Înainte de orice, o să-i recomand cititoarei mele să îşi verifice tastatura computerului, care are tendinţa de a plasa virgule aiurea în text. Pe urmă o să spun că da, fundamental, sunt un pesimist, dar că eu consider acestea drept o calitate – destul de des necazurile m-au prins pregătit. Iar lipsa unei „cochilii”, a unei enclave sociale – doar o anumită zonă pe care o frecventez, doar un grup de amici – care să mă înconjoare cu iluzii şi nu cu realitate, plus minunata calitate de pieton, mi-au permis să văd mereu lucrurile mai clar.
Dar sunt binevoitor şi caut, uite, motive care să îmi crească nivelul de fericire, aşa cum îmi recomandă cititoarea mea. Unde poţi căuta fericirea, dacă nu pe Google? Caut, aşadar, „România este pe primul loc” (fericirea mea are ambiţii modeste), iar motorul de căutare îmi răspunde „la creşterea volumului de vînzări din retail în martie” (?), la recomandări judiciare primite de la OLAF (parcă – parcă), „la creştere economică în Europa” – zice premierul (procentele nu sunt totul în lumea asta, zic eu), „în lume la scumpirea litrului de benzină”, „în Europa la decesele cauzate de cancerul de col uterin”, „în topul ţărilor cu risc de sărăcie în rîndul copiilor”, „în Europa la apă poluată”, „la accidente mortale de circulaţie”. După două pagini de fericire gugălească zic că îmi ajunge şi renunţ să mai caut, aşa cum îmi propusesem, şi „Romînia este pe ultimul loc…”.
Mă îndrept spre pagina colegilor de la Ziarul Financiar, care mă informează „Cum arată economia judeţului Mureş, unde fabricile care angajau mii de oameni au fost vândute la fier vechi sau transformate în hipermarketuri”, dar şi că „Fermierii pierd 100 milioane de euro pentru că jumătate din grâu va ajunge hrană pentru animale”. Nu prea merge nici aici, aşa că trec la agenţia Mediafax, care mă anunţă – şi asta chiar mă bucură – că Guvernul vrea să sporească cu 40% numărul IMM, până în 2020. Şi a pus la punct o strategie care ar trebui să creeze 200.000 de noi companii.
Mulţumirea îmi piere brusc cînd citesc domeniile strategice, în ordinea importanţei – industria alimentară, fabricarea produselor textile, tăbăcirea şi finisarea pieilor; fabricarea articolelor de voiaj şi marochinărie, harnaşamentelor şi încălţămintei; prepararea şi vopsirea blănurilor, fabricarea produselor farmaceutice de bază şi a preparatelor farmaceutice, fabricarea altor produse din minerale nemetalice, industria construcţiilor metalice şi a produselor din metal, exclusiv maşini, utilaje şi instalaţii, fabricarea echipamentelor electrice, alte activităţi industriale.
Industria alimentară ca industria alimentară, dar lohnul, din nou? Tăbăcirea pieilor? Harnaşamente? Ce produse farmaceutice? Dar o Vale a Siliciului n-ar fi mai bună? Întreb asta pentru că ceea ce s-ar putea asimila cunoscuţilor „softişti romîni” în dulcele limbaj de lemn guvernamental, adică „servicii în tehnologia informaţiei” se pierd undeva între „activităţi de editare muzicală” şi „arhitectură şi inginerie”. Şi cred că nişte funcţionari guvernamentali au mai bifat un punct pe lista de făcut nimic, fără să le pese şi fără să gândească. Harnaşamente, ha?
Pentru ca ţara asta să depăşească clasamentele acelea nefericite de pe Google, iar în Mureş să crească înapoi fabicile, ar trebui ca în primul rând funcţionarii guvernamentali să facă treabă, ar trebui ca o bună parte din societate să iasă din bula de „je-m’en fichisme” în care s-a refugiat şi de unde priveşte superior; are nevoie de PIB, creativitate şi inteligenţă şi nu de un program guvernamental de sprijinit producţia de harnaşamente.
Cred că nimeni nu a ştiut să arate lumea, cea reală, fără măşti, mai bine decât Pieter Bruegel cel Bătrân.
