BusinessMagazin

Tag: efect

  • FOCUS: Ce efect va avea finanţarea din fonduri publice a învăţământului privat

    În baza unei Hotărâri de Guvern aprobate recent, începând cu 1 ianuarie 2016, şcolile particulare din România vor fi finanţate per elev, de la stat, aşa cum prevede Legea Educaţiei încă din 2011. Chiar şi aşa, unităţile şcolare particulare nu vor scădea taxele de studiu, spun directorii. În schimb, banii primiţi de la stat vor fi folosiţi pentru dezvoltarea bazei materiale din şcoli, pentru echipamente, calculatoare şi rechizite. În momentul de faţă, toţi cei 27.000 de elevi din învăţământul privat (clasa pregătitoare – clasa a XII- a) vor beneficia de pe urma acestei finanţări, potrivit datelor transmise de Ministerul Educaţiei la solicitarea agenţiei MEDIAFAX.

    În ceea ce priveşte impactul acestei decizii, în primul rând nu mai vorbim de discriminarea elevilor din privat care nu primeau finanţare per elev, deşi legea prevedea că finanţarea urmează toţi copiii. Expertul în educaţie şi cofondatorul platformei Edusfera, Tincuţa Apăteanu, a explicat pentru MEDIAFAX că finanţarea învăţământului privat înseamnă practic un sprijin financiar pentru cei care vor să deschidă şcoli private şi se confruntă cu un deficit de fonduri. Deşi banii din finanţarea per elev se duc în salariile profesorilor şi în dotarea infrastructurii şcolare, fondurile din bugetul statului nu acoperă toate costurile şi până acum, şcolile private care nu cereau taxe foarte mari de la părinţi, erau nevoite să se întreţină din sponsorizări. Practic, prin finanţarea învăţământului privat, se încurajează dezvoltarea acestuia, apariţia mai multor şcoli private şi îmbunătăţirea bazei materiale şi umane a celor deja existente.

    „E vorba însă despre echitate. Nu există niciun motiv pentru ca taxele părinţilor cu copii la şcoli private să nu fie direcţionate către astfel de şcoli. Şcolile private sunt entităţi nonprofit şi sunt parte din sistemul naţional de învăţământ, cu atât mai mult trebuie susţinute şi de către stat. Cred că e foarte greu să supravieţuieşti ca şcoală privată. Şcolile de stat nu intra în faliment, nu se desfiinţează, scad calitatea doar, se descurcă cu banii pe care îi primesc, pe când şcolile private trebuie să găsească tot timpul clienţi şi nu poţi face asta decât daca au o calitate superioară a resursei umane şi a infrastructurii”, a explicat Apăteanu.

    Există şi voci care critică finanţarea şcolilor private, care susţin că de ce ar trebui să primească bani de la stat cei care oricum îşi permit să plătească o educaţie scumpă? De asemenea, unii se tem că asta ar putea însemna mai puţini bani la şcolile de stat, a mai explicat Apăteanu.

    „Din punctul meu de vedere există un element foarte important şi care trebuie clarificat, fiind sursa tuturor neînţelegerilor şi adversităţii – dacă finanţăm şcolile private de la bugetul de stat, asta înseamnă că şcolile de stat vor primi mai puţini bani? Răspunsul este nu, fiindcă nu scade costul standard per elev, aşadar şcolile vor fi în continuare finanţate aşa – costul standard per elev ori numărul de elevi din şcoală, deci nu are cum să scadă investiţia statului”, a explicat Apăteanu.

    Mai departe, ea spune că învăţământul de stat este în pericol, dar nu din cauza şcolilor private, ci din cauza subfinanţării cronice care se întâmplă de foarte mulţi ani.

    Preşedintele Complexului Educaţional Lauder-Reut, Tova Ben Nun-Cherbis, a explicat pentru MEDIAFAX unde se vor direcţiona banii veniţi de la stat. „O să facem fonduri de investiţii, o să investim în echipament, în dezvoltare, în calculatoare, în rechizite şi în activităţi de sprijin a comunităţii, spre exemplu noi avem seminare educaţionale cu elevi din comunitate”, a explicat preşedintele Lauder. Însă, taxele nu vor putea fi scăzute fiindcă banii primiţi de la stat acoperă doar o mică parte din cheltuielile pentru o şcoală dotată la zi cu tot ce trebuie.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

     

  • FOCUS: Ce efect va avea finanţarea din fonduri publice a învăţământului privat

    În baza unei Hotărâri de Guvern aprobate recent, începând cu 1 ianuarie 2016, şcolile particulare din România vor fi finanţate per elev, de la stat, aşa cum prevede Legea Educaţiei încă din 2011. Chiar şi aşa, unităţile şcolare particulare nu vor scădea taxele de studiu, spun directorii. În schimb, banii primiţi de la stat vor fi folosiţi pentru dezvoltarea bazei materiale din şcoli, pentru echipamente, calculatoare şi rechizite. În momentul de faţă, toţi cei 27.000 de elevi din învăţământul privat (clasa pregătitoare – clasa a XII- a) vor beneficia de pe urma acestei finanţări, potrivit datelor transmise de Ministerul Educaţiei la solicitarea agenţiei MEDIAFAX.

    În ceea ce priveşte impactul acestei decizii, în primul rând nu mai vorbim de discriminarea elevilor din privat care nu primeau finanţare per elev, deşi legea prevedea că finanţarea urmează toţi copiii. Expertul în educaţie şi cofondatorul platformei Edusfera, Tincuţa Apăteanu, a explicat pentru MEDIAFAX că finanţarea învăţământului privat înseamnă practic un sprijin financiar pentru cei care vor să deschidă şcoli private şi se confruntă cu un deficit de fonduri. Deşi banii din finanţarea per elev se duc în salariile profesorilor şi în dotarea infrastructurii şcolare, fondurile din bugetul statului nu acoperă toate costurile şi până acum, şcolile private care nu cereau taxe foarte mari de la părinţi, erau nevoite să se întreţină din sponsorizări. Practic, prin finanţarea învăţământului privat, se încurajează dezvoltarea acestuia, apariţia mai multor şcoli private şi îmbunătăţirea bazei materiale şi umane a celor deja existente.

    „E vorba însă despre echitate. Nu există niciun motiv pentru ca taxele părinţilor cu copii la şcoli private să nu fie direcţionate către astfel de şcoli. Şcolile private sunt entităţi nonprofit şi sunt parte din sistemul naţional de învăţământ, cu atât mai mult trebuie susţinute şi de către stat. Cred că e foarte greu să supravieţuieşti ca şcoală privată. Şcolile de stat nu intra în faliment, nu se desfiinţează, scad calitatea doar, se descurcă cu banii pe care îi primesc, pe când şcolile private trebuie să găsească tot timpul clienţi şi nu poţi face asta decât daca au o calitate superioară a resursei umane şi a infrastructurii”, a explicat Apăteanu.

    Există şi voci care critică finanţarea şcolilor private, care susţin că de ce ar trebui să primească bani de la stat cei care oricum îşi permit să plătească o educaţie scumpă? De asemenea, unii se tem că asta ar putea însemna mai puţini bani la şcolile de stat, a mai explicat Apăteanu.

    „Din punctul meu de vedere există un element foarte important şi care trebuie clarificat, fiind sursa tuturor neînţelegerilor şi adversităţii – dacă finanţăm şcolile private de la bugetul de stat, asta înseamnă că şcolile de stat vor primi mai puţini bani? Răspunsul este nu, fiindcă nu scade costul standard per elev, aşadar şcolile vor fi în continuare finanţate aşa – costul standard per elev ori numărul de elevi din şcoală, deci nu are cum să scadă investiţia statului”, a explicat Apăteanu.

    Mai departe, ea spune că învăţământul de stat este în pericol, dar nu din cauza şcolilor private, ci din cauza subfinanţării cronice care se întâmplă de foarte mulţi ani.

    Preşedintele Complexului Educaţional Lauder-Reut, Tova Ben Nun-Cherbis, a explicat pentru MEDIAFAX unde se vor direcţiona banii veniţi de la stat. „O să facem fonduri de investiţii, o să investim în echipament, în dezvoltare, în calculatoare, în rechizite şi în activităţi de sprijin a comunităţii, spre exemplu noi avem seminare educaţionale cu elevi din comunitate”, a explicat preşedintele Lauder. Însă, taxele nu vor putea fi scăzute fiindcă banii primiţi de la stat acoperă doar o mică parte din cheltuielile pentru o şcoală dotată la zi cu tot ce trebuie.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

     

  • Dobanzile negative vor fi un dezastru pentru economie – avertismentul a doi fosti mari bancheri centrali

    Alan Greenspan si Mervyn King sunt doua nume din lumea financiara ce nu mai au nevoie de nici o introducere. Alan Greenspan a fost presedintele Bancii Centrale a Americii, Mervyn King a fost guvernatorul Bancii Centrale a Angliei. In ultima perioada ambii au facut declaratii in care afirma practic acelasi lucru: ultima politica implementata de Bancile Centrale – dobanzile negative – nu este cea corecta si va avea un efect negativ pentru economia globala.
     
    Cea mai mare problema este incertitudinea
     
    In unul din ultimele sale interviuri, Alan Greenspan spune ca economia are probleme mari in principal datorate lipsei investitiilor. In opinia sa, principala cauza a lipsei de investitii este data de incertitudinea fata de viitor si “vinovatul” pentru acest lucru sunt politicile bancilor centrale care urmaresc dobanzi zero sau chiar negative.
     
    Dobanzile zero sau negative au doua influente in pietele financiare: incurajeaza speculatorii pe termen scurt si descurajeaza investitorii pe termen lung. Speculatorii vor alerga intotdeauna dupa castiguri rapide si vor urmari masurile bancilor centrale. Investitorii pe termen lung vor fi insa tematori. Pentru o investitie pe 10-20 de ani e nevoie de stabilitate si predictibilitate altfel riscurile sunt mari. Un investitor realizeaza ca preturile din pietele financiare sunt denaturate de dobanzi zero si nu va risca o investitie de durata: el realizeaza ca acele preturi nu sunt naturale si au valorile respective doar pentru ca undeva o Banca Centrala intervine in piata. Riscul este ca peste cativa ani, acea politica de interventie sa inceteze, preturile sa se schimbe major si investitia sa sa fie sortita esecului.
     
    Dobanzile artificiale denatureaza comportamentul economic
     
    Mervyn King, fostul Guvernator al Bancii Angliei sustine aceeasi idee doar ca privita din alt unghi. Politicile monetare din ultima perioada au distorsionat pietele financiare si au creeat dezechilibre majore intre tari. In mod normal, investitorii cer randamente mai mari atunci cand dezechilibrele si/sau incertitudinile cresc. Insa, politicile monetare cu dobanzi zero au eliminat practic investitiile cu randament mare. Pe de o parte preturile activelor sunt nesustenabil de mari, pe de alta parte randamentele oferite sunt minime si nu pot sustine cheltuielile multor firme ce se ocupa cu astfel de investitii/plasamente. Astfel, practic multe investitii sunt blocate pentru ca randamentul viitor sperat nu este satisfacator si nu acopera riscurile acelui plasament.
     
    In momentul de fata, Bancile Centrale sunt prinse intr-o capcana financiara (pe care chiar ei au creat-o, adaug eu). Daca lasa pietele libere, dobanzile vor creste si va exista un soc economic. Daca nu lasa pietele libere, dezechilibrele vor continua sa se agraveze si in timp tensiunile vor fi atat de mari incat vor da nastere unei noi crize de proportii.
     
    Din pacate, ambele variante sunt no-win, asa ca tot ce pot face bancherii centrali e sa continue stimularea in speranta ca poate-poate medicamentul prezis are intr-un final efect si readuce inflatia si cresterea economica mult-dorita.
     

  • Gândire de un pas

    Socot, gândirea este cea care ne-a separat de cimpanzei, şi nu o să ne folosească deloc dacă batem pasul pe loc sau, mai rău, purcedem la un soi de regresie. Sigur că vom trăi şi aşa. Dar metafora este o formă de simbolizare, iar dispariţia sa duce la stereotip. Un alt aspect al acestei culturi este dominanţa imaginii, la televizor, pe calculator sau pe ecranul telefonului, în detrimentul sunetului şi al cuvintelor scrise. Iar imaginea structurează altfel decât o frază scrisă.

    Răposatul Umberto Eco, care se bucură şi se va bucura de profundul meu respect, vorbea despre cum tehnica duce la regres; exemplul era că de la Roma la Milano făceai la un moment dat cu maşina 5 ore, apoi cu trenul rapid două ore, iar acum, cu avionul, faci din nou cinci ore, pentru că zborul durează puţin, dar eşti nevoit să schimbi mijloacele de transport, să mergi prin aeroport, să treci de filtre şi aşa mai departe.

    Şi dacă tot am intrat la categoria exemple, să ofer câteva legate de gândirea într-un pas şi efectele sale. Pentru că am început cu summitul Brexit, trebuie să precizez că a trebuit să parcurg cinci televiziuni şi mai multe situri de ştiri pentru a-mi face o idee despre rezultatele întâlnirii; în schimb aceleaşi cinci televiziuni şi mai multe situri de ştiri mă informau în amănunt despre cum doamna Merkel a mâncat vestiţii cartofi prăjiţi din Bruxelles, cu detalii amănunţite despre legume, coada la care a stat liderul german şi câte şi mai câte. Este un pas în lateral aici, la fel de nătâng ca şi gânditul cu un pas: adică să acceptăm, noi, liderii europeni, pentru a câta oară? o divizare a europenilor în inşi de primă mână şi de mâna a doua, doar pentru a păstra o uniune de ochii lumii, care nu-i mai convinge nici măcar pe ei. Gândire în mai mulţi paşi înseamnă o Europă unită în spirit, în care şi grecul, şi românul, şi neamţul să nu aibă probleme să spună sunt grec, român sau neamţ oriunde pe continent, o comunitate a intereselor economice care să fie în stare să oprească milioanele de oameni plecaţi de ţările lor în căutarea bunăstării. O Europă fermă, dar fără birocraţie. Şi puteţi completa cu orice doriţi, ca să vă simţiţi în mod real cetăţean european.

    Sau să luăm comerţul local. Dacă priveşti un pic în ansamblu, poţi trage lesne concluzia că şi antreprenorii şi marile lanţuri de retail au nişte inimi uriaşe şi, de dragul naţiei, nu mai contenesc cu reducerile. „Reduceri!“, ţipă la mine trei sferturi din inbox, „Reduceri!“, răcnesc şi panourile publicitare, „Reduceri!“, îmi susură în ochi (civilizaţie vizuală, deh!) pliantele; trăim un Black Friday permanent şi nu înţeleg de ce nu gândeşte niciun director de companie, de marketing, niciun consultant în mai mult de un pas. Adică efectul reducerilor permanente, dacă şi consumatorul ar gândi în mai mult de un pas. Io zic aşa, că dânşii ori lucrează cu nişte marje uriaşe, care le permit 80% reduceri – aceasta fiind, îmi pare, valoarea momentului – ori oamenii pur şi simplu ignoră, pentru un rezultat imediat, logica economică elementară: o stare de blacfraidei permanent înseamnă o diluţie a mărcilor (aleg preţul, nu mai aleg producătorul/calitatea/aspectul), comerciantul pare că nu este interesat de loializarea clientului, ba renunţă cu totul la vânzarea cu preţ întreg, preferând un joc steril al adaosurilor comerciale şi la categorisirea produselor lor drept ieftine, la propriu şi la figurat. Doar câteva efecte oferite aşa, la repezeală.

    De gândirea într-un pas s-au lovit şi publicitarii care au pus la punct campania Pepsi care a stârnit săptămâna trecută furtuni printre cinefilii feisbuchişti; un mesaj ambiguu a fost interpretat de oameni cu primul sens, şi atunci toată construcţia – spirit rebel, momente magice, emoţii – s-a năruit.

    O privire extraordinară, de la 1500: „Portretul unei doamne în verde“, de Agnolo Bronzino.


     

  • Atracţie unică în România. Un lac de poveste din judeţul Bihor

    Zona barajului de pe Valea Vida este celebră pentru pâlnia din mijlocul lacului, un deversor unic în lume, iar imaginea lacului a devenit foarte populară pe internet.

    “Este un caz unic cu astfel de construcţie cu pâlnie. Are efectul de a micşora presiunea apei în situaţie de ploi abundente asupra digului”, explică un localnic pentru digi24.ro.

    „Culoarea exotică, turcoaz, a apei contribuie la farmecul aparte al zonei. La aceasta se adaugă stâncile impresionante din împrejurimi şi cele aproximativ 300 de peşteri nemarcate, dar numai bune pentru drumeţiile turiştilor curioşi.”, se arată pe site-ul ghiduri-turistice.info

    Câţiva tineri din localitate s-au gândit că frumuseţea locul trebuie văzută de cât mai multă lume şi s-au gândit să promoveze Lacul Vida pe internet.

    “Avem o pagină pe un site de socializare prin care promovăm zona, punem filmuleţe, fotografii, ca să atragem câţi mai mulţi turişti”, spune Gabriela Popuş, promotor zonă turistică, pentru digi24.ro

    “Pe viitor vrem să facem şi noi un proiect pentru o pensiune a primăriei. Ne trebuie foarte multe fonduri pentru investiţii, n-o să primim bani în plus la buget, ci din contră, ni se reduc”, susţine Florin Copos, viceprimarul comunei Dobreşti.

  • Primele 12 cuvinte pe care le spui la un interviu de angajare ar putea să te ajute să obţi slujba sau să te coste

    Resurgo Trust, fundaţie caritabilă, a dezvăluit faptul că angajatorii judecă potenţiali angajaţi după conversaţia de complezenţă ce are loc înainte de interviul propriu-zis. Cercetătorii au descoperit că primele 12 cuvinte pe care le spune un candidat ar putea avea un efect important asupra deciziei de angajare a angajatorului, scrie Daily Mail.

    Asta datorită faptului că angajatorul îşi face o primă impresie despre candidat în timpul conversaţiei de dinaintea interviului. Prin urmare, candidatul este văzut într-o lumină pozitivă sau negativă, încă înainte de a vorbi despre experienţa de muncă şi calificări.

    „Este vorba despre felul în care vorbeşti cu recepţionera, ce spui în primele minute sau felul cum mergi pe hol. Conversaţia de complezenţă face parte din abilităţile de comunicare la locul de muncă”, spune Iona Ledwidge, Resurgo Trust.

    Scott Hutchinson, de la firma de recrutare Interim Partners, este de părere că nu toată lumea ştie să pălăvrăgească despre vreme sau despre alte subiecte fără miză, iar cei care ştiu au un avantaj.

     

  • Opinie Dragoş Pătroi, consultant fiscal: Birocraţia fiscală la început de 2016

    Iată că a sosit şi data de 01 ianuarie 2016 şi – odată cu ea – au intrat în vigoare noile coduri ale legislaţiei fiscale, Codul fiscal şi cel de procedură fiscală. Anterior însă, doar în perioada 28 – 31 decembrie 2015, au fost publicate în Monitorul Oficial nu mai puţin de 30 de ordine ANAF şi MFP.

    Dincolo de toate speranţele mediului de afaceri, privind mult promisa şi mediatizata relaxare fiscală pe care o va aduce noul cod fiscal, ce constatăm însă mai întâi de toate? Că un sistem incapabil să-şi încaseze creanţele fiscale la nivelul decent al mediei Uniunii Europene apelează la reglementări conjuncturale, sistemul fiscal fiind dominat de modificări ale celor două coduri (respectiv fiscal şi de procedură fiscală) printr-o serie de ordonanţe de urgenţă, hotărâri de guvern şi ordine ANAF şi MFP.

    Nu neg că multe din aceste reglementări pot aduce un plus de consistenţă în aplicarea unitară a legislaţiei fiscale – în special din perspectiva conţinutului şi modelului unor formulare ce urmează a fi utilizate –  dar trebuie să admitem că ritmul acesta, extrem de alert, de emitere şi de publicare de acte normative este unul foarte supărător pentru mediul de afaceri. Iar astfel, stabilitatea şi predictibilitatea legislaţiei fiscale rămân, în continuare, doar la nivel de deziderat. Mai mult decât atât, toată această avalanşă de acte normative poate avea chiar un efect de bumerang, şi, în loc să reglementeze, să afecteze chiar coerenţa în aplicarea în practica fiscală de zi cu zi a noilor prevederi ale legislaţiei fiscale.

    Din păcate, sarabanda aşa-ziselor noutăţi din domeniul fiscal a continuat şi după data de 01 ianuarie 2016. Şi, din motive de spaţiu, o să mă refer doar la două dintre ele.

    Anul trecut, printr un ordin al ANAF, a fost introdusă obligativitatea agenţilor economici de a întocmi şi a depune formularul 088, în baza căruia organele fiscale să evalueze capacitatea acestuia de a desfăşura activitate economică, în vederea atribuirii unui cod valid de TVA. Şi asta inclusiv în situaţiile în care contribuabilii sunt obligaţi, prin efectul legii Codului fiscal, să solicite înregistrarea în scopuri de TVA, ca urmare a depăşirii plafonului de scutire al cifrei de afaceri de 220.000 lei. Păi atâta timp cât Codul fiscal prevede obligativitatea – şi nu opţiunea! – înregistrării în scopuri de TVA, ca urmare a depăşirii plafonului de scutire, poate veni un ordin ANAF să limiteze această înregistrare de îndeplinirea unor criterii suplimentare în acest sens? Dacă contribuabilul a atins cifra de afaceri respectivă, acest fapt nu presupune implicit că dispune de această capacitate? Şi iată că această reglementare – în loc să fie pusă în acord cu prevederile obligatorii ale Codului fiscal – tocmai a fost reiterată şi actualizată recent printr un alt Ordin al ANAF (respectiv nr. 3841), publicat în Monitorul Oficial în data de 06 ianuarie 2016.

    Cea mai spectaculoasă modificare fiscală a începutului de an este însă, în opinia mea, noul model şi conţinut al declaraţiei informative 394, reglementate prin Ordinul ANAF nr. 3769, publicat în Monitorul Oficial în ziua imediat următoare, adică în data de 07 ianuarie 2016. În noua accepţiune, completarea acestui formular devine extrem de complicată şi de greoaie şi – cu siguranţă – va antrena eforturi suplimentare considerabile din partea firmelor în vederea completării corecte a acestuia, iar dificultatea constă în faptul că tranzacţiile societăţii sunt supuse declarării defalcate conform posibilităţilor existente în Codul fiscal.

    Ca element de noutate apare obligaţia declarării inclusiv a unor situaţii ce nu ţin neapărat de aplicarea sistemului de TVA – cu titlu de exemplificare, precizez că se vor declara inclusiv achiziţii de bunuri şi servicii de la persoane fizice sau de la persoane impozabile neînregistrate în scopuri de TVA. Mai mult decât atât, dacă în decontul perioadei fiscale de raportare se înregistrează o sumă negativă a TVA (în termeni populari, TVA de rambursat), contribuabilul trebuie să completeze două tabele cu achiziţiile şi livrările pe categorii principale de tranzacţii, pentru a explica cauza înregistrării unei sume TVA de rambursat. Practic, o mare parte din decontul de TVA formular 300 îl regăsim astfel preluat şi în cuprinsul declaraţiei informative 394.

    Toate aceste obligaţii declarative la nivelul firmelor vin în contextul în care unele sectoare rămân în continuare dereglementate. Tocmai aici intervine contradicţia legislaţiei fiscale: oscilaţia între suprareglementare şi dereglementare. Am în vedere aici, în primul rând, lipsa nepermisă a unor norme procedurale, clare şi explicite, privind controalele efectuate de Direcţia Antifraudă Fiscală: o durată maximă a acestor controale sau a perioadelor în care acestea pot fi suspendate, un număr maxim al acestor controale pentru aceeaşi perioadă şi aceeaşi categorie de impozite, posibilitatea instituţionalizată a unei discuţii finale cu contribuabilul (similară celei din procedura inspecţiei fiscale) etc. Dar, cum anul este abia la început, nu ne rămâne decât să sperăm că vor apărea şi unele acte normative care să reglementeze şi aceste aspecte.

  • Cel mai uluitor efect al crizei: doar 62 de oameni au aceeaşi avere ca jumătate din populaţia lumii

    Bogaţii au devenit şi mai bogaţi, în timp ce jumătatea cea mai săracă a lumii a sărăcit, arată un studiu al organizaţiei Oxfam, un grup de 17 organizaţii care activează în 94 de ţări ale lumii pentru combaterea sărăciei şi eliminiarea nedreptăţilor. Conform studiului, averea celor 3,6 miliarde de oameni care constituie jumătatea cea mai săracă a populaţiei globului a scăzut cu  41%, adică 1000 de miliarde de dolari, din 2010 până în 2015, în timp ce 62 cei mai bogaţi cetăţeni ai planetei au în plus peste 500 de miliarde de dolari, ajungănd să deţină în total 1,76 miliarde de dolari.

    În 2010, 388 de persoane aveau aceeaşi avere ca jumătate din populaţia planetei, în 2011 numărul acestora scăzuse la 177, a ajuns la 80 în 2014 şi la 62 în 2015.

    Studiul a fost publicat cu câteva zile înainte de începerea World Economic Forum de la Davos.”Este pur şi simplu inacceptabil ca jumătate din populaţia planetei să deţină mai puţin decât un mic grup de super-bogaţi, atât de puţini că încap într-un autobuz”, spune Mark Goldring, directorul executiv al Oxfam, care s-a pronunţat pentru eliminarea paradisurilor fiscale, care au permis superbogaţilor şi marilor corporaţii să “ascundă” de fisc sume uriaşe de bani.

    Graficul prezintă evoluţia averilor superbogaţilor în comparaţie cu averea celor 3,6 miliarde de oameni din jumătatea mai săracă a populaţiei planetei.

  • Un nou candidat la podium

    Anul acesta a fost finalizată tranzacţia prin care cele 20 de spaţii ale Real au fost integrate de Auchan, care a ajuns anul acesta la 33 de magazine şi 11.000 de angajaţi, iar cifra de afaceri va depăşi 1 miliard de euro. Astfel, reţeaua franceză este principalul challenger pentru Kaufland, reţeaua germană fiind în acest moment liderul de piaţă din punctul de vedere al cifrei de afaceri, cu vânzări de peste 1,6 miliarde de euro.

    În comerţ s-au produs o serie de schimbări importante – au crescut vânzările de produse alimentare, au fost deschise peste o sută de noi magazine, cinci reţele din retailul alimentar şi-au schimbat directorii generali, iar Auchan a încheiat preluarea celor 20 de spaţii Real.

    În primul rând, un efect important l-a avut reducerea TVA-ului la alimente, la jumătatea anului, de la 24% la 9%. Potrivit datelor Institutului Naţional de Statistică, acest lucru a impulsionat consumul, fiind înregistrate plusuri de 20% ale vânzărilor de bunuri alimentare. Chiar dacă nu a dorit să dea detalii despre impactul acestei decizii în evoluţia rulajelor companiei, Gilles Roudy, directorul general al Metro Cash & Carry România, a comentat că anterior că acestea au fost vizibile şi, cumulat cu deciziile luate de companie, efectul se va simţi în rezultatele pentru întregul an.

    Mai mult, şeful reţelei germane se aşteaptă ca anul viitor afacerile Metro să reia un trend ascendent, după ce compania a cunoscut o perioadă de scăderi, pe fondul reducerii numărului de clienţi – revânzători şi operatori din horeca. Anul trecut, Metro a avut afaceri de peste 1,01 miliarde de euro, în scădere faţă de 2013, când a avut o cifră de afaceri de 1,07 miliarde de euro. Metro, primul comerciant străin care a investit în România, şi-a stabilit drept ţinte pentru perioada imediat următoare dublarea numărului de fermieri din programul De-ale noastre, triplarea numărului de magazine afiliate programului LaDoiPaşi şi remodelarea treptată a spaţiilor pe care le are reţeaua cash & carry pe piaţa românească. Nu are însă în plan deschiderea de noi spaţii, aşa cum nici concurentul direct, Selgros Cash & Carry, acesta fiind al patrulea an în care cele două reţele nu vor deschide niciun spaţiu.

    În segmentul super şi hipermarketurilor, miza pe extindere s-a păstrat. Cele mai rapide în s-au dovedit anul acesta Profi şi Mega, care au deschis peste 90 de supermarketuri şi magazine de proximitate. Lidl avea, la închiderea ediţiei, 191 de magazine, cele mai numeroase dintre toţi retailerii de pe piţa românească.

    Anul acesta câteva companii din domeniu – Auchan, Lidl, Mega Image – au schimbat şi directorii generali. La începutul lunii decembrie, Ionuţ Ardelean, de 34 de ani, a fost numit director general al Auchan România. În prezent, el este cel mai puternic român aflat la conducerea unei reţele de comerţ, având de coordonat activitatea a 11.000 de angajaţi din 33 de hipermarketuri, după ce toate cele 20 de spaţii preluate de francezi de la Real au fost remodelate şi redeschise. În septembrie Auchan a finalizat ultima etapă, de natură juridică, din cadrul procesului de achiziţie. „La 1 septembrie 2015 Auchan a preluat întregul patrimoniu al Real Hypermarket Romania SRL, cu toate drepturile şi obligaţiile sale, fuziunea având ca efect transferul către Auchan a tuturor activelor şi pasivelor Real. Fuziunea celor două companii este doar un ultim simbol al convergenţei depline, la un an după ce toate magazinele au fost redeschise sub marca şi comerţul Auchan”, declara Frederic Bellon în septembrie, la acel moment el fiind cel care deţinea funcţia de director general al Auchan România. Astăzi sub brandul Real mai sunt doar patru magazine.

    Deschiderile de hipermarketuri ţin de regulă pasul cu dezvoltarea centrelor comerciale. La finalul lui noiembrie, Carrefour a deschis la Timişoara cel de-al 29-lea hipermarket din România al companiei şi primul din oraş în Shopping City Timişoara, un centru comercial dezvoltat de sud-africanii de la NEPI. Francezii au deschis hipermarketul înainte ca centrul comercial să fie inaugurat, eveniment anunţat pentru anul viitor. Grupul Carrefour a ajuns la 189 de spaţii de vânzare, incluzând 106 supermarketuri Market şi 53 de magazine de proximitate.

    Tot în tandem cu NEPI, Carrefour a inaugurat un hipermarket anul acesta şi în cadrul Mega Mall, deschis la Bucureşti, în luna mai, în urma unei investiţii de 165 de miliuoane de euro. Noul centru comercial găzduieşte peste 200 de magazine şi spaţii comerciale, pe o suprafaţă de 230.000 mp, care îl califică la titlul de mallul cu cea mai mare suprafaţă construită din România.

  • 15 evenimente care au marcat anul 2015

    Conceptul ultimei reviste din 2015 este marcat, din punctul de vedere al redacţiei Business Magazin,de intensitatea anului care se încheie. Anterior lui 2015, ultimii ani au fost marcaţi de criză, care a afectat diferit toate structurile societăţii. 2015 nu a mai fost afectat de criză, ci de atât de multe evenimente din atât de multe arii încât nu a putut lăsa pe nimeni indiferent, neimplicat sau neconectat la ştiri şi la efectul acestora.

    Oamenii de business îl numesc cel mai bun an de după criză. Capitalul românesc a cunoscut creşteri precum achiziţia Volksbank de către Banca Transilvania sau căderi precum falimentul celui mai mare asigurător românesc, Astra. Tranzacţiile precum vânzările lui Ion Ţiriac sau achiziţiile din imobiliare vorbesc de la sine despre o dezmorţire a banilor.

    Oamenii de pe stradă cred despre 2005 că a fost cel mai intens an politic.

    Toţi oamenii îl văd ca pe cel mai trist an de după Revoluţie încoace, din cauza dramei de la Colectiv, care l-a marcat şi care ne-a marcat
    pe toţi. Oamenii din toată Europa văd 2015 ca pe un an de turnură pentru modul cum vor evolua societatea, religia şi cultura celui mai democratic continent din lume.

    Oamenii din toată lumea se gândesc însă la cum va afecta ceea ce s-a întâmplat în 2015 pacea şi stabilitatea unei planete unde radicalismul, terorismul şi pericolele legate de războaie şi incertitudini politice serioase nu mai sunt teorii, ci lucruri care s-au întâmplat sistematic în acest an şi care au schimbat modul cum oamenii gândesc, cum călătoresc, cum fac business sau cum îşi extind afacerile, cum îşi construiesc casele sau cum îşi planifică viaţa.

    2015 a fost un an al extremelor, care ne face să intrăm în 2016 cu un bagaj de temeri, de resentimente sau de atenţie la oportunităţi. Vă invităm să citiţi în continuare cele 15 evenimente care au marcat businessul din România şi din lume, dar mai ales care au marcat fundamental România şi lumea.

    3 victorii macroeconomice

    Un nou candidat la podium-comerţ

    Anul dezmorţirii imobiliare

    Criza refugiaţilor

    Conflicte armate

    Robotizarea de la Dacia

    Falimentul anului

    Tragedia din clubul Colectiv

    Primii paşi în AeRO-Bursă

    Petrolul

    Pariul tehnologic al anului

    Gadgeturile anului

    Topul cărţilor de business (şi nu numai) ale anului

    Cele mai bune filme ale anului 

    Business Magazin în cel de-al 11-lea an

    Evenimentele inedite ale anului 2015