BusinessMagazin

Tag: ocazie

  • Şi-a început cariera la 6 ani, iar astăzi este moştenitorul unui brand important de haine

    Moştenitorul brandului Stefanel a decis să facă turul Europei cu ocazia lansării noii colecţii.

    „Ce am învăţat de la tatăl meu şi încerc mereu să aplic este să fiu mereu prezent pe piaţă – în retailul de fashion nu poţi să faci ce îţi doreşti tu şi să te aştepţi ca oamenii să adere la acel lucru. Trebuie să înţelegi clienţii, să mergi pe străzi, să urmăreşti cum se îmbracă oamenii, cum lucrează, trebuie să fii mereu curios, dintr-un birou nu poţi să înţelegi lumea din jurul tău, în special în lumea asta în care există magazine, clienţi, unde totul este mai rapid şi în care acum apare un nou brand, iar după şase luni va apărea un altul“, spune Carlo Stefanel, şef al departamentului global de vânzări al retailerului de fashion Stefanel şi fiul lui Giuseppe Stefanel, preşedintele grupului.

    Curiozitatea şi pulsul fashionului direct de pe străzile ţărilor pe care sunt răspândite magazinele retailerului italian l-au adus pe Carlo Stefanel în România, odată cu lansarea noii colecţii a mărcii. Cu o săptămână în urmă a fost în Portugalia, în următoarea va fi în Germania şi, deşi, locuieşte în prezent în Italia, în apropiere de Veneţia, cele câteva cuvinte în română cu care îşi începe discursul trădează experienţa sa anterioară, de country manager al Stefanel România.

    Mai în glumă, mai în serios, tânărul manager spune că şi-a început cariera la Stefanel de la vârsta de şase ani, fiind în permanent contact cu afacerile tatălui său, începute de bunicul său prin producţia de stofe, în 1959. La scurt timp după ce şi-a terminat studiile în Economie în cadrul Universităţii Comerciale Luigi Bocconi, a început să lucreze în departamentul de contabilitate al companiei.

    „Tatăl meu considera că înainte de toate trebuie să înveţi să lucrezi cu cifrele“, îşi aminteşte el. După şase luni petrecute în acest departament, a ajuns director general al Stefanel România, ca urmare a părăsirii funcţiei de către directorul anterior al companiei. Astfel, în 2009, la 23 de ani, Carlo Stefanel a preluat conducerea celor 12 magazine Stefanel din România. „Era ianuarie, ningea, totul era gri, eram puţin speriat, mai ales pentru că am venit pentru o problemă pe care nu am reuşit să o rezolvăm din Italia. După o vreme m-am familiarizat cu limba română, mi-am făcut prieteni aici, iar apoi am încercat să mă bucur de Bucureşti şi de România, la final fiind chiar trist că părăsesc ţara.“ Sub cârma lui, marca a trecut de la segmentul mediu la cel premium ca parte a unei strategii globale, în această reorganizare intrând şi închiderea unor magazine precum cel din Plaza România, ori din Auchan Titan, care funcţiona în sistem de outlet. „Nu vrem să producem pentru mase, nu vrem să ajungem la 20 de magazine. Dacă avem zece magazine bine poziţionate, ne-am atins targetul pe România“, explica Giuseppe Stefanel la vremea respectivă.

    După un an şi jumătate în România, Carlo Stefanel a plecat în Turcia, unde a ocupat aceeaşi funcţie pentru încă şase luni, iar apoi s-a întors în Italia, unde a avut în responsabilitate administrarea liniei de îmbrăcăminte pentru bărbaţi. Următorul pas a fost managementul celor 25 de magazine outlet ale Stefanel, de unde a evoluat în actuala sa funcţie, unde are în responsabilitate întregul departament de vânzări al companiei. Potrivit lui Carlo Stefanel, România este a cincea ţară pentru marcă, după Italia, Germania şi Austria, Turcia şi Polonia. „Suntem mulţumiţi de rezultatele de aici, avem o bază de clienţi loiali, pentru care Stefanel nu este doar un magazin, ci şi un loc în care ies, oamenii de aici apreciază calitatea şi stilul unui singur articol de îmbrăcăminte.“ Compania a înregistrat anul trecut o cifră de afaceri de 5,5 milioane de euro – nivel similar cu cel atins înainte de sosirea crizei –, iar Stefanel previzionează o creştere de aproximativ un milion de euro pentru anul acesta, mai cu seamă datorită deschiderii a trei noi magazine, care s-au adăugat reţelei de 10 magazine existente.

    Investiţiile în magazinele din Cluj-Napoca, în cadrul Iulius Mall, pe o arteră principală din Sibiu şi în cadrul Mega Mall se situează între 60.000 şi 100.000 de euro, potrivit lui Stefanel. Chiar dacă îi plac magazinele stradale, spune că shoppingul în lume funcţionează în continuare mai bine în centrele comerciale. „Există câteva ţări, precum Italia şi Germania, unde oamenilor le place să meargă la magazinele stradale – dar acest lucru este condiţionat de vreme, de străzi ori de alte aspecte.“ Nu exclud creşterea pe acest segment în România în viitor. „Nu ştiu dacă Centrul Vechi va dezvolta zona de shopping, dar, dacă aşa ceva se va întâmpla, suntem deschişi şi pregătiţi să deschidem magazine şi acolo.“

  • Isărescu despre leul greu: Motto-ul din 2005 a fost “nimeni nu pierde, nimeni nu câştigă, totul se simplică”. Am trecut mult mai uşor prin criză cu leul greu

    Alte declaraţii ale lui Mugur Isărescu:

    “În 2005, economia se despărţea de o lungă perioadă inflaţionistă. Aveam o premisă bună pentru denominare. La un deceniu distanţă, constatăm că per total, inflaţia a scăzut, leul a dobândit valori normale. Trebuie să mărturisesc că după zece ani, conducerea BNR a trecut mult mai uşor prin criză cu leul greul”, a afirmat Isărescu.

    “Trecerea la noul leu, chiar dacă a avut anumite costuri, a fost amortizată. După zece ani, putem facem un bilanţ. Acţiunea de atunci a fost bine pregătită şi în final a fost o acţiune de succes.”

    “Anxietăţile din 2005 au însemnat un risc. Trebuie să le luăm în considerare.”

    “Simbolul leului nou înseamnă în prezent o monedă de încredere. Leul rezistă, aceasta încredere trece dincolo de raţional.”

    “Avem economisiri dominante în lei, iar în ultimă vreme avem şi împrumuturi care tind să devină dominante în moneda naţională.”

  • Noi exerciţii militare ruseşti la Sankt-Petersburg – Putin: “E o bună ocazie de a arăta adevăratul potenţial al Rusiei”

    Numeroase exerciţii militare şi prezentări de armamente maritime-militare au loc în aceste zile, la Sankt-Petersburg (Rusia).

    “Sankt Petersburg este considerat pe drept unul dintre principalele centre ale industriei maritime ruseşti şi o sursă reală de forţă de muncă pentru forţele navale din Rusia. Este o bună oportunitate pentru a demonstra care este adevăratul potenţial al Rusiei”, a declarat Vladimir Putin

    IMAGINI DE LA EXERCIŢIILE MILITARE DE LA SANKT-PETERSBURG

  • Cât câştigau actorii din “Seinfeld” pentru fiecare replică rostită

    O analiză realizată cu ocazia aniversării a 25 de ani de la primul episod al popularului serial de comedie “Seinfeld” scoate la iveală sumele fabuloase câştigate de protagoniştii sitcom-ului, în frunte cu Jerry Seinfeld.

    În ciuda profitului de circa 200 de milioane de dolari obţinut de “Seinfeld” pentru fiecare sezon în parte, costurile pentru producerea episoadelor se situau la cel mai ridicat nivel din televiziune la vremea respectivă.

    Potrivit unor surse citate de presa americană mai multe companii se află în negocieri avansate ce vizează posibilitatea de a difuza toate cele 180 de episoade ale serialului “Seinfeld” pe un serviciu de streaming online. În urma acestei tranzacţii, producătorii serialului ar putea obţine alte câteva sute de milioane de dolari.

    CÂT AU CÂŞTIGAT, PENTRU FIECARE REPLICĂ ÎN PARTE, ACTORII DIN SEINFELD

  • STUDIU: Peste 500 de copii, înregistraţi ca acţionari în România. Care sunt afacerile unde au acţiuni

    Peste 500 de copii au fost înregistraţi ca acţionari, în perioada 2009-2014, cei mai mulţi în afaceri din comerţ, hoteluri şi restaurante, precum şi în construcţii şi transport, potrivit unei analize realizate de agenţia KeysFin şi prezentate cu ocazia zilei de 1 Iunie.

    Din datele de la Registrul Comerţului, analizate de economiştii de la agenţia KeysFin, rezultă că, în intervalul 2009-2014, 556 de minori au fost înregistraţi oficial ca acţionari la 153 de firme din diverse domenii de activitate.

    Din analiza KeysFin rezultă că numărul copiilor implicaţi în afaceri a crescut exponenţial, de la 25 înregistraţi în 2009, la 32 în 2012 şi 77 în 2013.

    LISTA TIPURILOR DE AFACERI ÎN CARE COPIII SUNT ACŢIONARI ÎN ROMÂNIA

  • Alcatel-Lucent investeşte 200.000 de euro într-un laborator LTE în cadrul Universităţii Politehnica din Timişoara

    Acest proiect este parte a unei colaborări de peste 20 de ani între Alcatel-Lucent şi Universităţile din Timişoara, prin intermediul cărora studenţilor li se oferă acces la cursuri şi tehnologii aliniate tendinţelor actuale.

     „Odată cu deschiderea Laboratorului LTE din cadrul Universităţii Politehnica din Timişoara şi având acces la cele mai noi echipamente şi tehnologii, studenţilor şi profesorilor li se oferă oportunităţi de dezvoltare în linie cu cerinţele pieţei de telecomunicaţii”, declară Eugen Şerbănescu, Director General Alcatel-Lucent România.  

     Laboratorul LTE din cadrul Universităţii Politehnica din Timişoara a fost conceput ca un spaţiu educaţional ce va fi folosit de către cei care studiază principiile de comunicaţii mobile cu accent pe principiile generale de funcţionare a standardului LTE 4G, precum şi studenţii care urmează cursul de Reţele Metropolitane LTE. Laboratorul este dotat cu o platformă completă ce le va oferi studenţilor ocazia să experimenteze toate principiile de funcţionare reale ale standardului.
     

  • Directorul de resurse umane al Porsche Inter Auto: Trebuie să folosim pe scară cât mai largă calităţile femeii

    “Nu cred în discriminarea de gen, dar, în scenariul în care femeile ar ocupa două fotolii manageriale din trei, faţă de unul din trei în prezent, luând în considerare schimbările de mentalitate pe care fiecare generaţie nouă le aduce, creşterea numărului de femei în poziţiile de conducere ar putea exprima nevoia societăţii de a «folosi» pe o scară din ce în ce mai largă, calităţile femeii. Probabil este o fază a evoluţiei, de a aduce liniştea, echilibrul şi frumosul în toate aspectele vieţii.“

    Între responsabilităţile sale se numără asigurarea unei structuri optime de personal, managemen-tul performanţei cu accent pe sistemul de educaţie şi de evaluare, crearea şi punerea în practică a programelor de dezvoltare profesională, administrarea pachetelor de beneficii şi compensaţii, comunicarea internă, dezvoltarea culturii organizaţionale şi derularea de proiecte strategice alături de managementul general şi de Porsche Salzburg.

    Ocupă această funcţie de aproape trei ani, anterior fiind, vreme de cinci ani (2007-2012), controlling & business analist în cadrul aceleiaşi companii. Înainte de această funcţie a fost asistent director la Volkswagen Autovehicule Comerciale (2006-2007) şi economist (2005-2006) .

    Andreea Baciu spune că în orice moment caută să înveţe ceva nou, caută în fiecare situaţie şansa, oportunitatea de a evolua şi este conştientă că orice asemenea ocazie vine la pachet cu provocări. „Până la urmă, viaţa îţi aduce în faţă o succesiune de clipe plăcute sau mai puţin plăcute, important e cum te poziţionezi, ce atitudine adopţi în fiecare ocazie şi ce înveţi din ceea ce ţi se întâmplă. Îmi vine în minte o replică celebră după care mă ghidez: «Life is like a box of chocolates, you never know what you’re gonna get». 
Dar, esenţialmente, dacă viaţa e o cutie de bomboane de ciocolată, ceva bun tot trebuie să fie în fiecare dintre ele“.

  • Directorul de resurse umane al Porsche Inter Auto: Trebuie să folosim pe scară cât mai largă calităţile femeii

    “Nu cred în discriminarea de gen, dar, în scenariul în care femeile ar ocupa două fotolii manageriale din trei, faţă de unul din trei în prezent, luând în considerare schimbările de mentalitate pe care fiecare generaţie nouă le aduce, creşterea numărului de femei în poziţiile de conducere ar putea exprima nevoia societăţii de a «folosi» pe o scară din ce în ce mai largă, calităţile femeii. Probabil este o fază a evoluţiei, de a aduce liniştea, echilibrul şi frumosul în toate aspectele vieţii.“

    Între responsabilităţile sale se numără asigurarea unei structuri optime de personal, managemen-tul performanţei cu accent pe sistemul de educaţie şi de evaluare, crearea şi punerea în practică a programelor de dezvoltare profesională, administrarea pachetelor de beneficii şi compensaţii, comunicarea internă, dezvoltarea culturii organizaţionale şi derularea de proiecte strategice alături de managementul general şi de Porsche Salzburg.

    Ocupă această funcţie de aproape trei ani, anterior fiind, vreme de cinci ani (2007-2012), controlling & business analist în cadrul aceleiaşi companii. Înainte de această funcţie a fost asistent director la Volkswagen Autovehicule Comerciale (2006-2007) şi economist (2005-2006) .

    Andreea Baciu spune că în orice moment caută să înveţe ceva nou, caută în fiecare situaţie şansa, oportunitatea de a evolua şi este conştientă că orice asemenea ocazie vine la pachet cu provocări. „Până la urmă, viaţa îţi aduce în faţă o succesiune de clipe plăcute sau mai puţin plăcute, important e cum te poziţionezi, ce atitudine adopţi în fiecare ocazie şi ce înveţi din ceea ce ţi se întâmplă. Îmi vine în minte o replică celebră după care mă ghidez: «Life is like a box of chocolates, you never know what you’re gonna get». 
Dar, esenţialmente, dacă viaţa e o cutie de bomboane de ciocolată, ceva bun tot trebuie să fie în fiecare dintre ele“.

  • Topul celor mai nefericite bonusuri acordate de companii angajaţilor performanţi

    Angajaţii sunt de multe ori tentaţi să muncească mai mult decât li se cere, în speranţa că vor fi recompensaţi pentru entuziasmul. Din păcate pentru ei, acesta lucru nu se întâmplă întotdeauna.

    Ce se întâmplă atunci când bonusul primit este inutil, uneori chiar jignitor? Cei de la Quora au realizat o listă a celor mai proaste recompense primite de angajaţii merituoşi.

    David Hood, angajat al unei case de îngrijire, a beneficiat de o adevărată “serie” de bonusuri, unul mai inutil decât celălalt. “Într-un an am primit şuncă. Eu nu mănânc şuncă, iar cei mai mulţi colegi ai mei sunt evrei”, povesteşte Hood. “Cu altă ocazie, am primit un tricou cu sigla firmei, dar care avea cu patru numere mai mult decât măsura mea. Am mai primit şi o scrisoare din partea şefului meu în care mi-a greşit numele de mai multe ori, numindu-mă Danny. A fost ciudat, pentru că lucram de mulţi ani acolo şi eram doar câţiva angajaţi.” Povestea lui Hood nu se termină, însă, aici: “Am primit, cu ocazia sărbătorilor, un cupon pentru o masă gratis la cantina instituţiei la care chiar eu eram bucătar. A fost stupid, pentru că angajaţii oricum nu îşi plătesc mesele. Cel mai rău a fost însă când am primit un card de benzină în valoare de 15$ valabil la o benzinărie care era închisă de şase luni”, mai povesteşte bărbatul.

    Steve Johnson, lucrător în cadrul unei baze militare americane, era obişnuit să primească în fiecare an un curcan drept bonus pentru sărbători. “Am trecut apoi în subordinea celor mai zgârgiţi oameni pe care i-am întâlnit. Primul an, de Crăciun, am primit doar o poză cu un curcan. A fost penibil. Anul următor, n-am mai primit nimic.”

    Jay Bazzinoti, un tânăr angajat în Boston, s-a bucurat atunci când a primit din partea conducerii un plic pe care scria “Bonus pentru munca depusă”. Bucuria sa nu a durat însă mult: când a deschis plicul, Bazzinoti a găsit numai cupoane cu valoare de câţiva dolari trimise de la sediul central din California. “Evident, nu am avut ce să fac cu ele în Boston”, povesteşte Bazzinoti.

    Poate cel mai amuzant exemplu este cel al lui Andy Warwick, un traducător care avea sarcina de a scrie cursuri de engleză pentru angajatorul său. Cu ocazia sărbătorilor, el a primit prin poştă un discount de 20% la cursurile scrise chiar de el. “Poate angajaţii chinezi s-au bucurat de bonus, dar în cazul meu a fost chiar stupid”, comentează Warwick.

    Corrie Hausman, îşi aminteşte de anii petrecuţi în retail, când în loc de bonus compania trimitea o cutie cu 5-6 prăjituri ce trebuiau împărţite între la 25 de oameni. “Partea cea mai bună? Prăjiturile ajungeau de cele mai multe ori zdrobite la birou”, spune Hausman.

  • Construcţia magistralei de metrou din Timişoara ar putea începe în 2015: linia are opt kilometri şi leagă centrul de aeroport

    Construcţia unei magistrale de metroul în Timişoara, cel mai mare oraş din vestul ţării, ar putea începe în 2015 şi ar urma să lege centrul oraşului de aeroport, conform autorităţilor locale.

    Primarul Timişoarei, Nicolae Robu, a declarat că a decis realizarea unei linii de metrou cu o lungime de 8 kilometri, care să lege centrul oraşului de aeroport. Proiectul urmează să intre în planul de buget pentru perioada 2014-2020, sursa de finanţare nefiind încă cunoscută, relatează Timiş Online.

    „Asta e soluţia – liniile de cale ferată trebuie să fie duse în subteran, şi cu această ocazie sigur că se va realiza şi o conexiune tip metrou între câteva puncte cheie ale oraşului nostru: Gara de Nord, zona mall, Gara de Est, aeroportul, toate pot ajunge să fie legate şi se va putea face repede şi la preţuri convenabile aşa ceva. Sunt acele utilaje cârtiţă care străpung munţii, merg pe sub mări, pe unde vrei”, a spus Robu, în vara anului trecut.

    Linia de metrou va porni de la Gara de Nord, va ajunge la Gara de Est şi se va termina la Aeroportul Internaţional Timişoara. Aeroportul din Timişoara a raportat în 2013 un trafic de circa 750.000 de pasageri, cu jumătate de milion mai puţin faţă de nivelul din urmă cu doi ani. Din traficul total, 340.000 de pasageri au zburat cu Wizz Air şi 100.000 cu Carpatair. „O conjunctură nefavorabilă pentru aeroport a constituit-o declinul volumului de trafic al companiei Carpatair în România, ceea ce a afectat negativ volumul de pasageri şi veniturile aeroportuare, în condiţiile în care Timişoara reprezenta în trecut baza de operare a companiei aeriene”, se arată într-un document al aeroportului „Traian Vuia”.

    Metroul din Timişoara ar putea avea cinci staţii: Gara de Nord, Iulius Mall, Gara de Est, Grădina Zoologică, Aeroport, a declarat pentru gândul Nicolae Robu, primarul oraşului Timişoara. Acesta spune că soluţia mutării transportului urban în subteran este singura soluţie viabilă pentru oraş.

    „Municipiul Timişoara este rupt în două la ora actuală de liniile de tren. Situaţia creează mari disfuncţii, întrucât numărul de traversări ale acestor linii este foarte redus –două subtraversări şi două treceri la nivel- sensibil mai redus chiar decât numărul trecerilor peste Bega, la rândul lor departe de a fi suficiente”, arată Nicolae Robu. Acesta spune că are trei soluţii pentru rezolvarea problemei transportului în Timişoara: ridicarea liniilor de tren pe estacadă, mutarea liniilor de tren în afara oraşului sau ducerea liniilor de tren în subteran.Edilul arată că Primăria Timişoara a realizat o analiză din perspectivă tehnică, economică, estetică, funcţională, dar şi din punct de vedere al dezvoltării urbane , iar concluzia acestei analize este că  transportul subteran este „soluţia optimă” pentru transport pentru Timişoara, conform gândul.

    Judeţul Timiş, cel mai mare judeţ al României din punctul de ve­de­re al suprafeţei, a devenit în ul­ti­mii ani „kilometrul zero“ al in­dus­triei de componente auto din Româ­nia, atrăgând giganţi precum Con­tinental, Delphi Packard sau TRW Automo­tive, care fac fiecare în această re­giune afaceri de peste un miliard de lei, arată o analiză a Ziarului Financiar. Cele peste 19.000 de companii active în judeţul Timiş au avut afaceri de 8,8 mld. euro în 2012 şi aproape 200.000 de anga­jaţi, arată datele de la Registrul Co­mer­ţu­lui. Astfel, ca valoare a rulaje­lor rea­li­za­te de companiile din judeţ, Timi­şul se află pe po­ziţia a patra în Ro­mâ­nia, după Bucu­reşti, Ilfov şi Argeş. Potrivit ZF, fabricile producătoare de compo­nen­te auto (Delphi, Continental, TRW, Krom­berg& Schubert) şi cele de com­po­nen­te electronice (Flextronics) sau electro­cas­nice (Zoppas) domină topul an­ga­jato­ri­lor din judeţul Timiş, unde unu din trei lo­cu­i­tori are un loc de mun­că, iar şomajul este de doar 1,5%, arată datele centra­li­zate de ZF pe baza infor­ma­ţiilor de la In­spec­ţia Muncii, INS şi Agen­ţia Na­ţio­nală pen­tru Ocuparea For­ţei de Muncă. Aproape 215.000 de locuitori ai Ti­mi­şului au statut de salariat (adică 31% din to­talul populaţiei), situaţie care este mult mai bună decât în restul ţării, unde ra­ta populaţiei care lucrează este de 21%.