BusinessMagazin

Tag: jurnalisti

  • Documentele Panama sau dovada că nu suntem toţi în aceeaşi barcă

    Este vorba de înregistrarea unui interviu publicată pe 3 aprilie, ziua în care zeci de instituţii media din întreaga lume, coordonate de la Washington de Consorţiul Internaţional al Jurnaliştilor de Investigaţie (ICIJ), au dezlănţuit un atac fără precedent asupra a sute de şefi de state şi de guverne, politicieni, oameni de afaceri, bănci şi personalităţi publice care fac afaceri, îşi ascund sau îşi protejează averile prin intermediul companiilor înfiinţate în paradisuri fiscale.

    Aşa cum a încercat să explice şi Gunnlaugsson, „există utilizatori legitimi ai companiilor offshore“, se arată insistent pe site-ul ICIJ. Însă la astfel de vehicule financiare nu au acces decât cei cu bani mulţi şi de ele se folosesc adesea oameni care au ceva de ascuns. Suspiciunile de spălare de bani şi de evaziune fiscală sunt uşor de stârnit, mai ales când sunt implicaţi politicieni.

    Gunnlaugsson este politicianul lovit până acum cel mai dur de scandalul provocat de dosarele Panama. În 2008-2011 Islanda a trecut printr-o  criză financiară cruntă care aproape că a adus-o în faliment. De vină au fost excesele şi manipulările făcute de cele mai mari bănci din ţară, la care premierul a deţinut active. Despre aceste active s-au interesat în interviu jurnaliştii, care participă la proiectul ICIJ. Criza financiară a provocat o revoltă în Islanda, iar autorităţile a trebuit să răspundă cumva pe măsura furiei populaţiei. Aşa că Islanda  a devenit singura ţară care a condamnat la închisoare bancherii implicaţi în criză. Societatea islandeză este una mică, democratică, informaţiile circulă rapid acolo, iar locuitorii sunt încă furioşi pe cei care le-au pierdut banii. După publicarea interviului şi a informaţiilor din dosarele Panama, mii de islandezi au ieşit în stradă cerând pielea premierului.

    În alte ţări, lucrurile sunt mai calme, deşi există informaţii că politicienii de acolo sunt şi ei implicaţi în afaceri dubioase cu companii offshore. Aceasta pentru că unele guverne încearcă să cenzureze informaţiile scoase la lumină de investigaţiile ICIJ şi ale partenerilor săi, în timp ce altele încearcă să discrediteze sutele de jurnalişti implicaţi susţinând că ancheta ar fi foarte motivată politic, scrie revista Quartz.

    Se poate spune că în Islanda scandalul l-a lovit direct în faţă pe premier. Oricine îi poate urmări reacţiile din acel interviu pe YouTube, iar islandezii ieşiţi în stradă sunt daţi ca exemplu de popor curajos şi care se implică.
    În China, s-ar putea ca lumea să nu afle prea curând mare lucru despre legăturile pe care le-ar avea mai mulţi oficiali de top de acolo cu companii offshore prin intermediul membrilor de familie. Printre ei, potrivit dosarelor Panama, se numără preşedintele Xi Jinping şi fostul premier Li Peng. Beijingul a ales să cenzureze discuţiile online despre anchetă. Au fost şterse postările de pe platforma de microblogging Sina Weibo şi de pe WeChat. Căutările după cuvintele „Panama“ sau sunt complet blocate pe Weibo „în concordanţă cu legile, regulile şi politicile relevante“. Înainte ca agenţii de cenzură să înceapă să-şi facă treaba, discuţiile cu tema „documentele Panama“ de pe Weibo atrăseseră peste două milioane de vizualizări.

    Instrucţiunile de cenzură de la biroul pentru internet al unui guvern regional cereau instituţiilor media locale să nu publice niciun material despre documentele Panama, considerate atacuri ale presei străine, potrivit China Digital Times, un website de ştiri pentru China. „Se va acţiona cu severitate dacă se va găsi vreun material din presa străină prin care se atacă China“, spun instrucţiunile. Tot China Digital Times arată că o altă directivă cere retragerea oricărui material despre presupusa avere pe care preşedintele Rusiei Vladimir Putin o are în paradisuri fiscale.

    Însă media de stat poate acoperi subiectul documentelor Panama, dar fără a menţiona China. Şi nu îi este greu, având în vedere că scandalul îi zguduie şi pe liderii din lumea capitalistă, nu doar pe dictatori.  Agenţia oficială de ştiri Xinhua se concentrează pe Michel Platini, fosta vedetă de fotbal franceză, care se află şi în centrul scandalului de corupţie de la FIFA.
    Într-un editorial publicat de tabloidul Global Times se susţine că astfel de scurgeri de informaţii sunt întotdeauna controlate de presa occidentală. „Informaţiile care sunt negative pentru SUA pot fi întotdeauna minimalizate, în timp ce expunerea lideri nonvestici, cum ar fi Putin, este exagerată.“ Concluzia Global Times este oarecum îndreptăţită de chiar acţiunile ICIJ. Pe site-ul pe care organizaţia îi enumeră pe liderii şi politicienii care au legături cu Mossack Fonseca nu figurează SUA (aşa cum nu figurează multe alte state).

    Lipsa a fost explicată în multe feluri. Unii spun că datele nu au fost procesate complet, alţii că este posibil ca americanii să fi lucrat cu altă firmă, ceea ce este greu de crezut. S-a scris, de asemenea, că americanii s-ar putea să nu fi avut nevoie de Panama sau alte paradisuri fiscale deoarece SUA sunt un uriaş paradis fiscal. Delaware, Nevada şi Insulele Virgine Americane au taxe reduse şi legislaţie fiscală laxă (unele studii arată că SUA ocupă locul trei în topul mondial al popularităţii paradisurilor fiscale). S-a mai spus căICIJ filtrează informaţiile pentru a-şi acoperi finanţatorii – numele Soros este cel mai mult vehiculat în acest sens. În cele din urmă au început să apară şi date despre americani.

  • Omul de afaceri Vasile Frank Timiş, românul implicat în cel mai mare scandal de evaziune fiscală şi spălare de bani din ultimii 10 ani

    Vasile Frank Timiş, românul cu cetăţenie austaliană care a iniţiat afacerea Roşia Montană, apare în documentele „Panama Papers”, după ce a folosit, la afacerile începute în România în 1997, o firmă înfiinţată în Bahamas de avocaţii Mossack Fonseca, susţin jurnaliştii de la Rise Project.

    Potrivit Rise Project, omul de afaceri Vasile Frank Timiş s-a numărat printre românii care au apelat la avocaţii din Panama City pentru a demara afaceri pe teritoriul ţării noastre, la jumătatea anilor ’90. Vasile Frank Timiş a folosit firma Castle Europa Limited, înfiinţată în Bahamas de avocaţii Mossack Fonseca, susţin junaliştii de la Rise Project ,care au făcut parte din echipa de investigaţii, scrie Ziarul Financiar

    “Baza de date a firmei Mossack Fonseca arată, printre altele, cine a fost miliardarul necunoscut din structura de proprietate a rafinăriei Rafo Oneşti şi ce legături a avut el cu zăcămintele aurifere de la Roşia Montană. Vasile Frank Timiş, iniţiatorul afacerii Roşia Montană, a apelat şi el la aceiaşi avocaţi din Panama City pentru a începe afacerile din România la mijlocul anilor ‘90. Tot în documentele panameze regăsim şi filiera offshore prin care este controlată o altă mină importantă de aur din Munţii Apuseni dar şi alte firme active în extracţia petrolului şi gazelor naturale.”, scrie Rise Project.

    Jurnaliştii de investigaţii mai arată că în documente apar şi alte nume cheie în procesul de privatizare a combinatului Alro.

    ” Documentele îi mai listează pe oamenii-cheie din privatizarea Alro, afacere anchetată de procurori pentru corupţie, şi arată cum s-au reprofilat apoi în alte afaceri cu minerale şi gaze naturale. Alţi afacerişti de top din România, pe care RISE Project îi va prezenta în zilele următoare, au fost clienţii casei de avocatură din Panama.”, se arată în materialul prezentat de Rise Project.

    În topul miliardarilor lumii, întocmit în 2011 de revista Forbes, Frank Timiş se afla pe locul 1.057, cu o avere estimată la 1,1 miliarde de dolari. El a fost cel care a iniţiat proiectul extragerii aurului de la Roşia Montană

  • Comoara ascunsă în centrul Bucureştiului, descoperită de jurnaliştii britanici. “Se află chiar sub Intercontinental”

     Jurnaliştii britanici de la Daily Mail au venit până în România, pentru un reportaj inedit.

    Maşina Ducelui de Edinburgh a fost găsită abandonată într-o parcare din centrul Bucureştiului, mai exact în cea subterană a Hotelului Intercontinental.

    Prinţul Philip a vizitat România în 2001, iar organizatorii i-au adus limuzina la Bucureşti, un Daimler DS 420 din 1968 – ediţie limitată.Jurnaliştii britanici de la Daily Mail au venit până în România, pentru un reportaj inedit.

    Maşina Ducelui de Edinburgh a fost găsită abandonată în parcarea subterană a Hotelului Intercontinental din Bucureşti, relatează Daily Mail.

    Cititi mai multe pe www.da.zf.ro

  • Clujul, singurul oraş din România menţionat în topul destinaţiilor emergente din 2016 realizat de CNN

    Municipiul Cluj-Napoca este menţionat într-un top CNN al „destinaţiilor emergente” din 2016, „Cele mai bune poveşti vin de pe drumurile mai puţin bătătorite”, notează jurnaliştii CNN care au cerut părerile unor specialişti în turism. Clujul este singurul oraş din România menţionat în acest clasament. Însă aprecierea adusă acestuia nu vizează partea de turism, aşa cum ne-am putea aştepta iniţial, ci scena artistică şi galeriile din oraş, iar CNN notează că acestea vor reprezenta „punctul fierbinte” în viitor, scrie Vocea Transilvaniei.

    Cele mai elogioase materiale din presa internaţională a ultimilor ani sunt conectate de activitatea unor artişti precum Adrian Ghenie, Ciprian Mureşan, Victor Man şi Şerban Savu şi a unor iniţiative precum Fabrica de Pensule, Galeria Plan B şi Cluj Art Weekend.

    “Fabrica de Pensule” este unul dintre “pilonii” importanţi care a avut o influenţă majoră asupra culturii din municipiu.

    Citiţi continuarea pe www.voceatransilvaniei.ro

  • Povestea omului care a construit un imperiu al cafelei de 800 mil. euro

    Buona ciara!!!“, spune cu un zâmbet larg pe faţă în timp ce-şi scoate pălăria care-i proteja părul argintiu. Dă mâna cu toată lumea adunată în cafeneaua-gelaterie-restaurant, cu chelneri şi cu jurnalişti, cu directori şi cu oameni de afaceri. Are 67 de ani. Este reprezentantul celei de-a treia generaţii a unui imperiu al cafelei. Este Massimo Zanetti, italianul de aproape 800 de milioane de euro, din spatele grupului cu acelaşi nume sub „pălăria“ căruia se află branduri precum Segafredo, iar acesta este noul pariu al unui om prin venele căruia curge mai întâi reducţie de ristretto, abia apoi sânge.

    „Eu vorbesc în italiană pentru că ştiu că mulţi dintre voi înţe­legeţi“, spune Massi­mo Za­netti, venit la Timi­şoara la început de decembrie pentru a lansa un nou concept care se va alătura celor aproape 400 de cafenele pe care grupul le are la nivel global.

    Massimo Zanetti Beverage Group este o structură implicată în toate ramurile industriei de cafea, de la producţie, la ceaşcă, iar acum testează pentru prima dată pe piaţa locală un proiect-pilot prin care cafeneaua se schimbă în gelaterie şi în restaurant cu specific italian.

    Citiţi mai multe pe www.da.zf.ro

  • Bloomberg are o problemă cu Bloomberg

    Timp de 12 ani Michael Bloomberg a guvernat cel mai important oraş al lumii. După aceea, nicio funcţie nu părea imposibilă pentru el: preşedinte al Băncii Mondiale, secretar general al ONU, secretar de stat al Statelor Unite. S-a vorbit chiar că ar putea candida la preşedinţia SUA.

    Multimiliardar şi mogul media, un exemplu între politicieni, Bloomberg a fost alăturat unor personalităţi precum Bill Gates şi Bill Clinton. Până în decembrie 2013, singura întrebare părea să fie ce funcţie va alege.
    Bloomberg a aşteptat ca cineva să îl cheme şi să îi ofere un post, a spus un fost director care îl cunoaşte personal pe fostul primar. Dar acest lucru nu s-a întâmplat. Miliardarul, în vârstă de 73 de ani, a experimentat aceeaşi dezamăgire prin care a trecut orice manager sau politician aflat permanent în lumina reflectoarelor, şapte zile din şapte, 18 ore pe zi. Odată cu încheierea mandatului, dispare şi magia, iar ceea ce rămâne este un puternic sentiment de deşertăciune.

    Timp de câteva luni s-a ocupat de activităţi filantropice, sponsorizând dezvoltarea unui sistem de iluminare bazat pe energie solară pentru africani, prin intermediul fundaţiei sale, el donând milioane de dolari. Dar nu a fost suficient pentru un om obişnuit să fie la conducere.

    Aşa că Michael Bloomberg a făcut ceea ce refuzase să facă până atunci. După un an de inactivitate, a revenit la conducerea imperiului său financiar şi media. „Când nimic altceva nu a funcţionat, a cerut cheile pentru a reveni în postul de conducere“, a spus fostul director.
    Din dorinţa de a fi la conducere şi din îngrijorare pentru munca sa de o viaţă, multimiliardarul a coordonat o restructurare unică în istoria concernului de 9 miliarde de dolari. Bloomberg a înlocuit aproape toţi membrii conducerii de vârf ai diviziei media şi a concediat peste 80 de editori. Departamente întregi au fost analizate cu atenţie, într-o companie cu profituri estimate la 3 miliarde de dolari şi pentru care până atunci nu a existat cuvântul „economie“.

    VIITORUL JURNALISMULUI, ÎNCOTRO?

    Schimbarea radicală de curs a ridicat semne de întrebare legate de un model de afaceri care, cel puţin în Statele Unite, a fost considerat în mare măsură drept viitorul jurnalismului. A fost un model în care jurnalismul de calitate, de tipul celui care susţine democraţia, a fost finanţat de alte activităţi de afaceri. Între alţi susţinători ai acestui model se află Jeff Bezos, fondatorul Amazon, care a preluat prestigiosul Washington Post. Dar cazul Bloomberg a arătat că o astfel de construcţie funcţionează atâta timp cât doreşte patriarhul său.

    Bloomberg nu este o companie tradiţională de media cum sunt New York Times sau Financial Times. Jurnaliştii de la Bloomberg au avut întotdeauna roluri subordonate. Ceea ce a îmbogăţit compania a fost un dispozitiv de tipul unui computer Commodore 64 din 1982, care în zilele noastre s-a transformat într-o tastatură neagră cu butoane colorate. Este vorba despre Terminalul Bloomberg, un sistem informatic pentru bancherii de pe Wall Street şi din centrul financiar londonez.

    Terminalele oferă date precum preţurile obligaţiunilor guvernamentale şi ale materiilor prime; cunoaşte poziţia, încărcăturile şi viteza containerelor navale şi oferă informaţii despre averile directorilor de companii, inclusiv iahturile şi avioanele private ale acestora. Peste 60 de miliarde de date informative din pieţele globale sunt procesate zilnic de aceste terminale, iar accesul la date costă un utilizator peste 20.000 de dolari. În prezent, există circa 325.000 de abonaţi la aceste servicii.

    Terminalul este creaţia şi munca de o viaţă a lui Michael Bloomberg. După ce compania Salomon Brothers, de pe Wall Street, l-a concediat în 1981, Michael Bloomberg, pe atunci în vârstă de 39 de ani, a folosit compensaţiile primite, în valoare de 10 milioane de dolari, pentru a fonda propria sa companie. Sistemul terminalului a făcut ca Bloomberg să ajungă al 14-lea cel mai bogat om din lume, cu o avere estimată la 35,5 miliarde de dolari.

     

  • “Politician giurgiuvean, caut iubită”: Un lider PMP a anunţat într-o conferinţă de presă că îşi doreşte “o iubită atrăgătoare şi inteligentă”

    Liderul Partidului Mişcarea Populară Giurgiu, Marius Bogdan Crăcea, îşi caută iubită, el spunându-le jurnaliştilor, într-o conferinţă de presă, că oamenii nu sunt făcuţi să fie singuri şi că idealul său este ca viitoarea iubită să lucreze în sistemul de justiţie, să fie atrăgătoare şi inteligentă, scrie mediafax.ro

    Preşedintele organizaţiei municipale a Partidului Mişcarea Populară Giurgiu, Marius Bogdan Crăcea, a anunţat, într-o conferinţă de presă, că îşi caută iubită, în condiţiile în care alegerile locale se apropie şi trebuie să fie pregătit ”din toate punctele de vedere”.

    ”Anunţul meu pe scurt poate fi sintetizat astfel: politician giurgiuvean, caut iubită. Alegerile locale se apropie şi trebuie, chiar dacă nu sunt prima opţiune a partidului, să fiu pregătit din toate punctele de vedere. Oamenii nu sunt făcuţi să fie singuri, iar femeia spune multe despre bărbatul ei. Sper cu ajutorul presei să devin candidatul ideal pentru Primăria Giurgiu. Aş spune că viitoarea iubită ar fi ideal să lucreze în sistemul de justiţie, la judecătorie, tribunal, parchet, dar această condiţie ar fi prea restrictivă. Aşa încât criteriile de bază sunt să fie atrăgătoare şi inteligentă”, a afirmat Crăcea.

    El le-a transmis femeilor ”interesate” că îl pot contacta pe Facebook sau îşi pot lăsa datele de contact la sediul partidului.

  • Nicio faptă bună nu rămâne nepedepsită. Despre furtuna stârnită de CEO-ul care şi-a plătit angajaţii cu câte 70.000 de dolari

    Pe 13 aprilie, Dan Price, tânărul CEO al Gravity Payments, companie din Seattle ce procesează plăţi cu cardul de credit, le-a spus angajaţiilor săi că le oferă un salariu minim de 70.000 de dolari pe an. Pentru unii a însemnat dublarea salariului. Pentru a face acest lucru, Price a anunţat că-şi va reduce salariul de 1,1 milioane de dolari, o decizie radicală în inima capitalismului. Unii l-au denunţat ca fiind un socialist, alţii ca fiind un Robin Hood.

    La momentul anunţului erau prezenţi jurnalişti de la New York Times şi NBC News, iar la scurt timp alte zeci de jurnalişti l-au invitat la interviuri, aşa că povestea CEO-ului darnic a făcut înconjurul lumii.

    Imediat după anunţ, compania a fost inundată de CV-uri, iar doi angajaţi au demisionat, motivând că această decizie nu este dreaptă pentru cei care câştigau mai mult. Lucrurile nu s-au oprit aici: Price a fost dat în judecată de fratele său, Lucas, care deţine 30% din Gravity, spunând că a abuzat de putere şi şi-a mărit nejustificat salariul. Dan Price a insinuat că fratele lui l-a dat în judecată deoarece nu a fost mulţumit de generozitatea sa. „Ştiu că această decizie este una radicală şi îmi pare rău că a apărut o ruptură în relaţia cu fratele meu“, a declarat el pentru Seattle Times. Dezvăluirea l-a făcut să pară o victimă. A fost lăudat de Esquire şi curtat de agenţi literari. Însă lucrurile nu sunt chiar aşa cum par, scrie Bloomberg Businessweek.

    CU CE SE OCUPĂ GRAVITY. Gravity este intermediarul dintre comercianţi şi companiile mari precum Visa sau Mastercard. Pe scurt, dacă ai plătit cu cardul de credit un sandviş în Seattle, Gravity se ocupă de transferul celor 6 dolari de la bancă către restaurant. Bineînţeles, Gravity păstrează o parte din bani.


    Dan Price era adolescent şi cânta într-o cafenea când a aflat pentru prima dată de procesarea plăţilor cu carduri. Proprietarul localului se plângea des de plăţile pe care trebuia să le suporte atunci când clienţii achitau cu cardul. În 2003, Price a început facultatea, iar anul următor a înfiinţat, alături de fratele său, Gravity. În 2005 s-a căsătorit, iar în 2006 a devenit CEO-ul companiei.
    Criza financiară din 2008 nu a ocolit Gravity. În doar câteva săptămâni, compania a pierdut cam 20% din business. „Ne-a schimbat profund. Dintr-o companie cu un profit modest am ajuns să pierdem bani în fiecare lună.“ Abia în 2012 salariile angajaţiilor Gravity au început să crească, iar fiecare majorare de salariu a adus un profit mai mare, susţine Dan Price.
    Dacă în 2011 câştiga în jur de 50.000 de dolari pe an, după cum a mărturisit chiar el la Aspen Ideas Festival, după numai un an salariu său anual a sărit la 1 milion de dolari, iar achiziţia unei case cu piscină în august 2012 confirmă acest lucru: el a plătit 900.000 de dolari cash pentru locuinţă.

    În 2013, Price spune că Gravity l-a angajat pe consultantul Towers Watson pentru a-i analiza veniturile. La recomandarea acestuia, Dan Price ar fi putut să-şi mărească salariul de 1,1 milioane de dolari. „Dar am ales să nu fac asta“. Oricum ar fi, salariul lui este atipic pentru o companie de mărimea Gravity. Finanţele companiei nu sunt publice, dar Dan Price spune că venitul brut ajunge la 150 de milioane de dolari în 2014 şi va creşte la 200 de milioane în 2015. Potrivit publicaţiei Chief Executive, salariul mediu pentru un CEO al unei companii cu venituri asemănătoare Gravity, incluzând şi bonusurile, ar ajunge la 710.000 de dolari. CEO-ul JetPay, competitor direct al Gravity, care procesează un număr similar de tranzacţii, a câştigat în 2014 doar 355.000 de dolari. Când reporterul Bloomberg l-a confruntat cu aceste date, Price a evitat răspunsul, iar într-un final a spus: „Nu mi-am majorat salariul niciodată fără acordul boardului“. Boardul însă era format din el şi fratele lui. Numai că avocatul lui Lucas Price, Greg Hollon, nu este de acord cu această afirmaţie, spunând că Dan Price şi-a mărit salariul de-a lungul anilor, deşi Lucas a obiectat în nenumărate rânduri.

    Dan Price povesteşte că atunci când a mărit salariile tuturor s-a gândit la o lucrare a economiştilor Angus Deaton şi Daniel Kahneman, în care se arăta că mulţumirea oamenilor este direct proporţională cu creşterea veniturilor, însă doar până la suma de 75.000 de dolari.
    Gravity avea 120 de angajaţi, iar fiecare câştiga, în medie, ceva mai puţin de 50.000 de dolari. Asta însemna că avea nevoie de 1,8 milioane dolari pentru a duce salariul fiecărui angajat la 70.000 de dolari. O mare parte din această sumă putea fi dedusă din salariul său de 1,1 milioane de dolari şi a crezut că această mărire de salariu ar creşte productivitatea personalului.

    Ryan Pirkle, responsabil pentru comunicarea Gravity, a spus că odată cu unele măriri salariale din 2014, Price i-ar fi spus: „Vreau ca oamenii potriviţi să promoveze povestea asta. Vreau exclusivitate“. Probabil de aceea jurnaliştii de la New York Times şi NBC News au fost prezenţi la momentul anunţului.

     

  • Instanţa confirmă URMĂRIREA PENALĂ a lui Traian Băsescu în cazul jurnaliştilor răpiţi în Irak

    Instanţa a constatat că este legală şi temeinică ordonanţa procurorilor Parchetului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din 23 martie şi a confirmat redeschiderea urmăririi penale în cazul fostului preşedinte Traian Băsescu.

    “În baza art. 335 C. proc. pen. constată legalitatea şi temeinicia ordonanţei nr.1543/P/2009 din data de 23.03.2015 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia de urmărire penală şi criminalistică în dosarul cu acelaşi număr şi confirmă redeschiderea urmăririi penale pentru prezumtivele fapte prev. de art. 248 c.p. şi art. 253 ind. 1 c.p., sesizate prin denunţul formulat la data de 19.11.2009 de petiţionarul Vadim Corneliu Tudor, privind pe numitul Traian Băsescu”, se arată în decizia Judecătoriei Sectorului 5.

    Instanţa a mai constatat că a rămas fără obiect cererea de redeschidere a urmăririi penale pentru Vasile Blaga, în urma denunţului formulat de Corneliu Vadim Tudor în 25 noiembrie 2009.

    Decizia Judecătoriei Sectorului 5 este definitivă.

    Cererea procurorilor de la Parchetul instanţei supreme de confirmare a urmăririi penale în cazul lui Traian Băsescu, în dosarul în care Corneliu Vadim Tudor a depus pe numele fostului preşedinte o plângere privind jurnaliştii răpiţi în Irak, a fost discutată pe 7 octombrie, la Judecătoria Sectorului 5.

    Fostul preşedinte Traian Băsescu, care a mers la Judecătoria Sectorului 5 la termenul respectiv, a arătat că le-a spus magistraţilor că nu a secretizat nici măcar o foaie din dosar şi că nu el a deţinut dosarul operaţiunilor, rolul său fiind de a coordona instituţiile statului.

    “În declaraţia mea am spus că nu am secretizat nici măcar o foaie din dosarul răpirii jurnaliştilor. Nu era treaba mea partea operativă. Rolul meu a fost să pun cap la cap toate serviciile, ale armetei, SRI şi SIE, pentru a colecta informaţiile şi a face ca aceastea să lucreze în aceeaşi direcţie. Nu eu am avut dosarul operaţiunilor. El a avut cap de filă SIE”, a declarat fostul preşedinte.

    Întrebat dacă ar avea vreun avantaj dacă dosarul ar fi desecretizat, Băsescu a spus că astfel s-ar putea demonstra că reclamaţia împotriva sa este “o prostie”.

    “Categoric da, ar confirma că e o prostie reclamaţia lui Vadim Tudor”, a adăugat Traian Băsescu.

    Dosarul a ajuns la Judecătoria Sectorului 5 în urma unei decizii din 6 august a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care a stabilit că această instanţă este competentă să judece cazul, pentru că Traian Băsescu nu mai are în prezent vreo calitate oficială.

     

    În 6 august, Traian Băsescu şi copreşedintele PNL Vasile Blaga au fost la ICCJ, fiind citaţi în acest dosar, şi au stat la instanţă doar câteva minute, întrucât nu au mai avut loc audieri, după ce procurorul de caz a invocat o excepţie de necompetenţă materială a instanţei şi a cerut ca dosarul să fie retrimis la Judecătoria Sectorului 5.

    Procurorul a menţionat că, în cazul lui Vasile Blaga, ancheta a fost închisă în 2010, printr-o decizie de neîncepere a urmăririi penale.

    Faţă de Traian Băsescu, însă, nu s-a putut lua atunci o decizie deoarece acesta se bucura de imunitatea funcţiei de preşedinte al României.

    Procurorii de la Parchetului de pe lângă ICCJ au dispus redeschiderea cercetărilor penale în cazul celor trei jurnalişti răpiţi în Irak, în 2005, ca urmare a unei cereri depuse de Corneliu Vadim Tudor, care a decedat în 14 septembrie. Acesta i-a acuzat pe fostul preşedinte Traian Băsescu şi pe copreşedintele PNL Vasile Blaga că se fac vinovaţi de dispariţia a patru milioane de dolari din răscumpărarea plătită de statul român pentru eliberarea celor trei jurnalişti români.

    Pentru a putea continua cercetările penale în acest caz, procurorii PICCJ au cerut Judecătoriei Sectorului 5 confirmarea redeschiderii urmăririi penale, iar în urma analizării dosarului, magistraţii instanţei bucureştene au decis că nu sunt competenţi să judece cauza şi au trimis-o magistraţilor de la instanţa supremă.

  • „Bine aţi venit în capitalism 3.0“ sau în hipercapitalism? Sau în sharing economy?

    Digitalizarea a bulversat în profunzime societatea. De la economie, sănătate, muncă la viaţa privată şi la politică, nimic n-a rămas neatins. Prin cartea „Bienvenue dans le capitalisme 3.0“ (Bine aţi venit în capitalism 3.0), jurnaliştii francezi Sandrine Cassini şi Philippe Escande propun un plonjon în lumea capitalismului secolului XXI, în cea de-a treia revoluţie industrială. Publicaţia Les Echos redă câteva idei din această carte.

    Maşinăria digitală este pe cale să atace toată societatea şi nimeni nu va scăpa nevătămat. Lumea se schimbă la toate nivelurile, de la cele mai concrete – chemarea unui taxi, rezervarea unei camere la hotel, fabricarea unei maşini -, la cele nepalpabile – comportamentul, modul de a gândi, de a trăi şi de a organiza societatea. Acesta este principiul marilor revoluţii industriale, care se propagă în toate sectoarele, cizelând societatea şi aducând beneficii materiale. 

    Citiţi mai multe pe www.zf.ro