BusinessMagazin

Tag: razboi

  • Cine este Evgheni Prigojin şi Grupul Wagner. Toate detaliile despre omul ce a întors armele împotriva lui Putin

    Evgheni Prigojin a declarat război conducerii militare a Rusiei. Cel ce până de curând era un om cheie al Moscovei în războiul din Ucraina a întors armele împotriva conducerii armatei ruse. Dar cine este Prigojin şi cum a ajuns să conducă o armată privată.

    Prigozhin a condus implicarea grupului privat Wagner Group în războiul de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei. Istoria sa cu conducerea de la Moscova datează de zeci de ani.

    Ce este Grupul Wagner?

    Grupul Wagner este o organizaţie de mercenari militanţi care au lucrat alături de armata rusă în timpul invaziei ţării în Ucraina. Originile Grupului Wagner par să fie din 2014, când a izbucnit conflictul dintre Ucraina şi Rusia cu privire la regiunea Crimeea. Prigojin a declarat pe reţelele de socializare că a căutat să construiască un grup de luptători care să apere interesele ruseşti în regiune. Grupul a fost legat de conflictele din Libia, Siria şi alte câteva ţări africane.

    Forţa paramilitară a cunoscut o creştere explozivă în timpul războiului din Ucraina, zeci de mii de luptători aflându-se acum sub controlul său. În calitate de şef al Grupului Wagner pe tot parcursul conflictului, Prigozhin s-a confruntat frecvent cu liderii militari ruşi. El a publicat videoclipuri care contrazic naraţiunea rusă privind o operaţiune militară fără probleme. El susţine adesea că forţele sale au condus lupta în Ucraina, punând în acelaşi timp la îndoială competenţa armatei ruse. În luna mai, el a înregistrat un videoclip alături de cadavre în uniformă, înjurând liderii pentru lipsa de pregătire.

    Cine este Prigozhin şi ce relaţie are cu Putin?

    Preşedintele rus Vladimir Putin şi Prigozhin au acelaşi oraş natal, Sankt Petersburg (pe atunci Leningrad). În timp ce Putin a trecut de la statutul de membru al KGB la cel de lider rus, Prigozhin a executat o pedeapsă cu închisoarea de un deceniu înainte de a deschide un stand de hot-dog.

    El a început rapid să acumuleze influenţă în industria ospitalităţii înainte de a atrage atenţia lui Putin. În momentul în care Putin a ajuns la cele mai înalte niveluri ale guvernului rus, Prigozhin a ajutat la servirea dineelor de stat – cum ar fi cel organizat în 2006 cu preşedintele de atunci George W. Bush – ceea ce i-a adus porecla de “bucătarul lui Putin”.

    Putin l-a ajutat pe Prigozhin să deschidă un restaurant masiv şi să obţină un contract pentru prânzurile copiilor din şcoli cu ajutorul unor împrumuturi generoase finanţate de stat. Prigozhin a deţinut, de asemenea, cel puţin o parte din Concord Management and Consulting, firmă suspectată că a finanţat operaţiuni de trolling online, pro-Trump, în timpul alegerilor din 2016 şi în timpul Brexitului.

  • Prigojin s-a dezlănţuit la adresa armatei ruse şi îl contrazice pe Putin: Războiul din Ucraina se bazează pe minciuni / Şeful Wagner spune că armata rusă pierde pe câmpul de luptă

    Evgheni Prigojin a declarat că Ministerul rus al Apărării a inventat pretexte false pentru a-l păcăli pe Vladimir Putin să invadeze Ucraina şi a afirmat că Moscova ar fi putut evita complet războiul.

    Într-o tiradă de o jumătate de oră, Prigojin, fondatorul grupului de mercenari Wagner, a afirmat că Rusia nu s-a confruntat cu nicio ameninţare imediată din partea Ucrainei atunci când Putin a lansat invazia pe scară largă şi a acuzat conducerea armatei că l-a înşelat pe preşedintele rus pentru a obţine avantaje personale.

    Această declaraţie extraordinară, postată vineri pe reţelele de socializare, este cel mai recent atac al fostului furnizor de mâncare într-o dispută de lungă durată cu ministrul Apărării, Serghei Şoigu, pe care Prigojin l-a acuzat că a sabotat efortul de război împreună cu Valeri Gherasimov, şeful Statului Major General al Rusiei.

    Criticile periodice ale lui Prigojin, în care susţine că Rusia riscă să piardă războiul după ce Ucraina a început o contraofensivă la începutul acestei luni, indică faptul că luptele interne ale elitelor devin tot mai aprinse, scrie Financial Times.

    Deşi Prigojin s-a abţinut în mod deosebit de la a-l critica personal pe Putin şi a susţinut obiectivele războiului, în acest videoclip este prima dată când a pus la îndoială în mod public raţionamentul Rusiei pentru invazia totală asupra Ucrainei.

    Prigojin contrazice toate acţiunile lui Putin şi ale Armatei Ruse

    “Nu s-a întâmplat nimic ieşit din comun pe 24 februarie… Ministerul Apărării încearcă să înşele societatea şi pe preşedinte şi să ne spună o poveste despre cum a existat o agresiune nebună din partea Ucrainei şi că plănuiau să ne atace cu întreg NATO“, a declarat Prigojin, calificând versiunea oficială drept “o poveste frumoasă“.

    “Războiul a fost necesar … pentru ca Şoigu să devină mareşal … pentru ca el să poată obţine o a doua medalie de Erou al Rusiei. Războiul nu a fost necesar pentru a demilitariza sau denazifica Ucraina“.

    Grupul Wagner a fost vârful de lance al cuceririi de către Rusia a oraşului ucrainean Bahmut luna trecută, iar Prigojin s-a folosit de succesul său pe câmpul de luptă, obţinut cu un cost uman enorm, pentru a critica public Moscova cu o aparentă impunitate.

    Cu toate acestea, el nu l-a criticat pe preşedintele Vladimir Putin, de al cărui sprijin depinde în cele din urmă.

    Cu toate acestea, ultima sa afirmaţie contrazice în mod direct raţionamentul lui Putin, care a declarat, atunci când şi-a trimis tancurile în Ucraina, că a făcut-o pentru a demilitariza şi “denazifica” o ţară care reprezenta o ameninţare pentru Rusia, acuzaţie negată de Kiev.

    În videoclipul de vineri, el a spus că Moscova ar fi putut ajunge la un acord cu preşedintele ucrainean Volodimir Zelenski înainte de război, că războiul este un dezastru pentru Rusia şi că zeci de mii de vieţi tinere au fost sacrificate inutil, inclusiv membri ai celor mai capabile forţe ale Rusiei.

    Prezentându-i pe cei mai importanţi şefi de stat major ca pe nişte proşti care beau vodcă şi coniac şi care mănâncă caviar, el a afirmat că efortul de război al Rusiei a fost îngreunat de corupţie. “Ne scăldăm în propriul nostru sânge”, a spus el. “Timpul se scurge rapid”.

    Rusia pierde pe câmpul de luptă

    El a declarat că armata rusă continuă să-l mintă pe Putin cu privire la succesul contraofensivei ucrainene şi a avertizat că armata riscă să ducă ţara la ruină pe câmpul de luptă.

    “Ceea ce ne spun ei este o fraudă totală. Ne vom confrunta cu adevărul doar atunci când [ . . . ] această gaşcă de ticăloşi îşi va da seama că au pierdut deja o mare parte din teritoriu şi vor declara că se regrupează într-un loc mai bun“, a spus el. “Inamicul pătrunde tot mai adânc în apărarea noastră“.

    Unii analişti ruşi au speculat că Prigojin are ambiţii politice şi că ar vrea să îl înlocuiască pe Şoigu, o idee pe care acesta a minimalizat-o întotdeauna.

    Joi, el a acuzat şeful statului major că l-a minţit pe Putin şi poporul rus cu privire la amploarea pierderilor şi a eşecurilor ruseşti în Ucraina.

  • Efecte nebănuite ale războiului: Populaţia Germaniei atinge un nou maxim istoric pe fondul imigraţiei masive din Ucraina. Locomotiva Europei are acum 84,4 milioane de locuitori

    Populaţia Germaniei a crescut cu 1,3%, până la 84,4 milioane, cel mai mare salt anual de la reunificarea ţării în urmă cu mai bine de trei decenii, titrează Bloomberg.

    Creşterea de 1,12 milioane de persoane s-a datorat exclusiv străinilor care s-au mutat în Germania, a arătat marţi biroul de statistică Destatis într-un comunicat. Imigraţia netă a atins 1,46 milioane, în creştere faţă de 329.000 cu un an înainte, „cauzată în principal de refugiaţii din Ucraina”.

    Potrivit Bloomberg Economics, Germania va avea parte o creştere demografică mai mare decât orice altă ţară din vest în următorul deceniu. Fără imigranţi care să lucreze şi să plătească taxe, cea mai mare economie a Europei riscă să rămână fără forţă de muncă pentru a-şi alimenta creşterea. 

  • După un an de război, sancţiuni şi tensiuni Kremlinul intră la apă: Elita oligarhilor care a mai rămas lângă Vladimir Putin şi care a susţinut războiul până în pânzele albe s-a trezit brusc la realitate şi vrea să abandoneze corabia până nu se scufundă definitiv

    În rândul armatei de oligarhi loiali lui Vladimir Putin a început să se strecoare o presimţire submbră: şansele dictatorului de la Kremlin să mai câştige războiul pe care el l-a deschis sunt aproape nule. Chiar şi cei mai optimişti oligarhi cred că în cel mai fericit scenariu, Vladimir Putin va obţine un conflict „îngheţat”, departe oricum de episodul unei victorii totale  în Ucraina, scrie Bloomberg.

    Mulţi din cadrul elitei politice şi de afaceri s-au săturat de război şi doresc ca acesta să înceteze, deşi se îndoiesc că Putin va opri luptele. Deşi nimeni nu este dispus să se opună preşedintelui în legătură cu invazia, încrederea absolută în conducerea sa a fost zdruncinată.

    În cel mai fericit scenariu, negocierile pentru îngheţarea conflictului vor începe la finalul anului, ceea ce i-ar permite lui Putin să proclame o victorie pirică, păstrând teritorii ucrainene deja aflate sub ocupaţie rusească.

    „Există un blocaj în rândul elitei. Le este teamă să nu devină ţapii ispăşitori ai unui război care nu are niciun sens. Este surprinzător cât de repede s-a răspândit acest sentiment sumbru privind deznodământul războiului în rândul oligarhilor”,  adeclarat Kirll Rogov, fost consilier guvernamental care s-a retras în Viena după începerea războiului.

    Deznădejdea care continuă să crească va duce în final la un joc de leapşa cu responsabilitatea pentru conflict. Întrebarea care se pune este: Cine va fi învinuit pentru eşecurile din Ucraina?

    În condiţiile în care Kremlinul se confruntă cu o contraofensivă ucraineană susţinută de miliarde de dolari în arme din partea SUA şi a Europei, aşteptările oficialilor ruşi sunt scăzute în ceea ce priveşte orice progrese semnificative pe câmpul de luptă, după o iarnă în care forţele Moscovei au făcut puţine progrese şi au suferit pierderi uriaşe.

    Chiar şi unii dintre cei mai mari susţinători ai războiului  si-au pierdut speranţa că Rusia mai poate bifa victori semnificative, cu atât mai mult o victorie totală.

    Naţionaliştii conduşi de Evgheni Prigozhin, fondatorul grupului de mercenari Wagner, s-au dezlănţuit împotriva ministrului apărării Serghei Şoigu şi a şefului armatei ruse, Valeri Gerasimov, pentru eşecurile militare, în timp ce fac presiuni pentru o mobilizare la scară largă şi pentru legea marţială pentru a evita o înfrângere potenţial catastrofală.

    „Au fost prea multe greşeli mari. Au existat aşteptări cu mult timp în urmă că Rusia va prelua controlul asupra majorităţii Ucrainei, dar aceste aşteptări nu s-au materializat.” a declarat Serghei Markov, un consultant politic cu legături strânse cu Kremlinul.

    Putin şi oficialii săi  insistă că Rusia va câştiga, chiar dacă nu mai este foarte clar ce ar constitui o victorie, după ce armata sa nu a reuşit să cucerească Kievul la începutul războiului. Nu există încă niciun semn de contestare a conducerii sale din interiorul cercului său.

    În ciuda tuturor aceste aspecte, un final clar al luptelor încă nu se vede la orizont, iar magnaţii ruşi ştiu că s-ar putea confrunta cu ani întregi de izolare pe plan internaţional şi cu o dependenţă tot mai mare de Kremlin.

    Aceştia şi familiile lor au fost loviţi de îngheţarea activelor şi de interdicţii de călătorie în cadrul sancţiunilor americane şi europene care au făcut ca economia Rusiei să fie una dintre cele mai sancţionate din lume, distrugând decenii de integrare pe pieţele globale.

    „Oamenii lui Putin au încercat să se adapteze la situaţie, dar nimeni nu vede lumina de la capătul tunelului – sunt din ce în ce mai pesimişti privind viitorul. Cea mai mare speranţa a lor este ca Rusia să piardă, însă fără să fie umilită”, a declarat alexandra Pokopenko, fost jurnalist rus şi consilier al băncii centrale.

  • Dacă vrei pace, pregăteşte-te de război: Europa vrea să se reînarmeze într-un ritm fără precedent după 30 de ani de linişte pe continent, însă nimeni nu ştie cum va arăta nota de plată şi cât timp a mai rămas în clepsidră

    La începutul anilor 1990, odată cu încheierea Războiului Rece, ţările europene au profitat de aşa-numitele dividende al păcii(beneficiile economice ale reducerii bugetelor pentru apărare – n.r). Acestea au redus bugetele de apărare şi au casat sau au vândut cantităţi mari de echipamente, convinse că un război terestru major pe continent nu mai reprezenta un scenariu plauzibil. Invazia pe scară largă a Rusiei în Ucraina la începutul anului 2022 a pus capăt acestei iluzii, scrie Bloomberg

    Acum, guvernele din întreaga Europă s-au angajat să crească semnificativ cheltuielile militare pentru a se pregăti pentru tipul de conflict prelungit şi de mare intensitate pe care îl duce Ucraina. Cu toate acestea, rezultatele au fost inegale, ridicând întrebarea dacă şi când va fi Europa pregătită pentru viitoarele provocări de securitate.

    În 1989, cheltuielile militare ale membrilor NATO au depăşit în medie 4% din PIB, deoarece statele membre au căutat să menţină şi să consolideze propriile linii de apărare pentru a fi gata în eventualitatea unui război deschis de URSS şi aliaţii săi.

    După prăbuşirea URSS, guvernele s-au grăbit să profite de relaxarea tensiunilor dintre superputeri. Acestea au redus cheltuielile pentru apărare, redirecţionând resursele către domenii mai productive şi mai populare, cum ar fi asistenţa medicală şi socială.

    Tancurile, artileria şi alte tipuri de armament greu au fost casate sau vândute. Această tendinţă s-a accelerat după atacurile din 11 septembrie 2001 asupra SUA, deoarece forţele concepute pentru războiul terestru au fost reconfigurate în unităţi mobile, mai puţin înarmate, pentru misiuni de combatere a terorismului în întreaga lume.

    Până în 2014, membrii europeni ai Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord au alocat în medie 1,4% din PIB pentru apărare. Germania avea mai puţin de 1.000 de tancuri şi vehicule de luptă de infanterie combinate, faţă de 7.000 (numai în Germania de Vest) în timpul Războiului Rece.

    În cazul SUA, marele câştigător al Războiului Rece, beneficiile economice au fost de scurtă durată. Cheltuielile pentru apărare au scăzut de la 6% din PIB în 1989 la un minim de 3% în 2001, dar au inversat cursul după ce atacurile din 11 septembrie au precipitat războaiele americane majore din Afganistan şi Irak. Aceste angajamente au dus la o creştere a cheltuielilor până la 5% din PIB în 2010, înainte de a se stabiliza la aproximativ 3,5% în ultimii ani.

    Scăderea cheltuielilor pentru apărare în rândul membrilor europeni ai NATO a început să se inverseze în 2014, după ce Rusia a anexat peninsula ucraineană Crimeea. În acel an, alianţa a stabilit un termen limită de 2024 pentru ca membrii să atingă un obiectiv de cheltuieli de 2%, ignorat anterior. Puţini erau pe cale să reuşească acest lucru în momentul în care invazia în toată regula a Ucrainei a schimbat radical percepţiile cu privire la cât de multă apărare are nevoie Europa.

     Mulţi oficiali europeni şi americani consideră că preşedintele rus Vladimir Putin este hotărât să subordoneze naţiuni care au făcut parte cândva din Uniunea Sovietică. La doar câteva luni după începerea războiului, NATO a adoptat o strategie actualizată care a identificat Rusia ca fiind „cea mai semnificativă şi directă ameninţare a alianţei”. Versiunea anterioară, din 2010, viza un „parteneriat strategic” cu Rusia.

    Unele guverne au ajuns să reexamineze doctrinele de apărare care definesc tipurile de războaie pentru care continentul ar trebui să se pregătească. Cei mai mulţi analizează – într-o măsură mai mare sau mai mică – cum să refacă stocurile de tancuri, sisteme antitanc şi antiaeriene, rachete ghidate de precizie, baterii de artilerie şi muniţie, precum şi dronele care s-au dovedit esenţiale în războiul din Ucraina. Compania de consultanţă McKinsey & Co a estimat că, fără război, cheltuielile europene pentru apărare din 2021 până în 2026 ar fi crescut cu 14%, iar conflictul va împinge această creştere la cel puţin 53%, de la 296 miliarde de euro (317 miliarde de dolari) la 453 miliarde de euro, conform estimărilor sale.

    Decizia Germaniei în contexul războiului a fost poate cea mai spectaculoasă. Dintre statele NATO, cea mai mare economie a Europei a alocat una dintre cele mai mici părţi din PIB pentru apărare. Dar, la câteva zile după ce Rusia a invadat Ucraina, cancelarul Olaf Scholz a anunţat o creştere de 100 de miliarde de euro a cheltuielilor militare. Franţa şi-a majorat cu o treime alocarea bugetară pe şase ani pentru apărare.

    Polonia a întocmit o listă de cumpărături care include sute de lansatoare de rachete HIMARS, care au avut un impact semnificativ în Ucraina, precum şi de trei ori mai multe tancuri decât au Franţa şi Marea Britanie împreună şi de şase ori mai multe piese de artilerie autopropulsate decât posedă Germania.

    Dacă guvernele vor fi capabile să plătească pentru modernizările ambiţioase în domeniul apărării rămâne o întrebare deschisă. Apelurile pentru mai multe cheltuieli vin într-o perioadă de inflaţie ridicată şi de cerere mare de creşteri salariale în sectorul public, precum şi de subvenţii şi investiţii necesare pentru a îndeplini obiectivele de combatere a schimbărilor climatice. În plus, costul reconstrucţiei Ucrainei, în cele din urmă, va fi ridicat, acesta fiind estimat la câtva sute de miliarde de euro.

     

  • Adrian Sârbu: Summit-ul de pace este cel mai spectaculos pas din contraofensiva Ucrainei

    “Această conferinţă de pace, este, evident, cel mai spectaculos pas din contraofensiva Ucrainei, nu numai împotriva Rusiei, ci şi împotriva alianţei Rusia-China. Beijingul a venit cu o cacealma de pace, un plan de pace fake absolut neruşinat, sfidând  realitatea(…) vine ministru de externe chinez şi le spune europenilor: fiţi pregătiţi de o pace în care noi vrem ca Putin să păstreze ce a luat. Eu cred că, dacă a scris Wall Street Journal, aşa e. (…)

    Avem acest pas care înseamnă conferinţa de pace. E important, de ce? Dă un mesaj clar Chinei: (…) plecaţi cu cacealmaua numită planul de pace. (…)

    Acest mesaj este extraordinar de important pentru că Lula, preşedintele Braziliei, a umblat cu cioara vopsită că vrea pace, dar nu recunoaşte că e agresiune în Ucraina, nu s-a întâlnit cu Zelenski la Hiroshima, la reuniunea G7 (…)”, afirmă Adrian Sârbu.

    Ucraina şi aliaţii săi plănuiesc un summit pentru pace care să excludă Rusia, potrivit unui consilier prezidenţial ucrainean de rang înalt şi unor diplomaţi europeni citaţi de Wall Street Journal (WSJ. Deşi preliminare, planurile pentru o reuniune beneficiază de un sprijin puternic din partea  liderilor europeni, inclusiv al preşedintelui francez, Emmanuele Macron.

    Preşedintele SUA, Joe Biden, şi alţi lideri de top din cadrul NATO  ar urma să fie invitaţi la această reuniune, care, speră diplomaţii occidentali, ar putea avea loc cu puţin timp înainte de summit-ul anual al alianţei, care începe la 11 iulie.

     

  • Ruşii ar da năvală să se înroleze în armată. Cifra prezentată de propagandă pentru acest an

    Potrivit lui Dmitri Medvedev, membru de vază al propagandei moscovite, în 2023 s-au înrolat aproape 120.000 de soldaţi.
     

    Peste 100.000 de oameni s-au alăturat armatei ruse de la începutul acestui an, a declarat fostul preşedinte Dmitri Medvedev, în timp ce Moscova caută să recruteze voluntari pentru ofensiva sa din Ucraina.

    Kremlinul a condus o campanie de recrutare militară agresivă în ultimele luni, în timp ce Kievul se pregăteşte pentru o contraofensivă după luni de impas în estul Ucrainei.

    „Între 1 ianuarie şi 19 mai, 117.400 de oameni au fost acceptaţi în rândurile forţelor armate pe bază de contract şi ca parte a antrenamentelor noastre voluntare”, a spus Medvedev.

    Astăzi, vicepreşedintele Consiliului de Securitate al Kremlinului a afirmat că recrutarea soldaţilor contractuali continuă.

  • Adrian Sârbu: China va cuceri lumea prin corupţie

    “Democraţia este principala ţintă a modelului economic şi social chinez. Înlocuirea democraţiei de tip liberal şi a modelului occidental, bazat pe respectul omului, (…) aflat în centrul universului, opus unei noţiuni abstracte de bunăstare şi de renunţare la libertatea individuală.

    China este în marş către cucerirea lumii, economic (…) o va face şi cultural şi va veni cu această cultură perversă, a unui comunism revopsit, o combinaţie între ceea ce ei numesc confucianism şi maoism (doctrina lui Xi).

    E o formulă inacceptabilă pentru noi, cei care am trăit în democraţie. E ca şi cum ţi s-ar schimba aerul pe care îl respiri”.

     

    Trebuie să ne trezim. Suntem în război cu China

    “Că 23% dintre conaţionalii noştri vor să trăiască într-un model chinezesc nu este dezamăgitor, este alarmant. (…)

    Dar înainte de a discuta, de a ne întreba în ce lume vrem să trăim, să constatăm că trebuie să ne trezim. Suntem în război cu China (…) China e în război cu noi. Cine suntem noi? Teritoriile pe care trebuie să le ocupe economic şi demografic. Care sunt ăstea? Occidentul.

    E pregătită (China) să facă asta? Are şi un plan. Cum va face? Cu multă inteligenţă, insidios şi în forţă.

    Ştie Occidentul asta? Ştie foarte bine.  De aceea e la Hiroshima o întâlnire a G7. Aceeaşi simbolistică (…)

    Credem noi că acţiunea Chinei, foarte programatică, anunţată în documentele semnate de Xi, va fi de natură militară? În niciun caz. China va cuceri lumea prin corupţie. Va corupe lideri care să intre în proiecte educaţionale, economice favorabile populaţiei lor. Va începe cu lideri din economii slabe, abandonate de Occident. (…) este unul din subiectele  reuniunii G7 de la Hiroshima”.

     

    23% dintre români au uitat ce înseamnă să trăieşti în nelibertate

    “China va veni ca şi sarpele Ka, să vorbească pe limba noastră, să se ipostazieze, să ne mimeze  şi să ne intre în cultură pentru că principalul clash între China şi lumea occidentală e unul cultural, de valori (…)

    Ce i se pune în faţă chinezului în faţă când se naşte ? Pentru el, pe scara de valori, pe locul unu e mâncatul şi pe locul doi reproducerea, nu libertatea pe care noi începem s-o considerăm superfluă. De aceea, 23% dintre români spun: domne, aş trăi (ca şi în) China. De ce? Au uitat ce înseamnă să trăieşti în nelibertate”.

     

    Obiectivul Chinei este să devenim chinezi

    “Astăzi suntem în trezire. O parte din noi. Recunoaştem că suntem în război? O parte din noi. Se va consacra această stare de război complet neobişnuit între noi şi China? Da. Care e obiectivul Chinei? Simplu. (…) Dacă tot ce vom folosi noi (este) made in China, cu ce mai plătim noi, China, ca să cumpărăm ce e made in China? Păi nu mai avem. Deci ce avem de ales? Să ne subordonăm modelului economic şi social chinez şi să devenim chinezi. Ultrasimplu”.

     

    Dacă nu ne apucăm de treabă, cultura chineză va prevala

    “Sigur noi am vrea să continuăm să trăim în România. (…) e visul nostru ca România să fie în Europa şi noi să ne simţim în Europa cum ne simţim în România (…) Vin în fiecare zi neaşteptat de multe semnale de trezire (…) care spun: apucaţi-vă de treabă! Dacă noi România, noi Europa (…) nu o să ne apucăm de treabă, în ritmul în care ar trebui să ne mişcăm (…) cultura Chinei va prevala pentru că (…) o bună bucată din geografia globului este aliniată culturii chineze. Vedem cea mai surprinzătoare prăbuşire culturală, prăbuşirea Rusiei şi care vrea, nu vrea se va alinia Chinei. Dar vom vedea o prăbuşire culturală a altor valori din Asia şi, doamne fereşte, să cadă şi India şi să urmeze modelul chinezesc care înseamnă stat superautoritar, suspendarea democraţiei”.

     

    Modelul blockchain va revoluţiona sistemele politice

    “China promite visul de aur al al omenirii: toată lumea are de mâncare, acces la educaţie, entertainment, cultură. Care e preţul pe care îl cere China? Supuneţi-vă elitelor. Cred că există şi alt model şi acest model ţine de democraţie şi de evoluţia tehnologică astăzi. Să luăm modelul blockchain. În primul rând va revoluţiona sistemele politice. Blockchain  înseamnă că fiecare din cei  20 milioane de români este responsabil de guvernarea României. (…) Poţi vota o decizie guvernamentală la nivel de douăzeci de milioane de oameni într-o milisecundă. Nu numai că poţi vota, dar aplicând blockchain-ul asupra unei naţiuni cum ar fi România, poţi prognoza decizii. Prin urmare, cred că experienţa (comunismului revopsit al) Chinei va influenţa spectaculos societăţile democratice care vor înţelege unde au greşit şi vor evolua. Nu cred că acea Chină în care s-ar putea să fim obligaţi să trăim va fi China lui Xi Jin Ping şi a Partidului Comunist. Cred că poate fi China lui Jack Ma. Şi a tânărului (din piaţa Tien an Men) care a stat singur din faţa tancului şi care nu ştia că înaintea lui Arhimede a spus: da-ţi-mi un punct de sprijin şi voi muta Pământul din loc”.

     

     

     

  • Ucraina. Reconstrucţia înseamnă rezistenţă contra Rusiei: cum readuce Ucraina orăşelul Bucea înapoi la viaţă

    Bucea, orăşelul devenit cunoscut în toată lumea pentru masacrul făcut de armata rusă, a fost transformat de ucraineni într-un simbol al efortului de reconstrucţie a ţării lor, dar experţii spun că afluxul de bani din Vest va aduce provocări într-o ţară vestită pentru corupţie.

    Cocoţaţi pe acoperişul distrus al unei case, zeci de muncitori bat cu ciocanele la unison. În jurul lor, macarale, buldozere şi camioane lucrează frenetic la repararea drumurilor şi clădirilor distruse de artileria rusă, scrie The Guardian. Este greu de crezut că acest şantier zgomotos se află pe strada Iablonska, din oraşul Bucea, în nordul Kievului, exact la intersecţia de la care în urmă cu un an începea un peisaj macabru cu zeci de cadavre de civili împrăştiate de-a lungul a doi kilometri, unii cu mâinile legate la spate, ucişi cu brutalitate sau doar ca sport de soldaţii ruşi. Ucraina a reparat şi, în multe cazuri, a reconstruit deja complet multe dintre construcţiile distruse de armata Moscovei, inclusiv poduri, drumuri şi clădiri guvernamentale.

    Este doar începutul a ceea ce Kievul a descris drept cel mai mare efort de reconstrucţie de după cel de-al Doilea Război Mondial şi poate cel mai scump din istorie, cu un cost estimat la 500 de miliarde de dolari. Dar gestionarea acestui aflux de bani fără precedent într-o ţară cu o lungă istorie de corupţie va aduce provocări, spun experţii. „Prin planul Marshall, programul SUA care a oferit asistenţă economică pentru refacerea infrastructurii Europei postbelice, Washingtonul a contribuit cu ajutoare de 13,3 miliarde de dolari pentru 16 ţări”, spune Donald Bowser, fondatorul Support to Ukrainian Recovery Initiative, un ONG axat pe proiecte de reconstrucţie în regiunile ucrainene recâştigate de sub ocupaţia rusă. „Vorbim de aproximativ 150 de miliarde de dolari în banii de astăzi. Reconstruirea Ucrainei ar putea costa Vestul de patru sau cinci ori mai mult. Nimeni nu a investit niciodată toţi aceşti bani în reconstrucţia unei singure ţări.”

    Când, la începutul lunii iulie a anului trecut, preşedintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, a declarat că reconstrucţia Ucrainei devastate de război va începe înainte de încheierea ostilităţilor cu Rusia, mulţi lideri occidentali erau sceptici. Ideea de a începe reconstrucţia unei ţări în timp ce oraşele continuă să fie devastate de bombele ruseşti pare atât prostească, cât şi periculoasă. Şi totuşi, Zelenski s-a ţinut de cuvânt.

    Una dintre cele mai emblematice imagini ale războiului datează de la începutul lunii martie 2022. Fotografia înfăţişa sute de civili înghesuiţi sub rămăşiţele unui pod important care lega Irpin de Bucea, care în acel moment făcea pentru acei oameni diferenţa între viaţă şi moarte: pe de o parte, artileria rusă înainta dinspre nord, pe de altă parte era siguranţa drumului spre Kiev, la care nu era uşor de ajuns. Un an mai târziu, podul este aproape refăcut, iar la el lucrează zeci de muncitori. Mulţi dintre cei cocoţaţi pe acoperişuri sau care lucrează la pod sunt muncitori voluntari. Cer doar mâncare, un loc de cazare şi salariul minim.

    În ultimul an, Ucraina a curăţat moloz şi resturi de pe 2.100 km de drumuri, din care a reparat 120 km, a reconstruit 41 din 330 de poduri distruse, a creat 80 de pasaje temporare şi a reînnoit 900 de puncte de cale ferată, cum ar fi gări şi depouri. „Când vorbim de transport, există câteva sarcini cheie pe care încercăm să le îndeplinim”, spune ministrul adjunct al infrastructurii, Oleksandra Azarhina. „Prima este de a preveni o criză umanitară în interiorul ţării, iar a doua este de a preveni o criză alimentară globală. Restabilirea principalelor rute de transport este, de asemenea, esenţială pentru a continua aprovizionarea liniilor de front. Suntem conştienţi că ceea ce am reconstruit ar putea fi din nou distrus? Da, dar este un risc pe care suntem forţaţi să ni-l asumăm. Şi, sincer vorbind, reconstrucţia face parte şi din rezistenţa noastră.” În ianuarie, Şcoala de Economie din Kiev a raportat ca fiind avariate un total de 149.300 de clădiri rezidenţiale, 330 de spitale, 595 de clădiri administrative şi peste 3.000 de şcoli şi clădiri universitare.

    Comemorarea victimelor masacrului din oraşul Bucea la un an după tragedie, pe 31 martie 2023. Alături de Volodimir Zelenski, preşedintele Ucrainei, s-au aflat şi reprezentanţi ai statului şi guvernului din Slovacia, Slovenia, Croaţia şi Republica Moldova. Foto: Hepta

    Lucrările de construcţie finalizate până acum au fost plătite din rezervele de cash ale Ucrainei şi dintr-o plată iniţială de 600 de milioane de dolari de la Banca Europeană de Investiţii, care a aprobat un al doilea pachet, de 1,59 miliarde de euro, în iulie 2022. Potrivit celei mai recente evaluări din partea Băncii Mondiale, efortul financiar pentru reconstrucţia şi redresarea Ucrainei a ajuns la 411 miliarde de dolari. Cu toate acestea, estimarea este în continuă creştere din cauza bombardamentelor continue şi pentru că nu sunt disponibile date sigure în teritoriile ocupate. Premierul ucrainean, Denis Şmihal, a declarat că costul reconstrucţiei ar putea ajunge la 750 de miliarde de dolari. „Pagubele totale sunt teribile şi nu tot ce a fost distrus va putea fi reconstruit”, spune Azarhina. „Ţara s-a schimbat, populaţia s-a mutat. Trebuie să fim înţelepţi când folosim aceşti bani. Dar să nu uităm că nu Ucraina şi-a distrus infrastructura, Rusia a făcut-o; ei sunt băieţii răi şi trebuie să plătească pentru asta.”

    Presa internaţională s-a întrebat cât de realiste sunt ideile de a pune Rusia să plătească. În februarie, Polonia şi statele baltice au îndemnat UE şi guvernele occidentale să folosească rezervele îngheţate de 300 de miliarde de euro ale băncii centrale a Rusiei pentru a începe reconstrucţia ţării. Dar experţii au spus că redistribuirea activelor ruseşti ar încălca dreptul internaţional.

     

    Azarhina spune că Ucraina a îngheţat câteva sute de milioane de euro din activele ruseşti din ţară,  iar ministerul justiţiei de la Kiev lucrează la soluţionarea problemelor juridice pentru a folosi banii la reconstruirea de case private. O parte esenţială a efortului de reconstrucţiei va fi finanţată prin investiţii străine private. Multe dintre afacerile distruse nu vor putea fi pur şi simplu reînviate prin repararea clădirilor care le-au găzduit după ce Ucraina va câştiga războiul, în timp ce mii de soldaţi ucraineni care se vor întoarce de pe front în oraşele lor vor avea nevoie de joburi. „Trebuie să creăm locuri de muncă”, spune Serghii Ţivkace, CEO-ul UkraineInvest, biroul de promovare a investiţiilor din Ucraina, „pentru a transforma ţara dintr-un exportator de materii prime într-un stat european prosper, cu o industrie dezvoltată”.

    Ţivkace a explicat că a primit deja numeroase solicitări de la companii străine şi zeci de proiecte sunt deja în derulare, dar unii investitori sunt încă precauţi.

    Nu este doar problema de a investi într-o ţară aflată încă sub bombardament. O altă problemă este corupţia pe scară largă care a afectat Ucraina după independenţă. Transparency International a clasat Ucraina ca a doua cea mai coruptă ţară din Europa în 2021, după Rusia. „Comunitatea internaţională ar trebui să se teamă foarte mult de modul în care corupţia ar putea compromite reconstrucţia şi ar trebui să înceapă imediat să ia măsuri pentru combaterea ei”, spune Bowser, care a lucrat timp de 25 de ani la programe de guvernanţă şi anticorupţie pentru diferite organizaţii donatoare. „Corupţia este încă endemică acolo.” În timp ce Ucraina face primii paşi către aderarea la UE, guvernul este sub presiune să demonstreze că se poate abţine de la vechile vicii. În ultimele luni, zeci de înalţi oficiali au fost demişi, iar Zelenski a declarat toleranţă zero la corupţie. „Ucraina a făcut paşi mari recent”, spune Ţivkace. „În trecut, am avut multe scandaluri. Le-am văzut la televizor, dar nu am văzut întărirea legii în urma acestor scandaluri. Ce s-a schimbat este că acum vedem un caz de corupţie şi o reacţie rapidă din partea statului pentru a-i acuza pe cei vinovaţi.” Cu toate acestea, mai sunt multe de făcut. „Una dintre lecţiile pe care le-am învăţat de când sunt în Ucraina este că a apărut corul nou al celor care luptă în prima linie şi care nu acceptă să stea pasivi în timp ce ţara este din nou jefuită”, spune Bowser. „Un milion de veterani ucraineni care se întorc din război, fără mâini sau picioare, care au sângerat pentru această ţară, nu vor accepta ca lucrurile să rămână aşa cum erau înainte de 2014.”„Aceşti oameni”, adaugă Bowser, „nu îi vor arunca pe funcţionarii corupţi în pubelele de gunoi, aşa cum au făcut în trecut, ci îi vor spânzura de stâlpii de iluminat”. 

  • Aurul, dolarul şi ruşii. Şi un război care schimbă lumea

    Febra aurului a lovit de mai multe ori în ultimii ani băncile centrale din diverse părţi ale lumii, dar de când Rusia a pornit război contra Ucrainei, cea mai mare poftă de metal preţios a fost observată la instituţiile ţărilor nealiniate Vestului. Banca Populară a Chinei este una dintre ele. Cea a Turciei face şi ea parte din acest grup, alături de bănci din Orientul Mijlociu şi Asia Centrală. Când Occi­dentul şi guvernele aliate au îngheţat activele băncii centrale a Rusiei ca sancţiune şi cu gândul să le folosească pentru reconstrucţia Ucrainei, băncile centrale nealiniate s-au spe­riat şi în încercarea de a-şi diversifica rezervele s-au orientat către cel mai sigur activ pe care-l cunosc, aurul.

    Această schimbare are un preţ pe care-l plătesc SUA: erodarea statutului de monedă do­minantă a unui dolar în depreciere. Dolarul este departe de a fi în declin. SUA sunt în continuare cea mai mare economie a lumii, iar cele mai multe tranzacţii sunt efectuate în mo­neda americană. Dolarul a rămas regele lu­mii, dar puterea e în scădere. Răz­bo­iul din Ucraina şi schim­bările de alianţe geopolitice pe care le-a adus grăbesc această tendinţă, după cum a obser­vat Ruchir Sharma, comen­tator la Financial Times.

    Ca răspuns la invazia rusă din Ucraina, alianţa ves­tică a SUA, Marii Britanii şi Uniunii Europene a aplicat sanc­ţiuni financiare extinse Mos­co­vei, prin­tre care îngheţarea unor active ale băn­cii centrale de 300 de miliarde dolari. Rezer­vele de aur ale băncii ruseşti nu au fost atinse de sancţiuni deoarece sunt păstrate în Rusia. Acest lucru le-a dat idei altora.

    După lovirea Rusiei, a devenit clar că oricine poate fi luat la ţintă. Pentru economia SUA, erodarea statutului dolarului nu ar avea importanţă prea mare, spun mulţi cercetători. Însă ar aduce libertate mai multă altora.

    Băncile centrale ale lumii cumpără mai mult metal preţios ca niciodată, când în vre­muri mai normale principalii cumpărători sunt investitorii care caută să se protejeze de infla­ţie şi de dobânzile mici. Datele Consiliului Mon­dial al Aurului arată că în ultimul an mul­te dintre achiziţii au fost efectuate de băncile centrale nealiniate Occidentului: Ban­ca Populară a Chinei a cumpărat 62 de tone de aur în noiembrie şi de­cembrie 2022, majorându-şi rezervele totale de metal la 2.000 de tone pentru prima dată. Rezervele oficiale ale Tur­ciei au crescut de la 148 de tone la 542 de tone anul trecut.

    John Reade, analist la Consiliul Aurului, a observat că sancţiunile contra Rusiei „le-au determinat pe multe dintre băn­cile centrale ale ţărilor nealiniate să recon­si­dere locul unde-şi păstrează rezervele interna­ţionale şi să realizeze că aurul păstrat acasă, departe de controlul oricui, este folositor în situaţia în care alte rezerve devin inaccesibile“. Locurile unde băncile centrale îşi păstrează de obicei aurul sunt Banca Angliei şi Rezerva Federală New York. Într-un sondaj realizat de HSBC cu participarea a 83 de bănci centrale, cei mai mulţi dintre managerii de rezerve care au răspuns au spus că inflaţia şi riscurile geo­politice sunt cele mai mari îngrijorări ale lor.

    O treime dintre participanţi au schimbat sau intenţionează să schimbe activele pe care le achiziţionează din cauza tensiunilor provo­cate de invazia rusă din Ucraina şi înrăutăţirii relaţiilor dintre SUA şi China. Aurul tinde să fie mai atractiv în vremuri de instabilitate, iar cererea a crescut în ultimul an. Rusia şi-a înce­put invazia pe 24 februarie 2022. Cantitatea de aur achiziţionată de băncile centrale în 2022 a crescut cu 152%, la 1.136 tone. Unul din rezul­tate este că preţurile aurului se apropie de ni­velul record, la acest lucru contribuind şi in­flaţia ridicată. Două treimi din participanţii la sondaj cred că celelalte bănci centrale îşi vor majora rezervele de aur anul acesta. Achizi­ţiile de aur ale băncilor centrale reprezintă acum 33% din total, o cotă record.

    Aceste achiziţii se fac în detrimentul dola­rului, o monedă pe care Rusia, China, India, Brazilia şi Africa de Sud vor s-o înlocuiască cu altceva, poate cu o monedă nou creată cu exact acest scop. Obiectivul lor imediat este să facă comerţ una cu altă fără a folosi dolarul. Preşedintele brazilian Luiz Inácio Lula da Silva a spus chiar că o alternativă la dolar ar crea un nou echilibru în „lumea geopoliticii“. În aceste condiţii, aurul a ajuns un simbol şi instrument al revoltei băncilor centrale contra dolarului. De asemenea, aurul a ajuns un activ mai sigur decât dolarul. Circa 30% din ţările lumii se află într-un fel sau altul sub sancţiuni impuse de SUA, UE, Marea Britanie şi Japonia.

    După lovirea Rusiei, a devenit clar că oricine poate fi luat la ţintă. Pentru economia SUA, erodarea statutului dolarului nu ar avea importanţă prea mare, spun mulţi cercetători. Însă ar aduce libertate mai multă altora. Pe de altă parte, încă nu există un contracandidat puternic pentru moneda americană. Puterea ei este dată de încrederea în economia şi mai ales în instituţiile SUA. Yuanul chinezesc, spre exem­plu, este moneda unei ţări cu datorii mai mari şi mai periculoase decât cele ale Americii şi cu instituţii disfuncţionale.