar profitul dintr-o firmă se încasează mult mai greu.

    Alţi angajaţi aleg o altă variantă, nu demisionează, dar încep să nu se mai implice în firmă, fac totul la minima rezistenţă, creează o tensiune internă, ceea ce în final se traduce într-o deteriorare vizibilă a relaţiilor la locul de muncă. Este ceea ce se cheamă în limba engleză „quiet quitting”, care este subiectul principal din acest număr de Business Magazin.

    Acest fenomen va creşte în amploare, iar firmele nu prea au cum să se lupte. Nu pot să-i dea afară pe angajaţi pentru că nu au alţii, iar dacă i-ar da afară ar trimite un mesaj prost în firmă şi în piaţă şi le-ar fi greu să mai atragă atenţia altora către firma respectivă.

    În aceste condiţii, ce este de făcut pentru ca businessul să meargă înainte?

    George Butunoiu spune că singura soluţie pe care o au firmele este să automatizeze şi să procedurizeze tot mai mult, să introducă aplicaţii şi să digitalizeze procesele de muncă.

    Angajaţii trebuie să devină ca nişte piese de schimb, astfel încât să nu mai conteze problemele lor personale, menţionează Butunoiu.

    Va fi mult mai avantajos pentru companii pentru că va creşte productivitatea muncii – aplicaţiile, roboţii, automatizarea nu cer majorări de salarii, nu pleacă în concediu şi nu ameninţă cu demisia, plus că nu se revoltă la locul de muncă. 

    Inevitabil se va ajunge acolo.

    (cristian.hostiuc@zf.ro)