BusinessMagazin

Tag: obligatiuni

  • Apple vrea să atragă 2,8 miliarde euro printr-o emisiune de obligaţiuni

    Producătorul iPhone pune astfel în practică un plan stabilit la începutul acestui an, pentru vânzarea de obligaţiuni în alte monede decât dolarul, relatează MarketWatch.

    Potrivit Wall Street Journal, emisiunea de obligaţiuni pe termen de 8 ani va oferi investitorilor un randfament de circa 1,1%, iar cea cu maturitate de 12 ani un randament de aproximativ 1,7%.

    Aceste randamente vor fi cele mai reduse plătite vreodată pentru obligaţiuni denominate în euro emise de companii, cu maturităţi similare, ceea ce reflectă încrederea că obligaţiunile Apple reprezintă un plasament sigur, conform datelor Dealogic.

    Apple a mandatat Deutsche Bank şi Goldman Sachs să efectueze plasamentul.

    Companiile americane au accelerat în ultimele luni programele de vânzări de obligaţiuni pe pieţele din Europa, profitând de costurile în scădere. De la începutul anului, firmele americane au vândut titluri în euro în valoare de 51,5 miliarde (64,5 miliarde dolari), cea mai mare sumă din primele zece luni ale unui an din 2008, potrivit datelor Dealogic.

    Precedentele emisiuni de obligaţiuni ale Apple au avut valori considerabile, de 17 miliarde dolari, respectiv 12 miliarde dolari. Investitorii au subscris titluri în valoare totală de circa 100 miliarde de dolari la cele două emisiuni, care au avut loc în 2012 şi 2013.

    Maturităţile au variat între 3 şi 30 de ani, dobânda plătită de Apple fiind de 1,068% pentru titlurile pe 3 ani şi de 4,483% pentru cele pe 30 de ani, puţin peste randamentul oferit de Trezoreria SUA pentru obligaţiunile similare la acea dată. Fondurile obţinute au fost folosite pentru plata programelor Apple de răscumpărare de acţiuni şi a dividendelor.

  • Apple ar putea lansa o nouă emisiune de obligaţiuni, parţial în euro

    Apple a mandatat băncile Deutsche Bank şi Goldman Sachs să organizeze o întâlnire cu investitorii în cursul zilei de luni, plasamentul de titluri urmând să fie lansat probabil săptămâna viitoare, conform surselor citate.

    Analiştii CreditSights estimau în aprilie că Apple ar putea emite anul acesta obligaţiuni în altă monedă decât dolarul american în valoare de până la 5 miliarde dolari.

    Companiile americane au accelerat în ultimele luni programele de vânzări de obligaţiuni pe pieţele din Europa, profitând de costurile în scădere. De la începutul anului, firmele americane au vândut titluri în euro în valoare de 51,5 miliarde (64,5 miliarde dolari), cea mai mare sumă din primele zece luni ale unui an din 2008, potrivit datelor Dealogic.

    Precedentele emisiuni de obligaţiuni ale Apple au avut valori considerabile, de 17 miliarde dolari, respectiv 12 miliarde dolari. Investitorii au subscris titluri în valoare totală de circa 100 miliarde de dolari la cele două emisiuni, care au avut loc în 2012 şi 2013.

    Maturităţile au variat între 3 şi 30 de ani, dobânda plătită de Apple fiind de 1,068% pentru titlurile pe 3 ani şi de 4,483% pentru cele pe 30 de ani, puţin peste randamentul oferit de Trezoreria SUA pentru obligaţiunile similare la acea dată. Fondurile obţinute au fost folosite pentru plata programelor Apple de răscumpărare de acţiuni şi a dividendelor.

    Moody’s acordă Apple calificativul “Aa1”, iar S&P ratingul “AA+”.

  • Veşti bune pentru economia SUA

    Ştirile nu i-au bucurat însă şi pe investitorii în acţiuni: indicele Dow Jones a pierdut 0,2% în ziua anunţării lor, iar S&P 500 a stagnat, explicaţia fiind că o ameliorare notabilă a economiei exclude prelungirea programului Rezervei Federale de tipărire de bani, program care până acum a încurajat în special speculaţiile la burse.

    Janet Yellen, şefa Fed, a invocat redresarea economiei şi a pieţei muncii spre a anunţa continuarea reducerii achiziţiilor de obligaţiuni de la 35 la 25 mld. dolari pe lună, urmând ca programul de stimulare monetară să ia sfârşit în octombrie.

    În acelaşi timp, Yellen a atras atenţia că deşi rataă şomajului s-a redus constant, piaţa muncii are însă probleme de alt gen. Aceste probleme, discutate de şefa Fed la audierea din Congres din cursul lunii iulie, se referă la stagnarea ritmului de majorare a salariilor, la faptul că mulţi angajaţi cu normă parţială nu reuşesc să-şi găsească slujbe cu normă întreagă şi la proporţia mare a şomerilor care nu au avut de lucru timp de peste şase luni, cu efect negativ asupra viitoarei lor eligibilităţi în ochii angajatorilor.

  • Unde merg banii fondurilor de pensii

    În prezent, administratorii fondurilor de pensii pot investi până la 70% din valoarea activelor unui fond în titluri de stat, până la 30% în obligaţiuni şi alte valori mobiliare emise de autorităţile administraţiei publice locale sau din UE şi până la 50% în valori mobiliare tranzacţionate pe pieţe reglementate şi supravegheate din România sau din UE.

    Conform ASF, fondurile de pensii private au investiţii de 2,73 mld. lei în companii listate la BVB. La sfârşitul lunii iunie, fondurile de pensii private obligatorii (pilonul II) şi facultative (pilonul III) aveau în total active nete în administrare în valoare totală de aproape 17,5 mld. lei (4 mld. euro).

    În acelaşi timp, confederaţia sindicală Cartel Alfa a cerut guvernului să legifereze ca participanţii la fondurile private de pensii să aibă garantat un randament care să acopere măcar contribuţiile plătite de salariaţi la pensiile private. Satisfacerea unei astfel de cereri ar însemna evident o limitare a gradului de risc al plasamentelor făcute de fondurile de pensii, în condiţiile în care plasamentele cu cel mai scăzut grad de risc sunt titlurile de stat.

    Guvernul intenţionează să modifice legislaţia, în acord cu Comisia Europeană şi FMI, astfel încât fondurile de pensii private să fie stimulate să-şi diversifice plasamentele de la titluri de stat spre piaţa de capital. Premierul Victor Ponta a anunţat recent că a optat pentru această variantă în locul naţionalizării parţiale sau totale a fondurilor de pensii private, după exemplul Poloniei sau al Ungariei.

    Ultimele două scrisori de intenţie convenite cu FMI şi Comisia Europeană, din noiembrie 2013 şi februarie 2014, menţionează planul unei analize a impactului fondurilor de pensii private obligatorii (pilonul II) în “sustenabilitatea şi adecvarea sistemului de pensii şi asupra dezvoltării pieţei de capital”, plan ce ar putea cuprinde “opţiuni de reducere într-un mod neutru pentru buget a poverii fiscale” reprezentate de contribuţiile virate la pilonul II.

  • Buni de plată pentru o bancă în faliment: soluţia austriacă

    În loc de declararea insolvenţei, de natură să afecteze deţinători de obligaţiuni ale băncii garantate de stat şi cu prioritate la plată în valoare de 11 mld. euro, statul a ales să impună pierderi deţinătorilor de obligaţiuni fără prioritate la plată, dar tot garantate în prealabil de stat, în valoare de 890 mil. euro, ba chiar şi foştilor acţionari, cum e cazul băncii germane BayernLB.

    Soluţia în cazul Hypo Alpe Adria impune, în premieră europeană, ca investitorii să suporte o pierdere de 100% din creanţele lor în raport cu o instituţie afectată de criză, după ce în cazul statului grec pierderile asumate de creditorii privaţi ai acestuia au fost parţiale, iar în cazul Ciprului s-a optat pentru aruncarea poverii pe umerii depunătorilor, ca să nu mai fie salvate băncile cu bani publici.

    Cazul băncii austriece intervine în contextul în care guvernul Germaniei a aprobat un proiect de lege care, tot pentru a scuti contribuabilii de a plăti iarăşi salvarea băncilor, obligă creditorii să susţină începând din 2015 băncile aflate în dificultate, proiect ce face parte din legislaţia privind uniunea bancară europeană.

  • Tiparniţa de bani a SUA se pregăteşte să ia o pauză

    Este a cincea reducere progresivă din decembrie încoace a programului de relaxare monetară cantitativă derulat de Fed, reducere care, dacă va continua în acelaşi ritm, se va încheia complet în toamnă. Rezerva Federală a început să scadă cu câte 10 mld. dolari lunar ritmul cumpărărilor de obligaţiuni din decembrie 2013 de la nivelul iniţial de 85 mld. dolari, cu scopul de a dezobişnui de stimulentul monetar economia americană şi mai ales pieţele financiare, care au beneficiat aproape constant de programe de relaxare monetară cantitativă din 2008 încoace. Rezultatul concret al acestor programe a fost că totalul activelor deţinute de Fed s-a umflat de la mai puţin de 1.000 mld. dolari în 2008 la peste 4.000 mld. dolari în prezent, iar indicii bursieri au bătut record după record – indicele Dow Jones, de pildă, a crescut numai anul trecut cu 26%, cea mai mare creştere în 18 ani.

    Yellen a precizat însă că ratele dobânzilor vor rămâne aproape de zero “pentru o perioadă considerabilă” şi după încheierea programului de cumpărări de obligaţiuni, în funcţie de evoluţia economiei. În privinţa inflaţiei, estimările Fed sunt că aceasta va rămâne la 2% sau sub ţinta de 2% până la finele lui 2016, în paralel cu o creştere a economiei pe parcursul lui 2015 spre 3-3,2%, faţă de 2,2% în acest an, şi cu o ameliorare treptată a condiţiilor de pe piaţa muncii.

  • Ce fel de “lovitură preventivă” pregăteşte Banca Centrală Europeană

    El a declarat că BCE ar putea fi nevoită să lanseze “o lovitură preventivă” contra pericolului deflaţiei în zona euro, astfel încât să fie combătută “percepţia că preţurile vor scădea în continuare”. Inflaţia în zona euro a fost de 0,7%, u[or mai ridicată decât în martie (0,5%), dar încă departe de ţinta BCE de aproape 2%.

    Ultimele date ale CE arată însă că pentru prima oară din decembrie, percepţia în rândul consumatorilor şi al companiilor privind evoluţia economiei şi aşteptările privind creşterea preţurilor s-au îmbunătăţit sensibil în luna mai faţă de aprilie, ceea ce ar putea determina BCE să nu cedeze presiunilor de a urma exemplul Rezervei Federale.

    Economiştii citaţi de presa financiară anglo-saxonă susţin că Draghi are de abordat trei teme spinoase la reuniunea BCE din 5 iunie: prevenirea riscurilor de deflaţie, contracararea aprecierii monedei euro şi stimularea redresării economice a zonei euro prin încurajarea creditării. Italia şi Franţa au cerut în repetate rânduri BCE să combată aprecierea excesivă a euro, cu efect clar negativ asupra economiilor zonei, mai ales în contextul în care dolarul continuă să fie susţinut de prelungirea programului Rezervei Federale a SUA de susţinere a lichidităţii de pe pieţe cu bani de la tiparniţă.

    Mario Draghi a vrut însă până acum să evite capcana în care a căzut Rezerva Federală, respectiv şantajul marilor speculatori financiari, care au dus pieţele de acţiuni în jos de fiecare dată când raportările federale arătau că un indicator economic s-a îmbunătăţit şi când oficialii Fed dădeau de înţeles că, prin urmare, programul de stimulare monetară din partea băncii centrale nu-şi mai avea rostul. Mai exact, Draghi a sugerat mereu că BCE are încă destule arme în tolbă şi că măsurile luate de bancă sunt suficiente (reducerea lentă a dobânzilor şi prelungirea până la jumătatea lui 2015 a programului de credite ieftine pentru bănci) spre a combate riscul căderii Europei într-o perioadă de deflaţie “de tip japonez”, paralizantă pentru economie.

    În plus, BCE, ţinându-se cu încăpăţânare de obiectivul său vechi, încă de pe vremea când la cârma sa era Jean-Claude Trichet, de a evita o creştere a inflaţiei pe care a văzut-o întotdeauna drept principalul pericol la adresa creşterii economice, a insistat mereu ca toate programele sale de relaxare monetară prin achiziţia de active derulate de la începutul crizei să aibă parte de sterilizare (operaţiunile prin care banca retrage de pe piaţă integral sau parţial echivalentul banilor nou-intraţi în circulaţie), refuzând deci să tipărească bani pur şi simplu, aşa cum a făcut Rezerva Federală a SUA.

    Motivul insistenţei BCE era simplu – faptul că banca americană îşi poate permite să acţioneze ca o simplă tiparniţă, graţie statutului privilegiat al dolarului, care a făcut ca operaţiunile de relaxare monetară făcute din 2009 până acum în folosul economiei americane să fie plătite de restul lumii, prin export direct de inflaţie. BCE n-ar fi avut însă această şansă, astfel încât efectele unei inflamări a inflaţiei în zona euro ar fi urmat să fie nocive pentru locuitorii Europei, pentru UE, nu pentru restul lumii. De aceea Mario Draghi s-a ferit ca de foc să imite Rezerva Federală şi a ignorat vocile din mediul financiar american sau britanic ori care susţineau că n-ar strica deloc în zona euro un pic de inflaţie care să scadă puterea de cumpărare a salariilor în Spania sau Italia, în numele unei egalizări a productivităţii între Nordul şi Sudul zonei euro.

    Mai mult, Draghi a părut împăcat pentru o vreme cu perspectiva unei perioade lungi de inflaţie mică, departe de ţinta de 2%, chiar când însăşi şefa FMI, Christine Lagarde, a avertizat că BCE trebuie să acţioneze mult mai ferm, adică să urmeze exemplul Fed, fiindcă altfel zona euro e pândită de spectrul deflaţiei. În ultima vreme însă, BCE a început să studieze serios posibilitatea unui program de relaxare monetară după exemplul Fed.

    Printre puţinele voci care continuă să se opună în Europa unui astfel de program rămâne economistul polonez Leszek Balcerowicz, care a susţinut recent la Bucureşti că sperietoarea deflaţiei nu are bază reală. El a arătat că economiştii şi politicienii împing BCE să tipărească şi mai mulţi bani, întrucât le este mai uşor să amâne reformele structurale prin substitute monetare decât să “mobilizeze populaţia pentru liberalizara pieţei muncii şi reforma educaţiei”. “A tipări bani nu înlocuieşte reformele structurale. Şi Africa ar fi bogată. E un mit greşit şi periculos. Această politică monetară de relaxare cantitativă lungă încetineşte restructurarea”, a spus Balcerowicz la “Conferinţa de Risc de Ţară Coface 2014”, organizată în aprilie de Coface şi agenţia de presă Mediafax.

  • Obligaţiunile României şi Ungariei, printre marii beneficiari ai ieşirilor de fonduri din Rusia

     Eurobondurile României şi Ungariei au generat pentru investitori randamente de 5%, respectiv 4,7%, de la incursiunea preşedintelui rus, Vladimir Putin, în regiunea Crimeea la începutul lunii martie. Chiar dacă obligaţiunile Rusiei au urcat în ultimele două săptămâni, se află încă în declin cu 0,6% în această perioadă, una dintre cele două ţări în scădere dintre cele 56 care intră în componenţa Bloomberg Dollar Emerging Market Sovereign Bond Index, potrivit Bloomberg.

    Recuperarea economică a Europei ajută ţările din Europa de Est să reducă deficitele şi să atragă cumpărători pentru obligaţiunile emise, în timp ce Rusia este afectată de cele mai grave ieşiri de capital începând din 2008, cauzate de conflictul cu Ucraina.

    România şi Ungaria au înregistrat în 2013 cea mai bună situaţie a contului curent de până acum şi sunt astfel mai bine poziţionate pentru a rezista unor turbulenţe la nivel internaţional, notează Bloomberg.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Apple a emis obligaţiuni de 12 miliarde de dolari

     Emisiunea a inclus obligaţiuni pe termen de 10 ani în valoare de 2,5 miliarde de dolari, cu un randament de 3,45%, cu 0,77 puncte procentuale peste cel al titlurilor de Trezorerie cu scadenţă similară, relatează Bloomberg.

    Compania a mai vândut obligaţiuni în valoare de 2 miliarde de dolari, pe termen de cinci ani şi un randament de 2,1%, obligaţiuni pe trei ani, în valoare de 1,5 miliarde de dolari şi un randament de 1,05%, şi obligaţiuni de 3 miliarde de dolari cu scadenţă la şapte ani şi un randament de 2,85%.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Ungaria aruncă mănuşa băncilor străine

    Scopul măsurii, prima adoptată de banca centrală după reconfirmarea în funcţie a regimului premierului Viktor Orban, este de a stimula astfel băncile străine să redirecţioneze fonduri estimate la 600-1.000 mld. forinţi (peste 3 mld. euro) către alte active ungureşti, în principal către obligaţiunile guvernamentale denominate în forinţi.

    Măsura este menită astfel să reducă datoria externă şi dependenţa ţării de finanţarea în valută, fiind corelată cu intenţia de înlocuire a emisiunilor de titluri în valută planificate pentru anul acesta, în valoare de 1,3 mld. euro, cu emisiuni de titluri în forinţi cu scadenţe din ce în ce mai mari.

    În acelaşi timp însă, o astfel de mişcare poate duce la deteriorarea rezervelor valutare ale ţării, dacă investitorii pur şi simplu pleacă, deşi momentul ales de banca centrală este bine ales – rezervele valutare erau la un maxim istoric de 36,2 mld. euro la finele lui martie, faţă de 30,8 mld. euro în septembrie trecut, datorită absorbţiei bune a fondurilor de dezvoltare de la UE şi datorită emisiunilor de obligaţiuni în valută lansate de guvern.

    Din totalul datoriei publice a Ungariei, 42% este în valută. Conform unor statistici publicate anul trecut, creditele ipotecare în valută echivalau cu 6,5% din PIB, în timp ce datoriile în valută ale guvernului şi ale companiilor nefinanciare ajungeau la echivalentul a 40% din PIB.