BusinessMagazin

Tag: efect

  • Topul celor mai doriţi angajatori din România. Cum pot face companiile româneşti trecerea de la beer efect la cocktail efect

    Topul pe 2019 al celor mai doriţi angajatori din România, realizat de compania de cercetare şi consultanţă Catalyst Solutions, este ucigător pentru companiile româneşti.

    Din top 50 sunt numai 12 nume româneşti, dintre care au rămas în proprietatea unor antreprenori români numai 6 companii româneşti – Banca Transilvania, Bitdefender, UiPath, Dedeman, Digi şi MedLife. Restul de 6 nume româneşti sunt deja deţinute de multinaţionale, respectiv Petrom, BCR, BRD, eMag, Rompetrol, Regina Maria.

    Restul sunt multinaţionale.

    În top 10 se află numai un singur nume românesc, Petrom, şi acela controlat de o multinaţională, grupul austriac OMV.
    În rest, celelalte 9 companii din top 10 – Continental din Germania, Oracle din SUA, Microsoft din SUA, IBM din SUA, Bosch din Germania, Vodafone din Anglia, Amazon din SUA, Renault din Franţa, Orange din Franţa – sunt multinaţionale 100%.

    Cei 18.000 de repondenţi din studiul Catalyst, toţi cu studii superioare, au spus că preferinţele lor de job sunt prima dată multinaţionalele. În aceste condiţii, companiile antreprenoriale româneşti trebuie să se mulţumească cu ce rămâne de la multinaţionale.

    Pentru a atrage oameni buni, talentaţi, o firmă românească ar trebui să plătească cu 20-25% mai mult decât o multinaţională, iar pachetul de beneficii trebuie să fie mult mai generos.
    De ce ar prefera cineva să lucreze la Oscar Downstream, mai degrabă decât la Petrom?

    Cum poate atrage Altexul talente dacă prima opţiune a tinerilor este să se ducă la Oracle, Microsoft sau IBM?

    Cu foarte puţine excepţii, companiile româneşti sunt pe nicăieri din punctul de vedere al politicilor de a atrage talente, de a intra în topul celor mai doriţi angajatori.

    Antreprenorii români investesc prea puţin în brand, investiţia în marketing şi promovare este considerată un cost, sunt prea puţin prezenţi la târgurile de joburi, nu-şi scot în faţă liderii, în afara proprietarilor, şi nici nu se pune problema să vorbească atât de mult despre compania lor cât vorbesc liderii multinaţionalelor despre compania unde lucrează.

    Chiar dacă românii din multinaţionale îşi schimbă jobul plecând la o altă multinaţională, îşi vorbesc prea puţin de rău fostul angajator. Companiile româneşti nu prea dau importanţă părerii pe care o au angajaţii lor despre firma unde lucrează, despre ceea ce fac şi, mai ales, încotro vor să meargă.

    Este adevărat că firmele româneşti nu au bugetele de promovare ale multinaţionalelor şi nici politicile de brand, prin care tot timpul vor să fie în faţa potenţialilor angajaţi.

    Raul Ciurtin, fostul proprietar al Albalact, companie pe care a reuşit să o facă numărul 1 în industria lactatelor înainte să o vândă grupului francez Lactalis, spune că diferenţa dintre succes sau eşec într-o afacere este legată de echipă.

    Când pe piaţa muncii numărul angajaţilor era mai mare decât oferta, companiile româneşti nu aveau nicio problemă. Acum toţi se plâng şi constată că stau zile şi săptămâni în şir cu poziţiile deschise şi nu primesc niciun telefon. Dacă nu ai oameni, cu cine să faci business, cu cine să faci investiţiile, cu cine să faci vânzări?

    Multinaţionalele îşi spun întotdeauna povestea, au grijă de brandul lor şi, mai mult decât atât, oferă o promisiune.

    Poate ceea ce găsesc angajaţii când ajung în companie nu se potriveşte cu realitatea, dar asta nu este o problemă.

    În cazul companiilor antreprenoriale româneşti accentul cade mai puţin pe brand, pe nume, şi mai mult pe rezultatele imediate, care aduc cash pentru a se plăti salariile, furnizorii şi a face investiţii.

    Aceste clasamente despre top angajatori din România sunt extraordinare din perspectiva poziţionării pe piaţă şi în mintea angajaţilor. Dacă eşti pe listă, angajaţii te caută şi cred într-o promisiune. Dacă nu eşti pe lista lor, dacă au auzit prea puţin de tine, şansele de a-i atrage cu un job sunt extrem de mici sau o companie românească trebuie să plătească mai mult decât o multinaţională.

    Primul criteriu pe care îl vizează un angajat este legat de salariu şi pachetul de beneficii. Dar al doilea criteriu luat în considerare este cât de mare e compania pentrucare lucrează, ce poziţie are în piaţă şi cum este privită.

    Dragoş Gheban, şeful de la Catalyst, spune că acest lucru se cheamă cocktail efect, respectiv cât de mândru este cineva când spune într-o conversaţie unde lucrează.

    Acum întrebarea pentru companiile româneşti, cele care au mai rămas în top 100 sau în top 1.000, este cum pot să treacă de la beer efect la cocktail efect.

  • Tragicul efect al recesiunii globale în România: Peste 20.000 de locuri de muncă s-au pierdut în 12 luni doar într-un sector

    Peste 20.000 de locuri de muncă s-au pierdut în România în ultimele 12 luni în industria manufacturieră, în contextul în care încetinirea economiilor globale, corelată cu trendurile din piaţă, se răsfrânge asupra pieţei locale, atrage atenţia Ciprian Dascălu, economist-şef al ING Bank România, în cadrul unui eveniment ZF.

    „Peste 20.000 de locuri de muncă s-au pierdut în România în ultimele 12 luni în industria manufacturieră”, spune Ciprian Dascălu.

    Economistul a discutat şi despre presiunea care survine asupra companiilor din sectorul de producţie, în contextul în care multe firme româneşti nu pot face faţă majorărilor de salarii şi să rămână profitabile, ceea ce poate duce la relocări de producţii.

    „Pentru segmentele labour intensive este discutabil (n.r: creşterea salariilor), în măsura în care nu acoperă cu creşteri de productivitate, şi în măsura în care nu reuşesc să absoarbă costul în marjele de profit. Companiile româneşti sunt mai mici de obicei şi nu sunt într-o poziţie de negociere foarte bună. Nu reuşesc să transmită costurile în vânzare şi trebuie să facă un compromis. Dacă nu reuşesc, vor fi exemple în care vor fi relocate producţii. Sunt deja exemple în industria textilă unde s-au mutat chiar şi locuri de muncă peste graniţă”, explică Dascălu.

    Întrebat de ZF câte locuri de muncă se vor pierde în următoarele 12 luni, Dascălu spune că cifrele vor depinde de un cumul de fenomene, astfel încât şi automatizarea joacă un rol în transformările de pe piaţa muncii.

    „Este greu de estimat în acest moment, deoarece companiile implementează şi soluţii de automatizare pentru a avea costuri mai mici cu forţa de muncă. În acelaşi timp, dacă cererea din Germania scade, nu afectează doar compania care făcea producţia, ci şi companiile care transportau acea marfă, spre exxemplu”, spune el.

    Potrivit datelor prezentate de acesta, România exportă circa 77% din totalul exporturilor în piaţa unică din UE.

    „23% din exporturile României ajung în Germania, iar Germania va confirma în maximum 2 săptămâni recesiunea tehnică”, arată economistul-şef al ING Bank România.

     

  • Acesta este trucul prin care companiile vă conving să cumpăraţi mai multe decât vreţi

    Multe cafenele oferă clienţilor trei opţiuni pentru paharul de cafea: mic, mediu sau mare. De cele mai multe ori, preţul celui mediu este similar cu cel al paharului mare; în aceste condiţii, cei mai mulţi dintre noi alegem varianta superioară.
     
    Acesta este aşa-numitul “efect al capcanei”, prin care comerciantul oferă o opţiune mai puţin convenabilă, convingându-şi clienţii să plătească mai mult decât ar fi făcut-o în mod normal.”Dacă îţi «îmbraci» produsele într-un anume fel, poţi direcţiona oamenii către produsele mai scumpe”, a explicat celor de la BBC Linda Chang, psiholog la Harvard.
     
    “Efectul capcanei” a fost iniţial studiat ca o potenţială strategie de marketing pentru a influenţa alegerile consumatorilor, dar cercetări recente arată că ar putea fi util în recrutare sau chiar politică. Mai exact, acesta arată cât de uşor e să influenţezi judecata umană prin prezentarea unor fapte într-un anume fel.
     
    Studiile realizate de cercatători arată că “efectul capcanei” poate creşte şansele de a vinde un anumit produs cu până la 40%, mai scriu cei de la BBC.

  • Care sunt provocările din noua eră a bankingului european

    Wim Mijs, CEO al Federaţiei Bancare Europene, atenţionează că una dintre provocările sistemului bancar european este legată de aplicarea noilor reguli suplimentare Basel IV, care ar putea determina creşterea cerinţelor de capital cu circa 20% în cazul băncilor europene, ceea ce poate duce la o reducere semnificativă a finanţărilor disponibile pentru economiile europene.
    În condiţiile în care Europa a decis să implementeze aceste standarde pentru toate băncile din toate ţările, unul dintre subiectele discutate este ca ultima versiune a noilor reguli să nu aibă un impact semnificativ asupra băncilor, ceea ce este adevărat în cazul SUA, în timp ce în Europa se estimează o creştere a cerinţelor de capital cu până la 20% pentru băncile europene, a explicat şeful Federaţiei Bancare Europene.
    Wim Mijs a fost prezent la Bucureşti în luna mai, cu ocazia derulării în capitala României a şedinţelor consiliului director şi comitetului executiv ale Federaţiei Bancare Europene, organizate de Asociaţia Română a Băncilor (ARB), în contextul deţinerii de către România a preşedinţiei rotative a Consiliului Uniunii Europene.
    El a amintit că una dintre marile diferenţe dintre SUA şi Europa este că în Europa economiile sunt finanţate în proporţie majoritară de bănci, în timp ce în SUA pieţele de capital sunt principalul finanţator.


    „Orice efect semnificativ al cerinţelor de capital are un impact direct asupra economiilor şi, de asemenea, asupra nivelului de trai al cetăţenilor europeni”, a spus Wim Mijs, susţinând că se analizează variante tehnice pentru a minimiza impactul regulilor Basel IV asupra economiei europene, păstrând în acelaşi timp un sistem bancar stabil.
    De o resetare ar avea nevoie şi Uniunea Pieţelor de Capital, care ar trebui să integreze pieţele de capital din cele 28 de state membre ale Uniunii Europene. Referindu-se la piaţa de capital europeană, şeful Federaţiei Bancare Europene a arătat că este încă fragmentată, iar până acum uniunea pieţelor de capital nu a adus ceea ce era de aşteptat, Europa având nevoie de pieţe de capital mai integrate şi mai lichide.
    „Încă vedem o piaţă de capital fragmentată. Suntem o federaţie europeană a băncilor, deci suntem un susţinător al integrării europene, dar vedem că, de exemplu, uniunea pieţelor de capital nu ne-a adus încă ceea ce trebuia. În Europa avem nevoie de pieţe de capital mai integrate şi mai lichide. Acest lucru nu este numai în beneficiul companiilor, ci şi pentru bănci – pentru a avea lichiditatea potrivită şi capitalul adecvat pentru a îndeplini obligaţiile pe care băncile le au, trebuie accesate şi pieţele de capital.”
    Tot legat de fragmentare la nivelul Uniunii Europene, Wim Mijs a adus în discuţie tendinţa unor guverne europene de a taxa suplimentar sistemele bancare, tendinţă îngrijorătoare, având în vedere că proiectarea unor taxe specifice asupra sectorului financiar duce la distorsiuni între ţările europene şi reprezintă o soluţie pe termen scurt care duce la fragmentare şi la scăderea competitivităţii sectorului bancar în România şi în Europa.
    „Un lucru care ne îngrijorează este tendinţa unor guverne naţionale de a proiecta taxe care vizează sistemele bancare şi, în principiu, propriile economii. Acest lucru este foarte îngrijorător în special pentru că duce la distorsiuni între ţările europene. Cred că băncile ar trebui să plătească taxe obişnuite, ca toate companiile. Dar, a proiecta taxe specifice care vizează sectorul financiar în sine este o soluţie pe termen scurt. Aceasta duce la fragmentare şi la scăderea competitivităţii sectorului bancar în România, în Europa. În calitate de Federaţie Bancară Europeană am scris Guvernului României exact pentru aceste motive. Am înţeles că au existat modificări ale legii pentru a limita efectele acesteia. Dar, în principiu, suntem interesaţi de problema fragmentării şi de oprirea folosirii capitalului.“
    Federaţia Bancară Europeană a avertizat într-o scrisoare transmisă guvernului asupra riscurilor majore pe care le implică Ordonanţa 114/2018 pentru sistemul bancar din România.
    Taxa bancară, puternic contestată de bancheri, a fost modificată în România la trei luni după apariţia proiectului iniţial, iar conform noii OUG 19/2019 care modifică OUG 114/2018, băncile mari, cu o cotă de piaţă de peste 1%, urmează să plătească o taxă pe active anuală de 0,4%, nivel de trei ori mai scăzut faţă de procentul iniţial, estimat la 1,2%/an. Iar în cazul băncilor mai mici cota de taxare a fost ajustată la 0,2%. Taxa bancară a fost decuplată de indicele pieţei interbancare ROBOR. Impactul anual al noii taxe bancare coboară la circa 870 mil. lei, faţă de estimarea pe varianta iniţială, de peste 5 mld. lei.


    Uniunea bancară, încotro?
    Dacă în privinţa uniunii pieţelor de capital la nivel european evoluţia nu este conform aşteptărilor, în ceea ce priveşte uniunea bancară şeful Federaţiei Bancare Europene se declară optimist şi spune că el crede în acest proiect. „Sunt optimist şi cred foarte mult în uniunea bancară. De la bun început, Federaţia Bancară Europeană a sprijinit toţi pilonii uniunii bancare. Dacă vă uitaţi la supraveghere, există o uniune monetară în zona euro. Dacă există o uniune monetară, trebuie să existe şi un supraveghetor. Trebuie să spun că sunt un puternic susţinător al Mecanismului Unic de Supraveghere şi al modului în care a fost creat. Nu cred că în altă parte a lumii sunt capabili să creeze un supervizor credibil în patru ani şi jumătate. Aşa cum este normal,  între bănci şi supraveghetori, uneori avem dezacorduri, dar există respect reciproc şi cred că ceea ce s-a realizat la Frankfurt este un supraveghetor serios. Pe de altă parte, există Mecanismul Unic de Rezoluţie – o parte importantă care trebuie susţinută, de asemenea, şi de guvernele locale. Şi apoi, cel de-al treilea pilon este schema de garantare colectivă europeană, pentru care mai este nevoie de timp. Există dezbateri între ţări – când este reducerea riscurilor suficientă pentru a împărţi povara şi când este suficientă împărţirea poverii pentru a ajuta la reducerea riscurilor. Este un proces politic.”
    Şeful Federaţiei Bancare Europene a arătat că încă mai există politicieni locali care spun că băncile sunt în cele din urmă salvate de guvernele locale, dar a explicat că acest lucru nu este adevărat deoarece Mecanismul Unic de Rezoluţie, împreună cu adecvarea capitalului, ar trebui să fie una dintre garanţii.
    În ceea ce priveşte cetăţenii europeni, aceştia au garanţia de siguranţă, pentru că este vorba despre modul în care este organizată finanţarea. „Ceea ce trebuie să ştie un cetăţean este cât de mare este garanţia mea şi cât timp ar dura dacă s-ar întâmpla ceva până să-mi recuperez banii depozitaţi la bancă. Şi limita de sumă este de 100.000 de euro, cu o limită de timp de 30 de zile. Cred că uniunea bancară este foarte importantă şi cred că trebuie să se dezvolte în continuare şi o susţin foarte mult.”
    Referindu-se la implicaţiile uniunii bancare asupra unei ţări ca România, care nu este în zona euro, şeful Federaţiei Bancare Europene a arătat că deciziile luate la nivelul zonei euro au efecte şi asupra politicii de supraveghere în România.
    „Ei bine, dacă sunteţi în afara zonei euro, şi mă întrebaţi ca pe un bancher cu experienţă, atunci în condiţiile în care sunteţi în Uniunea Europeană şi aveţi un supraveghetor mare aproape, atunci există, desigur, un efect. Nu există nicio îndoială că deciziile luate în zona euro au un efect şi asupra politicii de supraveghere din ţara dumneavoastră.”
    Wim Mijs apreciază că ar fi bine ca autorităţile bancare locale să înveţe din bunele practici aplicate la nivelul zonei euro, dar să nu transpună şi cerinţele de raportare aduse de uniunea bancară, care sunt exagerat de mari.
    „Despre ceea ce îmi fac griji – şi cred că pentru o ţară ca România este important – este că volumul de cerinţe de raportare pe care le aduce noua uniune bancară este exagerat de mare. Şi Mecanismul Unic de Supraveghere recunoaşte acest lucru şi se încearcă soluţionarea. Vă pot spune că pentru un sector bancar mai mic, cerinţele de raportare sunt prea multe. Deci, este bine să învăţaţi din bunele practici, dar să nu copiaţi cerinţele de raportare, pentru că veţi avea nevoie de proporţionalitate, deoarece una dintre problemele cu care ne confruntăm este că sistemul a fost conceput pentru băncile mai mari, iar băncile mai mici nu se pot ocupa de toate cerinţele de raportare. Din nou, acest lucru este recunoscut de Mecanismul Unic de Supraveghere şi încercăm să rezolvăm. Dar, aş spune că dacă vă întrebaţi ce ar trebui să facă România şi care ar fi efectul asupra României, aş spune să copiaţi bunele practici, însă să lăsaţi cerinţele de raportare acolo unde sunt până când va fi soluţionată problema.”
    Mecanismul Unic de Supraveghere (MUS) se referă la sistemul de supraveghere bancară din Europa şi este format din Banca Centrală Europeană şi autorităţile naţionale de supraveghere din ţările participante. MUS este unul dintre cei doi piloni ai uniunii bancare din cadrul UE, alături de Mecanismul Unic de Rezoluţie.
    În ceea ce priveşte consolidarea sistemului bancar european, Wim Mijs a amintit că supraveghetorii europeni cer o consolidare a bankingului, însă uneori chiar ei sunt obstacolele în calea acestui proces, existând trei motive.
    Un prim motiv este reducerea costului capitalului, deci motivul de a fuziona transfrontalier ar fi costul capitalului. Însă, după criză, dar şi în contextul apariţiei uniunii bancare există reguli care imobilizează capitalul, astfel că fuziunea nu devine o operaţiune atractivă.
    În al doilea rând, industria bancară trece printr-o transformare uriaşă, mutându-se dinspre modelul orientat spre sucursale către o bancă mai digitală, după dorinţa clienţilor, pentru că nimeni nu mai vrea să meargă la bancă, ci clienţii vor să aibă banca pe telefonul lor”.
    „Astfel, în acest cadru uriaş de schimbări, în care trebuie să implementeze noi reguli de capital pe de o parte şi să-şi schimbe complet modelul de afaceri, într-un mediu de dobânzi scăzute, nu doriţi să fuzionaţi deoarece orice fuziune a două mari bănci europene înseamnă că te concentrezi pe proces mulţi ani. Acest lucru este inevitabil. Este ca o căsătorie şi tu eşti complet concentrat. Şi nimeni nu îşi poate permite timpul să analizeze în interior timp de trei ani.”
    În al treilea rând, procesul de consolidare a bankingului european revine tot la supraveghetori şi la autorităţile de reglementare, susţine şeful Federaţiei Bancare Europene. Astfel, dacă există două bănci europene mari care fuzionează, dintr-odată intră într-o altă ligă, putând deveni o instituţie bancară de importanţă sistemică, ceea ce duce imediat la schimbarea cerinţei de capital, în concordanţă cu noua ligă în care joacă. În aceste condiţii, Wim Mijs revine la primul argument, susţinând că va creşte costul capitalului, astfel că motivaţia pentru fuziune dispare.
    În aceste condiţii, concluzia şefului Federaţiei Bancare Europene este că procesul de consolidare în banking (respectiv fuziunile şi preluările) se va produce, dar la nivel local, în pieţele fragmentate, înaintea fuziunilor transfrontaliere, la nivel european.

    Fintech-urile – competitori sau stimulent pentru inovare în banking?
    În ultimii ani, băncile au început să fie concurate şi de entităţi nonbancare, respectiv fintech-uri.
    Şeful Federaţiei Bancare Europene se declară „relaxat” în privinţa fintech-urilor, susţinând că nu le vede ca pe un pericol pentru bănci, ci ca pe un stimulent pentru inovare.
    „Sunt atât de relaxat în privinţa fintech-urilor. Există aceste start-up-uri tinere. Ele sunt geniale, analizează lanţul valoric al unei bănci şi selectează  o parte şi o optimizează, vin cu o soluţie genială la care o bancă probabil că nu se va putea gândi. Deci, aceste start-up-uri fintech sunt fantastice şi au ajutat foarte mult industria bancară. Provocarea lor a creat pentru sistemul bancar un nou impuls pentru inovare, chiar dacă băncile sunt întotdeauna ancorate în inovaţie, nu în ultimul rând pentru că aşa cer clienţii. Clienţii sunt obişnuiţi să obţină totul, ori de câte ori doresc, ceea ce înseamnă că totul trebuie să le fie oferit ACUM. Nu numai în industria noastră, ci în fiecare industrie. Acelaşi lucru este valabil şi pentru plăţi. Deci, aceste start-up-uri fintech nu sunt niciun pericol, deoarece ele au nevoie de ceva ce băncile au: în primul rând bani de investiţii şi în al doilea rând scala, dimensiunea – angajaţi, clienţi. Deci, ceea ce am văzut în ultimii doi ani, după provocările iniţiale, este că în prezent toate băncile cooperează cu fintech-uri. Ele au succes destul de mare în această cooperare, aşa că trebuie să spun că iubesc foarte mult aceste fintech-uri. Îmi place stilul lor şi ceea ce au făcut.”
    Însă, Wim Mijs aminteşte că nu există doar start-up-uri fintech, ci şi corporaţii mari gen Google sau Facebook care au mulţi bani şi au multe date ale clienţilor, au ca afacere “date despre clienţi” şi s-ar impune să respecte şi ele anumite reguli de supraveghere, să opereze în condiţii de concurenţă echitabile cu băncile. Au atât de mulţi bani, sunt incredibil de bogate, încât, dacă vor, ar putea să cumpere mâine o bancă cu banii lor.”
    Marile platforme online gen Google şi Facebook sau în România operatorii de telefonie mobilă au intrat în zona serviciilor bancare, a serviciilor de plăţi.
    Modelul de afaceri al unor companii gen Google sau Facebook se bazează pe date, nu urmăreşte doar să faciliteze simple operaţiuni de plăţi; astfel de corporaţii vor să ştie aspecte legate de preferinţele clientului, de comportamentul lui, a explicat Wim Mijs. „Legat de aceşti competitori, solicităm condiţii de concurenţă echitabile, solicităm aceleaşi reguli, aceeaşi supraveghere. Cu GDPR. Solicităm să fie clar ceea ce fac astfel de companii cu datele despre clienţi. Deci fintech-urile sunt corporaţii fantastice, care au ca model de afaceri «data mining», dar dacă clientul ştie ce semnează. Când aţi citit ultima oară condiţiile generale ale Apple când aţi actualizat iPhone-ul? Acelaşi lucru se întâmplă şi cu Google Play – atunci când spui da în Google Play, oferi multe date. Eu fac acelaşi lucru. Dar, dacă folosiţi o aplicaţie prietenoasă de plată, atunci trebuie să citiţi condiţiile.”

    Ce este Federaţia Bancară Europeană

    • Federaţia Bancară Europeană reprezintă interesele sectorului bancar european, reunind asociaţii bancare naţionale din 32 de ţări din Europa, inclusiv România, care reprezintă împreună circa 3.500 de bănci, inclusiv cele mai mari bănci comerciale.
    • În luna mai din acest an s-au derulat la Bucureşti şedinţele consiliului director şi ale comitetului executiv ale Federaţiei Bancare Europene, organizate de Asociaţia Română a Băncilor (ARB), în contextul deţinerii de către România a preşedinţiei rotative a Consiliului Uniunii Europene.
    • Boardul Federaţiei Bancare Europene l-a ales pe Jean-Pierre Mustier, CEO al grupului UniCredit, ca preşedinte, el urmând să-şi preia mandatul de la 1 iulie, pentru o perioadă de doi ani. Mustier îl înlocuieşte la conducerea organizaţiei pe Frédéric Oudéa, CEO al Société Générale, al cărui mandat expiră la sfârşitul lunii iunie.
    • Federaţia Bancară Europeană susţine finalizarea uniunii bancare şi resetarea proiectului uniunii pieţelor de capital, continuarea transformării digitale în sectorul bancar, precum şi un cadru legislativ mai eficient şi coerent în lupta împotriva spălării banilor şi criminalităţii financiare.
    • Boardul Federaţiei Bancare Europene a atras atenţia asupra potenţialelor efecte negative ale noilor reguli Basel IV care vor determina creşterea semnificativă a cerinţelor de capital pentru băncile europene, ceea ce poate duce la reducerea drastică a fondurilor disponibile pentru creditarea economiei.

  • Facilităţile fiscale şi-au făcut efectul: Lucrările de construcţii au avut în aprilie o creştere explozivă, de 33%

    În acelaşi timp, lucrările de reparaţii capitale au crescut cu 11,4%.

    Pe obiecte de construcţii, seria brută evidenţiază creşteri ale volumului lucrărilor de construcţii astfel: construcţii inginereşti, cu 36,6%, clădiri nerezidenţiale, cu 32,9% şi clădiri rezidenţiale, cu 27,5%.

    Ca serie ajustată în funcţie de numărul de zile lucrătoare şi de sezonalitate, volumul lucrărilor de construcţii a crescut cu 25,5%.

    Pe elemente de structură s-au înregistrat creşteri astfel: lucrările de construcţii noi cu 34,2%, lucrările de întreţinere şi reparaţii curente cu 11,5% şi la lucrările de reparaţii capitale cu 7,9%. Pe obiecte de construcţii, seria ajustată în funcţie de numărul de zile lucrătoare şi de sezonalitate indică creşteri ale volumului lucrărilor de construcţii la clădirile nerezidenţiale (+29,4%), de construcţii inginereşti (+26,1%) şi la clădirile rezidenţiale (+24,4%).

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Ce se întâmplă în Suedia: Coroana suedeză se prăbuşeşte la cel mai scăzut nivel faţă de euro din ultimul deceniu

    În urmă cu un deceniu, economia Suediei a trecut prin criza economică mai bine decât multe economii mari ale lumii, însă stabilitatea de atunci ajunge să îi facă rău astăzi, potrivit Bloomberg.

    Publicaţia americană notează că problema principală este că piaţa muncii din Suedia nu a făcut aceleaşi ajustări de austeritate în timpul crizei cum au fost forţate să facă majoritatea ţărilor afectate. Drept rezultate, costurile cu forţa de muncă au rămas ridicate.

    La puţin peste 10 ani de la criză, acel dezechilibru ajunge să aibă efecte devastatoare asupra monedei Suediei. Săptămâna aceasta, coroana suedeză s-a depreciat la cel mai slab nivel faţă de euro din ultimul deceniu, şi chiar mai mult faţă de dolarul american.

    „Coroana suedeză este ieftină, dar nu atât de ieftină pe cât credeţi”, atrage atenţia Richard Falkenhall, specialist în politici monetare în cadrul companiei SEB din Stockholm.

    Majoritatea analiştilor au încercat să indice spre dobânda negativă de la banca centrală şi pe achiziţiile de obligaţiuni drept principali factori, însă problema ar putea fi cea a competitivităţii, notează Bloomberg.

    În urmă cu un deceniu, Suedia egala zona euro şi SUA în ceea ce priveşte costul forţei de muncă raportat la productivitate, însă începând din 2008, salariile în cea ma mare economie nordică au crescut mai rapid decât în ţări precum Germania, unde o criză mai adâncă a pus presiune pe salarii. Drept rezultat, creşterea productivităţii a fost insuficientă raportată la creşterea salariilor.

    „Încă avem creşteri salarale foarte mari, dar ele nu mai sunt echivalate şi de o creştere a productivităţii”, adaugă Falkenhall.

    Coroana suedeză se tranzacţionează miercuri dimineaţă la 10,7 faţă de euro, iar analistul crede că nu este posibil ca ea să se aprecieze din nou către o paritate de 9 la un euro, nici măcar pe termen lung.

     

  • Primele efecte ale Brexitului în România: o firmă de curierat nu mai face livrări către Marea Britanie

    Un client al companiei de curierat DPD s-a confruntat cu o situaţie inedită. Încercând să trimită un colet către Marea Britanie, persoana în cauză a fost informată că DPD nu mai efectuează, momentan, livrări către sau dinspre Marea Britanie, motivul fiind “situaţia încă neclară privind Brexit”.

    Mesajul companiei specifică faptul că, începând cu 15 aprilie, “există posibilitatea de a reîncepe livrările către Marea Britanie, în condiţii de expediere către o ţară non-UE”.

    Alte companii contactate de Business Magazin au confirmat că momentan efectuează livrări către şi dinspre Marea Britanie.

  • Efectul „revoluţiei fiscale“ a guvernului PSD: deficitul de pensii s-a redus cu 8,8 mld. lei, dar pierderea de încasări la impozitul pe venit a fost de 7,5 mld. lei

    Astfel că subvenţia a scăzut de la 23,4% din cheltuielile totale cu pensiile publice, în 2017, la 7,4% în 2018, o situaţie care este îmbucurătoare pentru bugetul de pensii şi care are o explicaţie, în principal, în transferul contribuţiilor de asigurări de la angajator la angajat.

    Anul trecut guvernul a decis să transfere partea de contribuţii de asigurări sociale de la angajator la angajat şi a redus contribuţia totală de la 39,25% la 37,25%. În realitate însă contribuţia reală a crescut la 44,7%, ca urmare a faptului că angajatorii au majorat salariul brut al angajaţilor în medie cu 20%, astfel ca netul angajaţilor să nu scadă în urma acestui transfer.
     
     Prin urmare, baza de impozitare a crescut şi acesta este principala explicaţie a creşterii veniturilor bugetului asigurărilor sociale de stat, explică Ionuţ Du­mitru, economistul-şef al Raiffeisen Bank. „Avem în realitate o creştere a CAS şi nu o scădere. Pentru că baza de impozitare a fost inflatată cu 20% prin faptul că majo­ri­tatea angajatorilor au majorat salariile brute ale angajaţilor astfel încât salariile nete ale acestora să nu aibă de suferit în urma transferului contribuţiilor în totalitate în sar­cina lor. În lege, CAS a scăzut de la 39,25% la 37,25%. În realitate însă contribuţia a crescut la 44,7% pentru că acest 37,25% este aplicat la o bază inflatată de 20%.”
     

  • Butoane pentru toată lumea

    Un exemplu în acest sens îl reprezintă butoanele de la trecerile de pietoni pe care cei care vor să traverseze pot apăsa. În New York, doar 100 din cele 1.000 de astfel de butoane mai funcţionează, scrie CNN, din cauza faptului că au fost instalate pe vremea când traficul era ceva mai lejer. Butoane „de frumuseţe” au rămas şi pe la treceri de pietoni din Boston, Dallas sau Seattle, pe când în alte oraşe, cum ar fi Londra, acestea au, în majoritatea cazurilor, doar rolul de a activa funcţii necesare persoanelor cu probleme de vedere.
    Alte butoane cu care oamenilor le place să se joace sunt cele destinate reglării temperaturii dintr-o încăpere, iar acestea sunt folosite de hoteluri pentru a limita nivelurile maxime şi minime de reglaj disponibile clienţilor în scopul scăderii cheltuielilor cu climatizarea ori în clădirile de birouri, pentru a le da celor nemulţumiţi de cât de frig sau cald este impresia că pot schimba ceva ca să se simtă mai bine. Pe alocuri, nici butoanele de la lifturi nu sunt ceea ce par a fi, mai ales butonul pe care trebuie apăsat pentru închiderea uşii, fie din motive de siguranţă, pentru a permite celor cu mobilitate redusă să intre în lift, fie din cauză că, după cum explică producătorii de ascensoare, aşa doreşte clientul sau o impun regulamentele locale.

  • Este acesta cel mai frumos beachbar din Europa? – GALERIE FOTO – VIDEO

    Restaurantul deschis în 2011 se află pe o platformă elevată din lemn, astfel încât apa mării să-şi poată face loc sub podea.
    Deasupra zonei cu mese, o serie de textile atârnate de tavan produc un efect incredibil: atunci când bate vântul, acestea se mişcă şi produc iluzia unor valuri.
    Această combinaţie de elemente creează o arhitectură multi-senzorială care se află în perfect echilibru cu mediul înconjurător.