Masina din hartie a fost facuta din 750 de parti unice. Fiecare
parte a fost printata si asamblata utilizand poze de referinta si
hartii A7 printate cu albastru. Pentru a crea masina, Taras a
lucrat peste 245 de ore si a folosit 285 de hartii printate.
“Inteorie suna bine, dar avem o problema majora: stim ce nu mai
trebuie sa facem, nu si ce avem de facut”, spune Roxana Tesiu,
directorul de resurse umane al companiei de business process
outsourcing (BPO), Wipro. Tesiu are o sarcina importanta anul
acesta – trebuie sa transfere datele din cartea de munca in baza de
date electronica pentru 866 de angajati, iar problema cea mai
importanta este ca nimeni nu stie exact pasii pe care ii presupune
o asemenea procedura. “Am fost la Inspectoratul Teritorial al
Muncii (ITM) si nu au stiut sa ne raspunda la cateva nelamuriri de
baza, cum ar fi ce vom face cu cartile de munca pe care le avem
deschise acum, cum vom avea certitudinea ca nu vom mai plati cei
0,25%, cum vom intra in baza de date electronica sa completam
datele angajatilor sau ce vom face cu cartile de munca pe care ni
le cer angajatii”, precizeaza Tesiu.
Faptul ca aceste lucruri nu au fost clarificate pana acum este
un semnal clar al unei hibe importante din sistem, in conditiile in
care despre eliminarea cartilor de munca traditionale se discuta
inca din 2006. Timp a fost, deci, suficient pentru a pune la punct
toate aspectele care tin de efectuarea transferului de date. De
altfel au existat doua etape prin care s-a demarat procesul de
“exterminare” a cartilor de munca. Prima a constat in preluarea
datelor din cartile de munca, iar cea de-a doua in scanarea lor,
pentru ca apoi sa poata fi returnate angajatilor. Toate
informatiile privind vechimea in munca, dreptul la pensie si
traseul profesional al fiecarui angajat sunt in prezent
inregistrate electronic la casele judetene de pensii.
Vestea buna pe care o aduce aceasta initiativa este legata de
eliminarea birocratiei si reducerea unor cheltuieli pentru
angajatori. Altfel spus, daca un angajat, spre exemplu, isi schimba
locul de munca anul acesta, nu mai trebuie sa-si retraga cartea de
munca de la vechiul angajator, pentru ca toate datele sale vor
putea fi preluate in format electronic de catre noua companie
angajatoare. Asta in cazul in care ele au fost corect introduse si
sistemul nu prezinta erori.De asemenea, dispar si comisioanele pe
care angajatorii le plateau pentru a gestiona contractele
angajatilor.
Pana acum, o companie care alegea ca inspectorii de la ITM sa
fie cei care gestioneaza contractele angajatilor trebuia sa
plateasca 0,75% din valoarea totala a statului de plata, iar daca
dorea sa le administreze pe cont propriu, comisionul se reducea se
reducea la 0,25%. Daca acest lucru se va intampla, asa cum prevede
legea, atunci angajatorii ar economisi anual intre 100 si 150 de
milioane de euro. Calculul a fost facut la o masa salariala bruta
de 30 de miliarde de euro, in conditiile in care sunt 4,2 milioane
de angajati si a fost luat in considerare un salariul mediu de 500
de euro.
Este clar ca angajatorii au nevoie de acesti bani ca de aer, cum
de altfel au nevoie de orice economie in plus pe care o pot face,
insa incertitudinile care s-au creat pana acum in jurul acestei
initiative ii fac sa ramana circumspecti si sa aiba o opinie
pozitiva categorica doar intr-o singura privinta. “Singurul lucru
bun pe care il vedem pana acum este ca nu va mai trebui sa plimbam
cartile de munca la ITM, desi noi vom continua sa punem, ca si pana
acum, datele pe hartie”, enunta directoarea de resurse umane de la
Wipro.Pana la jumatatea anului, angajatorii si inspectoratele
teritoriale de munca sunt obligate sa le returneze angajatilor
cartile de munca, pe care acestia trebuie sa le pastreze pentru a
putea dovedi vechimea in munca atunci cand vor iesi la pensie, in
cazul in care nu li s-au scanat cartile de munca.
“Suntem singura tara din Europa care a luat aceasta masura si,
in mod clar, inseamna ca abia acum incepem sa lucram cu instrumente
moderne”, spune avocatul Iulian Patrascanu, managing partner la
casa de avocatura Fine Law. Desi sustine proiectul, Patrascanu
recunoaste ca efectele lui pozitive se vor vedea in timp, abia dupa
ce vor fi simtite primele economii create de disparitia
comisioanelor de gestionare a contractelor de munca. “Pana atunci,
angajatorii se vor impotmoli de multe ori pe drum, iar angajatii
vor fi putin debusolati, pana cand se vor acomoda cu aceasta
schimbare. Multi, mai ales cei din provincie, vor fi neincrezatori
in sistemul informatic si in acuratetea lui”, adauga
Patrascanu.
Ceea ce candva ar fi parut de domeniul fantasticului s-a
petrecut recent, atunci cand un grup de entuziasti format din Steve
Daniels, John Oates si Lester Haines a creat avionul de hartie pe
care l-a lansat in spatiu cu ajutorul unui balon cu heliu.
Neobisnuitul avion a urcat pana la circa 30.000 de metri, de unde a
coborat incet, inregistrandu-si cu o camera coborarea.
Alt entuziast, artistul Frank Bölter, s-a aventurat de data aceasta
pe Tamisa intr-o barcuta de hartie la a carei confectionare fusese
ajutat de public. Ambarcatiunea a fost denumita To The World’s End,
iar lansarea sa la apa a fost un eveniment in cadrul expozitiei de
arta Drift10 de la Londra. Lucrarile incluse in expozitie au fost
expuse pe malurile raului care traverseaza capitala
britanica.
Asemenea incercari par sa sustina punctul de vedere al unor
specialisti in domeniul hartiei care sustin ca aceasta, daca este
proiectata cum trebuie, poate fi un material rezistent, ieftin,
utilizabil si la altceva decat tiparituri, fie ele publicatii sau
bani. Si intr-adevar, in ultima vreme hartia a devenit material
pentru izolarea locuintelor, pentru piese de mobilier, opere de
arta si chiar articole de imbracaminte. Sa nu uitam nici lucrarile
de arta: un designer din Los Angeles, Jeff Nishinaka, este cunoscut
pentru sculpturile sale din hartie (foto) inalte de pana la sase
metri, pe care le expune in magazine mari, ca Galeriile Lafayette
din Paris.
Utilizarea hartiei ca material in industria modei s-a inregistrat
pentru prima oara in 1966, atunci cand Scott Paper Company din SUA
a lansat o rochie din hartie igienica si servetele, pusa in vanzare
la pretul de 1,25 dolari bucata, iar cele jumatate de milion de
rochii disponibile s-au vandut repede. Au urmat si alte rochii
confectionate total sau partial din hartie, spre deliciul
colectionarilor din ziua de azi, care platesc mii de dolari pe un
exemplar din acele vremuri.
Rochia de hartie a recidivat anul acesta la Saptamana Modei
Ecologice de la New York (New York Green Fashion), cand creatorul
Gary Harvey a prezentat una confectionata din exemplare din
Financial Times.
Eco-Rom Ambalaje este compania detinatoare a licentei marcii
“Punctul Verde” in Romania si liderul pietei de preluare de la
agentii economici a obligatiei de reciclare si valorificare a
deseurilor de ambalaje. Fata de obiectivele legale de reciclare si
de valorificare impuse de legislatia europeana, Eco-Rom Ambalaje a
recuperat si a valorificat 49% din cantitatea totala de ambalaje
pusa pe piata de clientii societatii, adica aproape 320.000 de tone
de deseuri de ambalaj, din totalul de 652.000 de tone de ambalaje
puse in circulatie de acestia.
“Rezultatele anului 2009 ne demonstreaza faptul ca sistemul pe
care l-am construit este unul solid. Un exemplu in acest sens il
reprezinta si depasirea obligatiilor legale de reciclare pentru
fiecare tip de materiale de ambalaj: hartie-carton – 86% fata de
impunerea de 60%, sticla – 57% fata de cerinta de 38% si plastic –
28% fata de procentajul de 12% impus de legislatie”, a declarat dr.
ing. Sorin Popescu, director general Eco-Rom Ambalaje.
La finalul anului 2009, portofoliul de clienti al Eco-Rom
Ambalaje se ridica la 1.470 de companii (fata de 1.153 in anul
2008), in crestere cu peste 25% comparativ cu sfarsitul lui 2008.
In anul 2009, legislatia europeana obliga agentii economici sa
recupereze si sa valorifice 45% din totalul ambalajelor puse pe
piata, urmand ca procentul sa creasca pina la 60% in 2013.
“Unul dintre obiectivele strategice pe care ni le-am propus la
inceputul anului trecut a fost sa crestem cantitatea de deseuri de
ambalaje recuperata de la populatie. Pentru a realiza acest lucru,
am investit anul trecut in infrastructura de colectare selectiva 2
milioane de lei, la aceasta suma adaugandu-se cheltuielile
campaniei de comunicare si de monitorizare continua a programelor
pe care le derulam”, a declarat Mugurel Radulescu, presedinte
Eco-Rom Ambalaje.
In 2009 cantitatea de deseuri de ambalaje colectate de la
populatie a crescut la 15.200 de tone colectate, fata de 12.132
tone in 2008. Numarul localitatilor conectate la serviciul de
colectare selectiva in sistemul Eco-Rom Ambalaje a crescut de la 42
la 70, in timp ce numarul de cetateni care beneficiaza de acest
serviciu a ajuns la 2.625.000 (comparativ cu 1.800.000 in
2008).
Eco – Rom Ambalaje este o organizatie infiintata la sfarsitul
anului 2003 de un grup de companii care activeaza in Romania si
care au luat initiativa implementarii sistemului “Der Grüne Punkt”
in tara noastra. Eco-Rom Ambalaje a inceput activitatea in 2004 cu
81 de companii care au aderat la sistemul companiei, pentru ca anul
2008 sa se incheie cu un numar de 1.153 de contracte, iar in 2009
sa se ajunga la 1.470 de companii.
Ca urmare a scaderii cantitatilor de ambalaje puse pe piata de
companiile afiliate Eco-Rom Ambalaje, in anul 2009 s-a inregistrat
si o scadere, cu aproximativ 6%, a cantitatii de deseuri
valorificate in sistem, comparativ cu anul precedent, si anume
318.312 de tone anul trecut, fata de 338.836 tone de ambalaje
reciclate si valorificate in 2008.
Desi oamenii sunt impartiti in tabere evidente ? pro si contra cartilor digitale, asa-numitele e-carti, si a readerelor portabile ? sunt convinsa ca in fiecare dintre acestea exista persoane care mai fac schimb de roluri. Pentru ca avantajele acestor dispozitive sunt destule, iar un cititor inrait va prefera mereu sa poarte dupa sine mai putin de 300 de grame, cat cantareste un reader, in loc de kilograme de tomuri.
Inca un segment de nisa, cititoarele de carti electronice incep sa fie intelese si acceptate, mai ales de cei care sunt mereu intre doua avioane, adica tocmai targetul producatorilor de astfel de echipamente.
Birgir Jonsson, CEO la Infopress Group, este omul de afaceri care isi petrece timpul mai mult in aer decat la sol, pentru ca, prin prisma job-ului, face foarte des naveta Romania – Islanda. Lui Jonsson ii place sa citeasca atat presa, cat si carti, dar i se pare de multe ori incomod, mai ales daca este vorba de un ziar in format berlinez, de dimensiuni mari. Jonsson a citit prima data despre readere portabile, echipamente create special pentru cititorii de carti digitale, in urma cu doi ani, dar si-a achizitionat unul abia anul trecut. Atunci a descoperit la un prieten cat de comod este sa citesti in acest mod si, mai ales, cat de multe carti poti pune pe el. Managerul Infopress are un Sony Reader PRS-500 pe care si l-a achizitionat din America, pentru ca in Romania nu sunt inca disponibile, cu 300 de dolari (putin sub 190 de euro). “Sunt incantat de acest gadget, dar recunosc ca nu il folosesc decat cand gasesc incomod sa citesc in varianta ‘traditionala’, pentru ca mi se pare mult mai relaxant sa stau intins in pat si sa rasfoiesc o carte, spre exemplu.” Comentariile lui Jonsson in ceea ce priveste readerul de la Sony scot in fata si lucrurile negative, pentru ca managerului de origine islandeza spune ca i-ar placea ca imaginea sa fie color si ca il mai deranjeaza faptul ca pentru a putea citi are nevoie de o sursa de lumina externa. “In plus, cred ca si pretul ar putea fi mai accesibil, dar sunt convins ca odata cu cresterea concurentei pe aceasta piata pretul va scadea considerabil.”
NU E CA IPOD
La aparitia cartilor digitale, toata lumea s-a grabit sa spuna ca va veni sfarsitul erei cartilor analogice. Apoi, vocile stridente care sustineau “e-cartea” au devenit din ce in ce mai slabe, pentru ca la aparitia readerelor sa vuiasca din nou. Acum se credea ca readerele si cartile digitale vor cunoaste un boom similar cu cel al iPod-urilor si playerelor de melodii digitale, in general.
Mai mult, o serie de studii sustineau in 2001, cand au fost vandute numai 43.000 de readere, ca pana in 2005 piata va putea sa absoarba intre 2,6 milioane si 28 de milioane de astfel de gadgeturi. O estimare deloc precisa care arata cat de mari erau asteptarile producatorilor si cat de ambigua era aceasta piata. Tot in 2001, specialistii din industrie (cei optimisti) prevedeau cresteri de 400% de la un an la altul pentru cartile digitale si sustineau ca numai piata americana va ajunge la o valoare de 25 de miliarde de dolari anul acesta. Cum este de fapt piata? In niciun caz asa cum se astepta, piata americana fiind estimata in prezent la 15-25 de milioane de dolari, potrivit lui Arthur Klebanoff, director executiv al Rosetta Books, editor de carti in format digital.
Entuziasmul precoce al sustinatorilor de “hi-tech” a trecut cu vederea, la inceput, neajunsurile acestor dispozitive, dar au fost taxate aspru dupa o analiza mai atenta. In descrierea lor a inceput sa nu mai fie atat de folosit pretentiosul “hi-tech”, ci mai degraba obisnuitul “tehnologie”. Producatorii s-au vazut, astfel, nevoiti sa aduca imbunatatiri produselor, in speranta ca de aceasta data vor da lovitura. Cea mai mare nemultu?mire vizavi de readerele portabile se refera la faptul ca este foarte solicitant pentru ochi sa te uiti la un display pentru un timp indelungat. In plus, nici interfata nu este pe placul utilizatorilor, care mai sunt nemultumiti si de preturile ridicate ale acestor cititoare electronice portabile.
SONY VS. KINDLE
Sony crede ca a rezolvat unele dintre aceste probleme cu ajutorul unei functii suplimentare. Sistemul portabil de citire de la Sony, al carui pret a scazut sub 300 de dolari (190 de euro), este aproape cu 50% mai subtire – are 17,8 cm lungime si 12,7 cm latime – si cantareste doar 255 de grame. Ecranul dispozitivului are diagonala de 6 inci (15,2 centimetri), aproape la fel de mare ca o pagina de carte traditionala, pe hartie. Imbunatatirea majora vine insa de la tehnologia E Ink, numita Vizplex, care se caracterizeaza prin contrast ridicat si o rezolutie foarte buna, de 170 pixeli/inci.
Displayul cu tehnologia E-Ink difera de monitoarele LCD, ecranul fiind alcatuit din microcelule cu doua stari, negru sau alb, in functie de gradul de incarcare cu energie electrica. Astfel, ecranul imbunatatit nu oboseste ochiul, consuma putin si poate fi citit si in lumina puternica a soarelui. In plus, tehnologia ofera si un unghi de vizibilitate real de aproape 180 de grade. Batalia pe piata readerelor se da intre Sony, care a fost primul producator de dispozitive de citire a cartilor digitale, si Amazon, unul dintre cele mai mari magazine online din SUA, consacrat pentru vanzarea de carte, ceea ce explica si baza de peste 90.000 de titluri. Amazon a lansat Kindle, la sfarsitul lui 2007, concurentul direct al Sony Reader PRS-500. La Kindle s-a lucrat timp de 3 ani, dupa cum declara Jeff Bezos, seful Amazon, in ziua lansarii. Si desi tot el admite ca este foarte greu sa inlaturi cartile traditionale, pentru ca ar insemna sa inlaturi o tehnologie veche de mai bine 500 de ani, Besoz spera ca strategia lui va fi mai buna ca aceea a concurentului Sony si readerul Kindle va fi produsul care va revolutiona aceasta piata de nisa.
Un lucru deloc realist daca ne gandim la faptul ca exista cerinte esentiale ale pietei pe care Kindle nu le-a respectat. Spre exemplu, readerul de la Amazon se vinde la un pret cu 100 de dolari (63 de euro) mai mult decat varianta imbunatatita de la Sony. In plus, multitudinea de butoane ale dispozitivului nu corespunde designului minimalist cerut de tendintele in domeniu. Un plus pentru Amazon este insa faptul ca ofera gratuit accesul la internet wireless pe echipament, dar nu ofera accesul gratuit la cartile digitale, considerat un mare minus.
In ceea ce priveste tehnologia, Kindle foloseste, ca si Reader-ul de la Sony, tehnologia E-Ink, prin care aduce foarte mult cu foile de carte obisnuita, pentru ca textul pare a fi scris cu cerneala. Probabil ca tocmai aceasta apropiere de cartea analogica era necesara pentru a atrage cumparatorii, daca este adevarat ceea ce a declarat Besoz in urma cu aproape jumatate de an: “Cartile se opun cu incapatanare digitalizarii”.
DE UNDE LUAM E-CARTI?
Principalul magazin online de unde se pot achizitiona si carti digitale este Amazon. Baza de date de pe Amazon contine peste 90.000 de titluri. O astfel de carte costa in medie 10 dolari (6,3 euro), iar pentru a transfera un document digital detinut deja pe echipamentul Kindle, un utilizator trebuie sa achite o taxa de 10 centi (6,3 centi). Pe langa carti, pe Amazon mai sunt disponibile si 11 titluri de ziare, printre care The New York Times sau The Wall Street Journal, iar pretul pentru o publicatie variaza intre 6 si 15 dolari pe luna (3,7 ? 9,4 euro), taxa ce acopera valoarea abonamentului si actualizarea automata a continutului prin reteaua wireless. Desi blogurile sunt gratuite, pentru a le accesa pe Kindle, un utilizator trebuie sa plateasca o taxa lunara de 1-2 dolari (0,6 ? 1,2 euro) catre Amazon. In Romania exista cateva site-uri in care sunt disponibile si biblioteci digitale, iar acestea sunt gratuite. Printre acestea se numara globusz.com care contine si titluri clasice precum “Amintiri din copilarie”, “Baltagul” sau “Hanul Ancutei”, gutenberg.org, cu publicatii straine la care au acces si romanii sau cartidigitale.lx.ro.