BusinessMagazin

Tag: prindere

  • Mobilitatea electrică prinde contur în Capitală

    Ştirile legate de traficul infernal din Capitală nu mai surprind pe nimeni: potrivit unui studiu publicat de Statista, Bucureştiul se află pe locul 11 în topul celor mai congestionate metropole din întreaga lume; un bucureştean pierde aproximativ 103 ore pe an stând în trafic doar pe traseul de acasă către muncă şi înapoi. Era firesc, astfel, ca piaţa locală de car sharing să câştige tot mai mulţi adepţi. Una dintre companiile care au mizat pe acest trend este Spark.
     
    Brandul Spark provine din Lituania, având la bază firma Spark Technologies; după lansări reuşite în Lituania şi apoi în Bulgaria, unde există deja peste 120 de maşini în circulaţie, compania a decis extinderea către o altă piaţă în care „electricele” au tot mai mulţi adepţi. „În România investiţia este încă la început, dar ne dorim să creştem flota cât mai repede, astfel încât să ajungem la un număr de peste 100 de vehicule în următoarele luni”, spune Iordan Tonchev, care ocupă funcţia de general manager al Spark România. Deşi nu au oferit cifre pentru România, reprezentanţii Spark spun că investiţiile la nivel regional s-au ridicat, până în prezent, la 10 milioane de euro.
     
    În momentul de faţă, pe piaţa din Bucureşti există două branduri care oferă servicii de car sharing: Get Pony şi BCR eGO. „Piaţa este însă foarte nouă şi nu putem discuta de o concurenţă între firme în momentul de faţă. Car sharingul este un serviciu mai nou pentru zonele noastre şi necesită timp şi eforturi comune pentru a-l putea promova”, spune Tonchev. „În momentul de faţă, flota care se va lansa pe piaţă este de 50 de vehicule, lansate treptat, ca să putem testa şi verifica toţi paşii din procesul folosirii serviciului.”
     
    În cazul maşinilor electrice, principala grijă a clienţilor este legată de autonomie. Mai mult, cum Bucureştiul nu are o infrastructură bine pusă la punct din acest punct de vedere, închirierea unei maşini electrice poate părea un pariu riscant. Iordan Tonchev spune însă că toate aceste lucruri au fost luate în calcul. „Avem o echipă dedicată, care se ocupă de întreţinerea maşinilor şi încărcarea acestora. Clienţii nu au obligaţia de a reîncărca maşinile. Totuşi, în cazul, în care bateria ajunge la un nivel critic, clientul va trebui să încheie cursa la o staţie de încărcare. Avem echipa de suport, care îi poate ajuta pe clienţii noştri să găsească cea mai apropiată staţie de încărcare, unde au voie să oprească cursa. Ce sugerăm clienţilor noştri este ca înainte să plece la o cursă mai lungă cu maşinile să ne contacteze, pentru a putea verifica gradul de acoperire pe traseul lor şi, astfel, să evităm situaţiile în care ei ar putea să rămână fără încărcare.”
     
    Tarifele din România sunt sincronizate să coincidă cu tarifele din celelalte două ţări în care compania activează, luând în calcul nivelul de echipare şi clasa maşinilor. În momentul de faţă, Spark propune bucureştenilor două modele de vehicule electrice: Nissan Leaf şi Renault ZOE. Pentru Nissan preţul este de 1,40 lei/minut, iar tariful pentru o zi este de 260 de lei; pentru Renault ZOE tariful este de 1,20 lei/minut, în vreme ce costul pentru întreaga zi se ridică la 215 lei. „Este important de reţinut că în aceste preţuri sunt incluşi 150 km, după care se adaugă şi o tarifare pe kilometru. Însă pentru folosirea maşinii în oraş considerăm limita zilnică că este suficientă”, notează Tonchev.
     
    În prezent, Spark acoperă în principal partea centrală a oraşului; pe măsură ce flota va creşte, spune Tonchev, compania va extinde şi raza zonei în care clienţii pot şi le este permis să ia sau să lase maşinile. „Pe măsură ce acest tip de servicii se adoptă, ar putea să ajute la traficul din oraşe”, crede general managerul de la Spark România. „Conform studiilor de caz efectuate, o maşină în regim de car sharing ar putea înlocui aproximativ 10 maşini convenţionale. Replicat la o scală largă, un serviciu de car sharing ar putea să ajute la diminuarea traficului din oraşe. În cazul maşinilor electrice, avem potenţialul de a ajuta şi mediul înconjurător.” Afirmaţiile sale se bazează şi pe faptul că maşinile electrice pot parca gratuit în parcările publice din Bucureşti.
     
    Numărul autovehiculelor electrice noi care s-au prezentat la Registrul Auto Român este cu 50% mai mare în primele 6 luni ale anului 2019 faţă de întreaga perioadă a anului 2018. În primele şase luni ale acestui an, 3.513 vehicule hibride noi şi 1.562 rulate s-au înregistrat în evidenţele RAR. În aceeaşi perioadă s-au înregistrat 1.503 vehicule electrice noi şi 97 rulate. În tot anul 2018 s-au prezentat la RAR 4.580 de vehicule hibride noi şi 2.377 rulate, 1.050 de maşini electrice noi, dar şi 110 rulate. Dacă în 2018 au venit la Registrul Auto Român 8.117 vehicule electrice şi hibride, în prima jumătate a acestui an numărul lor a ajuns deja la 6.675.
     
    La nivel global, automobilele electrice vor ajunge la 35% (41 milioane de unităţi) din vânzările totale în 2040. Mai mult de atât, scăderea preţurilor bateriilor va reduce costul unei maşini electrice sub cel al unei maşini convenţionale în 2025; astfel, o maşină electrică va putea fi cumpărată cu circa 22.000 de dolari (la valoarea din prezent) în 2040, conform unei cercetări a Bloomberg New Energy Finance (BNEF). Susţinute de o serie de factori, vânzările de maşini electrice sau plug-in ar trebui să crească accelerat după 2025. Printre aceşti factori se numără apariţia tot mai multor politici guvernamentale şi facilităţi fiscale, scăderea costului bateriilor şi reducerea cheltuielilor de întreţinere a maşinilor electrice. În concluzie, maşinile electrice ar trebui să devină mai ieftine decât cele pe combustie internă în următorii 5-6 ani.

  • G.Firea, despre amenzile pentru cei prinşi fără vinietă: Vor fi cuprinse între 1.500 şi 2.000 de lei

    „Circulaţia autovehiculelor în zonele restricţionate, fără achiziţionarea vinietei, constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 1.500 la 2.000 lei. Sumele provenite din încasarea vinietelor Oxigen tip B si Tip C se fac venit la bugetul Municipiului Bucureşti şi vor fi folosite cu prioritate pentru lucrări, investiţii şi proiecte din domeniul protecţiei mediului şi al mobilităţii urbane, care contribuie direct sau indirect la îmbunătăţirea condiţiilor de transport şi a calităţii aerului”, a scris Gabriela Firea miercuri pe Facebook.

    Primarul general a anunţat miercuri un proiect prin care, de la 1 ianuarie 2020, maşinile care nu sunt înmatriculate în Bucureşti sau Ilfov vor putea intra în Capitală doar după plata unei viniete. Maşinile sub Euro 3, indiferent unde sunt înmatriculate, nu vor avea acces în centrul Capitalei.

    “Astăzi vă voi prezenta un proiect pe care îl lansăm în dezbatere publică, în consultare publică, de astăzi va fi publicat şi pe site-ul Primăriei Generale, dar mi s-a părut normal ca primarul general să explice ideile principale ale acestui proiect, care vizează reducerea poluării. Aşa cum ştiţi, ne aflăm pe un loc neonorant în ceea ce priveşte poluarea, la nivelul ţărilor Uniunii Europene suntem pe locul 6, este un fapt îngrijorător”, a declarat Gabriela Firea.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Bitcoin prinde avânt şi se îndreaptă spre 13.000 de dolari cu pedala de acceleraţie la podea

    Moneda digitală bitcoin, principala din piaţa criptomonedelor din punct de vedere al capitalizării de piaţă, a intrat într-un nou raliu şi se tranzacţiona miercuri la ora 12.00 la valoarea de 12.646 dolari per monedă, în creştere cu 11,6% la o capitalizare totală de 224,7 miliarde dolari, potrivit coinmarketcap.com.

    Maximul atins miercuri de bitcoin până la această oră a fost de circa 12.900 dolari – nivel atins pentru prima dată din ianuarie 2018 şi până în prezent – ceea ce face ca avansul bitcoin de la începutul lunii aprilie şi până în prezent să depăşească 200%.

    Criptomonedele au câştigat teren faţă de luna decembrie 2017 când piaţa a atins maximul cu bitcoin la peste 19.500 dolari, astfel încât astăzi sunt mai multe instituţii financiare, şi nu numai, care prezintă interes în piaţa monedelor digitale, în special pentru tehnologia blockchain. De la JPMorgan Chase care vede în rândul clienţilor nevoia unei monede digitale pentru tranzacţiile cu obligaţiuni, şi până la Facebook care a anunţat moneda digitală Libra.

    Faptul că a depăşit chiar şi pentru scurt timp nivelul de 12.700 „va permite o revenire totală de la scăderile din 2018”, crede Dean Curnutt, fondator al firmei de consultanţă Macro Risk Advisors.

    Ultima dată când bitcoin a crescut peste nivelul de 12.000 de dolari a fost în decembrie 20177. A crescut apoi în aeeaşi lună până la 19.511 dolari, însă creşterea fulminantă a fost urmată de o prăbuşire până când în luna februarie 2018 a scăzut sub pragul de 6.000 de dolari.

     

     

  • Cine este executivul din Silicon Valley care a cheltuit un milion de dolari pentru a trăi mai mult. “Vreau să prind 180 de ani”

    Născut în 1973, Dave Asprey a devenit cunoscut pentru rolurile executive deţinute în Silicon Valley. De-a lungul anilor a devenit însă supraponderal, cântărind chiar şi 136 de kilograme, iar asta l-a determinat să îşi schimbe modul de viaţă.
     
    Asprey e serios atunci când spune că vrea să trăiască până la 180 de ani. “Cineva trebuie să o facă, iar eu sunt dispus să mor încercând”, a declarat el celor de la BBC.
     
    Deşi mulţi l-ar cataloga drept excentric, Asprey spune că este primul biohacker profesionist. Mai exact, el foloseşte ştiinţa şi tehnologia pentru a-şi îmbunătăţi sănătatea – un soi de hacker al corpului uman.
     
    Regimul lui Dave Asprey e unul complex: îşi înlătură o parte din măduva din şirea spinării pentru a putea extrage celule stem care să îi fie, ulterior, injectate în tot corpul; petrece constant timp în camere de crioterapie (spaţii în care se foloseşte nitrogenul lichid pentru scăderea temperaturii corpului); face “băi” de lumina infraroşie şi multe altele.
     
    Până în prezent, Dave Asprey a cheltuit peste un milion de dolari pentru acest regim.

  • Agricultură cu accente exotice: kiwi, banana nordului, goji, yaconul sau magnolia au prins rădăcini în solul românesc

    Originare din America sau Asia, plantele exotice au prins rădăcini în pământurile româneşti, iar acum România se poate „lăuda“ cu yacon sau bame de Buzău, goji de Braşov, kiwi sau banana nordului de Ilfov, magnolia de Timiş, cătină de Arad, smochini de Mehedinţi, migdali de Prahova  sau şofran de Caraş-Severin.
     
    Fermierii români, dintr-un capăt în altul al ţării, şi-au diversificat portofoliul de culturi, îndreptându-se spre plantele exotice, care le aduc venituri chiar şi de zece ori mai mari decât cele tradiţionale. Totuşi vorbim de culturi mici, încă nesemnificative pentru a fi luate în considerare în calculele statistice.
     

  • Povestea antreprenorului român care face milioane de lei dintr-un business cu microplante

    Cristian Tudor, fondatorul Microgreens, are sub 30 de ani şi este de profesie inginer horticultor. „Meseria aleasă şi pasiunea de a construi, de a fi antreprenor, mă reprezintă”, spune el. În 2013 şi-a luat diploma de masterat şi tot atunci a avut şi primul job în agricultură, într-o multinaţională producătoare de material săditor, seminţe şi răsaduri, pentru piaţa legumicultorilor profesionişti din România. În acelaşi an i-a venit ideea de a pune bazele unei companii cu microplante: „În 2013, în timp ce mă documentam pentru tratarea unei boli specifice pepenilor, am descoperit microplantele, numite în afară «microgreens». Am fost sedus pe loc, ca să zic aşa, de proprietăţile extraordinare ale acestor legume şi ierburi aromatice în miniatură. Potenţialul lor nutritiv, gustul şi aroma intense, aspectul apetisant – toate acestea erau argumente pentru o idee de business solidă. Nu am stat prea mult pe gânduri şi m-am apucat să experimentez cultivarea lor”, povesteşte Tudor.
    „În 2014 a început marea aventură. Am renunţat la jobul din multinaţională şi am înfiinţat Microgreens România. Pot spune că încă din 2013 microplantele au devenit preocuparea mea principală. Am acumulat multe cunoştinţe de atunci”, povesteşte Tudor. În 2018 cifra de afaceri a companiei a fost de aproximativ 3,5 milioane de lei, iar profitul net, de aproape 750.000 de lei. Antreprenorul povesteşte că a pornit businessul de la aproape nimic. „Am avut la dispoziţie solarul părinţilor, în care am început efectiv testările, şi am investit în construcţia altuia de la zero, pentru producţia specifică microplantelor, de pildă: mese de cultură, irigare, încălzire.” Investiţia iniţială a fost de 30.000 de euro, bani pe care i-a obţinut printr-un credit de nevoi personale. „Băncile erau reticente la o idee de business de care nu mai auzise nimeni în România şi care mai era şi propusă de un absolvent de facultate cu mai puţin de un an vechime în muncă. Dar nu au văzut nicio problemă în a-mi acorda un credit pentru o maşină scumpă. Aşa am pornit la drum.”
    Unul dintre conceptele pe care le-a descoperit şi adoptat, şi pe care a încercat să îl aplice în toată activitatea companiei, este cel de „agricultură social responsabilă”. „Dincolo de problemele specifice ridicate de cultivarea produselor noastre, provocarea adusă de nevoia unei agriculturi sustenabile m-a cucerit şi tot ce am construit, de la producţie la distribuţie, se supune acestor deziderate – economisirea resurselor naturale şi protejarea mediului.” Astfel, când a pus bazele companiei avea deja câteva specii stabile, „la un nivel calitativ comparabil cu cel oferit de furnizorii străini”, şi câteva contacte de afaceri, din zona HoReCa. Spune că înfiinţarea companiei a fost un pas logic şi din acel moment a avut parte de o creştere rapidă a afacerii.
    Un al doilea moment important în parcursul companiei pe piaţa locală a venit în 2017, când devenise evident că piaţa se dezvoltase mult şi exista o cerere crescândă pentru produsele lor. „Micile extinderi şi îmbunătăţiri făcute pe parcurs nu mai erau suficiente. Se simţea nevoia unei investiţii majore în spaţii de producţie moderne, cu o capacitate mult mai mare.” Astfel, după câteva luni de muncă de convingere cu diferite bănci, a reuşit să obţină credite la care a avut însă şi un aport propriu, pentru o investiţie în valoare totală de aproape 500.000 de euro. La sfârşitul lui 2017 a demarat construcţiile şi în primăvara lui 2018 investiţia era finalizată. În prezent, echipa companiei Microgreens are 20 de angajaţi. „Prin automatizare şi recalificarea personalului, am reuşit să creştem productivitatea păstrând acelaşi număr de angajaţi”, explică Tudor. Businessul are în portofoliu peste 40 de microplante, 12 specialităţi culinare folosite îndeosebi pentru decor şi 11 plante aromatice pe care le comercializează la maturitate, gama de produse fiind însă în permanentă schimbare, în funcţie de reacţia pieţei. „O constantă clară este diversificarea permanentă”, spune el. Microplantele sunt cultivate în cele trei sere ale companiei, cu o suprafaţă totală de 4.000 de metri pătraţi, situate în comuna Gorgota din judeţul Prahova.
    Potrivit antreprenorului, preţul de referinţă pentru microplante este de 5,90 lei, iar cel pentru specialităţi – de 12 lei, cu TVA inclus la ambele categorii. Preţul de vânzare variază însă în funcţie de canalul de distribuţie, microplantele având, de pildă, preţuri începând de la 5 lei în anumite supermarketuri şi până la 7 lei în magazinele de delicatese care au preluat produsele businessului. „Cel mai avantajos pentru clienţii noştri este sistemul de abonamente, unde există un discount semnificativ. Cel mai ieftin abonament poate fi făcut pe o lună, include patru livrări a câte nouă microplante la alegere şi costă 195 de lei.”
    Specificul produselor companiei le face potrivite pentru două segmente de piaţă, spune Tudor. „Un segment este reprezentat de industria ospitalităţii. Restaurante, hoteluri, săli de evenimente, firme de catering, baruri – toate aceste tipuri de business pot integra în preparatele lor microplante şi diferite specialităţi culinare. Evident, aici avem o relaţie de afaceri de tip B2B.”
    Un alt segment de piaţă pe care businessul activează este cel al consumatorilor individuali, „însă aici avem de-a face cu două interese specifice care motivează cumpărătorii. Unul este cel pentru hrana sănătoasă şi nutriţia corectă – şi acesta generează un tip de client destul de loial şi constant, pentru care am dezvoltat şi sistemul de abonamente, cu achiziţie directă de pe website. Un al doilea interes este cel pentru produse gourmet, pentru o experienţă culinară de calitate, în bucătăria de acasă. Consumatorul din această a doua categorie este mai puţin constant, dar per ansamblu constatăm o creştere continuă a numărului clienţilor de acest tip.”
    Compania se adresează în general oamenilor tineri, cu vârsta între 30 şi 45 de ani, educaţi şi obişnuiţi să se informeze periodic asupra aspectelor legate de nutriţie şi/sau gastronomie. „Deşi produsele noastre nu sunt scumpe, am constatat că în general cumpărătorii sunt persoane cu venituri peste medie. Aproape două treimi dintre cumpărători sunt femei, lucru explicabil dacă ne gândim la rolul lor de soţii sau mame”, spune Tudor. Majoritatea consumatorilor individuali cumpără prin canalele de distribuţie ale businessului, însă un procent major – aproximativ 75% – este acoperit de segmentul B2B, care cuprinde peste 1.000 de clienţi direcţi. La aceştia se adaugă alţii care cumpără direct din magazinele IKA (retaileri internaţionali – n.red.).
    „Companiilor din Bucureşti, judeţul Ilfov şi judeţul Prahova le livrăm direct, celorlalte le expediem microplantele prin curier rapid”, printre acestea din urmă numărându-se, de pildă, Casa di David – „un restaurant din categoria de fine dining, cu care lucrăm constant”, lanţul de restaurante City Grill, „un client constant, care a integrat foarte bine microplantele într-un meniu á la carte”, Pullman, care ilustrează o altă categorie pe care businessul activează – hotelurile, sau Zamca Suceava, unul dintre businessurile orientate pe evenimente, cu care compania colaborează. „Microplantele şi-au găsit loc şi în meniuri care au burgerii ca preparate principale, cum ar fi la Switch Eat, şi evident că nu puteau lipsi din preparatele restaurantelor vegetariene, iar aici îmi vine în minte Rawdia”, completează antreprenorul.
    Pentru anul acesta, el se aşteaptă ca veniturile businessului să aibă o creştere procentuală de două cifre. „Listarea în lanţurile mari de distribuţie tip IKA cred că ne îndreptăţeşte aşteptările”, spune Tudor. În anumite reţele compania este deja prezentă, având totodată în plan atât mărirea numărului de produse listate cât şi numărul magazinelor în care produsele sunt la vânzare, iar cu altele reprezentanţii Microgreens sunt în discuţii pentru a începe colaborarea. „Distribuim la nivel naţional, fie prin lanţuri de distribuţie, fie prin expediere directă, prin curier. Suntem prezenţi în zona cash & carry, respectiv în toate magazinele Metro şi Selgros. În ceea ce priveşte intrarea în lanţurile de retail, aceasta este un proces necesar pentru a ajunge la consumatorul de acasă. Deocamdată produsele noastre sunt vândute în câteva din magazinele Auchan şi Mega Image. Dorim să extindem prezenţa în aceste reţele şi să demarăm colaborarea şi cu alţi retaileri.” Cristian Tudor nu se mulţumeşte însă cu o prezenţă locală, ci pe viitor are în vedere o distribuţie regională, în ţările din Europa de Est. „Dacă vom mai discuta peste un an sau doi, sper să pot pune pe masă o listă de ţări în care Microgreens România este principalul furnizor de microplante.” Consideră statele vecine pieţe emergente şi vor să dezvolte aceste pieţe, asigurându-şi un pole position în această competiţie. „Am stabilit deja un buget de marketing pentru personalizare, comunicare şi promovare”, a adăugat Tudor, fără să precizeze totuşi cifra exactă, deoarece aceasta ţine de nişte planuri de business pe care nu vrea încă să le dezvăluie.
    În schimb, deschiderea unor unităţi proprii nu intră încă în planurile antreprenorului. „Nu am deschis magazine proprii din două motive. În primul rând, produsele noastre se integrează în preparate care cer şi alte ingrediente, deci sunt potrivite în magazine de tip supermarket sau cash & carry. În al doilea rând, dorim să ne concentrăm pe activitatea de cercetare şi producţie şi am simţit că efortul logistic cerut de un magazin propriu ar fi o distragere de care nu avem nevoie”, explică el.
    Dincolo de investiţia majoră din 2017, de 500.000 de euro, care a fost gândită cu o cotă de eşalonare pe cinci ani, reprezentanţii Microgreens investesc o medie de 100.000 de euro anual, dirijaţi în principal spre automatizare şi dezvoltarea de noi tehnologii. „Tehnologia în care am investit cel mai mult se numeşte MicroSera şi este o soluţie de creştere indoor a microplantelor, la sediul clientului. Vorbim de un echipament compact de vertical farming (practica producerii de alimente în straturi suprapuse pe verticală, suprafeţe înclinate vertical sau integrate în alte structuri – n.red.), dotat cu o aplicaţie şi cu mecanismele necesare pentru o funcţionare automatizată. Este un exemplu perfect de agricultură social responsabilă.” Tudor spune că există sute de afaceri HoReCa, atât în România, cât şi în străinătate, care ar putea integra în procesul de procurare a produselor acest echipament. „Dincolo de utilitatea sa şi de faptul că restaurantele îşi pot cultiva un ingredient important în locul în care au nevoie de el şi în cantităţile necesare, MicroSera arată şi foarte bine şi poate fi instalată în spaţiile destinate clienţilor. Simpla sa prezenţă ajută companiile să transmită un mesaj puternic, de integrare ecologică şi responsabilitate socială.”
    Antreprenorul estimează valoarea pieţei locale pe care activează la 3 milioane de euro, „şi pare a fi în creştere, pe măsură ce eforturile noastre de comunicare ajung atât la profesioniştii din HoReCa, cât şi la publicul larg”. În acest moment nu există competitori locali importanţi. „Nu vreau să par lipsit de modestie, dar restul producătorilor de microplante au rămas la nivelul de afaceri de familie. Este adevărat că şi noi am pornit la fel, dar creşterea volumului de business a cerut o standardizare şi o predictibilitate care au schimbat regulile jocului. Trebuie să poţi livra volume mari de marfă, la o calitate constantă şi să faci faţă fluctuaţiilor pieţei. Nu e un lucru uşor”, spune Tudor. În schimb, în privinţa competitorilor din străinătate, unele lanţuri de retail au ales să importe produse similare, adaugă el, dar speră să îi convingă pe reprezentanţii acestora că un produs local, la un preţ şi la o calitate comparabile, prezintă certe avantaje, de la un lanţ logistic mai scurt la o durată de viaţă la raft mai mare.
    Faţă de alte pieţe europene, fondatorul Microgreens spune că în acest moment piaţa locală e mică, dar există potenţial de dezvoltare. „Ca să vă faceţi o idee, Koppert Cress, cel mai mare producător de microplante din Europa, are o cifră de afaceri de peste 450 de milioane de euro pe an, realizată în zona Europei Centrale şi de Vest, SUA şi o parte din Asia. În Occident microplantele au o istorie de decenii.” Antreprenorul spune că, în ciuda faptului că a pornit efortul de informare şi educare a publicului larg abia acum doi ani, a reuşit să comunice foarte bine în domeniul HoReCa. „În segmentul B2B putem vorbi de o piaţă consolidată. Piaţa reprezentată de consumatorul individual este încă un teritoriu în mare parte virgin, care aşteaptă să fie cucerit.” Potrivit lui, pieţele din jur sunt, în general, la nivelul la care era România în 2014, când Tudor a lansat Microgreens. „Câţiva producători mici, câteva restaurante de lux care cunosc şi folosesc produsul şi o largă ignoranţă în cadrul publicului larg. În mod logic, urmează să încercăm să ne facem intrarea şi pe aceste pieţe, dar nu este un lucru uşor, pentru că crearea unei mase critice de clienţi presupune o comunicare susţinută, cum facem acum în România.”
    Principala provocare cu care reprezentanţii companiei s-au confruntat pe piaţă a fost nevoia permanentă de inovaţie, doarece, spune Tudor, aproape tot ce fac este muncă de pionierat în România. „Vorbim de produs în sine, care presupune o tehnologie aparte, de metodele de cultivare care încearcă să respecte conceptul de agricultură responsabilă, de învingerea unei inerţii date de lipsa de informaţie. Toate aceste obstacole au fost depăşite cu soluţii inovatoare. Nu există un manual al crescătorului de microplante, iar know-how-ul acumulat în alte companii este păzit cu străşnicie.” Astfel, reprezentanţii companiei a trebuit să rezolve problemele una câte una, ajungând la răspunsuri fără ajutor din afară. „Unele soluţii au fost ingenioase şi ne mândrim cu ele, altele au rezolvat un impas şi au rămas perfectibile.”
    Tudor spune că acest business este exact ceea ce îşi doreşte să facă. „E foarte multă adrenalină în businessul Microgreens România şi mărturisesc că îmi place la nebunie.” Pentru alţi antreprenori aflaţi la început de drum are următorul sfat: „Go for it! Dacă ai o idee în care crezi, urmează-ţi visul fără ezitare. Este adevărat, trebuie să te dedici, să acorzi timp, să investeşti pasiune şi uneori poate ultimii bănuţi pentru un echipament care te duce cu un pas mai aproape de ţel. Dar la capătul drumului te aşteaptă o recompensă imensă: nu un premiu financiar sau ceva care să semene a linie de finiş, ci un nou drum, o provocare şi mai mare, atunci când ideea ta a prins viaţă şi trebuie să o creşti, să îi împlineşti destinul”.

  • Urmărire ca-n filme la Timişoara. Poliţiştii au tras zeci de focuri de armă pentru a prinde un şofer

    Potrivit reprezentanţilor Inspectoratului Judeţean de Poliţie Timiş, totul a început pe Calea Dorobanţilor, din Timişoara, în noaptea de marţi spre miercuri, în jurul orei 03.00, unde un şofer, aflat la volanul unei maşini cu numere provizorii, a refuzat să oprească la semnele unui poliţist.

    Din contră, în momentul în care i-a văzut pe oamenii legii, bărbatul a accelerat.
     
    Imediat, echipajul de pe Calea Dorobanţilor a plecat pe urmele lui şi a solicitat întăriri, fiind mobilizate încă şapte maşini de Poliţie. A urmat o cursă pe mai multe artere din Timişoara, care a durat aproximativ o oră, poliţiştii fiind nevoiţi să tragă, în total, 30 de focuri de armă, majoritatea în plan vertical, dar o parte au lovit şi maşina.
     

  • Urmărire ca-n filme la Timişoara. Poliţiştii au tras zeci de focuri de armă pentru a prinde un şofer

    Potrivit reprezentanţilor Inspectoratului Judeţean de Poliţie Timiş, totul a început pe Calea Dorobanţilor, din Timişoara, în noaptea de marţi spre miercuri, în jurul orei 03.00, unde un şofer, aflat la volanul unei maşini cu numere provizorii, a refuzat să oprească la semnele unui poliţist.

    Din contră, în momentul în care i-a văzut pe oamenii legii, bărbatul a accelerat.
     
    Imediat, echipajul de pe Calea Dorobanţilor a plecat pe urmele lui şi a solicitat întăriri, fiind mobilizate încă şapte maşini de Poliţie. A urmat o cursă pe mai multe artere din Timişoara, care a durat aproximativ o oră, poliţiştii fiind nevoiţi să tragă, în total, 30 de focuri de armă, majoritatea în plan vertical, dar o parte au lovit şi maşina.
     

  • Cum ia naştere un fond de investiţii?

    Povestea GapMinder a început să prindă contur încă din 2016, când Dan Mihăescu, un manager cu experienţă în domeniul M&A (mergers and acquisitions) şi în mediul corporate, în multinaţionale precum Microsoft şi UPC, împreună cu Sergiu Roşca, antreprenor şi avocat de profesie, au realizat că pot ajuta mai mult ecosistemul local de start-up-uri decât din postura de angel investors, piaţa din România având nevoie de un fond de investiţii care să aibă impact la scară mai largă.

    „Am realizat că ne trebuie o dimensiune mult mai mare decât cea a unor angel investors pentru a putea ajunge la proiectele pe care ni le doream foarte tare şi unde expertiza noastră putea fi folosită la maximum. În decembrie 2016, a apărut un apel de proiecte lansat de EIF (European Investment Found – n. red.) şi atunci am format o echipă mai largă cu care să putem acoperi bine toate etapele din managmentul unui fond de dimensiune medie, sub 50 de milioane de euro, care include şi un bucket de accelerare. De la «deal sourcing» până la managementul portofoliului, runde de tip follow-on şi exituri şi, bineînţeles, operarea fondului”, a explicat Dan Mihăescu, partener fondator al GapMinder Venture Capital.

    Pentru a forma echipa necesară, cei doi s-au orientat către specialişti cu experienţă cu care lucraseră în trecut, cooptându-i astfel pe Alexandru Ruff, Cristi Dascălu, Inti Paolucci şi Cosmin Ochişor.

    „Cu Alexandru Ruff şi Cristi Dascălu lucrasem în trecut în acceleratoarele RICAP şi Sprintpoint. Cu Inti Paolucci ne cunoşteam din INSEAD Alumni Association şi ne intersectasem în proiecte de M&A. Cu Cosmin Ochişor ne cunoşteam bine din lumea start-up-urilor, el având un rol în T-Venture ce acoperea CEE, inclusiv România”, a punctat el.

    Astfel, Dan Mihăescu şi Sergiu Roşca au format echipa şi au răspuns la apel în februarie 2017, reuşind să atragă prima strângere de fonduri, în valoare totală de 26 milioane euro, în decembrie 2017. Suma a fost obţinută în mare parte prin Programul Operaţional Competitivitate 2014 – 2020, în regim de cofinanţare prin Fondul European de Dezvoltare Regională, dar şi de la investitori privaţi. Fondul GapMinder este înregistrat de la finalul lunii decembrie în Olanda – GapMinder Venture Partners BV, în România entitatea juridică înregistrată fiind GapMinder Investor Advisors SRL, din acţionariatul acesteia făcând parte toţi cei şase membri ai echipei – Sergiu Roşca şi Dan Mihăescu cu o participaţie de 29% fiecare, Alexandru Ruff cu 20%, iar Cristian Dascălu, Inti Paolucci şi Cosmin Ochişor cu câte 7%.

    Principalele provocări cu care s-au confruntat cei şase parteneri ai fondului GapMinder au fost definirea strategiei, iar apoi atragerea de investitori.

    „Cel mai mult timp l-am alocat pentru definirea strategiei de investiţii, stabilirea a ceea ce NU vrem să facem, şi apoi pentru validarea acesteia prin construirea şi analiza unui număr semnificativ de proiecte. A doua provocare a fost să atragem investitori într-o clasă de capital de risc şi într-un fond cu focus principal pe o zonă geografică ce nu este uşor de digerat de către investitorii din afara României”, a explicat Dan Mihăescu.

    Până acum, în decurs de un an, fondul GapMinder a finanţat cinci start-up-uri locale – SmartDreamers, Fintech OS, TypingDNA, Sypher şi Paybilla – cu 4 milioane de euro în total, după ce a scanat 100 de companii. La această sumă se adaugă şi o investiţie agregată de 700.000 euro, realizată pentru 18 companii selectate în cadrul programului de accelerare Techcelerator.

    „Ecosistemul local este la început încă. Noi am scanat anul trecut aproximativ 100 de start-up-uri care căutau finanţări de tip seed şi serie A, precum şi 320 start-up-uri care erau mai potrivite pentru finanţări de tip accelerare / pre-seed”, a subliniat el. 

    Fondul de investiţii susţine programul de accelerare Techcelerator, prin intermediul căruia a organizat până acum trei runde de finanţare pentru start-up-uri locale. Acceleratorul vizează companii aflate în faza Minimum Viable Product (MVP) din domenii precum fintech, securitate cibernetică, medtech, soluţii pentru transformare digitală, inclusiv aplicaţii din zonele blockchain, inteligenţă artificială (AI) sau machine learning (ML). Structura echipei, impactul pe piaţă, împreună cu tehnologia utilizată şi gradul de maturitate al produsului reprezintă alţi factori importanţi în procesul de evaluare.

     „Odată cu creşterea vizibilităţii Techcelerator, acceleratorul pe care noi îl susţinem, am observat că tot mai mulţi angel investors au devenit interesaţi să facă investiţii alături de noi. Astfel, sunt foarte mulţi angel investors, unii foarte vizibili, alţii mai puţin cunoscuţi, care vin către noi cu proiecte viabile şi care beneficiază nu numai de faptul că investiţiile sunt mai mari acolo unde intră şi ei, dar şi termenii în care se fac aceste investiţii sunt uniformi şi sunt termenii fondului”, a precizat Dan Mihăescu.

    În primul an de activitate, GapMinder a investit între 25.000 şi 150.000 de euro per companie în cele 18 start-up-uri selectate în cadrul Techcelerator anul trecut.

    „Cele aflate în faza de accelerare sunt companii mult mai tinere care învaţă şi ele foarte mult şi în paralel îşi definesc direcţia şi undeva după ce ajungem să investim în ele mai multe luni, chiar şi 150.000-200.000 de euro, dintre ei selectăm campionii în care vom investi cealaltă parte din fond, partea de seed şi serie A”, a punctat el, adăugând faptul că fondul de investiţii şi-a extins scopul şi către verticale sau industrii care pot avea succes regional, unele putând fi legate de fintech, iar altele de property tech.

    „Când îţi propui ceva şi eşti foarte concentrat, o să-i faci mult mai bine şi noi asta am vrut să facem cu trackurile din accelerare.” Un punct slab de anul trecut a fost însă nivelul scăzut de înţelegere a antreprenorilor din start-up-uri privind modul cum funcţionează relaţia cu un fond de investiţii cu capital de risc – venture capital (VC).

    „Aici sunt multe de îmbunătăţit în 2019. Este o componentă de educare şi formare a pieţei asupra căreia noi vom continua să ne concentrăm în acest an. În 2018 a trebuit să educăm foarte multe start-up-uri despre cum trebuie să interacţioneze cu un fond de investiţii, cum arată documentele care se semnează cu un fond şamd. Acum, în 2019, apar şi alte fonduri şi ele vor avea indirect acest efect – vor educa multe start-up-uri cum să-şi facă businessul mai bine, cum să interacţioneze cu un fond, cum arată documentele tipice de investiţii şi per ansamblu vom avea cu toţii o viaţă mai uşoară dacă lucrurile acestea sunt înţelese. Faptul că apar fonduri noi care sunt concentrate pe România este foarte bun pentru ecosistem.”

    Generaţia actuală de antreprenori din România începe să prindă curaj

    Mentalitatea din România, precum şi în general cea din Europa, este conservatoare în ceea ce priveşte antreprenoriatul, în condiţiile în care oamenii au dificultăţi în a-şi porni un business de teama eşecului, care la noi este penalizat, nefiind considerat o experienţă, o lecţie din care să extragă ce a fost bun şi ce a fost rău pentru a aplica la următoarea idee de afaceri.

    „Am descoperit că toată generaţia aceasta este într-o tranziţie culturală. Nu este niciun secret că în Europa eşecurile sunt penalizate, dar noi vedem acum o generaţie care începe să prindă curaj, şi acesta este în parte rolul nostru. Parte din rolul nostru este să le dăm curaj, să încerce lucruri mari. Pe unele dintre start-up-uri chiar le provocăm: dacă ei caută să obţină 500.000 de euro – şi aceasta este o discuţie reală – noi îi întrebăm: «Dacă ai primi acum 1,5 milioane de euro, ce ai face şi unde ai ajunge cu ei?». Îi provocăm permanent – noi trebuie să le dăm mult mai mult curaj”, a afirmat Dan Mihăescu, adăugând că acum rolul fondurilor de investiţii se schimbă la nivel global. „Rolul lor este de a le da curaj start-up-urilor, de a îi ajuta, de a a-ţi sufleca mânecile alături de ei şi de a identifica problemele pe care le au. Activitatea e mai puţin concentrată pe finanţare, pe structurarea financiară. Ca atare, rolul fondurilor se schimbă la nivel global, intervenind şi specializarea pe diferite domenii.”

    Fondatorul GapMinder este de părere că în următorii 2-3 ani toate fondurile care vor exista atunci pe piaţă vor avea un grad mai mare de specializare. „La noi este clar că ne uităm la proiecte care sunt deep tech, care au tehnologii precum inteligenţa artificială, machine learning, RPA, lucruri de acest tip. Şi care vor să scaleze din prima global. Dar celelalte fonduri care vor apărea este clar că nu vor putea să meargă exact pe aceleaşi drum, fiecare va încerca să se diferenţieze. Asta înseamnă că şi mai multe start-up-uri vor avea oportunităţi să fie finanţate.”

    Pe lângă educarea start-up-urilor în ceea ce înseamnă relaţia cu un fond de investiţii şi încurajarea lor, fondul de investiţii a trebuit să înveţe antreprenorii locali şi cum să interacţionize între ei şi să aibă încredere unii în alţii. „Oamenii aceia sunt parteneri într-o companie şi sunt într-o relaţie – ca într-o căsătorie de câţiva ani, după care venim şi noi. E o «relaţie» ciudată cu multe părţi implicate, unii vorbesc mai tare, unii vorbesc mai încet (…) . Am învăţat foarte mulţi oameni de genul acesta să interacţioneze între ei şi să se gândească bine ce vor să facă – dacă stai şi te gândeşti, noi le oferim celor în care investim o şansă enormă.”

    Totodată, partenerii GapMinder au fost surprinşi de faptul că mulţi dintre antreprenorii cu care au intrat în contact sunt mult mai maturi şi mai versaţi decât se aşteptau, precum şi de faptul că foarte mulţi lideri ai start-up-urilor sunt de sex feminin.

    „Dacă ne uităm la companiile în care noi am investit în accelerator, se observă că foarte multe au echipa de management formată din femei. Am fost surprinşi să vedem atâtea start-up-uri conduse de femei. Cultural se pare că noi, ca români, suntem foarte toleranţi.”

    Anul acesta, precum şi în 2020, fondul GapMinder are în plan să păstreze acelaşi ritm pentru realizarea investiţiilor şi să finanţeze suplimentar prin runde de tip follow-on companiile campioane care pot scala businessul în afara României.

    „În programul de accelerare probabil că anul acesta vom vedea din nou 300-400 de companii noi şi cred că vom ajunge în zona aceea de 8 milioane de euro finanţări în partea de seed, poate chiar mai mult, pentru că proiectele de succes evoluează foarte repede şi au nevoie de finanţare, au nevoie de acel «combustibil pentru rachete», ei au nevoie repede de combustibil şi consumă repede ca orice rachetă“.

    În prezent, partenerii GapMinder se află în discuţii cu investitori pentru a atrage capital nou, ţinta fiind ca la jumătatea anului volumul total al fondurilor să ajungă la 40 de milioane de euro. Cei şase parteneri au adus deja investitori noi în fond, suma iniţială de 26 de milioane de euro ajungând acum la aproape 35 de milioane de euro.

    Cine sunt cei doi fondatori care au pus bazele GapMinder?

    CV Dan Mihăescu

    Dan Mihăescu şi-a început cariera în domeniul telecom şi al consultanţei de business încă din 1995, când a fost senior project manager în cadrul Logic Telecom SA, iar ulterior, în perioada iulie 1997 – octombrie 1997, a fost consultant senior în telecom în cadrul INTRADOS International Management Group (companie de consultanţă care a participat în diverse programe USAID şi USTDA în România). Din ianuarie 1998 şi până în ianuarie 2002 a lucrat în cadrul GTS România, întâi pe poziţia de consultant senior pe dezvoltare de business, timp de un an, preluând apoi funcţia de country manager. Între februarie 2002 şi ianuarie 2003 a fost country manager pentru România în cadrul KpnQwest, după care s-a întors la GTS pe poziţia de CEO, pe care a ocupat-o până în noiembrie 2011. Din mai 2012 şi până în iulie 2015 el s-a ocupat de partea de M&A (mergers and acquisitions) în cadrul UPC România. Între timp, în noiembrie 2013, Dan Mihăescu a devenit lead şi cofondator pentru INSEAD Alumni Romania Start-up & Investment Club, poziţie pe care o ocupă şi în prezent. După ce a plecat din cadrul UPC România, el s-a alăturat echipei Microsoft România pe poziţia de DX lead / director de tehnologie şi dezvoltare. Apoi în octombrie 2016 a pus bazele GapMinder Advisors alături de Sergiu Roşca, iar din decembrie 2017 este partener fondator în cadrul GapMinder Venture Partners.

    CV Sergiu Roşca

    În ianuarie 2002 a pus bazele propriei case de avocatură, Roşca Law Office, unde încă activează, iar în 2016 i s-a alăturat lui Dan Mihăescu în proiectul GapMinder, fiind managing partner în cadrul GapMinder Advisors şi apoi partener fondator în cadrul GapMinder Venture Partners din decembrie 2017 şi până în prezent. 

  • România, prinsă la mijloc în disputa dintre cele două mari puteri ale lumii: SUA încalcă tratatul INF prin sistemul balistic de la Deveselu

    Ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov, i-a prezentat sâmbătă preşedintelui Vladimir Putin situaţia Tratatului Forţelor Nucleare Intermediare (INF), în contextul deciziei SUA de retragere din acest acord.

    “Referitor la Tratatul Forţelor Nucleare Intermediare, după cum ştiţi, este în vigoare din anul 1988 şi avea un termen nedeterminat. Conform informaţiilor pe care le avem la dispoziţie, Statele Unite au început să încalce acest Tratat din anul 1999, când au început să testeze drone militare care au caracteristici similare cu cele ale rachetelor terestre de croazieră interzise prin Tratat. Statele Unite au continuat acţiunile, folosind rachete balistice pentru testarea sistemului de apărare antirachetă, iar în anul 2014 au început instalarea în Europa a sistemelor cu lansare verticală Mk 41. Aceste sisteme sunt compatibile total cu rachetele Tomahawk cu rază medie de acţiune”, i-a spus Serghei Lavrov lui Vladimir Putin, potrivit stenogramei conversaţiei, postată pe site-ul Ministerului rus de Externe.

    “Sunt încălcări clare ale Tratatului INF”, a constatat preşedintele Vladimir Putin.

    Citiţ mai mult pe mediafax.ro.