BusinessMagazin

Tag: greseli

  • Care sunt greselile managerilor romani

    Vin in fiecare zi la birou si gandesc strategii, au intalniri,
    vorbesc la telefon, asculta sau fac prezentari, stabilesc obiective
    si bugete, angajeaza sau concediaza si, pe langa toate acestea,
    coordoneaza echipe de zeci, sute sau chiar mii de oameni. Sub
    povara unui program ce de multe ori ajunge sa fie infernal, unii
    manageri se pierd in detalii, omit lucruri importante pe care ar
    trebui sa le faca sau, pur si simplu, pierd privirea de ansamblu
    necesara oricarui conducator de echipa. Pe acest fond, greselile
    apar rapid si pot avea efecte dezastruoase daca nu sunt sesizate si
    corijate la timp.

    “Printre cele mai grave si mai frecvente erori pe care le facem
    in activitatea manageriala se numara delegarea deficitara, care
    poate imbraca inclusiv forma lipsei totale de delegare”, spune
    Dorin Bodea, senior consultant la firma de consultanta in resurse
    umane Result Consulting.

    De cele mai multe ori, delegarea deficitara se asociaza si cu
    controlul excesiv sau cu micromanagementul, asa cum il numesc
    specialistii. “Din pacate, multi dintre manageri au probleme de
    delegare, pentru ca le este teama ca pierd controlul, asa incat
    ajung sa practice un control excesiv”, adauga Bodea.

    Mai precis, consultantul de la Result Consulting afirma ca
    managerii romani au probleme in special la zona superioara a
    delegarii, adica la imputernicire. “Aici facem multe erori. Multi
    manageri romani stapanesc zona inferioara a delegarii, asociata cu
    stilul explicativ si cu controlul excesiv. Aceasta este potrivita
    subordonatilor care nu sunt la maturitate pe postul respectiv.

    Cu angajati maturi si seniori este necesar sa apelam la
    imputernicire. Iar pentru a ajunge aici este nevoie de coaching”,
    crede Bodea. In special antreprenorii sunt cei ce se tem sa
    imputerniceasca. Prefera in schimb ca fiecare decizie sau actiune
    sa treaca mai intai pe la ei si de multe ori confunda delegarea cu
    pierderea autoritatii.

    Pentru a sustine aceasta idee, Bodea da exemplul unui manager
    operational cu o experienta de peste 10 ani, care intelegea prin
    delegare stabilirea unor sarcini pentru anumiti angajati si un
    termen limita pentru efectuarea lor. In aceasta situatie, munca
    intelectuala a angajatului este redusa la maximum. El ar trebui mai
    degraba stimulat sa gandeasca de unul singur ce anume sa faca si
    pana cand astfel incat sa-si indeplineasca obiectivele. Este si o
    forma de responsabilizare a oamenilor, ceea ce duce, inevitabil, la
    evolutia lor profesionala. “Acelasi lucru se intampla si in cazul
    managerilor nou promovati, care, din dorinta de a controla excesiv
    si de a sti tot ce se intampla, refuza sa delege responsabilitati”,
    sustine Madalina Balan, managing director al companiei Hart HR
    Consulting.

    O alta greseala importanta pe care o fac sefii din companii este
    aceea ca uita sa-si motiveze angajatii, desi ei insisi negociaza
    inca dinainte de angajare pachete salariale care sa contina o
    importanta componenta de bonusuri motivatoare. Problema este ca
    managerii ignora legatura stransa dintre gradul de motivare si
    gradul de satisfactie ale unui angajat si nivelul sau de implicare.
    Mai mult decat atat, sunt manageri care nu cred nici macar in
    stimulentele nefinanciare, precum aprecierile si reactiile
    pozitive. Directorii de resurse umane stiu ca motivarea angajatilor
    reprezinta un element cheie intr-o companie si atunci pun la punct
    diverse instrumente pe care sa le aplice in acest sens.

    “Am intalnit un manager de vanzari dintr-o companie nationala
    care isi motiva oamenii aratandu-le ce anume trebuie sa
    imbunatateasca. Un altul, un manager de vanzari dintr-o
    multinationala isi motiva subordonatii apeland la ce anume doreau
    acestia sa obtina”, exemplifica Bodea. Madalina Balan spune ca unii
    manageri merg chiar mai departe de atat – “singurele reactii pe
    care le ofera sunt cele negative si mai rau este ca fac acest lucru
    in public, demotivand angajatii”.

    O alta hiba pe care starea economiei a scos-o in evidenta in
    ultimii doi ani este ca managerii nu gandesc intotdeauna pe termen
    mediu si lung. A fost o greseala cu efecte majore, pentru ca
    imediat ce a venit criza, companiile a trebuit sa treaca prin
    restructurari dureroase pe care ar fi putut sa le evite daca
    managerii ar fi fost ceva mai prudenti. “Cunoastem faptul ca
    managerii romani sunt orientati pe termen scurt.

  • Cele mai mari 25 de greseli ale omenirii au costat 1.037 de miliarde de dolari

    25. Satelitul “pierdut” in spatiu (costul l “greselii”, corelat
    cu inflatia: 165,5 milioane de dolari) – anul 1999.In 1999, o
    echipa de ingineri de la Lockheed Martin a folosit sistemul englez
    de masurare, iar NASA – pe cel metric, pentru a calcula traseul
    unui satelit care trebuia sa orbiteze planeta Marte.

    Astfel, coordonatele de navigare au fost transmise gresit de la
    Lockheed la NASA si satelitul de 165,5 de milioane de dolari s-a
    pierdut in spatiu.

    Cititi mai multe pe www.gandul.info

  • Desteptii spun lucruri trasnite

    Spre a lamuri acest mister si a incerca sa ne ofere cai de a ne
    sustrage momentelor de prostie, Madeleine L. Van Hecke, psiholog
    clinician si conferentiar american, porneste de la premisa,
    intrucatva democratic-linistitoare, ca toti avem “unghiuri moarte”,
    parte integranta din modul cum gandim si materializate in momente
    cand ni se ingusteaza capacitatea de distingere. Ea compara aceasta
    opacitate intelectuala cu oglinda retrovizoare a automobilului, si
    ea cu anumite unghiuri pe care nu este in stare sa le reflecte.
    Aceste unghiuri din mintea noastra ar fi, in opinia psihologului,
    motivul ce explica de ce uneori ne comportam prosteste.

    Cand ne simtim inceti la minte, lucrurile pe care ar fi trebuit
    sa le stim, de care ar fi trebuit sa ne dam seama sau la care ar fi
    trebuit sa ne gandim ne par deosebit de limpezi, in retrospectiva.
    Atat de limpezi, incat si pana un copil le-ar fi putut observa.
    Deseori ii judecam pe altii (intotdeauna pe altii!) ca fiind
    prosti, cand de fapt “prostia” lor este cauzata de aceste unghiuri
    moarte care ne fac tuturor viata grea.

    Antologand numeroase cazuri (adeseori savuroase in sine, ca
    niste “bancuri despre prosti”), autoarea reuseste sa deosebeasca
    zece astfel de unghiuri moarte ce ne fac viata amara. Pornind de la
    ele, Madeleine L. Van Hecke ne indeamna sa dezvoltam strategii de a
    contracara aceste neajunsuri, fiecare capitol al cartii devenind un
    indreptar, o colectie de modalitati si de sugestii practice prin
    care sa compensam erorile noastre de perspectiva.

    Fara sa ne faca, neaparat, mai destepti, cartea stimuleaza
    creativitatea, inhiba gandirea pripita si, in ultima instanta,
    incearca sa ne ajute sa nu mai facem atatea lucruri anapoda.

    Madeleine L. Van Hecke, “De ce oamenii destepti fac greseli
    prostesti”, Editura Trei, Bucuresti, 2011

  • Sapte greseli care iti trimit CV-ul la cosul angajatorului

    Pentru acest articol am apelat la BiG Media, o agentie cu
    experienta in domeniul relatiilor publice si al comunicarii.

    Primim la agentie nenumarate CV-uri din partea celor care isi
    cauta de lucru in domeniu. Putine dintre ele reusesc insa sa ne
    atraga atentia si sa ne convinga sa le citim pana la capat. Iata si
    cele mai importante motive pentru care multe CV-uri ajung direct la
    cos.
    1. CV-ul primit este al unei persoane diferite de cea care imi cere
    sa o angajez. Prima data am crezut ca nu vad bine, dar apoi m-am
    obisnuit: unii oameni trimit CV-ul altcuiva. Inteleg ca e posibil
    sa fie o greseala, dar nu inteleg de ce nu incearca sa o si
    repare.

    2. CV-ul abunda in greseli de gramatica sau de exprimare.
    Desigur, cineva ar putea obiecta ca un sofer nu are nevoie de
    gramatica. Dar oare colegii ar fi incintati sa lucreze cu o
    persoana care nu reuseste sa comunice la un nivel de bun simt?

    3. CV-ul este dezlanat. Din cauza folosirii unui model
    nepotrivit de CV, acesta este greu de citit si este dat repede
    deoparte. Tineti minte ca un angajator nu se uita mai mult de 20 de
    secunde pe un CV in prima faza, deci inceputul sau trebuie sa fie
    cat mai puternic si atractiv.

    Cititi mai multe pe www.apropo.ro

  • Topul celor mai mari greseli ale angajatorilor

    Ca in orice conflict, adevarul se afla undeva la mijloc. Poate
    si angajatii au gresit, pentru ca nu au raspuns suficient de repede
    noilor cerinte ale angajatorilor, nu au reusit sa inteleaga ca
    vremurile bune au trecut si ca acum trebuie sa munceasca mai mult
    pe aceiasi bani sau chiar mai putini. Pe de alta parte, nici
    angajatorii nu au fost niste sfinti, ba chiar au profitat exagerat
    de noile conditii de pe piata muncii si au inceput sa-si exploateze
    angajatii, abordare care acum se intoarce impotriva lor si pentru
    care platesc cu varf si indesat. Fara sa cunoasca in amanunt Codul
    muncii sau fara sa le pese ca ar putea fi pusi sa dea socoteala,
    multi dintre angajatori au facut de la inceputul crizei o serie de
    greseli in relatia cu angajatii si mai ales in felul cum aleg sa
    puna punct acestei relatii.

    Multe dintre greseli ar putea fi usor evitate, spun avocatii
    specializati in astfel de litigii, iar aceasta ar trebui sa fie o
    preocupare serioasa a managerilor din companii, in special a
    managerilor de resurse umane, de vreme ce, din cauza acestor
    greseli, au ajuns sa faca de risipa de bani, eforturi si nervi, de
    cand angajatii au inteles ca isi pot da foarte usor angajatorii in
    judecata. Iar faptul ca legislatia muncii este (inca) foarte
    protectoare cu angajatii ar trebui sa fie un motiv in plus de
    ingrijorare. “Practic, daca ar fi sa ne uitam la toate companiile
    din Romania, cred ca 99% ar fi gasite cu probleme de resurse
    umane”, spune avocatul Iulian Patrascanu, managing partner in
    cadrul casei de avocatura Fine Law, Patrascanu si Asociatii.

    El s-a specializat pe litigiile de munca, un segment extrem de
    infloritor pentru avocati in aceasta perioada. “Noi nu lucram pe
    cazuri de concedieri colective, ci reprezentam cazuri individuale,
    cele mai multe ale managerilor sau ale specialistilor care sunt
    concediati sau carora li se pregateste inlaturarea din firma”,
    explica Patrascanu.Unii angajati apeleaza la avocati pentru ca nu
    vor sa fie nedreptatiti, iar altii doar pentru a se razbuna. In
    oricare dintre situatii, avocatii spun ca este destul de usor sa
    gaseasca nereguli in compania respectiva si ca este surprinzator ca
    firmele fac in continuare aceleasi greseli, desi sunt constiente de
    riscurile pe care si le asuma.

    Cel mai adesea, nemultumirile angajatilor sunt legate de
    programul de munca. Desi in contractul individual de munca este
    unul dintre primele elemente specificate, rareori programul fix
    este respectat. Aceasta a devenit o problema abia dupa ce
    angajatorii au inceput sa nu mai plateasca orele suplimentare
    petrecute la birou. Asa ca angajatii s-au revoltat si au cerut
    sfatul avocatilor. “Daca in contractul individual de munca se
    mentioneaza ca programul de lucru normal este de opt ore pe zi, a
    solicita salariatului sa se prezinte la serviciu in alt interval
    orar necesita incheierea unui act aditional la contractul de munca,
    in care sa se prevada expres faptul ca salariatul este supus unui
    program de lucru inegal”, precizeaza Iulian Patrascanu.

    O alta greseala frecventa pe care o fac angajatorii este legata
    de modul cum desfiinteaza un loc de munca. In aceasta capcana au
    cazut multe companii in ultimii doi ani, de cand s-a dezlantuit
    valul de concedieri. Premisa de la care au plecat este corecta – un
    om poate fi concediat fara repercusiuni sau explicatii adiacente
    atunci cand postul sau este desfiintat. Dar si desfiintarea se face
    tinand seama de anumite reguli, avertizeaza specialistii in
    legislatia muncii. “Daca angajatorul doreste desfiintarea unui
    anumit post pentru motive economice, iar in societatea respectiva
    exista mai multe posturi similare, alegerea postului ce se va
    desfiinta nu trebuie sa fie aleatorie, ci trebuie avute in vedere
    criterii subiective, cum ar fi daca salariatul este unic
    intretinator de familie, dar si de performanta profesionala, caz in
    care este nevoie de o testare a tuturor salariatilor de pe acele
    posturi”, subliniaza Patrascanu.

    Avocatii mai spun ca o alta problema este legata de modul cum
    angajatorii fac retinerile de salarii atunci cand oamenii isi
    creeaza datorii fata de companie, prin depasirea bugetelor
    personale alocate sau alte cheltuieli facute pe banii companiei.
    Nici aici angajatorii nu sunt scutiti de pericolul de a fi dati in
    judecata, de vreme ce legea spune ca retinerile de salariu nu pot
    avea loc decat daca exista o hotarare judecatoreasca definitiva si
    irevocabila. De asemenea, retinerile nu pot depasi o treime din
    salariu, iar daca exista si alte titluri executorii impotriva
    salariatului respectiv, retinerile nu pot fi mai mari de o cincime
    din salariu.

    Asa cum demisiile impun o perioada de preaviz, si concedierile
    ar trebui sa se faca pe acelasi principiu. Angajatorii trebuie sa
    fie foarte atenti la acest aspect, pentru ca altfel se pot trezi in
    fata unei hotarari judecatoresti care ii obliga sa anuleze
    concedierea. Nu este singura greseala in procesul concedierii.
    Adesea, firmele ascund decizia de a trimite acasa un om din
    companie in spatele unor motivatii precum “abatere disciplinara”
    sau “necorespundere profesionala”. Desi ele reprezinta argumente
    valabile pentru concedierea unui angajat, ele sunt, totusi, destul
    de greu de dovedit, asa ca angajatorii trebuie sa fie cu ochii in
    patru si in ceea ce priveste acest aspect.

    Acum trei-patru ani, angajatii care isi negociau salariile in
    euro sau dolari se considerau norocosi si privilegiati. Acum sunt
    insa nemultumiti, pentru ca deprecierea monedei nationale a depasit
    cursul intern stabilit la angajare si renegociat in fiecare an.
    Desi initial a fost o metoda foarte buna de a atrage candidati
    valorosi, acum unii au ajuns buni de plata. “Sunt angajati care cer
    in instanta diferenta de bani intre cursul intern, care de obicei
    este mai mic, si cursul BNR, care este mai mare, intrucat cursul de
    referinta pentru platile in lei este cursul BNR”, explica avocatul
    de la Fine Law. Sigur, diferentele despre care vorbeste Patrascanu
    sunt realmente sesizabile atunci cand vorbim despre salarii de
    peste 1.000 de euro, deci pentru pozitii de specialisti, middle
    manageri sau top manageri. Numerosi angajati se plang de faptul ca
    trebuie sa participe la traininguri tinute in weekend. Desi pentru
    angajatori trainingurile reprezinta beneficii extrasalariale
    oferite personalului, indiferent de momentul in care se desfasoara
    sau durata lor, pentru angajati sunt mai degraba ore suplimentare,
    atunci cand au loc in afara orelor de program, in special in zilele
    libere.

    Toate acestea au crescut semnificativ activitatile caselor de
    avocatura in segmentul de drept al muncii. “Toata economia a
    trebuit sa se reajusteze, insa partea buna pentru noi, avocatii, a
    fost ca am avut atatea zone noi catre care am putut sa ne
    reorientam, iar conflictele de munca au fost una dintre ele”,
    conchide Mihaela Buzila, directorul departamentului de consultanta
    legala din cadrul KPMG Romania.

    Buzila constata ca unele companii si-au invatat lectia si au
    inteles ca este mai bine sa previi decat sa tratezi, iar acum
    apeleaza la consultanta din partea avocatilor, pentru a evita
    aparitia unor brese in structura lor de resurse umane, care sa
    creeze o oportunitate angajatilor de a-i da in judecata. Cei ce nu
    au inteles inca riscul trebuie sa stie ca daca ajung intr-un astfel
    de conflict, solutia recomandata este reconcilierea amiabila.
    Altfel, ar putea avea de suportat consecintele unei decizii
    judecatoresti defavorabile lor, asa cum se intampla in mai bine de
    jumatate dintre cazurile care ajung in instanta.

  • Apocalipsa din 2012 – interpretare eronata a inscriptiilor Maya

    O astfel de teorie este prezentata si in superproductia “2012”,
    regizata de Roland Emmerich. Inspirat dintr-un bestseller al
    scriitorului american Steve Alten – vandut in peste 10 milioane de
    exemplare -, filmul prezinta o previziune maya potrivit careia ziua
    de 21 decembrie 2012 este data la care va veni sfarsitul lumii.

    De fapt, potrivit unei inscriptii gravate in piatra descoperita
    la Coba, in Peninsula Yucatan (sud-estul Mexicului), in 2012 se va
    incheia unul dintre ciclurile calendarului maya, alcatuit cu 3.144
    de ani inaintea calendarului roman.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Greseala d-lui Murdoch

    Conform canoanelor jurnalistice romanesti, acest text despre new media, continut platit pe internet si viitorul presei tiparite, ar trebui deschis cu un scurt text, de vreo 300 de semne, care sa ii lamureasca pe cititori despre continut, dar care sa ii trezeasca si curiozitatea. Trebuia sa continue cu experienta unei persoane reale si cu opiniile acesteia, apoi sa extrapoleze experienta prezentata si sa o aseze intr-un context, sa analizeze diferentele intre media clasica si cea electronica, sa prezinte cat mai multe opinii ale “jucatorilor” implicati in noul si vechiul jurnalism si, eventual, sa traga si o concluzie.

    Cum trasul concluziilor implica si o doza de gandire, ziaristii lenesi sau grabiti folosesc un artificiu, de genul “ramane de vazut daca bla, bla, bla…” Tot ce am insirat pana aici trebuie sa va fi plictisit ingrozitor daca sunteti un tip atras de rapiditatea si laconismul Twitter. Daca, insa, credeti ca informatia sau mesajul poate veni in mult mai multe moduri decat stilul direct, frust, lipsit de floricele de stil, atunci puteti trece la prezentarea faptelor. Aparentul conflict intre old si new media, adica dintre presa tiparita, platita la chiosc sau abonament si cea electronica – publicatii electronice, agregatori de stiri sau bloguri, nu mai este o stire; dar atunci cand 500 de publicatii americane si europene adera la un proiect al companiei americane Journalism Online, o platforma cu plata care va permite abonatilor sa acceseze continutul site-urilor, avem o noutate suficient de puternica cat sa iste discutii in lumea larga, editoriale, analize si o sumedenie de postari.

    Pentru o presa marcata de reducerea incasarilor din publicitate anuntul celor de la Journalism Online vine in siajul celui facut recent de Rupert Murdoch, CEO al News Corp., privind extinderea sistemului de micro-plati practicat acum de site-ul Wall Street Journal la toate publicatiile din portofoliu, ziare din Marea Britanie, Statele Unite si Australia. O dimensiune a situatiei o ofera valoarea pierderilor inregistate de News Corp. in anul fiscal incheiat in iunie, de 3,4 miliarde de dolari. News Corp., care inseamna printre multe altele canalele TV Fox si Sky, tabloidele Sun si News of the World, Wall Street Journal sau revista Vogue, inregistra la finele anului fiscal 2008 un rezultat net de 5,3 mld. dolari. Demersul celor 500 si al publicatiilor mogulului Murdoch se bazeaza intr-o masura importanta pe experienta Financial Times, care isi taxeaza utilizatorii online din 2002.

    “Eram considerati niste ciudati. Am fost destul de singuri in lumea continuturilor online platite. Dar a devenit destul de clar ca doar veniturile din publicitate nu pot sustine modelul de business online. Jurnalismul de calitate trebuie platit”, spune John Ridding, CEO al Financial Times. Mediafax noteaza ca “ft.com” are 117.000 de abonati la nivel mondial, o audienta nu impresionanta, dar care mentine profitabilitatea platformei, pentru ca pretul abonamentelor este destul de ridicat, intre 300 de dolari si 700 de euro pe an, pentru editia tiparita si acces total online, in functie de regiune. Publicatia intentioneaza sa adopte si un sistem de micro-plati pentru articole, ca o alternativa la abonamente.

    “Tras” spre Romania, asa cum ne invata susinvocatele canoane jurnalistice, subiectul presa online contra cost este valabil, dar, sa fim realisti, numai la nivel teoretic. Aceasta pentru ca nici dimensiunea pietei, nici nivelul de trai si nici interesul sau calitatea publicului nu par a sustine o astfel de initiativa. Pe de alta parte, la mai multe si dureroase rasuciri ale cutitului in rana – este vorba de mentinerea crizei economice, de scaderea in continuare a veniturilor din publicitate si de reducerea vanzarilor pentru editiile tiparite ale publicatiilor, dar si odata cu multiplicarea initiativelor asemanatoare pe plan international demersul s-ar putea concretiza, totusi, si pe piata romaneasca, dispusa in general sa imite modelele straine si mai putin dispusa la initiative originale. Iar cele mai importante sunt nuantele. Continutul. Unii ii spun content. Este greu de creat, daca vrei sa lucrezi cum trebuie, daca iti respecti clientii si daca vrei sa le fie util.