BusinessMagazin

Tag: prindere

  • Gadget Review: Telescopul de fotografiat – VIDEOREVIEW

    Aşadar, Nikon Coolpix P900 este un high-end bridge, cu un zoom de 83x, atât de mare încât vezi lucruri pe care, în mod obişnuit, le explorezi cu un telescop. Obiectivul de zoom 83x al aparatului foto are un echivalent de distanţă focală în formatul full frame de 24-2.000 mm. O realizare tehnologică a japonezilor de la Nikon. Ca să punem lucrurile în perspectivă, cu aparatul acesta poţi vedea în clar preţul unui ştrudel de la patiseria de vizavi (eu stau la opt) sau chiar şi craterele de pe Lună (din păcate eu nu am prins o Lună pentru a o fotografia). Performanţa este şi mai impresionantă când te gândeşti că rezultate asemănătoare obţii pe un DSLR sau mirrorless doar cu un obiectiv foarte scump.

    De asemenea, lentilele au o apertură destul de mare – de f/2,8 la 24 mm – şi un respectabil f/6,5 la zoom. Deschiderea aperturii la f/2,8 îl face bun şi pentru portrete sau fotografii macro (fundalul înceţoşat frumos), iar f/6,5 la zoom înseamnă că aparatul de fotografiat se va descurca bine şi în condiţii de luminozitate mai puţin ideale, dar trebuie menţionat că după ce urci sensibilitatea peste 800, imaginea devine cam „puricoasă”. Nikon a dotat P900 cu tehnologia de stabilizare optică, care este foarte eficientă şi îşi face treaba bine chiar şi la echivalentul de 2.000 mm.

    Faptul că porneşte de la 24 mm cu f/2,8 îl face un aparat bun şi pentru interioare, unde ai nevoie de un unghi de cuprindere cât mai mare şi o apertură cât mai deschisă.

    Aparatul are modurile clasice auto, program, shutter şi aperture priority, manual mode, setări pentru peisaje sau portrete, dar şi un mod soft, unde peste imagine este pus un filtru „moale”. În timpul zilei, cu soarele pe cer, P900 se descurcă foarte bine în modul auto. De fiecare dată când am folosit aparatul am rămas uimit de zoomul de care este capabil şi de faptul că nu ai nevoie de trepied nici la 2.000 m atunci când este lumină bună. Când se mai întunecă sau este înnorat, aparatul trebuie ajutat puţin din setări şi este binevenit un monopied sau un trepied. În plus, camera este dotată şi cu un zoom digital de 4x pentru un plus de informaţie, însă nu este recomandată utilizarea acestuia, deorece calitatea imaginii are de suferit. Această performanţă are un impact negativ asupra bateriei, care face eforturi de a se păstra utilă mai multe ore. Cu alte cuvinte, autonomia bateriei nu este una ideală, însă, pe de altă parte, se încarcă şi destul de repede.

    Astfel, camera foto este potrivită pentru cei interesaţi de natură, care vor să pozeze păsări sau animale sau doar pentru curioşi, pentru că P900 nu doar că îţi îngăduie să vezi ce face vecinul, dar şi ce mănâncă din farfurie.

    Camera de fotografiat poate şi filma Full HD la 60 fps, însă la mine nu a vrut sub nicio formă să funcţioneze. Funcţia de înregistrare video nu a mers în niciun mod şi nici cu carduri de memorie diferite. Cel mai probabil este o problemă de software, de aceea, dacă vă hotărâţi să cumpăraţi P900, să verificaţi funcţia video. Camera de la Nikon are o construcţie solidă, îmi plac robusteţea obiectivului şi faptul că au implementat un buton de zoom direct pe obiectiv. Totuşi calitatea lentilelor contrastează cu plasticul folosit în rest. Butoanele din plastic se simt ieftine, iar ecranul rabatabil LCD denotă fragilitate.

    O altă problemă pe care am identificat-o este faptul că imaginea este inversată atunci când ecranul e aşezat cu faţa spre utilizator; astfel, ce este în stânga apare în dreapta pe ecran. Lucru cu care nu m-am obişnuit deloc. Şi, în general, am sesizat o lipsă a atenţiei japonezilor la navigarea prin meniu, ceea ce îl face mai puţin user friendly.

    Dacă este mai greu de navigat, procesul de transferare a pozelor este extrem de simplu datorită faptului că Nikon P900 este dotat cu Wi-Fi şi NFC şi tot ce ai nevoie pentru a transfera pozele este un smartphone şi conexiune la internet. Din păcate pentru pasionaţii de fotografie, camera foto a japonezilor nu este capabilă să fotografieze RAW, ci doar JPG, ceea ce limitează abilităţile de editare a fotografilor.

    Aparatul Nikon Coolpix P900 este bun pentru amatori, este un aparat versatil ce poate fi folosit în mai multe situaţii, fără ca utilizatorul să fie nevoit să care mai multe obiective după el.

    CASETĂ TEHNICĂ:

    Rezoluţie 16 MP
    Senzor  CMOS 1/2,3 inci
    Zoom optic 83x
    Zoom digital 4x
    Sensibilitate ISO 100 – 1.600 (3.200, 6.400 in modurile
    P, S, A sau M; 12.800 in modul Efecte Speciale)
    Ecran 7,5 cm (3 inchi) TFT LCD, rabatabil
    |nregistrare video Full HD (1.920 x 1.080 – 60 fps)
    Slot memorie SD/SDHC/SDXC
    Conectori Wi-Fi, NFC, USB, micro HDMI tip D
    Baterie Acumulator reîncărcabil Li-ion EN-EL23
    Greutate 899 g

    Mai multe exemple de fotografii pe pagina 2

  • Ţara unde dacă eşti prins vorbind la telefon în timp ce conduci îţi pierzi permisul pe loc

    Deja 11 şoferi şi-au pierdut permisul pentru că au încălcat legea şi au vorbit la telefon în timp ce erau la volan. Reaţia unui tânăr de 19 ani care abia îşi luase permisul şi a fost prins, a făcut deliciul internetului „O să mă omoare mama”. El a explicat autorităţilor că vorbea la telefon pentru că voia să găsească un service auto. Avea o problemă la roată pe care trebuia să o rezolve.

    Şoferii începători care sunt prinşi încălcând această lege, sunt amendaţi cu 200 de lire sterline şi şase puncte penalizare. Iar dacă în primii doi ani primesc cele şase puncte de penalizare, ei îşi pierd carnetul şi pentru a-l recupera trebuie să repete din nou examenul teoretic şi practic. Şoferii cu mai multă experienţă îşi pot pierde carnetul la 12 puncte penalizare acumulate în trei ani.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Ţara unde dacă eşti prins vorbind la telefon în timp ce conduci îţi pierzi permisul pe loc

    Deja 11 şoferi şi-au pierdut permisul pentru că au încălcat legea şi au vorbit la telefon în timp ce erau la volan. Reaţia unui tânăr de 19 ani care abia îşi luase permisul şi a fost prins, a făcut deliciul internetului „O să mă omoare mama”. El a explicat autorităţilor că vorbea la telefon pentru că voia să găsească un service auto. Avea o problemă la roată pe care trebuia să o rezolve.

    Şoferii începători care sunt prinşi încălcând această lege, sunt amendaţi cu 200 de lire sterline şi şase puncte penalizare. Iar dacă în primii doi ani primesc cele şase puncte de penalizare, ei îşi pierd carnetul şi pentru a-l recupera trebuie să repete din nou examenul teoretic şi practic. Şoferii cu mai multă experienţă îşi pot pierde carnetul la 12 puncte penalizare acumulate în trei ani.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Povestea neştiută a unui unui sportiv-fenomen. Tiberiu Uşeriu: „La 22 de ani am început să comit jafuri armate, la 25 am fost prins. Am evadat din două închisori, nu şi din a treia”

    Povestea omului care a intrat în goana nebună după bani fără a exista o limită în a-i obţine, jafuri armate, maşini furate în trei minute şi spargeri puse la punct după scenarii de la Hollywood. Maratonistul Tibi Uşeriu a lansat cartea „27 de paşi”, o autobiografie în care povesteşte în 200 de pagini cum a ajuns în viaţă doar o cifră, “Domnul 2.800” şi cum a renăscut într-o celulă de 70 de cm în care a fost condamnat să stea 23 de ani. Salvarea şi drumul către sportivul de performanţă şi omul care e astăzi i-a făcut cu primii 27 de paşi, cei pe care îi făcea în curtea interioară a închisorii.

    “Nu regret că am scris cartea aceasta. Trebuia cumva să îmi asum trecutul pentru că ştiu că altfel mi-l asumă altcineva. La colţul se vorbea demult, mai ales în ultimul an, despre trecutul meu. În Bistriţa majoritatea celor de vârsta mea au ştiut că am avut un trecut destul de controversat. În ultimele zile nu mi-am pierdut numărul de fani, dimpotrivă au crescut cei care mă susţin. Pe cei care cred în mine nu i-a putut schimbat această carte. Mi-am ispăşit pedeapsa. Am început la 22 de ani să comit jafuri armate şi am fost prins la 25. Am fost condamnat pentru jafurile care le-am făcut la 23 de ani de închisoare.

    Eram căutat, am fost prins de două ori, am evadat din 2006 şi 2008 şi la un moment dat din cei 23 de ani (am primit 13 ani în Germania şi nouă ani şi în Austria şi trebuia să fac amândouă pedepsele), în 2006 comunitatea europeană a cumulat aceste pedepse şi a trebuit cea mai mare pedeapsă. Am executat cei 13 ani însă şi din aceştia am făcut 2/3… Când am plecat anul trecut la maraton am avut nevoie de un cazier judiciar din România şi unul internaţional şi mi-au fost eliberate amândouă în alb pentru că am avut şi perioada de reabilitare. Sunt reabilitat din punct de vedere infracţional” povesteşte Tibi Uşeriu.

    În vârstă de 42 de ani, cel mai dur sportiv al României recunoaşte în cartea sa că a avut o tinereţe petrecută după gratii, într-o închisoare de maximă siguranţă din Germania, de unde nu a reuşit nimeni să evadeze.

    “Lumea mă ştie drept alergător de anduranţă. Ce nu ştie însă e povestea vieţii mele paralele. Am fost pe rând slugă la ciobani pe Bârgaie, porcar în armata română, azilant politic în Berlin, pizzer într-un restaurant italian, bodyguard la un interlop sârb, martor într-o galerie de alba-neagra Gran Canaria şi autor de jafuri armate. Am evadat din două închisori europene dar nu şi din a treia. Vânat prin Interpol am devenit client al unei puşcării de maximă securitate. Drept urmare, timp de aproape 10 ani am lipsit de la apel din propria tinereţe, închis complet singur între patru ziduri albe, foarte groase. Cei care au auzit de mine după ce am câştigat 6633 Atlantic Ultra vor descoperi în această carte povestea mea aşa cum nu o ştie nimeni şi n-a auzit-o nimeni niciodată. La fel şi cei care, fără a mă fi întrebat înainte, m-au ales ca subiect al examenul de capacitate la limba română” îşi începe Tibi Uşeriu mărturisirile din cartea “27 de paşi”.

    Cititi mai multe pe www.gandul.info

  • Povestea neştiută a unui unui sportiv-fenomen. Tiberiu Uşeriu: „La 22 de ani am început să comit jafuri armate, la 25 am fost prins. Am evadat din două închisori, nu şi din a treia”

    Povestea omului care a intrat în goana nebună după bani fără a exista o limită în a-i obţine, jafuri armate, maşini furate în trei minute şi spargeri puse la punct după scenarii de la Hollywood. Maratonistul Tibi Uşeriu a lansat cartea „27 de paşi”, o autobiografie în care povesteşte în 200 de pagini cum a ajuns în viaţă doar o cifră, “Domnul 2.800” şi cum a renăscut într-o celulă de 70 de cm în care a fost condamnat să stea 23 de ani. Salvarea şi drumul către sportivul de performanţă şi omul care e astăzi i-a făcut cu primii 27 de paşi, cei pe care îi făcea în curtea interioară a închisorii.

    “Nu regret că am scris cartea aceasta. Trebuia cumva să îmi asum trecutul pentru că ştiu că altfel mi-l asumă altcineva. La colţul se vorbea demult, mai ales în ultimul an, despre trecutul meu. În Bistriţa majoritatea celor de vârsta mea au ştiut că am avut un trecut destul de controversat. În ultimele zile nu mi-am pierdut numărul de fani, dimpotrivă au crescut cei care mă susţin. Pe cei care cred în mine nu i-a putut schimbat această carte. Mi-am ispăşit pedeapsa. Am început la 22 de ani să comit jafuri armate şi am fost prins la 25. Am fost condamnat pentru jafurile care le-am făcut la 23 de ani de închisoare.

    Eram căutat, am fost prins de două ori, am evadat din 2006 şi 2008 şi la un moment dat din cei 23 de ani (am primit 13 ani în Germania şi nouă ani şi în Austria şi trebuia să fac amândouă pedepsele), în 2006 comunitatea europeană a cumulat aceste pedepse şi a trebuit cea mai mare pedeapsă. Am executat cei 13 ani însă şi din aceştia am făcut 2/3… Când am plecat anul trecut la maraton am avut nevoie de un cazier judiciar din România şi unul internaţional şi mi-au fost eliberate amândouă în alb pentru că am avut şi perioada de reabilitare. Sunt reabilitat din punct de vedere infracţional” povesteşte Tibi Uşeriu.

    În vârstă de 42 de ani, cel mai dur sportiv al României recunoaşte în cartea sa că a avut o tinereţe petrecută după gratii, într-o închisoare de maximă siguranţă din Germania, de unde nu a reuşit nimeni să evadeze.

    “Lumea mă ştie drept alergător de anduranţă. Ce nu ştie însă e povestea vieţii mele paralele. Am fost pe rând slugă la ciobani pe Bârgaie, porcar în armata română, azilant politic în Berlin, pizzer într-un restaurant italian, bodyguard la un interlop sârb, martor într-o galerie de alba-neagra Gran Canaria şi autor de jafuri armate. Am evadat din două închisori europene dar nu şi din a treia. Vânat prin Interpol am devenit client al unei puşcării de maximă securitate. Drept urmare, timp de aproape 10 ani am lipsit de la apel din propria tinereţe, închis complet singur între patru ziduri albe, foarte groase. Cei care au auzit de mine după ce am câştigat 6633 Atlantic Ultra vor descoperi în această carte povestea mea aşa cum nu o ştie nimeni şi n-a auzit-o nimeni niciodată. La fel şi cei care, fără a mă fi întrebat înainte, m-au ales ca subiect al examenul de capacitate la limba română” îşi începe Tibi Uşeriu mărturisirile din cartea “27 de paşi”.

    Cititi mai multe pe www.gandul.info

  • Tinerii cercetători care vor să cultive plante în spaţiu

    Experimentele conduse până în prezent în condiţii de gravitaţie zero s-au concentrat doar asupra comportamentului de creştere al seminţelor. Dacă răsadurile pot fi utilizate pentru cultivarea plantelor în spaţiu, eforturile pentru asigurarea hranei astronauţilor în misiunile spaţiale de lungă durată – spre exemplu, spre Marte – ar progresa semnificativ.

    „Suntem extrem de încântaţi că am reuşit să trimitem răsadurile pe Staţia Spaţială Internaţională. Până acum nu s-a mai făcut nicio cercetare cu privire la efectul gravitaţiei zero asupra răsadurilor. Este un moment unic.”, spune Maria Koch. 

    Experţii BASF în protecţia plantelor i-au sprijinit pe tinerii savanţi cu diverse cunoştinţe specializate în domeniul cercetării, cu consultanţă ştiinţifică, materiale şi echipamente. Pentru a proiecta experimentul, studenţii au parcurs un stagiu de practică în cadrul Centrului Agricol BASF, din Limburgerhof, Germania. Pe măsură ce răsadurile vor fi supuse, în spaţiu, la diferenţe extreme de temperatură şi umiditate, vor avea nevoie de protecţie împotriva infecţiilor bacteriene sau fungice. În această privinţă, BASF a contribuit în egală masură cu produse şi cunoştinţe. 

    „Acesta este cel mai interesant experiment de teren în care am fost implicat vreodată. Munca în cercetare înseamnă întotdeauna explorarea de noi idei, însă până în prezent, testele noastre nu au părăsit Pământul”, explică Dr. Sebastian Rohrer, Early Fungicide Biology, BASF Crop Protection. „Modul în care BASF abordează inovaţia se bazează pe asocierea cu alte entităţi şi organizaţii. Colaborarea cu elevii din Ravensburg este un foarte bun exemplu în acest sens – tinerii ca ei vor fi viitorul inovaţiei în agricultură.”

    Pentru acest experiment, echipa de cercetare a utilizat un răsad de ficus pumila (ficus târâtor), de 15 mm. Planta îndeplineşte cerinţele stricte de călătorie în spaţiu: este suficient de mică pentru a avea loc într-un spaţiu limitat şi este rezistentă la diferenţe de temperatură între 4 şi 28°C. Maria, Raphael şi David au plantat răsadurile într-un mediu de creştere agar, creat în cutia experimentală de ultimă generaţie, AFEx Habitat. Cu 36 de ore înainte de lansare, eşantionul a fost livrat echipei de operaţiuni NASA. Concomitent cu experimentul din spaţiu, va fi realizat şi un eşantion de control pe Pământ, pentru a analiza influenţa gravitaţiei. Maria, Raphael şi David, care studiază în prezent agricultura, au început proiectul în 2015, în cadrul unui cerc de ştiinţă after-school, la liceul cu profil agricol Edith-Stein Ravensburg & Aulendorf. Eşantionul va sta în spaţiu timp de 30 de zile, înainte să se întoarcă pe pământ pentru analiza rezultatelor. Acesta a fost primul proiect şcolar din Germania acceptat în programul educaţional al NASA. „În viitor, când agricultura spaţială va deveni realitate, probabil că lumea ne va considera pionieri ai domeniului”, a spus  Raphael Schilling. 

     

  • De ce colecţionează oamenii pantofi?

    Colecţionatul de pantofi sport a devenit o pasiune nu numai pentru tineri, ci şi pentru cei ceva mai mari de vârstă, cum ar fi Jerry Seinfeld, care, pe lângă maşini Porsche, adună cu grijă şi aşa ceva, la fel ca regizorul Spike Lee ori actorul Mark Wahlberg. O colecţie de pantofi sport poate ajunge la mii de perechi şi o valoare de sute de mii de dolari şi, pe cât posibil, colecţionarul achiziţionează mai multe perechi dintr‑un model pentru ca să le şi poată purta, nu doar să se laude cu ele.

    Moda colecţionatului de încălţări sport datează din anii ’80, odată cu lansarea unor modele ca Air Jordan de la Nike sau lansarea single-ului trupei Run DMC „My Adidas”. Colecţionarii sunt atraşi de raritatea unui model şi designul acestuia, precum şi de legătura lui cu un film, cum ar fi „Back to the Future II” ori de faptul că modelul respectiv a apărut ca urmare a colaborării dintre un producător şi un creator de modă sau un sportiv celebru.

    Lor li se adresează şi magazine specializate, cum ar fi Kith din New York, unde pot găsi ediţii limitate pe care le-au ratat la vremea lor. Clienţi dispuşi să plătească bani frumoşi pe pantofi sport de colecţie se pot găsi mai nou şi cu ajutorul reţelelor de socializare online, pe care se găsesc fotografii cu vedete care poartă aşa ceva. Când se lansează un model în ediţie limitată, colecţionarii fie vor face coadă în faţa magazinului ca să prindă o pereche, fie vor plăti pe cineva să stea în locul lor. Dacă nici aşa nu au reuşit, atunci vor apela la consignaţii specializate ori la eBay, unde încălţările provin de la întreprinzătorii care au avut norocul să prindă una sau mai multe perechi şi caută să scoată profit.

  • O tânără de 23 de ani din Moscova a ajuns “spaima şoferilor”: conduce maşini de sute de mii de euro şi arde teancuri de bani pe aragaz – GALERIE FOTO

    Pe 23 mai, poliţia din Moscova a fost implicată într-o urmărire mai ceva ca-n filme: un grup de tineri, toţi copii de milionari, au pus la cale o cursă pe străzile capitalei din Rusia, iar forţele de ordine au încercat minute bune să îi prindă.

    Într-una dintre maşini se afla şi Mara Bagdasaryan, o tânără de 23 de ani care are deja la activ 342 de amenzi pentru depăşirea vitezei legale.

    Fiica unui magnat al industriei alimentare, Bagdasaryan a devenit cunoscută pentru imaginile postate pe reţelele de socializare. Printre acestea, fotografii cu tânăra care arde teancuri de bani pe aragaz sau se plimbă cu motociclete de lux.

    Sursa foto: Daily Mail

  • Ce maşini electrice cumpără românii?

    Însă dimensiunea actuală a pieţei limitează exact această efervescenţă. Maşinile electrice au devenit un trend la nivel global, iar România urmează această direcţie – dar cu anumite rezerve. Care sunt motivele pentru care unii clienţi aleg noile tehnologii, dar majoritatea preferă încă varianta tradiţională şi ce se poate face în acest sens?

    “Încep prin a vă spune că sunt pasionat de maşini. Decizia mea de a cumpăra un anumit model de autoturism nu ţine doar de motivaţia de deplasare de la punctul A la B, ci are şi o puternică componentă emoţională, maşina trebuie să îmi placă, să se conducă bine şi să mă reprezinte”, povesteşte Adrian Ion, unul dintre românii care au ales să treacă la o maşină electrică. „Îţi oferă senzaţii diferite de un model cu ardere internă, tradiţional. Felul în care maşina electrică funcţionează este fundamental diferit, liniar, silenţios, însă fără a răpi din plăcerea condusului. Această plăcere în conducere este dublată de costuri extrem de scăzute de întreţinere şi deplasare: echivalentul în consum de motorină sau benzină ar fi probabil undeva la 1 litru/100 km.”

    Au fost mai multe motive pentru care a ales o maşină electrică: faptul că este foarte silenţioasă, că practic se conduce doar cu o singură pedală, maşina decelerând până la stop de îndată ce ridici piciorul de pe acceleraţie, iar frâna se foloseşte doar în caz de urgenţă; faptul că în medie parcurge 50-80 de kilometri pe zi, astfel că range-ul oferit de i3 (BMW i3 cu Range extender – maşina deţinută, n.red.) este suficient pentru nevoile cotidiene – în condiţii de temperatură normală, cu o baterie încărcată se pot parcurge 135 de kilometri, plus range – extender-ul ce depăşeşte 100 km; lipsa costurilor de întreţinere: „La maşina electrică nu există consumabile – ulei, motor sau revizii”, precum şi  faptul că nu se mai alimentează la benzinărie, ci o poţi face direct la priza de acasă. „Un alt avantaj este că locurile de parcare pentru maşinile electrice sunt de obicei libere, aşa că dacă vrei să mergi la mall în weekend şi e foarte aglomerat, ai posibilitatea să parchezi maşina şi să o încarci gratuit. Majoritatea mallurilor, magazinele mari, spaţiile de birouri şi chiar unele benzinării oferă acum gratuit posibilitatea de a încărca maşina”, remarcă el.

    „Experienţa este extraordinară, nu am niciun prieten care să fi mers cu ea şi să nu fie încântat, pot spune că odată ce ai condus electrică, cu siguranţă tranziţia înapoi, spre o maşină tradiţională, diesel sau pe benzină, este privită diferit”, mai spune Adrian Ion. „Maşina tradiţională va fi percepută ca fiind mai zgomotoasă, mai învechită, indiferent de gradul de confort oferit de clasa maşinii.”

    Anul trecut, numărul autovehiculelor electrice şi hibrid vândute în România a ajuns la 1.183 de unităţi, de peste două ori mai multe faţă de 2015 (496 unităţi), potrivit datelor transmise de Asociaţia Producătorilor şi Importatorilor de Automobile (APIA).

    Faţă de anul 2015, numărul maşinilor pur electrice (excluzând variantele hibrid) comercializate anul trecut a crescut de trei ori, ajungând la 167 de unităţi. Lider de piaţă a fost producătorul german BMW, cu 65 de unităţi, în vreme ce următoarele locuri sunt ocupate de Mercedes-Benz (37 de maşini vândute) şi Volkswagen (25). În ceea ce priveşte autoturismele plug-in hibride, Toyota rămâne principalul actor (820 de maşini vândute), urmată de Lexus (159) şi Land Rover (19). Astfel, 1% din maşinile noi înregistrate anul trecut în România au fost modele electrice sau hibride; trebuie menţionat şi faptul că piaţa auto a crescut, în total, cu peste 15% faţă de valorile înregistrate în 2015.

    La nivel global, automobilele electrice vor ajunge la 35% (41 milioane de unităţi) din vânzările totale în 2040, adică de 90 de ori mai mult decât vânzările actuale (aproape 500.000 de unităţi la nivel global în 2015). Mai mult de atât, scăderea preţurilor bateriilor va reduce costul unei maşini electrice sub cel al unei maşini convenţionale în 2025; astfel, o maşină electrică va putea fi cumpărată cu circa 22.000 de dolari (la valoarea din prezent) în 2040, conform unei cercetări a Bloomberg New Energy Finance (BNEF). Până acum, s-au vândut pe tot globul în jur de 1,3 milioane de maşini electrice, ceea ce reprezintă mai puţin de 1% din totalul autoturismelor mici. Mai exact, susţinute de o serie de factori, vânzările de maşini electrice sau plug-in ar trebui să crească accelerat după 2025. Printre aceşti factori se numără apariţia tot mai multor politici guvernamentale şi facilităţi fiscale, scăderea costului bateriilor şi reducerea cheltuielilor de întreţinere a maşinilor electrice. În concluzie, maşinile electrice ar trebui să devină mai ieftine decât cele pe combustie internă în jurul anului 2025.

  • Ce planuri de modernizare are Trezoreria

    Ce efecte ar obţine Trezoreria prin folosirea unor astfel  de instrumente? Obiectivele urmărite sunt reducerea riscului de refinanţare, îmbunătăţirea lichidităţii, diminuarea costurilor de tranzacţionare, creşterea transparenţei şi diversificarea şi extinderea bazei de investitori.

    „În funcţie de finalizarea cadrului procedural şi operaţional privind operaţiunile pe piaţă secundară la nivelul BNR se are în vedere utilizarea operaţiunilor de tipul răscumpărărilor anticipate sau preschimbărilor de titluri de stat, în scopul facilitării procesului de refinanţare a seriilor cu volume mari acumulate, care devin scadente, şi a accelerării procesului de creare a unor serii de titluri de stat de tip benchmark lichide“, se arată în raportul care însoţeşte proiectul de buget pentru 2017.

    Iar licitaţiile aferente operaţiunilor de răscumpărare anticipate (buy back) şi de preschimbare a titlurilor de stat (bond exchanges) ar urma să se realizeze prin utilizarea platformei electronice dezvoltate de către BNR pentru licitaţiile aferente pieţei primare.

    Trezoreria statului promite că începând cu 2017 vor fi implementate cerinţele minime obligatorii de formare a preţului (market-making) pe platforma electronică de cotare şi tranzacţionare (E-Bond) dedicată dealerilor primari care va contribui la creşterea transparenţei cotaţiilor şi, implicit, a formării preţurilor aferente titlurilor de stat, asigurând premisele reducerii costurilor de tranzacţionare pentru participanţii din piaţa secundară. Oficialii din Finanţe au vorbit de mai mulţi ani despre acest proiect, menit să crească lichiditatea şi adâncimea pieţei titlurilor de stat, însă pregătirile s-au împotmolit de mai multe ori.

    În vederea utilizării instrumentelor financiare derivate (swap valutar şi swap pe rata de dobândă), pentru crearea cadrului legal, procedural şi tehnic, Ministerul Finanţelor, prin Direcţia Generală de Trezorerie şi Datorie Publică, beneficiază de asistenţă tehnică din partea Trezoreriei Băncii Mondiale în cadrul unui proiect pe o perioadă de 18 luni, aflat în perioada de implementare. (Proiectul este finanţat din Fondul Social European în cadrul Programului Operaţional Capacitate Administrativă 2014-2020 „pentru implementarea proiectului cu tema «Dezvoltarea capacităţii de administrare a datoriei publice guvernamentale prin utilizarea instrumentelor financiare derivate»“, după cum scrie în raportul la proiectul de buget.)

    Piaţa titlurilor de stat a evoluat foarte lent chiar şi după intrarea României în Uniunea Europeană. De-abia în 2011, după alte discuţii îndelungate, BNR a început să publice zilnic ratele de referinţă (fixing) pentru titlurile de stat în lei.

    Şi pentru populaţie…titluri de stat

    După mai mulţi ani de tergiversări, Finanţele au reluat în cele din urmă lansarea titlurilor de stat pentru populaţie, urmărind lărgirea bazei de investitori pentru cele emise pe piaţa internă. Titlurile de stat nu au mai reprezentat în ultimul deceniu un plasament vizibil pentru marea masă a populaţiei, după ce Ministerul Finanţelor a renunţat în 2005 la emisiunile dedicate persoanelor fizice. Ministerul Finanţelor din România iniţiase emiterea titlurilor de stat destinate populaţiei începând cu anul 1999.

    În 2015, Finanţele au reluat emisiunile de titluri de stat pentru populaţie, însă valoarea nominală ridicată, de 1.000 de lei pe titlu, alături de procedura complicată de subscriere prin care investitorul trebuia să aleagă dobânda dintr-un interval au făcut ca subscrierile să fie reduse. În 2015, 1.236 persoane fizice au cumpărat 64.999 de obligaţiuni de stat, scoase la vânzare de Ministerul Finanţelor, fiecare titlu de stat având o dobândă de 2,15% pe an şi o maturitate de doi ani.

    După ce emisiunea din 2015 nu a avut foarte mult succes, fiind subscrisă doar în proporţie de 65%, anul trecut, Ministerul Finanţelor s-a hotărât să reducă valoarea nominală a titlurilor de stat pentru populaţie de 10 ori, până la 100 de lei, pentru a face oferta mai atractivă pentru micii investitori. Finanţele au decis să vândă către populaţie 100.000 de titluri de stat, cu o dobânda anuală de 2,15% şi cu o maturitate de doi ani, valoarea totală a emisiunii fiind de 100 mil. lei.

    Dobânda oferită de stat nu pare foarte ridicată, dar este dublă faţă de procentul bonificat de bănci la depozitele bancare ale populaţiei în lei. În plus, investiţia în titluri de stat prezintă avantajul că este sigură, este scutită de impozit şi dacă titlurile sunt vândute înainte de maturitate, investitorul nu îşi pierde dobânda, cum se întâmplă în cazul depozitelor bancare. Populaţia a cumpărat în 2016 de şapte ori mai multe titluri de stat faţă de valoarea anunţată iniţial. Ministerul Finanţelor a atras
    735,26 mil. lei prin emisiunea de anul trecut din cadrul Programului Fidelis, ediţia Centenar, faţă de 100 mil. lei cât a anunţat iniţial. În cele trei săptămâni de subscriere, cererea a fost mare, peste 20.000 de persoane fizice cumpărând titluri de stat, de 16 ori mai multe faţă de 2015.