BusinessMagazin

Tag: multinationale

  • Cum sa-ti cuceresti propria tara

    Din biroul nefinisat, pus intentionat la coada pe lista de investitii pentru ca productia si bunul mers al afacerii primeaza, Vasile Armenean, proprietarul celui mai mare producator roman de inghetata, coordoneaza indeaproape activitatea celor 400 de angajati ai sai. Gaseste din cand in cand timp sa arunce o privire pe site-ul Ministerului de Finante sa vada daca principalul sau competitor, Nestlé Ice Cream, si-a facut publice rezultatele.

    E curios sa vada daca vanzarile sale de 20 mil. euro din 2008 au fost sau nu mai mari decat ale Nestlé, pentru ca in 2007 fusese la doar un pas de liderul pietei. Vasile Armenean este insa unul dintre putinii romani care au o situatie confortabila – vanzarea de inghetata e inca in plin sezon, iar pentru cele mai multe dintre problemele cu care se confrunta a gasit deja solutii. Majoritatea oamenilor de afaceri romani – ca, de exemplu, Dan Viorel Sucu (Mobexpert), Dragos Paval (Dedeman) sau Ioan si Viorel Micula (European Drinks) – mai degraba sunt presati sa gaseasca variante pentru a depasi un hop ce se dovedeste mai mare decat s-au asteptat.

    Deblocarea vanzarilor, finantarea activitatilor curente, recuperarea datoriilor sunt doar o parte din problemele care, daca nu sunt tratate cu atentie, ii pot duce pe multi la faliment. Si intr-adevar, criza a facut ca numarul companiilor romanesti ce au pretentii la un loc fruntas in domeniile lor sa se limiteze si mai mult. Mai mult ca oricand in ultimul deceniu, piata este dificila pentru toate firmele, fie ele internationale sau romanesti. “Toate companiile trebuie sa inteleaga acum care sunt punctele forte si cele slabe si, acolo unde este cazul, sa reactioneze si sa se repozitioneze cat mai repede posibil”, considera Hein van Dam, partener in cadrul departamentului de consultanta financiara al Deloitte Balkans.

    La prima vedere, talerul avantajelor inclina de partea marilor grupuri gratie fortei financiare, accesului mai usor la credite si echipelor de management cu mai mare experienta. Acestea nu sunt insa in mod exclusiv doar atuurile multinationalelor, spun conducatorii firmelor romanesti. Raul Ciurtin, presedintele Albalact si cel care detine impreuna cu tatal sau pachetul majoritar de actiuni al firmei de lactate, spune ca un rol cheie in cresterea afacerii lor l-a jucat tocmai “crearea unei echipe de management consolidate, profesioniste, cu viziune moderna si mai ales aplicarea unor strategii de dezvoltare care sa raspunda nevoilor din piata”.

    Albalact a ajuns pe pozitia a patra in randul procesatorilor de lactate, inregistrand in ultimii ani cote de crestere anuale care au depasit chiar si 40%, mult peste cresterea sectorului sau a concurentilor principali – lucru care arata ca o companie romaneasca se poate lupta cu marile companii multinationale. “Nu doar puterea financiara conteaza – dovada ca am crescut mult in ultimii ani, pe o piata foarte competitiva, in care sunt prezente multinationale puternice”, declara Ciurtin. El adauga ca strategiile bune, investitiile facute unde si cand trebuie si echipa consolidata sunt factori esentiali in dezvoltarea unei companii, alaturi de capital, bugetele de marketing si marirea portofoliului.

    In opinia lui Dan Ostahie, proprietarul celui mai mare retailer electroIT de pe piata romaneasca, multinationalele nu au niciun avantaj fata de firmele independente, mai ales in aceasta perioada, cand vanzarile tuturor firmelor de profil s-au prabusit. In primul semestru, vanzarile Altex au fost cu 50% mai mici decat in perioada similara a anului trecut, situatie care, cred reprezentantii companiei, se reflecta la nivelul intregii piete. “Cand esti bolnav, nu conteaza cati bani ai, important e tratamentul”, crede Ostahie, care argumenteaza ca apartenenta la o multinationala nu fereste pe nimeni de greutatile cu care se confrunta acum retailul electroIT.

    Din punctul lui de vedere, poate fi chiar mai periculos: “daca o multinationala decide sa renunte la o anumita zona, taie operatiunile dintr-o tara sau o regiune si te poti trezi in deriva”. Toate aceste elemente se regasesc si in afacerile altor antreprenori romani, care se confrunta insa cu alte tipuri de dificultati, adancite de vremea de criza. In opinia lui Dan Viorel Sucu, proprietarul Mobexpert, ce detine pozitia dominanta pe piata mobilei, una din cele mai mari probleme pentru antreprenorii romani este ca societatile mari nu se comporta ca niste firme romanesti, nici macar in cazul companiilor cu capital exclusiv autohton – asa putine cate au mai ramas.

     

  • How to conquer your own country

    From his unfinished office, deliberately placed at the bottom of the investment list because production and the business welfare come first, Vasile Armenean, owner of the biggest Romanian ice cream producer, is closely coordinating the activity of his 400 employees. From time to time, he glances at the Finance Ministry’s website to see whether his main rival, Nestle Ice Cream, has released its financials. He’s curious to see whether his 20m-euro 2008 sales were bigger than Nestle’s because in 2007 he’d been just one step away from becoming market leader.

    However, Armenean is one of the few Romanians with a comfortable situation. Most Romanian businesspeople, such as Dan Viorel Sucu (Mobexpert), Dragos Paval (Dedeman) or Ioan and Viorel Micula (European Drinks), are rather pressured to find alternatives to overcome a situation that has proved to be more difficult than they had expected. Unfreezing sales, financing current activities, recouping debts, these are just some of the problems that, if not addressed properly, can drive many into bankruptcy. And indeed, the crisis has reduced even further the number of Romanian companies fighting for a leading position in their respective fields of activity.

    More than ever in the past decade, the market is difficult for all companies, either international or Romanian ones. ”All companies need to understand now what their strengths and weaknesses are and, whenever the situation requires it, to react and reposition themselves as quickly as possible,” says Hein van Dam, a partner in the financial consultancy department of Deloitte Balkans.

    At first glance, the balance of strengths leans toward the large groups, due to their finance strength, easier access to loans and the more experienced management teams. However, these assets are not exclusively held by multinationals, say the managers of Romanian companies. Raul Ciurtin, chairman of Albalact, owner, together with his father, of the main stake in the dairy company, says ”the very creation of a consolidated, professional management team, with a modern vision, and particularly the implementation of development policies meeting market needs” were the key to the development of their business.

    He adds that sound policies, investments operated when and where needed and the consolidated team are vital for the development of a company, beside capital, marketing budgets and portfolio expansion.

    All these elements are also found in the businesses of some other Romanian entrepreneurs, who are however coping with other types of difficulties, deepened by the crisis. In the opinion of Dan Viorel Sucu, Mobexpert owner, a major problem for Romanian entrepreneurs is that large companies are not behaving like Romanian firms, not even the Romanian-held entities. At the opposite end, the solidarity of other nations is obvious. Another problem signalled by Sucu is the fact that, in their discussions with banks, Romanian companies are only talking with intermediaries as financial groups they talk to do not make decisions domestically, but abroad. The lack of a powerful Romanian-held bank is viewed by many businesspeople as a major setback for Romania at this point.
     

  • Bucuresti, tinta numarul 3 pentru extindere a multinationalelor

    Bucurestiul este al treilea oras din Europa in care cele mai importante 500 de companii multinationale europene intentioneaza sa isi extinda afacerile. Capitala Romaniei a fost depasita in aceasta privinta de Moscova si Praga, dar se situeaza la egalitate cu Varsovia, devansand Budapesta, care se situeaza pe locul imediat urmator.

     

    Cele 500 de companii considera ca Bucurestiul face mai multe eforturi pentru a-si imbunatati conditiile pe care le ofera derularii afacerilor decat Moscova, dar mai putine decat Praga, Budapesta sau Varsovia. Companiile considera insa ca orasele spaniole fac cele mai multe eforturi: Barcelona pe primul loc, urmata de Madrid.

     

    Tot in privinta imbunatirilor, companiile considera ca Bucurestiul s-a imbunatatit transportul intern fata de anul trecut, urcand in clasament de pe locul 30 pe locul 26. Astfel stam mai bine in aceasta privinta decat vecinii din Budapesta (locul 31) sau decat polonezii din Varsovia (locul 30) si la egalitate cu praghezii. Dar in privinta legaturilor de transport externe, Bucurestiul se situeaza chiar pe ultimul loc dintre cele 34 de orase considerate importante pe afacerile in Europa, in timp ce Budapesta a avut un salt similar cu cel pe care l-a avut Bucurestiul in privinta transportului intern: de pe locul 33 pe locul 26.

     

    In schimb accesul Bucurestiului catre piete a urcat 8 locuri fata de anul trecut pana pe pozitia 24, fiind pe picior de egalitate cu Stockolm si Istanbul si devansand in acelasi timp orase precum Roma, Viena sau Atena. Totusi celelalte orase central si est europene se claseaza mai sus: Budapesta locul 22, Praga locul 21 si Varsovia locul 15. Pe primele pozitii se claseaza Londra, Paris, Frankfurt, Bruxelles si Barcelona.

     

    “Bucurestiul este un oras extrem de dinamic, din toate punctele de vedere. Se fac eforturi atat din partea companiilor care doresc implementarea/demararea proiectelor (developeri, in cazul sectorului de real estate) in aceleasi conditii de calitate ca si in celelalte orase din Europa, in special ca in cele Vestice" a declarat directorul general al Cushman & Wakefield Activ Consulting, Razvan Gheorghe.

     

    Bucurestiul sta foarte bine in privinta costurilor pe care companiile le au cu forta de munca., sitandu-se pe locul doi in raportul ECM, dupa Varsovia. Cu toate acestea, trebuie remarcat faptul ca Bucurestiul a ocupat anul trecut prima treapta in ceea ce priveste acest criteriu. In plus, noteaza raportul Cushman & Wakefield, exista si un aspect mai putin favorabil, si anume faptul ca multinationalele nu apreaciaza foarte mult calificarea pe care angajatii bucuresteni o au: Bucurestiul ocupa locul 32, in timp ce Budapesta se situeaza pe 21, Praga pe 24 si Varsovia pe 25. De asemenea ele sunt de parere ca nu stam atat de bine la capitolul limbi straine precum vecinii nostri din Budapesta, Varsovia sau Praga: Bucurestiul ocupa locul 28, Budapesta 21, Varsovia, 20 si Praga 21.

     

    Un alt aspect mai putin imbucurator pentru bucuresteni este calitatea vietii angajatilor din Europa Centrala si de Est. Companiile chestionate au plasat bucurestenii pe ultimele locuri in clasament in functie de calitatea vietii acestora: Bucuresti – locul 31, Varsovia locul 32, Budapesta – 30 si Praga 29. Companiile considera ca angajatii din Barcelona (locul 1), Munchen ( locul 2) si Stockolm (locul 3) au cea mai inalta calitate a vietii. Totusi acesta este un aspect care are un rol mai putin important in influentarea deciziilor de a localiza afacerile intr-un oras sau altul, potrivit consultantilor Cushman & Wakefield.

     

    Un alt aspect usor imbunatatit de Bucuresti este gradul de poluare, acesta a urcat de pe locul 32 pe locul 30, situandu-se insa inca printre cele mai poluate orase europene. In acelasi timp companiile considera Varsovia mai poluata decat Capitala Romaniei, in timp ce in Praga si Budapesta putem respira un aer mai curat (locul 22 si locul 20). Cele mai putin poluate orase europene sunt considerate cele nordice: Oslo (pe primul loc), Stockolm (locul 2) si Helsinki (locul 3).

     

    Telecomunicatiile sunt un alt aspect imbunatatit de Bucuresti, a urcat de pe 32 pe 29 si a devansat Budapesta, Varsovia si Praga (situate la egalitate pe locul 31). Totusi aceste tari inca se situeaza in coada clasamentului european in aceasta privinta.

     

    In privinta eforturilor financiare pe care le fac autoritatile pentru a incuraja afacerile (cum ar fi reducerile de taxe si alte stimulente finaciare), Bucurestiul este la mijlocul clasamentului, pe locul 11, pozitia fiind relativ constanta fata de anul trecut: locul 11 – 2008, locul 10 – 2007. Aceasta perceptie este similara cu perceptia asupra autoritatilor din Praga (locul 9), in timp ce Budapesta si Varsovia sunt vazute ca facand mai multe eforturi (locul 4, respectiv 2). Orasele care neglijeaza cel mai mult aceste aspecte sunt Roma si Milan – locurile 34, respectiv 33..

     

    "Asistam la imbunatatiri importante de la an la an, iar un aspect deosebit de important pentru companii, asa cum arata raportul ECM sunt telecomunicatiile: Bucurestiul se afla in zona de acoperire a celor mai mari operatori de telefonie mobila pe plan european si mondial. In privinta real estate-ului acum sunt activi pe piata din Romania unii dintre cei mai de succes dezvoltatori din Europa. Ei isi vor implementa retetele de succes si in Bucuresti asa cum au facut-o si in alte orase importante din Europa. Chiar situatia dificila cu care ne confruntam pe plan economic, la nivel international este o sansa pentru Bucuresti pentru o planificare strategica si sustenabila in real estate,” a mai comentat Razvan Gheorghe.

     

    Daca anul trecut chiriile spatiilor de birouri erau considerate accesibile si plasau Bucurestiul chiar pe a doua pozitie intre orasele europene in aceasta privinta, anul acesta Bucurestiul a pierdut 11 locuri, situandu-se la jumatatea clasamentului, pe locul 13. Budapesta insa a urcat de pe locul 5 pe locul 3, Praga a urcat de pe 8 pe 6, iar Varsovia care ocupa prima pozitie anul trecut acum este pe locul 5. Acest aspect este strans legat de lipsa de astfel de spatii de calitate solicitate de companii, Bucurestiul fiind clasat anul acesta abia pe locul 28 in aceasta privinta, o cadere de 18 locuri fata de anul trecut. In comparatie Varsovia se situeaza pe locul 11, fiind si ea in cadere de pe locul 5, Praga se mentine ca si anul trecut pe locul 19, iar Budapesta isi imbunatateste pozitie de la locul 13 in 2007 la locul 9 anul acesta.
     

  • Expatii adusi de multinationale costa peste 1 mld. euro pe an

    null

  • Bucurestiul, tot mai scump pentru multinationale

    Totodata, Capitala a inregistrat cel mai spectaculos avans din ultimele 12 luni, de 43 de pozitii, in topul mondial al celor mai scumpe orase din lume pentru angajatii companiilor multinationale, evolutie determinata in principal de aprecierea monedei locale ca urmare a cresterii economice sustinute.

    Luanda, capitala Angolei, este orasul cel mai scump din lume pentru angajati straini, in timp ce Maseru, capitala statului african Lesotho, continua sa fie cea mai ieftina locatie, evidentiindu-se astfel diferentele privind costul vietii in Africa.

    Oslo este cel mai scump oras din Europa pentru reprezentantii companiilor multinationale, capitala Norvegiei fiind urmata de Moscova (Rusia), Stavanger (Norvegia), Copenhaga (Danemarca), Geneva (Elvetia), Londra (Marea Britanie), St Petersburg (Rusia), Zurich (Elvetia), Helsinki (Finlanda) si Basel (Elvetia).

    "Bunurile si serviciile din Norvegia, Danemarca si Elvetia au fost mereu scumpe. Moscova si St Petersburg au intrat in topul celor mai scumpe locatii, intrucat dezvoltarea economica a condus la majorarea preturilor, iar cresterea exporturilor a apreciat moneda locala", a declarat Lee Quane, director general al ECA International Hong Kong.

    Capitala Moldovei, Chisinau, continua sa fie cel mai ieftin oras din Europa pentru angajatii straini.

    ECA International realizeaza clasamentul prin compararea a 128 de bunuri si servicii cumparate in mod obisnuit de angajatii straini din peste 300 de locatii din intreaga lume, printre care alimente, produse lactate, carne si peste, fructe, legume, bauturi, tutun, haine, bunuri electrice, etc.
    Companiile multinationale utilizeaza rezultatul clasamentului pentru a recompensa personalul sau care este detasat in diferite locatii din intrega lume.