BusinessMagazin

Tag: lipsa

  • Iohannis, după ce Senatul a respins ridicarea imunităţii lui Tăriceanu: Jalnic şi ruşinos. Nu au înţeles nimic

    “Cred că este atât de jalnic şi denotă o atitudine de dispreţ aşa de profund din partea PSD-ALDE faţă de voinţa românilor încât îmi e greu să şi găsesc o calificare pentru votul din Senat. Practic PSD-ALDE prin apărarea lui Tăriceanu cu acest vot şi-au dat arama pe faţă. Nu au înţeles nimic din ce le-au spus românii la vot. Au mers mai departe aşa cum sunt obişnuiţi şi au făcut zid în jurul lui Tăricanu ca nu cumva marea valoare a politicii româneşti să fie atinsă de procurori. Jalnic şi ruşinos”, a declarat Klaus Iohannis.

    Senatul a respins luni solicitarea DNA de începere a urmăririi penale în cazul lui Călin Popescu Tăriceanu. Preşedintele Senatului era acuzat de procurori că a primit mită, indirect, 800.000 de dolari.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Nu ştii, nu poţi să-mi recomanzi un om bun? – VIDEO

    De câţiva ani, tot auziţi aceste întrebări: nu ştii un om bun, nu poţi să-mi recomanzi un om bun, nu ştii vreun director financiar, nu ştii pe cineva care ar vrea să fie project manager, nu ştii un CEO etc.?
    România, la fel ca toate ţările din Europa Centrală şi de Est, se confruntă cu lipsa oamenilor.
    Piaţa din România nu a secat de oameni buni, dar pentru a ajunge la ei, pentru a-i descoperi trebuie să ai sisteme, trebuie să-i cauţi din timp, trebuie să-i urmăreşti, iar la acest capitol foarte multe dintre companii nu trec examenul.
    Peste noapte nu poţi să găseşti oameni buni, oameni talentaţi care să-şi asume poziţii executive, care să vrea să facă lucruri sau să ajute companiile să meargă înainte.
    Poate de-a lungul timpului au fost companii care au avut norocul să găsească oameni talentaţi, dar acestea sunt nişte excepţii.
    Conform sondajelor, 8 din 10 angajaţi români nu sunt fericiţi la locul de muncă, dar când sunt întrebaţi dacă ar vrea să-şi schimbe jobul, 6 din 10 spun că nu au curajul să plece pentru că nu ştiu ce găsesc în altă parte sau dacă noile poziţii sunt mai bune.
    Noile generaţii nu prea se aruncă să fie lideri, sau, dacă vor acest lucru, nu vor să aibă responsabilităţi, nu vor să administreze oamenii din subordine. Ş în mod cert nu se dau în vânt să administreze proiecte în care sunt implicaţi bani mulţi.
    Multinaţionalele au şansa să atragă talente prin numele lor, prin brand, prin reputaţie, dar şi prin sisteme. Toată lumea se plânge de birocraţia din multinaţionale, dar ea reuşeşte să scoată la suprafaţă destul de multe talente prin programe de pregătire, prin traininguri, prin mutări dese de pe o poziţie pe alta, prin schimbările cel puţin o dată la doi ani dintr-un departament într-altul.
    Companiile româneşti au mult de recuperat în această privinţă.
    Antreprenorii români nu ştiu cum să se apropie de talentele din multinaţionale decât prin bani, prin oferirea unor pachete financiare mult mai generoase decât poziţiile din multinaţionale, dar apoi, de multe ori, sunt dezamăgiţi de rezultate.
    Poate problema este că un om dintr-o multinaţională, adus într-o companie antreprenorială, nu se potriveşte.
    Lipsa talentelor scoase la suprafaţă înseamnă business pierdut, înseamnă stagnare, înseamnă ratarea unor oportunităţi.
    De partea cealaltă, mulţi oameni sunt talentaţi dar nu ştiu acest lucru, iar sistemele din companii îi fac să ţină capul la cutie.
    Mulţi nu au încredere în ei, iar dacă tu nu ai încredere în tine, în ceea ce poţi să faci, şi şeful, patronul, devine neîncrezător şi face paşi înapoi.
    România nu este o societate deschisă, în care cei care consideră că au talent să poată să iasă în faţă.
    Pentru a găsi talente în propria companie sau în alte firme trebuie să investeşti resurse, trebuie să urmăreşti oameni, trebuie să ai discuţii din timp, astfel încât cel care va fi descoperit să capete încredere ca să schimbe jobul sau poziţia.
    O parte din companii, cele înfiinţate în anii ‘90 şi la începutul anilor 2000, se raportează la modelele de atunci, în care plaja de candidaţi era mare şi aveai de unde alege. Acele vremuri au dispărut, iar noile generaţii, pe lângă pachetul salarial, cer şi timp liber pentru familie, pentru ei, ceea ce acum 20 de ani nu exista.
    Odată cu creşterea salariilor şi a pachetelor financiare, a scăzut şi determinarea de a face lucruri, de a muta munţii, de a obţine rezultate.
    Înainte puteai să greşeşti cu oamenii fără să pierzi prea mult, dar în prezent situaţia este total schimbată: dacă ratezi cu un CEO, dacă ratezi cu un director financiar, un director de vânzări sau chiar un director de marketing, poţi să pierzi business de la o lună la alta.
    Descoperirea de talente, descoperirea de oameni buni va deveni din ce în ce mai acută, pentru că fără lideri, un business nu merge înainte şi nu face diferenţa în piaţă. 

  • Ce mesaj are Liviu Dragnea pentru diaspora, după haosul de la VOT

    “În diaspora alegerile o organizează ambasadele, adică ambasadorii. Şi vorbim de 3 ţări unde au fost cozi mari, Spania, Italia, Marea Britanie, ambasadori numiţi de Iohannis şi Cioloş care erau obligaţi să se organizeze, nu astăzi, nu ieri, ci în toate zilele trecute să îi informeze pe toţi românii din ţările respective unde sunt amplasate toate secţiile de vot, pentru că nu ministrul Meleşcanu trebuie să stea în fiecare ambasadă ci ambasadori. S-au făcut mai multe secţii de vot decât s-au făcut până acum, mult mai multe decât au fost în 2014 la europarlamentare şi în 2014 la prezidenţiale, chiar şi decât au fost în 2018 la referendum”, a declarat Liviu Dragnea la sediul PSD.

    Acesta a mai spus că Guvernul nu poate fi învinuit pentru cozile de oameni din faţa secţiilor de vot din străinătate.

    “Deci nu poate să spună cineva că guvernul în ansamblul lui a decis să fie cozi în diaspora. Guvernul a făcut tot ce i s-a cerut de către ambasade, unde au solicitat să fie înfiinţate secţii de vot, acolo s-au înfiinţat. Din câte am aflat nu a existat nici o solicitare din nici o ţară care să nu se organizeze secţii de vot aşa cum au cerut ambasadele”, a afirmat liderul PSD.

    Liviu Dragnea a precizat că românii au hotărât în aceste alegeri iar partidul său respectă votul popular.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cum să începeţi o săptâmână în care să aveţi succes la muncă – VIDEO

    1. Începeţi o nouă săptămână de muncă printr-o pregătire a acesteia duminică seara: scrieţi o listă de lucruri pe care le aveţi de făcut. Pregătiţi-vă garderoba pentru a economisi timp dimineaţa, mergeţi la culcare devreme, treziţi-vă devreme şi plănuiţi să ajungeţi devreme la birou.

    2. Dacă este posibil, faceţi sport înainte de a începe ziua şi mâncaţi ceva sănătos la micul dejun acasă.

    3. Începeţi ziua de muncă de luni devreme: dacă ajungeţi devreme la birou, veţi avea timp să reflectaţi asupra priorităţilor voastre şi să faceţi planuri.

    4. La birou, evitaţi discuţiile care vă distrag de la muncă şi începeţi planul la care v-aţi gândit cu o noapte înainte.

    5. Ideal ar fi să vă verificaţi mailurile chiar înainte de a începe ziua de luni; dacă nu, începeţi această activitate cât de curând posibil la birou. 

    6. Gândiţi diferit faţă de toţi ceilalţi şi nu vă plângeţi de faptul că începeţi o nouă săptămână de muncă: ştim cu toţii că weekendul este prea scurt şi nu e plăcut să vă confruntaţi cu realitatea rece a unei alte săptămâni de muncă. În timp ce toată lumea se plânge, fiţi voi cei optimişti şi motivaţi.  

    7. Fixaţi-vă un nou obiectiv: în fiecare luni ar trebui să aveţi un obiectiv nou pentru săptămâna care începe. Pe măsură ce scrieţi obiectivul săptămânii în curs, reflectaţi asupra modului în care l-aţi realizat pe cel din urmă şi asupra modului în care aţi putea îmbunătăţi acest proces. 

    8. Programaţi-vă întâlniri pentru săptămâna în curs. Ziua de luni este ideală pentru programarea întâlnirilor cu echipa sau cu persoane din companie. 

    9. Revizuiţi-vă lista de obiective: pe termen scurt, mediu şi lung. 

    10. Reflectaţi: sunteţi fericiţi de locul în care vă aflaţi în carieră şi vă place munca voastră? Dacă nu, probabilitatea să fiţi mai supărat în ziua de luni este mai mre − este poate momentul să vă gândiţi la un nou job sau să discutaţi cu cineva din companie care vă poate îmbunătăţi situaţia.

  • România ocupă un loc fruntaş în UE în topul lipsurilor materiale GRAVE. Câţi români nu-şi pot plăti facturile sau nu-şi permit lucruri esenţiale

    În statele membre ale UE, Bulgaria (20,9%), România (16,8%) şi Grecia (16,7%) au înregistrat cele mai mari ponderi de deprivare materială. În schimb, ratele au fost sub 2,5% în Suedia (1,1% în 2017), Luxemburg (1,2% în 2017) şi Ţările de Jos (2,4%).
     
    În 2018, 6,2% din populaţie sau aproximativ 31 de milioane de persoane din UE au înregistrat lipsuri materiale severe, însemnând că nu şi-au putut permite cel puţin patru dintre următoarele elemente, considerate de majoritatea oamenilor dezirabile sau necesare pentru a duce o viaţă adecvată: să îşi poată plăti la timp facturile; să îşi încălzească locuinţa; să poată face faţă unor cheltuieli neprevăzute; să mănânce carne (sau peşte sau echivalentul vegetarian al acestora) în mod regulat; să aibă anual o vacanţă de o săptămână, departe de casă; un televizor; o maşină de spălat; un autovehicul; un telefon.
     
    Gospodăriile compuse dintr-un singur adult sunt cele mai afectate. Rata deprivării materiale pentru gospodăriile cu un singur adult este de 9,1%, în cazurile în care respectiva gospodărie nu include copii. Rata creşte în cazul gospodăriilor compuse dintr-un singur adult cu copii, la 13,2%. Pentru gospodăriile în care sunt prezenţi doi sau mai mulţi adulţi, ratele sunt semnificativ mai mici: 4,4% fără copii şi 5,7% cu copii.
     

  • Capitaliştii săptămânii: Will Keith Kellogg şi John Harvey Kellogg

    Will Keith Kellogg s-a născut pe 7 aprilie 1860, în Battle Creek, Michigan. El a fost cel de-al şaptelea din cei şaisprezece copii ai lui John Preston şi Ann Janette Kellogg. Părinţii lui făceau parte dintr-un nou grup religios cunoscut sub numele de Adventiştii de Ziua a Şaptea.

    Tatăl lui Kellogg deţinea o companie ce producea mături în Battle Creek, iar tânărul a început să lucreze acolo, ca vânzător de mături, la vârsta de 14 ani, după ce a renunţat la şcoală. Fratele său mai mare, John Harvey Kellogg (născut la date de 26 februarie 1852), a absolvit Facultatea de Medicină din New York în anul 1875. Un an mai târziu, John Kellogg s-a întors în Battle Creek şi a preluat ceea ce a fost cunoscut ca Institutul Adventist pentru Reforma Sănătăţii. El a redenumit sanatoriul din Battle Creek şi l-a transformat într-un centru de sănătate renumit internaţional.

    Dr. Kellogg avea idei radicale despre hrană şi dietă pentru acea vreme, cum ar fi, de exemplu, faptul că o dietă bogată în proteinele din nuci este cheia longevităţii. În 1877, John a conceput un tip de cereale uscate, iar ulterior, el şi fratele său Will au experimentat cu alte cereale faţă de cele existente deja pe piaţă la acea vreme.

    Până în 1894, cei doi au lucrat cu o pastă de grâu fiartă, pe care medicul spera să o facă mai uşor digerabilă pentru unii pacienţi ai sanatoriului său. Una dintre mostrele produse a fost lăsată însă accidental în aer liber pentru câteva ore şi s-a uscat. Ei au trecut-o oricum prin rolele de procesare a cerealelor pe care le foloseau şi au descoperit, cu surprindere, rezultatul: fiecare bob de grâu a ieşit aplatizat în fulgi subţiri şi nu în foi mari, ca în trecut. Cei doi şi-au dat seama că au conceput astfel, din greşeală, un nou tip de aliment. Aveau în faţă primii fulgi de cereale din lume.

    Fraţii Kellogg au vândut noile cereale sub denumirea de Granose prin intermediul companiei Sanitas Nut Food Company. Pacienţii de la sanatoriu au apreciat produsul atât de mult încât l-au cumpărat şi prin intermediul poştei. Will Kellogg a realizat astfel că fabrica, un hambar situat pe teritoriul sanatoriului, trebuia să fie mutată într-un loc separat pentru a-şi proteja secretul comercial.

    John Kellogg i-a îndemnat pe clienţii sanatoriilor să viziteze complexul şi să vadă cum au fost făcute cerealele pe care le apreciau atât de mult. Acest lucru a condus la un incident notoriu din istoria spionajului industrial american: un bărbat pe nume C. W. Post a vizitat sanatoriul din motive de sănătate, a văzut cum funcţionează procesul de procesare a cerealelor şi a fost inspirat să-şi înfiinţeze propria companie de cereale. Compania Post Cereals, care mai târziu a devenit General Foods, a apărut ca un concurent major al Kellogg’s.

    Evoluţia companiei Kellogg’s nu a fost lipsită de obstacole – parte dintre acestea aduse chiar de relaţiile tensionate dintre cei doi fraţi. Will Kellogg a decis să înfiinţeze o companie separată de sanatoriu, dar doctorul a refuzat să o finanţeze. Cu toate acestea, fraţii au ajuns la un punct comun când a venit vorba de crearea unui nou tip de fulgi din cereale, în care să folosească porumbul în loc de grâu.

    În 1898 au lansat Sanitas Toasted Corn Flakes, produs care conţinea pe cutie o imagine a sanatoriului Battle Creek. În 1900, într-un interval de timp în care John a ieşit din ţară timp de câteva săptămâni, Kellogg a construit o nouă fabrică. Când medicul s-a întors a fost atât de supărat pe fratele său, încât i-a cerut acestuia să-i ramburseze imediat suma investită.

    Pe când compania se apropia de aniversarea de zece ani, Battle Creek a devenit capitala producţiei de cereale din America, cu zeci de companii care activau pe această piaţă, iar marca Sanitas a rămas în urma competitorilor. În cele din urmă, John Kellogg a fost de acord să finanţeze o companie cu totul nouă în schimbul unei cote de două treimi din acţiunile sale în companie. În 1906 a luat astfel naştere Battle Creek Toasted Corn Flake Company.

    Doctorul Kellogg a continuat să aibă conflicte legate de strategia fratelui său şi chiar de misiunea companiei – el s-a opus ferm adăugării zahărului la oricare dintre produse, de exemplu.

    Cu altă ocazie în care fratele său era în afara ţării, Will Kellogg a început să cumpere acţiuni în companie pe care medicul le folosea pentru a plăti unii dintre angajaţii săi de la sanatoriu. Acest lucru i-a dat o cotă mai mare de proprietate a companiei, dar a înrăutăţit relaţiile dintre cei doi.

    W.K. Kellogg şi-a folosit averea privată pentru a înfiinţa şi o fundaţie filantropică axaă pe finanţarea unor studii referitoare la cancer. Fundaţia W.K. Kellogg a devenit una dintre cele mai bogate organizaţii filantropice din Statele Unite şi a fost deosebit de generoasă în Battle Creek. Activele sale au fost estimate la peste 7 miliarde de dolari în 2005. În 1932, a finanţat o şcoală în Battle Creek pentru elevii de gimnaziu.

    Înainte de moartea sa, în 1943, John Kellogg i-a scris lui Will o scrisoare de împăcare, cerându-i scuze pentru comportamentul său, dar Will a refuzat să o citească până la scurt timp înainte de moartea sa din 1951.

    În 1937, William Kellogg şi-a pierdut vederea, doi ani mai târziu s-a retras din funcţia de preşedinte al companiei Kellogg, dar a rămas în consiliul de administraţie al acesteia. Şi-a păstrat un birou la Fundaţia W.K. Kellogg, unde mergea zilnic, până la împlinirea a 91 de ani, pe 7 aprilie 1951. A murit aproape şase luni mai târziu.

    Compania Kellogg a suferit lovituri financiare la sfârşitul anilor 1990. Consumatorii păreau să nu mai vrea preţurile mai ridicate pentru Corn Flakes şi Rice Krispies Frosted Flakes, mai ales atunci când brandurile concurente erau mult mai ieftine. În prezent, Kellogg’s este unul dintre cei mai mari producători americani din industria alimentară, cu afaceri care au ajuns în 2017 la 12,92 miliarde de dolari şi care are 33.000 de angajaţi. Potrivit ZF, Kellogg’s a venit în România acum trei ani cu un centru de servicii şi are până în prezent 300 de angajaţi, iar în retail compania americană este prezentă cu brandul Pringles.

  • Bancomat aruncat în aer în Arad. Hoţii nu au reuşit să fure nimic pentru că aparatul era gol

    Incidentul a avut loc, în noaptea de marţi spre miercuri, pe Calea Aurel Vlaicu din oraşul Arad.

    Persoane necunoscute au folosit de un dispozitiv artizanal pentru a arunca în aer un bancomat aflat în clădirea în care-şi desfăşoară activitatea şi autogara din Arad.

    Hoţii nu au reuşit să fugă cu niciun ban, pentru că aparatul nu era alimentat.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • PSD, reacţie oficială faţă de referendumul pe justiţie: Pare lipsit de utilitate şi va reprezenta probabil o cheltuială nejustificată

    “PSD este de acord cu întrebările propuse la referendumul consultativ, pentru acestea existând de altfel un acord cvasiunanim, ele nerăspunzând vreunei controverse din societate. În aceste condiţii, referendumul solicitat de preşedinte pare lipsit de utilitate şi va reprezenta probabil o cheltuială nejustificată din banii contribuabililor”, se arată în comunicatul PSD, remis MEDIAFAX.

    Preşedintele Klaus Iohannis a semnat joi decretul de organizare a refernumului din 26 mai. Întrebările sunt:

    „1. „Sunteţi de acord cu interzicerea amnistiei şi graţierii pentru infracţiuni de corupţie?”

    2. „Sunteţi de acord cu interzicerea adoptării de către Guvern a ordonanţelor de urgenţă în domeniul infracţiunilor, pedepselor şi al organizării judiciare şi cu extinderea dreptului de a ataca ordonanţele direct la Curtea Constituţională?”.

  • Cum sunt VOPSITE, in doar cateva ore, rosiile care ajung in supermarket si de ce nu au gust

     Din verzi se fac rosii peste noapte! Rosiile de import ajunse in rafturile supermarketurilor din Timisoara sunt vopsite cu o super tehnologie, a explicat Cosmin Popescu, rectorul Universitatii de Stiinte Agricole si Medicina Veterinara Regele Mihai I al Romaniei.
     
    Intrebat de ce rosiile din marile magazine nu au niciun gust, dar arata impecabil, profesorul Cosmin Popescu a explicat ca acestea cresc cu totul altfel decat stim noi ca se cultiva, iar serele cu pricina arata ca in filmele Science Fiction.
    „Ceea ce vine la noi, in cea mai mare parte, sunt rosii fara gust, deoarece modul in care sunt ele cultivate, cu tehnologia care e folosita intr-o forma super intensiva, daca discutam de rosii care vin din afara tarii, sunt crescute pe o suprafata de apa, acea cultura hidroponica, intr-o forma pe care o vedem in filmele SF, radacinile sunt in apa si se spreyaza tot ce inseamna elemente nutritive si tratamente intr-un mod extrem de precis calculat pe computer, ceea ce nu-i neaparat rau. Rosia are gust cand isi acumuleaza si isi sintetizeaza partea de zaharuri primind lumina de la soare. Atunci se produc in celula acele elemente de sinteza procese de sinteza, pentru a simti noi ca au gust„, a explicat profesorul Cosmin Popescu, scrie opiniatimisoare.ro
     
    Rectorul USAMVB Timisoara a dezvaluit si cum sunt acestea aduse la culoarea apetisanta din rafturile supermarketurilor.
     
    „De multe ori, atunci cand un supermarket comanda o cantitate de rosii, ele se comanda cu 24 de ore inainte. Rosiile fiind inca verzi, se introduce in apa o anumita substanta care le da acea culoare frumoasa de rosu. Din pacate, sunt stimulate pentru a-si schimba culoarea. Din pacate, se practica. Nu e normal, dar e comercial„, a precizat profesorul Cosmin Popescu.
     
    Intrebat e moderatorii emisiunii, Ciprian Voin si Petre Nicoara, care este raportul dintre produsele naturale si cele vopsite din magazine, rectorul USAMVB a precizat ca cele provenite de pe piata autohtona nu depsesc 20 de procente.
     
    „Va spun un procent in linii mari. Suntem, in ceea ce priveste producerea de legume si fructe care vin de pe piata autohtona, cu 70-80 la suta mai putin fata de ceea ce era in trecut. Nu trebuie sa fim nostalgici„, a declarat profesorul Cosmin Popescu.
     
    Rectorul a dezvaluit si faptul ca in aceasta perioada, specialisti ai Universitatii de Stiinte Agricole si Medicina Veterinara a Banatului lucreaza la o analiza a pietei in judetul Timis, analiza care va sta la baza unei viitoare strategii care sa aduca taranul producator mai aproape de consumator.
     
    „Colegii mei de la Facultatile de Agricultura si Horticultura lucreaza la o analiza pentru Consiliul Judetean, la nivelul Timisului, Analiza sectorului de legume-fructe in judetul Timis. Pentru ca acum lipseste acea veriga intre consumator si micul producator. Noi vrem sa cream acea strategie prin care vrem sa aducem taranul producator la un depozit, de unde lanturile de magazine sa se aprovizioneze in mod continuu, cum se intampla in foarte multe tari.
     

  • Se poartă lipsa de îndemânare

    Astăzi însă, pot fi un element de mândrie cu care să te afişezi la birou, consideră o creatoare de modă din New York, Naomi Mishkin, care a lansat o gamă vestimentară în serie mică sub marca Naomi Nomi, scrie New York Times. La loc de cinste pe fiecare piesă vestimentară, în special pe cămăşi, tronează o urmă de fier de călcat pe care creatoarea o obţine prin arderea materialului cu un vechi fier de călcat adus din Marea Britanie. Preţul unei cămăşi astfel tratate porneşte de la aproape 200 de dolari.