BusinessMagazin

Tag: retete

  • Noul calendar Pirelli: raţiune economică sau un nou curent social?

    Atunci când Fran Lebowitz, scriitoare în vârstă de 65 de ani, a primit apelul, a crezut că este o glumă. Aceeaşi reacţie a avut-o şi Mellody Hobson, de 46 de ani, care conduce o companie de investiţii de peste 10 miliarde de dolari. Când i-a povestit soţului său, celebrul regizor George Lucas, el a întrebat-o: „Ştii măcar despre ce este vorba?“.

    Sentimentul de surprindere al celor două este justificat, având în vedere că apelul în cauză venea de la biroul Anniei Leibovitz, celebrul fotograf american, responsabilă cu realizarea calendarului Pirelli 2016.
    În loc de plaje exotice şi portrete senzuale, calendarul din 2016 prezintă imagini alb-negru ale unor femei împlinite din punct de vedere profesional, precum Serena Williams, Amy Schumer sau Mellody Hobson. „Ideea de bază a fost ca în aceste imagini să nu mai existe pretexte, ca totul să fie direct şi să prezentăm aceste femei exact aşa cum sunt ele“, a spus Annie Leibovitz, cea care semnează această ediţie a calendarului.

    Leibovitz a spus că cei de la Pirelli i-au cerut „o îndepărtare“ faţă de calendarele ultimilor ani, iar asta este exact ceea ce au primit. Dacă în calendarul pentru 2015 multe dintre modele erau dezbrăcate sau în haine de latex, în noul calendar doar 2 dintre cele 12 imagini prezintă un grad minim de nuditate.

    Un nou model de calendar a fost însă prezentat la sfârşitul lunii noiembrie, care vine parcă în completarea deciziei luate de Playboy în octombrie de a nu mai prezenta nuduri. Astfel, putem spune că ne aflăm la un moment de cotitură în ceea ce priveşte sexualitatea feminină. „Este un trend extrem de important“, explică Jennifer Zimmerman, de la agenţia de publicitate McGarryBowen. „Îl putem numi apariţia eroinelor“, pentru că este vorba de femei împlinite mai ales din punct de vedere profesional.

    „Ne aflăm în mijlocul unei furtuni perfecte“, mai spune Zimmerman. „Luând în calcul primul candidat serios la preşedinţie femeie, numărul mare de filme şi seriale ce au ca personaj principal femei, precum Madam Secretary sau Scandal, dar şi presiunile asupra unei legislaţii care să asigure drepturi salariale egale, este greu să ignorăm puterea tot mai mare deţinută de doamne. Mai mult decât atât, cine mai foloseşte calendare? Este evident că are un cu totul alt scop.“

    Pe lângă Agnes Gund, director al Muzeului de Artă Modernă din New York, şi nepoata sa Sadie Rain Hope-Gund, care reprezintă luna martie, în calendar le veţi regăsi pe Serena Williams, jucătoarea de tenis numărul 1 în lume (aprilie), Yoko Ono, văduva lui John Lennon (octombrie), Ava DuVernay, regizorul fimului „Selma“ (iulie), Shirin Neshat, artistă din Iran (septembrie), Kathleen Kennedy, producător de fime (februarie), Patti Smith, cântăreaţă (noiembrie) şi Tavi Gevinson, actriţă (august). O altă apariţie interesantă este Amy Schumer (decembrie), actriţa de comedie cunoscută pentru discursul său feminist şi protagonistă a serialului de succes „Inside Amy Schumer”.
    Nu trebuie uitat, desigur, şi aspectul economic, pentru că Pirelli este până la urmă o companie care funcţionează pentru a face profit. Un factor determinant a fost, cel mai probabil, ascensiunea „dolarului feminin“ – sintagma care descrie cum femeile influenţează din ce în ce mai mult deciziile de cumpărare a unor produse sau bunuri.

    Antonio Achille, managing director al Boston Consulting Group, este de părere că „femeile sunt superbe în rolul de ambasador al unui brand“. Veniturile obţinute de femei în 2014, la nivel global, s-au ridicat la peste 18.000 de miliarde de dolari, iar acest lucru denotă o uriaşă oportunitate pentru companiile auto: potrivit Boston Consulting Group, 50% din toate achiziţiile de maşini sunt decise de către femei, iar 75% sunt influenţate de femei. Devine astfel uşor de explicat cum o companie precum Pirelli, specializată în produse auto, a ales să se concentreze asupra femeilor de succes.

    Jennifer Zimmerman crede că Pirelli a plecat de la o teorie relativ simplă: doamnele din ziua de astăzi nu mai găsesc acceptabilă ideea de a intra într-un garaj, pentru a cumpăra anvelope, şi de a vedea pe pereţi calendare cu femei tinere dezbrăcate. „Ar pleca în două secunde de acolo, iar Pirelli a înţeles acest lucru.”
    Este de aşteptat ca acest calendar să fie perceput ca un mesaj politic; întrebarea care se pune este însă următoarea: este aceasta o nouă viziune asupra femeii, un nou curent social? Va deveni acesta noul normal?

    „Sunt de părere că această iniţiativă dă o nouă perspectivă femeii de succes“, a spus Mellody Dobson. „Cele care au apărut în acest catalog trebuie felicitate pentru curajul de care au dat dovadă. Mai este mult până la momentul în care femeile vor fi privite altfel, dar e şi acesta un început de drum.“
     

  • Multinaţionala în care orice angajat poate deveni acţionar, chiar şi în România

    Retailerul de bricolaj Leroy Merlin are în România o reţea de şapte magazine, iar până la jumătatea anului viitor numărul acestora va ajunge la 16. Pentru asta, are nevoie să angajeze încă 600 de oameni pe lângă cei 1.300 care lucrează deja în cadrul companiei. În viitorul apropiat, comerciantul francez vrea să aplice şi pe plan local reţeta de cooptare a angajaţilor în acţionariatul companiei, o tactică pe care o aplică deja pe piaţa natală dar şi în alte ţări.

    Dacă ai grijă de angajaţi, şi ei au grijă de clienţi. În toate ţările avem o creştere de 5-10% peste ritmul pieţei şi asta nu pentru că suntem cei mai buni, ci datorită implicării angajaţilor. Probabil de anul viitor vom dezvolta un program de stimulare a angajaţilor, aşa cum se întâmplă în alte ţări“, spune Frederic Lamy, director general al Leroy Merlin România. Compania face parte din grupul ADEO, care operează peste 370 de magazine Leroy Merlin în 12 ţări, fiind liderul pieţei de bricolaj în Franţa şi al treilea comerciant de profil la nivel mondial.

    Anul trecut, încasările s-au plasat la 17,3 miliarde de euro, în creştere cu 3,5%, grupul având 350 de milioane de clienţi şi 92.000 de angajaţi la nivel mondial. 10% din capitalul firmei este deţinut de familia franceză Mulliez, care controlează între altele şi grupul Auchan, Decathlon şi Kiabi, iar 20% din acţiuni sunt deţinute de angajaţii grupului, spune francezul de 44 de ani, care a preluat conducerea filialei locale de un an şi jumătate şi înainte de acest mandat a lucrat tot pentru Leroy Merlin, în Turcia. Şi nu, nu este vorba doar despre management în această reţetă de acţionariat, răspunde Lamy întrebat despre felul în care sunt implicaţi angajaţii în acţionariatul companiei. Prea multe detalii despre proiect nu dă însă, pentru că alcătuirea acestuia este rezervată anului viitor, până când atenţia este acaparată de remodelarea şi deschiderea magazinelor preluate de la BauMax. „Când am venit în România aveam un singur magazin şi 250 de angajaţi, acum sunt şase magazine şi 1.300 de angajaţi“, spunea Lamy la o discuţie cu presa, pregătindu-se să plece la Cluj-Napoca, unde urma să fie deschis al şaptelea spaţiu al reţelei.

    Francezii au preluat în 2014 cele 15 spaţii cu vânzări anuale de 120-130 de milioane de euro, operate în România de austrieci. Acest pas a fost unul de anvergură pentru francezi, care deschiseseră în 2011, în Chitila, lângă Bucureşti, primul magazin pe plan local şi singurul, vreme de trei ani, până la sfârşitul anului trecut, când au inaugurat al doilea spaţiu construit. „Nu am avut o expansiune foarte rapidă după intrarea pe piaţă, pentru că era necesar să cunoaştem specificul“, argumentează Lamy, care povesteşte că strategia companiei pe fiecare piaţă este să-şi cunoască amănunţit clienţii. În Franţa, de pildă, angajaţii Leroy Merlin vizitează clienţii, pentru a vedea cum arată locuinţa la interior şi exterior, în ce stare e grădina, ce le place, care sunt obiceiurile de consum. „Nu vorbim de big data, ci de informaţii foarte personalizate.“

    Achiziţia de anul trecut a accelerat însă dezvoltarea pe piaţa românească, iar cele 15 spaţii preluate au intrat iniţial într-un proces de lichidare a stocurilor, iar apoi, treptat, în etapa de remodelare, care durează în jur de trei-patru luni pentru fiecare spaţiu. Bugetul necesar pentru reamenajarea magazinelor se plasează în jurul a 1-1,5 milioane de euro, iar procesul de transformare nu se limitează la înlocuirea siglei de la intrare, ci vizează faţadele, aranjarea în magazin, sortimentaţia, mobilierul şi sistemele IT. La şase luni de la preluare, a fost deschis primul Leroy Merlin în spaţiul ocupat anterior de BauMax, la Ploieşti, iar în vara acestui an inaugurările s-au înteţit. Pe 29 mai deschidea porţile al doilea magazin transformat, în Sun Plaza (Bucureşti), pe 5 iunie al treilea construit, pe 9 iunie cel de la Braşov. Numele BauMax va dispărea la jumătatea anului viitor complet de pe piaţa românească, iar la acel moment reţeaua Leroy Merlin va avea 16 magazine. Recrutarea este un alt pas important, pentru pentru a susţine activitatea spaţiilor de vânzare, francezii vor să mai angajeze încă 600 de oameni. „Am preluat angajaţii BauMax, la acel moment mai erau 30‑40 de oameni pentru fiecare magazin, ceea ce este foarte puţin pentru noi“. În opinia lui Lamy, în medie, este nevoie de 100 de oameni în fiecare spaţiu de vânzare, pentru ca la fiecare raion să existe personal care să discute cu cumpărătorii.

    Pe termen lung, francezul vede potrivită pentru piaţa românească o reţea cu 20-25 de magazine, iar pentru a ajunge la această cifră ar mai fi nevoie de construirea unor spaţii noi. „Căutăm permanent noi spaţii, dar nu ne grăbim“, punctează Lamy. Pe de altă parte, el nu neagă nici posibilitatea de a achiziţiona un alt concurent, spunând că dacă se va ivi o oportunitate, aceasta va fi luată în calcul. Cel mai important potenţial este identificat de reprezentanţii Leroy Merlin în Bucureşti, oraş despre care Lamy spune că „seamănă cu Varşovia, în urmă cu 10-15 ani, iar acum avem la Varşovia zece magazine“.

    Despre rezultatele anului în curs francezul spune că vor fi de cinci ori mai mari decât cele de anul trecut, fără a da mai multe detalii. Potrivit celor mai recente date raportate la Finanţe, firmele Leroy Merlin România şi Leroy Merlin Bricolaj au înregistrat afaceri în 2013 cumulate de 181 milioane lei, iar rulajul BauMax România s-a ridicat la 517 milioane lei.
    Rezultatele de până acum, în 2015, au fost peste aşteptări: „Numărul de clienţi a crescut de trei ori după transformarea magazinelor, traficul a fost mai mare decât estimasem“.

    O PIAŢĂ EFERVESCENTĂ

    Piaţa de bricolaj, cu o valoare estimată de circa 3 miliarde de euro, a avut parte de efervescenţă la capitolul tranzacţii. În afară de preluarea BauMax de către Leroy Merlin, şi reţeaua Praktiker a fost preluată de investitori turci, iar Bricostore, prima reţea străină care a intrat pe piaţa românească, şi-a vândut afacerea către Brico Dépôt, parte a grupului britanic Kingfisher; nemţii de la Obi au tras pur şi simplu obloanele şi au încheiat operaţiunile pe piaţa din România, chiar dacă planurile iniţiale vizau poziţia de lider de piaţă. Kingfisher a finalizat în septembrie procesul de transformare în format propriu Brico Dépôt a celor 15 magazine Bricostore preluate în România în urmă cu doi ani de la compania franceză Group Bresson. Potrivit datelor publicate în raportările grupului, Kingfisher a plătit circa 75 de milioane de euro pentru magazinele Bricostore din România, anunţând de asemenea că ia în calcul posibilitatea creşterii businessului local pe termen lung la circa 50 de magazine.

    Pe piaţă este prezentă şi reţeaua germană Hornbach, care a deschis în această toamnă al şaselea magazin al său din România, la Sibiu, într-o locaţie preluată de la foştii competitori Obi. Afacerile Hornbach România au crescut cu 9% anul trecut, la 479 milioane lei (108 milioane euro), iar la nivelul primelor şase luni din 2015 au bifat un avans de 10%.

    În toamna acestui an, afacerea Ambient, dezvoltată de antreprenorul Ioan Ciolan, a intrat în insolvenţă. Compania a început să întâmpine dificultăţi din 2009, an după ce Ciolan a fost aproape de a se asocia cu EQT, fond de investiţii deţinut de cea mai puternică familie din Suedia. Vânzările au scăzut, compania a fost restructurată, a fost schimbat managementul. Chiar şi aşa, Ambient, aflat cu ani în urmă pe podiumul operatorilor din domeniul bricolajului, nu numai că a pierdut la capitolul vânzări, dar a intrat pe terenul periculos al pierderilor, care s-au plasat anul trecut la 32 de milioane de lei. Compania a realizat anul trecut o cifră de afaceri de 497 milioane de lei, în scădere cu 20% faţă de 2013.

    În domeniul distribuţiei de materiale de construcţii este prezentă o altă afacere antreprenorială, Arabesque, controlată de omul de afaceri Cezar Rapotan. Compania, care avea anul trecut 2.486 de angajaţi a înregistrat o cifră de afaceri de 1,5 miliarde de lei, la acelaşi nivel cu rezultatele din 2013, şi un profit net de 44 milioane de lei, faţă de 29 de milioane de lei în 2013. Familia Rapotan deţine şi controlul Brico Expert, care operează cele trei magazine Mr. Bricolage din România.

    Domeniul este dominat clar de reţeaua Dedeman, afacere construită de antreprenorii Dragoş şi Adrian Pavăl, care are 42 de magazine şi o cifră de afaceri care se va plasa anul acesta în jurul a 4 miliarde de lei. Piaţa de DIY (do-it-yourself) a crescut cu 6% anul trecut, până la 1,4 miliarde euro, potrivit companiei de cercetare InterBiz Research & Consulting. La această cifră se adaugă însă şi vânzările din retailul tradiţional de materiale de construcţii, care a pierdut în ultimii ani teren în faţa reţelelor.

    Una peste alta, Frederic Lamy are o perspectivă optimistă deopotrivă în ce priveşte evoluţia pieţei în general – „puterea de cumpărare e scăzută, dar nu e o situaţie catastrofală şi se va îmbunătăţi în viitor“ – cât şi a afacerii, în particular: „Vrem să fim în top trei în această piaţă, cât mai curând“.

  • Industria filmului în 2015: Ce a mers şi ce nu

    În sezonul de vară al industriei cinematografice se pleacă de la premisa că marile case de producţie ştiu exact ceea ce publicul vrea să vadă. Filmele cu bugete mari dau şi mai mulţi bani pe campanii de marketing, bazându-se pe convingerea că aceasta este reţeta succesului. De multe ori însă, lucrurile nu stau chiar aşa. Sezonul de vară 2015 a produs mai multe surprize plăcute, precum Mad Max sau Jurassic World, dar şi numeroase dezamăgiri, cum ar fi Terminator sau Fantastic Four. Iată ce a mers şi ce nu în vara lui 2015.

    Personajele feminine în prim-plan. Furiosa în Mad Max, Ilsa Faust în Misiune Imposibilă sau Susan Cooper în Spy sunt doar trei exemple de filme care şi-au clădit succesul pe interpretările feminine de excepţie.

    Furiosa, personajul principal din Mad Max: Fury Road, a “furat” filmul, aşa cum spun americanii; dacă Tom Hardy nu a fost lăsat sau nu a putut să se ridice la înălţimea rolului deţinut iniţial de Mel Gibson, Charlize Theron este cea care s-a impus în producţia cu accente apocaliptice. Susan Cooper şi-a confirmat statutul de superstar în Spy, o comedie în care îi are alături pe mult mai cunoscuţii Jude Law şi Jason Statham.

    Filmele centrate pe personaje feminine au cunoscut şi succes la box-office: pe lângă Mad Max şi Spy, Trainwreck (Amy Schumer în rol principal) a încasat peste 100 de milioane de dolari, iar Pitch Perfect 2 (regizat de Elizabeth Banks) a adus aproape 200 de milioane de dolari. Un alt moment ce merită menţionat este cel al premiilor Emmy, unde Viola Davis a devenit prima actriţă de culoare care obţine premiul pentru rol feminin într-un serial dramatic.

    Şi 2016 promite să menţină această tendinţă: aşteptăm personaje precum Wonder Woman în Batman vs. Superman, Storm sau Jean Grey în X-Men şi o echipă întreagă de femei în rebootul Ghostbusters. Filmele de animaţie trec la următorul nivel. După Jurassic World şi Avengers: Age of Ultron, cele mai de succes filme ale verii au fost două producţii animate, Inside Out şi Minions. Chiar dacă acest lucru nu e neapărat surprinzător, încasările aduse sunt mult peste aşteptări. Ambele filme au adus peste 300 de milioane de dolari doar în Statele Unite, lucru ce nu se mai întâmplase din 2013 (Frozen şi Despicable Me 2). Explicaţia ar putea fi dată de tendinţa producătorilor de a realiza scenarii ceva mai complexe, care să atragă şi alţi membri ai familiei.

    Lumea s-a plictisit de supereroi. Vara a reprezentat o perioadă de tranziţie pentru filmele cu supereroi: Marvel se pregăteşte pentru lansarea fazei 3 din universul său, cei de la DC pregătesc revenirea în forţă, iar Fox a anunţat două noi filme. Toate acestea vor ajunge pe marile ecrane în 2016, iar companiile de mai sus au ales pentru 2015 personaje mai puţin cunoscute sau remake-uri ale unor filme care nu au performat prea bine în trecut. În afară de Avengers: Age of Ultron (care pune punct fazei 2 a Marvel Cinematic Universe – MCU), ceilalţi supereroi aruncaţi în luptă nu au reuşit să atingă succesul predecesorilor lor.

    Pentru Ant-Man, un personaj puţin cunoscut în universul Marvel, compania a încercat să găsească o distribuţie de excepţie: Paul Rudd, Michael Douglas, Michael Pena şi alţii. Contribuţia regizorului Peyton Reed a fost evidentă, dar recenziile pozitive primite din partea criticilor nu au adus oamenii la sălile de cinema. Ant-Man a avut încasări modeste pentru standardele Marvel, de doar 400 de milioane de dolari, plasându-se pe locul 10 din 12 în franciza MCU.

    Fantastic Four a eşuat la toate capitolele: interpretări slabe, un scenariu ridicol şi lipsit de logică şi încasări pe măsură. Nota de pe site-ul de specialitate IMDb nu prea lasă loc de discuţii: 4,1 din 10.

    Nu e nevoie de logică dacă sunt suficiente efecte speciale. Atunci când mergem la film pentru vizionarea unui blockbuster, aşteptările noastre sunt destul de scăzute în ceea ce priveşte scenariul sau logica din spatele acestuia. Sezonul estival ne-a arătat că avem dreptate, pentru că filme precum San Andreas sau Jurassic World au avut numeroase scăpări în această zonă. Spre exemplu, e greu de înţeles de ce Dwayne Johnson fură un elicopter care ar putea salva sute de vieţi doar pentru a pleca în căutarea familiei sale (San Andreas). Sau de ce Arnold Schwarzenegger poate călători în timp în anul 1984, dar acest lucru nu mai e posibil 30 de ani mai târziu (Terminator).

    Nostalgia este un sentiment care vinde. Afirmaţia de mai sus nu a fost valabilă în toate cazurile; dar atunci când a fost, încasările au trecut de 1,5 miliarde de dolari. Vorbim de Jurassic World, un film care a respectat cu acurateţe reţeta descoperită de Steven Spielberg şi a adăugat la ea efectele speciale ale vremurilor noastre. Scenariul este similar cu cel al lui Jurassic Park, având personaje negative bine definite şi o desfăşurare previzibilă a acţiunii. Nu acelaşi lucru poate fi spus despre Terminator: Genisys, care a performat mult sub aşteptări. Care este diferenţa dintre cele două? De ce unul s-a bucurat de un succes uriaş, iar celălalt a dezamăgit? Răspunsul este, cel mai probabil, tot scenariul. În vreme ce Jurassic World are o poveste simplă şi bine definită, Terminator propune o complicată poveste science fiction. Publicul, pare-se, nu vrea să piardă prea mult timp gândindu-se la implicaţiile călătoriei în timp.
     

  • Un român i-a înnebunit pe americani cu shaorma de pui. Acum vrea să deschidă tot mai multe restaurante

    Bogdan Tarasov a plecat în Detroit, Statele Unite, în urmă cu opt ani. Iniţial el a deţinut o companie în construcţii, dar a reuşit apoi să pună bazele unui restaurant de tip fast-food ce vinde shaorma.

    Dacă în 2007 puţină lume auzise de Bucharest Grill, el este astăzi unul dintre cele mai populare localuri din Detroit, fiind inclus de eater.com în topul celor mai bune restaurante ieftine din oraş.

    Tarasov a povestit în cadrul unui interviu acordat eater.com că ideea i-a venit în timp ce căuta un loc unde să se poată relaxa seară de seară. Românul spune că a vrut ca Bucharest Grill să vândă numai produse de calitate, astfel că i-a luat trei luni de zile doar pentru a perfecţiona reţeta shaormei cu pui.

    Restaurantul este astăzi unul dintre cele mai apreciate din Detroit iar Tarasov se pregăteşte să deschidă al treilea local. Primul Bucharest Grill onorează peste 1.000 de comenzi zilnic, astfel că succesul pare garantat.

    “Evident, suntem în această afacere pentru a face bani”, a mai spus Tarasov. “Dar satisfacţia clienţilor este de asemenea extrem de importantă. Dacă avem posibilitatea de a deschide mai multe restaurante fără să afectăm în vreun fel calitatea produselor, o vom face. Dacă nu, ne vom concentra în continuare pe cele existente.”

  • ​Cine este managerul care vinde cel mai mult whiskey în România

    Managerul cipriot Constandinos Efthymiou este, de la începutul anului 2015, director regional pentru Europa Centrală şi de Est al PPD, unul dintre cei mai mari distribuitori de băuturi spirtoase de pe piaţa locală. Compania pe care o conduce a înregistrat pe piaţa locală venituri de peste 30 de milioane de lei, în creştere cu 9,5% faţă de anul trecut, şi mizează în continuare pe apetitul pentru băuturi premium al românilor, în contextul unei pieţe în declin.

    Consumatorii români se orientează, din ce în ce mai mult, de la băuturile tradiţionale spre cele internaţionale. Creşte preferinţa consumatorilor pentru vodcă, rom şi gin, nevoile lor încep să evolueze spre băuturi mai sofisticate şi spre branduri premium, precum single-malt-uri, sunt mai receptivi la ritualuri de consum, precum consumul de cocktailuri, răspândit în toată lumea“, observă Constandinos Efthymiou, director regional în zona Centrală şi de Est al importatorului şi distribuitorului de băuturi spirtoase cipriot Photos Photiades Distributors.

    Compania pe care o conduce este distribuitorul exclusiv al produselor din portofoliul Diageo, liderul pieţei mondiale de băuturi spirtoase, şi a înregistrat anul trecut pe piaţa locală o cifră de afaceri  de 147 milioane de lei (circa 33,2 milioane de euro), în creştere cu 9,5% faţă de anul trecut, când veniturile înregistrate de companie erau de 133,7 milioane de lei, cu un profit net de 4,3 milioane de lei (circa 1,6 milioane de euro), de asemenea în creştere faţă de valoarea de 6,2 milioane de lei (1,39 mil. euro) la care se plasa în 2009. 

    Observaţiile lui Efthymiou vin după doar câteva luni de activitate pe piaţa locală, România intrând în responsabilitatea sa la începutul lui 2015. Experienţa lui Efthymiou cu românii este însă mai îndelungată şi se leagă chiar de începuturile carierei sale. În 2007, după ce a absolvit studiile în Regatul Unit, a început să lucreze în cadrul Băncii Transilvania, odată cu deschiderea subsidiarei din Cipru a acesteia. „A fost o experienţă fantastică ce mi-a adus primul contact cu România şi cu românii. Este cu siguranţă unul dintre motivele pentru care am acceptat să fiu promovat ulterior într-o funcţie care să îmi permită să petrec atât de mult timp în România“, îşi aminteşte Efthymiou.

    În 2008, a început să lucreze pentru PPD Cipru ca manager de operaţiuni al acesteia şi, câteva luni mai târziu, a devenit responsabil pentru lansarea operaţiunilor din Croaţia ale companiei. A lucrat vreme de doi ani ca manager de operaţiuni pe piaţa croată, de unde a fost promovat în funcţia de director general. În 2012, PPD a pus bazele unui nou birou în apropierea Sloveniei, de activităţile căruia a devenit de asemenea responsabil, iar la începutul anului 2015 a fost promovat în funcţia de director regional al companiei pentru Europa Centrală şi de Est, prin care au intrat în responsabilitatea sa şi operaţiunile de pe piaţa locală ale PPD. „Sunt încântat de oportunitatea de a lucra în România şi de a fi expus unei culturi cu care am avut o experienţă pozitivă în cadrul primului meu job“, descrie managerul experienţa cu România, care, de la noua funcţie, a devenit şi locul în care trăieşte.

    Compania pe care o conduce face parte dintr-o piaţă locală a băuturilor spirtoase estimată la un volum de 109,2 milioane de litri, în scădere cu 4,1% faţă de anul trecut şi dominată de băuturi produse la nivel local, doar 7,8 milioane de litri din aceasta aparţinând segmentului băuturilor spirtoase importate, potrivit informaţiilor transmise de compania de cercetare axată pe piaţa băuturilor alcoolice IWSR. În total, valoarea de retail a băuturilor spirtoase în România a ajuns la circa 8,5 milioane de dolari, în scădere cu 0,4% faţă de 2013.

  • Descoperirea care l-a făcut un om bogat pe acest bărbat din Agigea. „Fac asta de 20 de ani. Dacă ţineţi cont de ce vă spun, rezultatele nu vor întârzia să apară”

    Gheorghe Lămureanu din Agigea a avut curajul şi inspiraţia de a face cu totul altceva decât vecinii săi. În primul an a dat lovitura… şi o tot fac de 20 de ani.

    În ultimii 20 de ani, bărbatul a descoperit reţeta succesului şi acum o împărtăşeşte celor care vor să gândească nonconformist:

    Descoperirea care l-a făcut un om bogat pe acest bărbat din Agigea. „Fac asta de 20 de ani. Dacă ţineţi cont de ce vă spun, rezultatele nu vor întârzia să apară”

     

  • A încercat să îşi vândă reţeta de pui prăjit de 1.009 ori înainte de a fi acceptată. Acum este una dintre cele mai cunoscute francize din lume, cu peste 18.000 de restaurante

    Respingerile pot fi deprimante, dar pentru unii oameni pot reprezenta motivaţia de a excela în anumite domenii. Mulţi dintre cei mai de succes oameni de afaceri ai lumii au eşuat în mod repetat înainte de pune bazele unor companii de milioane de dolari. Colonelul Harland David Sanders, fondatorul KFC, este unul dintre exemple.

    Colonelul Sanders de la Kentucky Fried Chicken a încercat să îşi vândă reţeta de pui de 1.009 ori înainte de a fi acceptată. El a călătorit în Statele Unite ale Americii căutând pe cineva care să îi cumpere reţeta de pui prăjit, iar după ce, în cele din urmă, a obţinut o înţelegere de afaceri în Utah, Kentucky Fried Chicken s-a născut. KFC este în prezent una dintre cele mai cunoscute francize din lume, cu peste 18.000 de restaurante.

    Sanders s-a născut în Henryville, Indiana, în 1890. Şase ani mai târziu, tatăl său a murit, iar mama sa a fost obligată să se angajeze pentru a-şi întreţine familia. La şase ani, Harland a devenit responsabil de fraţii săi mai mici, aspect care includea şi gătitul. În următorii 30 de ani, a avut o serie de locuri de muncă. Înainte de a deveni un colonel renumit la nivel mondial, Sanders a abandonat şcoala, în clasa a şasea, a lucrat la o fermă, a fost îngrijitor de catâri în armată, fochist de locomotivă, lucrător la drumuri, avocat aspirant, vânzător de asigurări,vânzător de cauciucuri, obstetrician amator, candidat politic fără succes, operator de benzinărie, administrator de hotel şi, în cele din urmă, patron de restaurant.

    A realizat că poate să construiască o afacere pe seama reţetelor sale în 1930, când avea 40 de ani şi era angajatul unei benzinării din Corbin, Kentucky. A  început să gătească acolo pentru călătorii înfometaţi care se opreau pentru benzină. Nu avea încă un restaurant, aşa că ei mâncau direct pe o masă pe care o adusese el în benzinărie. A inventat atunci “înlocuitorul pentru masa de acasă” şi a început să vândă sub acest concept mese complete pentru familiile ocupate. Numea afacerea “Masa de duminică, şapte zile pe săptămână.”

    Într-un final, a reuşit să îşi deschidă propriul restaurant, dar când a împlinit 65 de ani, o nouă autostradă i-a “furat” clienţii care tranzitau şoseaua lângă care se afla restaurantul său. Tot ce îi mai rămăsese era o reţetă secretă de pui prăjit

    Sanders a încercat să îşi vândă reţeta de pui de 1.009 ori înainte de a fi acceptată. A reuşit în cele din urmă şi, în 1955, încrezător în calitatea puiului său prăjit, s-a dedicat dezvoltării unui sistem de francize prin care să răspândească reţeta. În mai puţin de zece ani, mai mult de 600 de francize KFC erau răspândite în Statele Unite ale Americii.

    După ce faima lui a crescut, guvernatorul american Ruby Laffoon l-a numit Colonel al statului Kentucky, drept recunoaştere pentru contribuţia adusă bucătăriei statului. În 1964, şi-a vândut partea din companie unui grup de investitori în schimbul a două milioane de dolari. Până la moartea sa din 1980, Colonelul a călătorit în jurul lumii pentru a vizita restaurantele deschise sub brandul KFC.

    În 2013, KFC ajunsese la o cifră de afaceri de 23 de miliarde de dolari.

  • Povestea festivalului Electric Castle. Cum au reuşit câţiva prieteni din Cluj să aducă zeci de mii de oameni la eveniment

    “Suntem nişte prieteni care şi-au spus «Hai să facem evenimente», evenimentele au crescut şi s-au transformat în Electric Castle“, rezumă clujenii care stau în spatele festivalului axat pe muzica electronică ce adună, de trei ani, zeci de mii de oameni la poalele castelului Bànffy din judeţul Cluj. Mihai Păun (38 de ani), directorul festivalului, Teodor Negrea (35 de ani), directorul artistic, şi Andi Vanca (25 de ani), specialistul în comunicare, sunt tinerii care stau în spatele echipei permanente formate din aproximativ 20 de persoane reunite sub umbrela Boiler Events, cât şi din alte câteva sute de colaboratori pe du-rata celor patru zile de festival organizat în mijlocul lunii iunie.

    „Electric Castle a avut succes pentru că a avut un concept puternic în spate, o combinaţie de muzică bună, castelul şi istoria acestuia, activităţile organizate, comunitatea de oameni cre-ată“, explică ei modul cum festivalul s-a transformat în cel mai mare de pe piaţa locală, cu 100.000 de participanţi estimaţi pentru anul acesta, circa 150 de artişti contractaţi şi un buget pe măsură, de 2 milioane de euro. Dacă, la nivelul pieţei locale, este cel mai mare eveniment de muzică în urma cifrelor înregistrate la primele ediţii, pe plan european clujenii concurează cu festivaluri internaţionale cu tradiţie precum Melt! (Germania), Balaton Sound şi Volt (Ungaria), I Love Techno (Belgia), Sea Dance Festival (Muntenegru), toate cu bugete de milioane de euro.

    Conturarea proiectului Electric Castle a început în 2010, odată cu deschiderea clubului Boiler din Cluj-Napoca de către Teodor Negrea, într-un spaţiu atipic la vremea respectivă. „Am ales subsolul fostei Fabrici de Pensule din Cluj-Napoca. Era inedit să vii într-un spaţiu de genul acesta cu un context diferit aducând muzică. De la primele evenimente am avut cozi la intrare“, îşi aminteşte reprezentantul Boiler Events, care crede că localul din Cluj-Napoca a fost primul care a reinterpretat în acest mod un spaţiu industrial.

    Un an mai târziu, membrii echipei Boiler Club au făcut un parteneriat cu reprezentanţii unui alt local din Cluj-Napoca, Booha Bar, aflat în campusul universitar Haşdeu şi unde se organizau de asemenea evenimente cu muzică. În urma parteneriatului, dimensiunea evenimentelor a înregistrat creşteri rapide, astfel că organizatorii au simţit nevoia de a căuta alte spaţii, care să acomodeze publicul tot mai numeros. Au început în Hotelul Continental, un hotel părăsit din Cluj-Napoca, iar ulterior, după finalizarea construcţiei Cluj Arena, au decis să facă evenimente în parcarea subterană a stadionului.

    Poziţionarea de a folosi spaţii neconvenţionale a crescut rapid numărul fanilor din comunitatea clujeană, însă notorietatea lor a crescut şi mai mult atunci când au reuşit să aducă unul dintre membrii formaţiei englezeşti Massive Attack la unul dintre even-imentele lor, moment când au hotărât că sunt pregătiţi să organizeze un festival. „Simţeam că lipseşte un festival cu o poveste în România, aşa că am decis să facem un festival aşa cum ne-ar plăcea nouă.“ Mergând în direcţia conceptului de spaţii atipice şi îmbinând-o cu partea de istorie, cea mai potrivită variantă era alegerea castelului medieval Bànffy din comuna Bon-ţida, aflată la aproximativ 30 de kilometri distanţă de Cluj-Napoca. Supranumit “Versailles-ul Transilvaniei“, Castelul Bànffy este una dintre atracţiile baroce majore ale ţării, atestat documentar documentar de la începutul secolului al XIV-lea.

    Castelul se află în administrarea Transylvania Trust, fundaţia Prinţului Charles, al cărei scop este să restaureze şi să repună în patri-moniul naţional şi pe harta evenimentelor turistice obiectivele de acest gen şi care le-a pus la dispoziţie spaţiul; la castel au mai fost organizate evenimente anterior, precum proiecţii în cadrul Festivalului de film TIFF sau Barock – Zilele Castelului Bànffy. În schimbul găzduirii, donează o parte din veniturile festivalului fundaţiei, cu scopul restaurării castelului. Spre exemplu, în primul an de festival, au donat 2% din venituri, iar banii au ajutat la refacerea acoperişului castelului.

    Timp de doi ani au lucrat la planificarea proiectului, iar prima ediţie a festivalului s-a concretizat în 2013. „Cel mai greu a fost să pornim evenimentul, mai ales că exista o doză de scepticism în privinţa conceptului pe care îl promovăm“. Contrac-tarea formaţiei din Regatul Unit Morcheeba le-a rispit însă îndoielile. „Ne aşteptam să vindem 4-5.000 de bilete zilnic, dar am ajuns la 10-11.000 datorită lor.“ 32.000 de participanţi, 92 de artişti care au evoluat pe patru scene, amenajate în castel şi în curte, 4.000 de persoane în zona amenajată special pentru corturi şi 500.000 de euro, valoarea bugetului festivalului, au fost rezultatele la momentul când au tras linie sub organizarea acestei primei ediţii.

    Anul trecut, cifrele s-au dublat: 79.000 de participanţi, 11.000 de oameni care au umplut spaţiul amenajat pentru camping şi mai mult de 130 de artişti pe scene. Notorietatea artiştilor contractaţi este principalul influenţator al dimensiunii festivalului, iar modul cum se ajunge la aceştia are la bază, ca în orice alt domeniu, experienţa acumulată: „Trebuie să ai credibilitate, câştigată pe baza evenimentelor organizate şi a artiştilor contractaţi anterior, iar apoi să existe o sincronizare legată de buget şi de timp. Legătura cu agenţii şi cu firmele de impresariat era deja făcută, a fost uşor să ducem discuţia mai departe“.

  • O fetiţă de 8 ani a găsit cheia succesului: câştigă peste 100.000 de euro pe săptămână

    Faptul că Youtube este o sursă aparent inepuizabilă de bani nu mai reprezintă o surpriză pentru nimeni, însă cei care stau în spatele imaginilor au poveşti de-a dreptul fascinante.

    CharlisCraftyKitchen este un canal de Youtube prin care o fetiţă de 8, pe nume Charli, ani prezintă reţete culinare. Conform estimărilor realizate de compania Outrigger, canalul generează venituri de 127.000 de dolari pe săptămână şi este vizitat de aproape 30 de milioane de oameni lunar.

    Charli a început să filmeze clipuri în 2012, când avea doar 6 ani. Sora ei Ashlee, de 5 ani, are rolul de a testa produsele. Cele două fetiţe au realizat tutoriale pentru o sumedenie de produse, de la biscuiţi Oreo până la diverse feluri de îngheţată.

    Succesul canalului CharlisCraftyKitchen este de apreciat mai ales atunci când este comparat cu cele deţinute de bucătari celebri precum Jamie Oliver. Canalul acestuia a avut, în luna martie, “doar” 7 milioane de vizitatori.

  • Conduce o companie care a ajuns, după două decenii, la peste 400 de angajaţi

    Antreprenoarea s-a lansat în industria pantofilor de lux alături de soţul ei, Ilie Cornea, într-un atelier cu zece angajaţi din Vicovu de Sus.

    După două decenii, în 2014, compania a ajuns la 420 de angajaţi, în fabrică şi în reţeaua de magazine, şi afaceri de 10,5 milioane de euro. „Nu ne-am dat niciodată bătuţi, reţeta succesului este munca, implicarea maximă şi seriozitatea“, explică Ana Cornea reţeta supravieţuirii într-o industrie în care puţini jucători au rezistat.