BusinessMagazin

Tag: filme

  • Cronică de film: Marvel îşi reintră în ritm

    Black Panther explică originile personajului şi se ţine departe de celelalte evenimente din Universul Marvel – un punct pentru regizor şi scenarişti.

    Mă cam plictisisem să-l văd pe Iron Man în toate filmele care n-aveau nicio legătură directă cu el; înţeleg că Robert Downey Jr. aduce bani, dar parcă prea mult strică.

    Acţiunea începe în momentul în care T’Chaka, regele Wakandei, îşi pierde viaţa în urma unui atentat comis la sediul Naţiunilor Unite. T’Challa (ştiu, Stan Lee nu a fost foarte inspirat) devine noul rege, ca unic fiu, şi decide să răzbune un atentat ce avusese loc în urmă cu vreo 20 de ani. Lucrurile se complică atunci când aflăm că mai există un pretendent la tron, iar T’Challa trebuie să salveze Wakanda.

    Noua producţie Marvel are şi mult mai multe scene de luptă între oameni – fără roboţi, nave spaţiale sau mai ştiu eu ce nebunii (există şi nave, dar într-un ”gramaj“ corespunzător), iar asta le mai aduce un punct celor responsabili.

    Regizorul Ryan Coogler, intrat în atenţia publicului după ce a regizat Creed, face o treabă minunată în spatele camerei: cadrele sunt luate impecabil şi sunt pe alocuri ameţitoare – ajută, desigur, şi că filmul e gândit pentru o vizionare la IMAX. |ncă un punct.

    Despre actori nu o să vorbesc prea mult, dar o să spun totuşi că m-a impresionat Chadwick Boseman (T’Challa). De restul distribuţiei, numai de bine.

    Nu pot să trec mai departe fără să remarc coloana sonoră, una dintre cele mai reuşite combinaţii muzicale din ultima vreme. Kendrick Lamar (aţi citit bine, e chiar rapperul recompensat cu 12 premii Grammy) a compus şi interpretează majoritatea cântecelor din film, în vreme ce Ludwig Göransson a semnat coloana sonoră propriu-zisă. Göransson a lucrat până acum la toate filmele lui Coogler şi pare că asistăm la o nouă colaborare de succes, aşa cum e cea dintre Damien Chazelle şi Justin Horowitz (La La Land, Whiplash şi multe altele).

    Importanţa filmului pentru persoanele de culoare din Statele Unite a fost subliniată de revista Time, care a dedicat coperta unui amplu material numit ”De ce Black Panther e un moment definitoriu pentru populaţia afro-americană din America“. E posibil să fie aşa, dar mie mi s-a părut că producătorii au apelat cam des la clişeele legate de subjugarea celor slabi; acesta e şi singurul lucru pe care aş putea să-l reproşez filmului.

    Concluzionez spunând că Black Panther mi-a readus apetitul pentru eroii Marvel, iar asta e mare lucru având în vedere notele pe care le-am dat producţiilor anterioare.

    Notă: 8,5/10

  • Este oficial: Una dintre cele mai mari televiziuni se VINDE

    Compania americană de cablu Comcast a oferit 31 de miliarde de dolari pentru grupul britanic de media Sky, la concurenţă cu compania Fox a miliardarului Rupert Murdoch şi cu compania Disney.

    Comcast, care deţine televiziunea NBC şi studiourile de filme Universal, a făcut o ofertă mai bună decât cea a Fox. Disney a convenit deja cu Fox să cumpere Sky, la o dată ulterioară preluării, împreună cu alte active, într-o tranzacţie separată în valoare de 52 de miliarde de dolari.

    Acţiunile Sky au crescut cu 21% după anunţ, semn că investitorii mizează pe un război al ofertelor pentru compania care oferă sport, filme şi conexiune la internet către 23 de milioane de locuinţe din Marea Britanie, Irlanda, Germania, Italia şi Austria.

    „Sky şi Comcast se potrivesc perfect: ambele companii sunt lideri în crearea şi distribuirea de conţinut”, a declarat Brian L. Roberts, CEO Comcast.

    Fox, deţinută de Rupert Murdoch, a convenit să cumpere 61% din acţiunile Sky în decembrie 2016, dar tranzacţia a fost oprită de autorităţile pentru concurenţă din Marea Britanie, care cred că miliararul ar fi căpătat o influenţă mult prea mare în media locală.

  • Secretul celui de-al doilea nume a lui Sergiu Nicolaescu. Motivul pentru care a refuzat să-l folosească

    Ceea ce puţini ştiu despre Sergiu Nicolaescu este că se numea şi Florin, prenume pe care a refuzat categoric să îl folosească în timpul vieţii sale.

    Sora legendarului regizor, Iolanda, a dezvăluit care era adevăratul motiv pentru care nu şi-a folosit niciodată prenumele.

    „Îl cheamă Sergiu Florin Nicolaescu. Îi spuneam Florin pentru că ni se părea că Sergiu este prea grav pentru un copil, mai ales că el s-a născut pe 13 aprilie, de Florii”, spunea Iolanda Nicolaescu, sora lui Sergiu Nicolaescu, la o emisiune de televiziune.

      „Când a ajuns pentru prima oară la Paris, Sergiu Nicolaescu a găsit un magazin care vindea articole feminine, care se numea „Florin”. Din acel moment regizorul a refuzat să mai folosească acel prenume”, a adaugat ea.

    Cititi mai multe pe www.medaifax.ro

  • Contrar aşteptărilor, numărul personajelor principale feminine din filme, în scădere în 2017

    Potrivit unui nou studiu realizat de Center for the Study of Women in Television and Film de la San Diego State University, declinul înregistrat constituie o surpriză, având în vedere că cele mai populare trei filme de anul trecut, “Star Wars: Ultimii Jedi/ Star Wars: The Last Jedi”, de Rian Johnson, “Frumoasa şi Bestia/ Beauty and the Beast”, de Bill Condon, şi “Wonder Woman”, de Patty Jenkins, au toate personaje principale feminine.

    “Wonder Woman” a fost primul mare succes inspirat din benzi desenate care a avut o protagonistă, iar regizoarea Patty Jenkins a devenit unul dintre numele de succes în branşă. Alte filme de succes, precum “Girls Trip”, “Fifty Shades Darker” şi “The Post”, au avut şi ele partituri ofertante pentru actriţe, iar premiul Oscar pentru cel mai bun rol principal feminin are, anul acesta, candidaturi mai valoroase decât sunt cele pentru trofeul pentru cel mai bun actor, potrivit specialiştilor.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cum arată Sistine Stallone, fiica lui Sylvester Stallone – GALERIE FOTO

    Sylvester Stallone a devenit legendar prin roluri principale în filme de acţiune ca Rocky şi Rambo.

    Actorul american Sylvester Stallone a dezvăluit într-o emisiune de televiziune prezentată de Jay Leno că obişnuieşte să se folosească de aspectul fioros al mercenarului Rambo, un personaj pe care l-a jucat în patru filme de acţiune, pentru a-i speria pe potenţialii iubiţi ai fiicelor sale.

    Celebrul actor are trei fiice – Sophia, în vârstă de 20 ani, Sistine, în vârstă de 19 ani şi Scarlet, în vârstă de 15 ani.

    Cu ocazia acestui interviu, starul american a spus: “Mă duc să le deschid când sună la uşă, purtând pe cap o bentiţă şi un cuţit de măcelar în mână. Apoi le spun: «Voi veni după tine. Dacă le atingi, îl atingi pe Rambo!»”.

    În anii ’80 a fost unul din cei mai bine plătiţi actori de la Hollywood, iar în 2015 a primit Globul de Aur pentru cel mai bun actor în rol secundar în filmul Creed.

    Cel mai popular film al lui Sylvester Stallone, Rocky, a fost nominalizat la 10 premii Oscar; a câştigat trei, între care şi cel mai important, pentru Cel mai bun film al anului. Sylvester a fost nominalizat ca cel mai bun actor şi cel mai bun scenarist.

    Pe lista celor mai populari eroi de film, realizată de Institutul American de Film (AFI) în 2003, Stallone se află pe locul şapte ca Rocky Balboa, în urma lui Gregory Peck (Atticus Finch), Harrison Ford (Indiana Jones), Sean Connery (James Bond), Humphrey Bogart (Rick Blaine), Gary Cooper (Will Kane) şi Jodie Foster (Clarice Starling).

  • Cum arată Sistine Stallone, fiica lui Sylvester Stallone – GALERIE FOTO

    Sylvester Stallone a devenit legendar prin roluri principale în filme de acţiune ca Rocky şi Rambo.

    Actorul american Sylvester Stallone a dezvăluit într-o emisiune de televiziune prezentată de Jay Leno că obişnuieşte să se folosească de aspectul fioros al mercenarului Rambo, un personaj pe care l-a jucat în patru filme de acţiune, pentru a-i speria pe potenţialii iubiţi ai fiicelor sale.

    Celebrul actor are trei fiice – Sophia, în vârstă de 20 ani, Sistine, în vârstă de 19 ani şi Scarlet, în vârstă de 15 ani.

    Cu ocazia acestui interviu, starul american a spus: “Mă duc să le deschid când sună la uşă, purtând pe cap o bentiţă şi un cuţit de măcelar în mână. Apoi le spun: «Voi veni după tine. Dacă le atingi, îl atingi pe Rambo!»”.

    În anii ’80 a fost unul din cei mai bine plătiţi actori de la Hollywood, iar în 2015 a primit Globul de Aur pentru cel mai bun actor în rol secundar în filmul Creed.

    Cel mai popular film al lui Sylvester Stallone, Rocky, a fost nominalizat la 10 premii Oscar; a câştigat trei, între care şi cel mai important, pentru Cel mai bun film al anului. Sylvester a fost nominalizat ca cel mai bun actor şi cel mai bun scenarist.

    Pe lista celor mai populari eroi de film, realizată de Institutul American de Film (AFI) în 2003, Stallone se află pe locul şapte ca Rocky Balboa, în urma lui Gregory Peck (Atticus Finch), Harrison Ford (Indiana Jones), Sean Connery (James Bond), Humphrey Bogart (Rick Blaine), Gary Cooper (Will Kane) şi Jodie Foster (Clarice Starling).

  • Citeşte în noul număr Business Magazin din 12 februarie 2018

    COVER STORY: Tehnologia care ar putea schimba lumea

    “Dacă mă sună cineva să vândă bitcoin, eu te sun, te duci, îi dai banii ăştia, eu primesc bitcoin”, i-am spus tatălui meu. El nu înţelegea ce făceam şi la un moment dat mi-a zis: “George, dar tu eşti sigur de ceea ce faci? Că eu tot dau, 500 de euro, 300 de euro, 400, 1.000, 2.000 de euro şi nu-mi dau nimic înapoi băieţii ăia”, îşi aduce aminte George Rotariu, fondatorul Bitcoin România, cum a început să tranzacţioneze bitcoin în urmă cu câţiva ani.

    TRANZACŢIE: Partea leului în îngheţată

    MACROECONOMIE: Ce riscuri planează asupra României

    RESURSE UMANE: Când ar trebui ca un angajat să plece dintr-o companie?

    SPECIAL: Mâinile care îl hrănesc pe Kim Jong-Un

    Începând din 17 septembrie 2012, revista Business Magazin se distribuie în exclusivitate în reţelele Inmedio şi Relay sau pe bază de abonament.

  • Cronică de film: The Post – Un film cu şi despre jurnalişti

    The Post relatează evenimente de la începutul anilor ’70, mai exact scandalul denumit „The Pentagon Papers”, din perspectiva jurnaliştilor care lucrau în acea vreme la Washington Post. Încă de la început, regizorul ne introduce în redacţiile acelor timpuri: zgomotoase, pline de oameni şi de fum de ţigară. Scenele se succed perfect, iar asta nu ar trebui să mire pe nimeni; Janusz Kaminski, vechi colaborator de-al lui Spielberg, face minuni în spatele camerei de filmat.

    În 1971, un oficial din cadrul Departamentului de Securitate copiază mai multe documente oficiale pe care le trimite celor de la The New York Times şi Washington Post; acestea prezentau, detaliat, implicarea Statelor Unite în războiul din Vietam. Primii care îşi fac curaj să publice materialele sunt cei de la Times, însă preşedintele Nixon – în funcţie la acea vreme – obţine un ordin judecătoresc care interzice ziarului să mai publice informaţii ce pun în pericol securitatea naţională.

    Proprietarul ziarului, Kay Graham, este interpretată magistral de Meryl Streep; din nou, asta nu ar trebui să vină ca o surpriză pentru nimeni. Alături de redactorul-şef Ben Bradlee (Tom Hanks), ea decide să dea undă verde publicării materialelor pe care cei de la Times nu apucaseră să le dezvăluie. De aici începe o luptă contra cronometru a redactorilor, care trebuie să verifice mii de pagini înainte ca echipa de la Casa Albă să le blocheze iniţiativa. Cred că este extrem de important şi momentul ales pentru lansarea acestui film: Spielberg propune o poveste despre munca şi profesionalismul jurnaliştilor într-o perioadă marcată de acuzaţiile lui Donald Trump şi ale republicanilor şi de conceptul de „fake news”. Este un tribut adus instituţiilor media, iar aceia care vor urmări filmul vor întâlni numeroase elemente de asemănare cu zilele noastre. Nu cred că strică – în ceea ce-i priveşte pe americani, dar nu numai – ca cineva să mai amintească faptul că presa scrisă reprezintă baza jurnalismului. Spielberg se joacă şi cu ideea că ziarele ar putea cândva să dispară, efectul fiind unul devastator, iar asta întăreşte cele spuse mai sus.

    Este greu să reproşezi ceva acestui film, pentru că se încadrează perfect, repet, în tipologia lui Steven Spielberg, mai ales în cea a filmelor produse în anii ’90 – Schindler’s List, Saving Private Ryan sau Amistad. Filmele nu au un ritm foarte alert, preferând să exploreze profunzimea relaţiilor dintre protagonişti. Tensiunea nu vine în punctul culminant, ci reiese din modul în care se desfăşoară evenimentele; este o reţetă cinematografică dusă aproape de perfecţiune.

    Un alt element ce trebuie menţionat este coloana sonoră semnată de John Williams, acesta reuşind să puncteze toate momentele semnificative ale poveştii.

    În concluzie, The Post e un film pe care îl recomand fără reţineri. Are toate ingredientele necesare unui film de succes, iar prezenţa unor actori ca Meryl Streep sau Tom Hanks nu face decât să crească valoarea producţiei.

  • Citeşte în noul număr Business Magazin din 5 februarie 2018

    COVER STORY: “Miza pe miliardele din aburi”

    Ce înseamnă produsele de ultimă generaţie în domeniul tutunului în strategia pe termen lung şi cel rol joacă România în portofoliu grupului BAT povesteşte Asli Ertonguc, director de marketing pentru South Central Europe Area la British American Tabacco, cel mai mare producător de ţigarete de pe plan local.

    ENERGIE: Marele divorţ

    RETAIL: Viaţa bate filmul

     

    MANAGEMENT: Lichiditate, lichiditate, lichiditate

     

    ECONOMIE: Certificat de naştere de star

     

    LIFESTYLE: Modă cu influenţe de arhitectură

    SPECIAL: Acte caritabile, comportament execrabil

    Începând din 17 septembrie 2012, revista Business Magazin se distribuie în exclusivitate în reţelele Inmedio şi Relay sau pe bază de abonament.

  • Gadget Review: Un proiector 2 în 1 bun pentru prezentările office – VIDEOREVIEW

    +PORTABIL

    + IMAGINE SATISFĂCĂTOARE


    -CAM ZGOMOTOS

    Produsul are o combinaţie de culori alb-negru plăcută ochiului. Nu este un proiector care să impresioneze prin aspect sau prin calitatea materialelor utilizate, dar este mulţumitor din acest punct de vedere. Este destul de mic pentru a putea fi îndesat într-o geantă (care vine la pachet cu proiectorul) şi astfel îl poţi lua cu tine când ai nevoie să faci o prezentare.

    Instalarea se face destul de facil şi proiectorul stă bine la capitolul conectivitate datorită celor două porturi HDMI, portului USB şi unuia VGA şi poţi ataşa chiar şi un adaptor wireless pentru a putea utiliza aplicaţia iProjection a Epson; astfel, utilizatorul poate proiecta poze, clipuri video sau documente direct de pe smartphone sau tabletă.

    Proiectorul poate fi controlat cu o telecomandă sau prin apăsarea butoanelor de pe spatele acestuia. Meniurile sunt intuitive şi uşor de folosit.

    Modelul EB-U42 are un afişaj Full HD cu o luminozitate destul de mare (3.600 de lumeni) şi eu l-am folosit chiar şi într-o zi însorită, fără perdea sau draperii la fereastră. Ecranul este ajustabil şi se poate întinde până la 300 de inci. Pe lângă rezoluţia Full HD, Epson susţine un raport de contrast de 15.000:1, ceea ce se traduce în faptul că este numai bun pentru prezentări, dar poate fi utilizat şi pentru filme acasă.  Proiectorul poate fi setat în funcţie de preferinţele tale de culoare sau intensitate, dar vine şi cu moduri de imagine prestabilite precum cinema sau prezentare. Modul cinema are culori plăcute, uşor şterse şi potrivite pentru urmărirea unui film, iar modul de prezentare este ceva mai constrastant. În schimb, în modul standard imaginea proiectată mi s-a părut că este cam galbenă. Cine are însă de gând să urmărească filme noaptea într-o cameră mai mică e bine să-şi treacă proiectorul în modul eco deoarece în modul normal este cam zgomotos şi ar putea strica experienţa cinematică.

    De asemenea, e bine de ştiut că proiectorul, deşi mic, emite o sursă de căldură consistentă şi cred că ar putea ţine locul unei aeroterme într-o cameră mică.

    Mai mult, producătorul susţine o durată de viaţă a lămpii de 10.000 de ore în modul ecologic. Asta ar însemna că te-ai putea uita la 5.000 de filme (2 ore / peliculă); asta înseamnă un film pe zi timp de aproape 14 ani.

    Totuşi calitatea imaginii nu-l recomandă pentru utilizarea exclusivă de home cinema. Proiectorul este mai mult decât capabil la redarea prezentărilor, dar nu este ideal pentru filme din cauza faptului că nu poate reda cum trebuie culorile, mai ales în scenele întunecate, atunci când negrul este mai degrabă gri decât negru. |n plus, în asemenea scene întunecate se mai pierd şi detalii pe care un proiector home cinema le-ar fi redat. |n schimb, scenele bine iluminate sunt redate bine de către proietor. Nivelul de detaliu este bun pentru un proiector de buget şi EB-U42 redă bine şi textele scrise cu un font mai mic, fără a fi înceţoşate. Asta este o problemă des întâlnită în rândul produselor care îndeplinesc două funcţii, în cazul de faţă utilizarea acasă şi la birou.

    Proiectorul are tehnologie LCD şi nu ar trebui să întâmpini problemele proiectoarelor cu tehnologie DLP (Digital Light Processing); el ar trebui să redea imagini mai luminoase într-un mod consistent.

    Foarte multe dintre proiectoarele de azi au şi o componentă audio şi pot reda sunetul în cazul în care difuzoarele laptopului nu sunt suficient de puternice. Modelul EB-U42 are un singur difuzor, iar sunetul emis nu este unul foarte bun, nu are un volum foarte mare şi nici claritatea acestuia nu este foarte bună.

    Proiectorul Epson este unul destul de luminos şi o cameră mică va fi iluminată complet. Asta face ca prezentările să arate bine indiferent de camera sau sala de şedinţă unde are loc prezentarea.

    În concluzie, proiectul Epson EB-U42 a fost creat pentru a reda prezentări dar şi filme, însă nu reuşeşte să le satisfacă bine pe ambele, acest produs adresându-se în mod special oamenilor de business care au multe prezentări de făcut şi au nevoie de un produs suficient de uşor şi de compact pentru a putea fi dus peste tot. Cei care vor un proiector doar pentru a viziona filme acasă ar trebui să caute în altă parte.