BusinessMagazin

Tag: cultura

  • Studiu: România a început să importe forţă de muncă din ţările asiatice

    „Primele iniţiative în sensul recrutării de forţă de muncă din afara ţării au început să apară în România în urmă cu 2-3 ani. Motivele pentru care angajatorii români au apelat la această strategie sunt diverse şi includ migraţia anumitor categorii sociale către ţări mai dezvoltate din vest, scăderea natalităţii, cerinţele în schimbare pentru diferite locuri de muncă, schimbări dictate de noile tehnologii şi incapacitatea sistemului de învăţământ de a se plia la nevoile angajatorilor de astăzi”, notează autorii studiului.

    Potrivit Smartree, industriile în care companiile au recurs la angajarea de lucrători străini sunt HoReCa (hoteluri-restaurante-catering), producţie, industria uşoară, agricultură, construcţii, servicii, iar cei mai mulţi angajaţi străini provin din Filipine, Nepal, Vietnam, India, Indonezia, Thailanda – ţări în care nivelul de trai este sub cel al României.

    „Companiile din România au început să-şi pună problema importului de angajaţi din ţări non-UE, care să asigure resursa umană în sectoarele în care există deficit de personal şi activitatea riscă să fie întreruptă din această cauză. În schimb, costurile ridicate asociate procedurii de angajare internaţională, concomitent cu durata relativ mare de închidere a proiectelor, reprezintă cele mai importante dezavantaje. Printre dezavantaje se mai numără diferenţele culturale şi de limbă vorbită, integrarea angajaţilor străini într-o nouă cultură, un ciclu lung de angajare, începând cu realizarea documentaţiei şi demararea procedurilor pentru a obţine avizele necesare din partea instituţiilor statului, procesul de recrutare internaţională şi volatilitatea forţei de muncă adusă”, mai arată studiul citat.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro. 

  • Cum încearcă gigantul american Nike “să spele păcatul” discriminării: creşte salariile a peste 7.000 de angajaţi

    Compania a decis să revizuiască modalitatea de compensare a personalului, după ce la începutul anului a făcut o evaluare a metodelor practicate de-a lungul timpului.
     
    Nike a anunţat că circa 10% din angajaţi, atât bărbaţi, cât şi femei, vor beneficia de ajustări de salarii pentru a se asigura că există remuneraţii egale şi competitive pentru aceleaşi funcţii în businessul global, arată un document intern al companiei analizat de CNBC.
     

  • INCREDIBIL! Un primar şi-a acordat SINGUR titlul de CETĂŢEAN de onoare. I-au dat şi LACRIMILE. Gestul edilului a stârnit AMUZAMENTUL tuturor

    Primarul comunei Pietroşiţa, Ion Leonard Dicu, a declarat, luni, corespondentului MEDIAFAX, că hotărârea de Consiliu Local prin care a devenit cetăţean de onoare a fost votată în unanimitate încă din luna aprilie, iar titlul l-a primit în weekend, când a avut loc festivalul comunei, după o întrerupere de cinci ani.

    „Fiind în an Centenar, ne-am gândit să organizăm Zilele comunei. Şi locuitorii şi-au dorit acest lucru. Iar cu această ocazie au fost acordare şi acestei titluri de cetăţeni de onoare. Am 15 ani de când sunt primar. Sunt la al cincilea mandat. (Titlul de cetăţean de onoare – n.r.) e ca o recunoştinţă onorifică. Nu am nicio facilitatate, doar acces gratuit la manifestări cultural artistice. Domnul viceprimar a întocmit referatul, iar în aprilie Consiliul Local a aprobat în unanimitate. Este onorific totul. Este o recunoştinţă pentru ce am făcut pentru această comună. Am adus multe investiţii”, a declarat, pentru corespondentul MEDIAFAX, Ion Leonard Dicu.

    Întrebat dacă a avut emoţii când a primit titlul de cetăţean de onoare, primarul a răspuns că a fost „copleşit”, deoarece „odată eşti cetăţean de onoare”.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Companiile din Europa Centrală şi de Est intră în cursa pentru inovare

    Această concluzie a rezultat în urma raportului R&D realizat de Deloitte, menit să susţină analiza tendinţelor curente şi să identifice obstacolele majore din calea investiţiilor mai mari în domeniul cercetării şi dezvoltării. Studiul din acest an a cuprins răspunsurile unor respondenţi reprezentând 329 de companii din nouă ţări din regiune (Croaţia, Cehia, Estonia, Ungaria, Lituania, Polonia, România, Slovacia şi Slovenia).

    Situaţia macroeconomică din regiune este relativ bună, dar există mai multe provocări în viitorul apropiat. Statele din Europa Centrală se află în pericolul de a cădea în capcana „venitului mediu“, care a ridicat numeroase dificultăţi în Spania şi Portugalia. Simplu spus, este vorba de situaţia în care un stat atinge un PIB pe cap de locuitor moderat, iar apoi nu reuşeşte să se mai apropie de statele bogate ale lumii. O soluţie la această capcană este acordarea unui grad sporit de atenţie sectorului de cercetare şi dezvoltare, notează autorii studiului.

    „Dacă gradul de inovaţie al unei economii se află în legătură strânsă cu cheltuielile cu cercetarea-dezvoltarea, succesul unei ţări în domeniul inovaţiei este influenţat de finanţarea indirectă prin intermediul stimulentelor dedicate”, remarcă Dinu Bumbăcea, partener coordonator al companiei de consultanţă Deloitte România.

    În privinţa cheltuielilor cu cercetarea şi dezvoltarea, studiul arată că puţin peste jumătate dintre respondenţi (52%) anticipează că firmele pentru care lucrează vor cheltui mai mult în viitorul apropiat (următorul an sau doi) faţă de 2017, o creştere de şapte puncte procentuale faţă de ultima ediţie a studiului din 2016. Abordarea pro-inovaţie pare să fie mai puternică dacă ne referim la o perioadă pe termen lung. Două treimi (67%) din companiile intervievate au în plan să-şi crească investiţile în R&D în următorii trei până la cinci ani (în creştere cu 10 puncte procentuale faţă de ediţia anterioară).

    Optimismul intervievaţilor are la bază două motive: subvenţiile oferite companiilor care investesc în acest sector şi înţelegerea faptului că folosirea forţei de muncă ieftină nu mai dă rezultatele scontate.

    Uniunea Europeană oferă subvenţii importante instituţiilor care promovează cercetarea şi dezvoltarea, iar acest lucru se traduce prin faptul că un număr tot mai mare de proiecte pot genera profit. Fondurile încurajează şi derularea unor activităţi cu potenţial crescut de risc, pentru că finanţarea este doar parţială. Nu în ultimul rând, trebuie menţionat că aceste subvenţii din partea Uniunii Europene vor scădea în cazul unor state (un exemplu fiind Polonia), astfel încât companiile din ţări cu o evoluţie pozitivă pe plan european ar putea fi avantajate.

    Pe de altă parte, modificările regimului fiscal sau lipsa unor reguli sau norme clare reprezintă piedici în calea investiţiilor în R&D şi inovare: aproape o treime din cei intervievaţi au spus că au probleme în identificarea proiectelor pentru care ar putea primi subvenţii.

    Cele mai multe state din Europa Centrală şi de Est cheltuie în zona de R&D un procentaj mai mic de PIB decât primele 15 state din Uniunea Europeană; acestea se confruntă şi cu problema specialiştilor care se mută în ţările cu activităţi de cercetare mult mai bine puse la punct.
    Avansul înregistrat de sistemele de inteligenţă artificială (AI) face cu atât mai importantă cursa pentru inovare. Numeroase joburi repetitive vor dispărea în anii sau deceniile care vin, făcând astfel esenţială găsirea unei strategii de creare a locurilor de muncă în sectoare de activitate unde oamenii nu pot fi înlocuiţi de roboţi.

    Dintr-un anumit punct de vedere, statele din Europa Centrală şi de Est sunt, totuşi, privilegiate; ele pot beneficia de inovaţiile introduse de ţările dezvoltate, replicând astfel soluţii adoptate şi testate pe pieţe mai mature.

    Principalii factori care ar putea duce la creşterea investiţiilor în R&D rămân aceleaşi ca şi în anii trecuţi. Lipsa personalului calificat reprezintă încă o mare problemă pentru statele din Europa Centrală şi de Est, iar o soluţie la aceasta ar putea fi angajarea specialiştilor străini. Pentru state care nu fac parte din Uniunea Europeană  Ucraina, Rusia sau chiar India  regiunea este una extrem de atractivă. Din punctul de vedere al costurilor, impactul ar fi unul destul de mic, doar o treime din companiile participante la studiu indicând acest aspect ca unul important.

    Un ultim subiect abordat de autorii studiului „Central European Corporate R&D Report 2018“ este acela al colaborării cu terţi, iar 76% din cei intervievaţi au declarat că au în curs astfel de parteneriate; este o măsură adesea necesară, pentru că structurarea unui departament intern de inovare poate dura ani de zile. Jumătate dintre companiile care nu lucrează cu parteneri externi au propriul centru de cercetare sau au acces la facilităţile deţinute de alte companii.

  • Înainte să avem o criză de personal, avem o criză de management. Cu cine vrem să construim capitalismul, cu paznici la 30-45 de ani?

    „În IT, nu criza de personal este cea mai mare, ci criza de management în interiorul companiilor, în special în cele mari: sigur că toţi ar vrea programatori rachetă, echivalentul a 10-15 ani de experienţă, productivi pe 4-5 tehnologii importante şi încă pe atâtea de nişă, plătiţi pe 1.000 de euro (cei avansaţi). Nu se poate.
    În IMM-uri, la fel, criza este de management: 95% nu au cultură antreprenorială, neavând nici cultură certificată printr-o diplomă de studii superioară obţinută pe bune.
    Când ai criză de management, nu poţi face prea multe.
    Când vorbiţi despre recomandările de manageri, probabil vă referiţi la un număr redus de companii, iar informaţia provine de la aşa-zişii experţi în recrutare/head-hunting, care nu sunt în esenţă decât nişte indivizi care bifează un checklist generat de un soft făcut de unii mai deştepţi… Extrem de puţini măsoară calitatea resursei umane, sunt activi în a atrage, creşte şi dezvolta talente.
    IMM-urile sunt praf pe zona recrutării. Nu pot depăşi bariera angajării prin recomandare, cel ce recomandă vrea să îl ajute pe cel pe care îl recomandă, nu pe cel care i-a solicitat recomandarea.
    Aţi urmărit ce tipuri de joburi există, câte apar zilnic, în ce industrii, ce firme publică anunţuri pe ejobs.ro, bestjobs.ro, hipo.ro, infomunca.ro, myjob.ro, pe olx.ro, anuntul.ro, publi24.ro?
    V-aţi uitat vreodată la CV-urile celor care fac recrutare şi decid soarta altor oameni, ale celor cărora manageri nepregătiţi şi care nu au timp pentru asta le deleagă integral – fără supraveghere, mai ales calitativă – activitatea de recrutare a firmei?
    Pe vremea mea, anii ’90, cei din vârf se regăseau la anumite licee, la anumite facultăţi. Uitaţi-vă puţin pe CV-urile celor care sunt în zona
    HR-ului să vedeţi cam pe unde le este nivelul şi comparaţi.
    Văd în jurul meu o mulţime de bărbaţi la 30-45 de ani angajaţi ca paznici! Atenţie, nu agenţi de intervenţie, paznici! Adică o mare pierdere de resursă umană!!! În loc să laşi paznicii să fie bătrâni, de plus 55 de ani, să fie meseria celor care sunt spre pensie, iar cei de 40 de ani eventual să se recalifice în 2-3 ani, să devină sudori, instalatori, operatori CNC etc. şi să construieşti capitalismul cu ei, îi vezi în metrou sau la mall plimbându-se prin magazine pe salariul minim pe economie.”
    Căderea comunismului ne-a prins pe nepregătite, iar rezultatul după 30 de ani este extrem de împărţit: România este şi mai mult divizată din punct de vedere economic, politic şi social. Avem o creştere economică substanţială – în 1989 PIB era 40 de miliarde de dolari, iar acum este 200 de miliarde de dolari, exporturile au crescut de la 8 miliarde de dolari la peste 70 de miliarde de dolari pe an, dar nu avem o dezvoltare economică, iar acest lucru se vede şi la nivel micro în toate companiile. Nu există o uniformitate din punctul de vedere al cunoştinţelor, mulţi dintre cei care ajung manageri ajung nu pentru că şi-ar dori acest lucru şi s-au pregătit, ci pentru că cineva trebuie să ocupe o poziţie atunci când pleacă altcineva. Iar acest lucru se vede în business, în relaţiile cu oamenii, în cultura companiei şi în final în capacitatea companiei de a creşte.
    Foarte mulţi patroni, acţionari, investitori se plâng că nu au cu cine să facă investiţiile şi dezvoltarea firmei, cu toate că au resurse financiare sau acces la tehnologie. Roboţii pot înlocui anumite poziţii, dar încă nu au ajuns la manageri.
    Viaţa de manager a ajuns prea stresantă şi nu mulţi vor să-şi ia această cruce, mai ales când ştiu că nu sunt pregătiţi şi nu au nici cunoştinţe.
    Căderea comunismului a fost atât de rapidă şi bruscă, încât societatea românească nu a avut timp să se aşeze, lupta pentru a acapara, a cumpăra resurse a devenit extrem de rapidă, încât prea puţini s-au mai gândit la dezvoltare. Totul a fost o chestie de preluare, asigurarea rapidă a câştigului şi cam atât. Cred că primul deceniu de după ’90 a mai avut manageri cu o calificare în spate, dar după 2000, odată ce economia s-a schimbat prin intrarea masivă a investiţiilor străine, foarte mulţi tineri s-au calificat ca manageri la locul de muncă.
    După criză şi pe fondul plecării masive a unor întregi generaţii la muncă în străinătate, ne-am trezit cu un gol mare, care acum se vede.
    Înainte să avem o criză de personal, avem o criză de management, iar când ai criză de management, nu poţi face mare lucru. Cu cine vrei să construieşti capitalismul, aşa cum observă cititorul, cu bărbaţi la 30-45 de ani, angajaţi ca paznici?

  • Cel mai scump tablou din lume, creat de Da Vinci, va fi expus la Luvru din Abu Dhabi

    La începutul lunii decembrie 2017, Muzeul Luvru din Abu Dhabi a făcut public faptul că tabloul “a fost achiziţionat” de autorităţile locale, la o zi după ce în presa internaţională au apărut informaţii potrivit cărora “Salvator Mundi” ar fi fost cumpărat de prinţul moştenitor saudit Mohammed ben Salman.

    “Pierdută şi ascunsă mult timp, capodopera lui Leonardo de Vinci va fi cadoul nostru pentru lume”, a declarat într-un comunicat, miercuri, Mohammed Khalifa al-Moubarak, preşedintele Departamentului de Cultură şi Turism din Abu Dhabi.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • GUVERNUL, undă verde pentru a emite ORDONANŢE în VACANŢA PARLAMENTARĂ

    Proiectul de Lege privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe a fost adoptat cu 172 de voturi “pentru”, 95 de voturi “împotrivă” şi 4 abţineri.

    Citiţi mai multe pe www.gandul.info

  • A renunţat la Bucureşti pentru un oraş din Ardeal! Mihaela Miroiu: „Oraşul nu e copleşit de scandaluri de corupţie, nici de mizerie morală şi materială

    Pe Facebook, Mihaela Miroiu a scris: „Din martie sunt cetăţeana de liberă voinţă a acestui oraş.
    Aici vor merge taxele şi impozitele mele. De ce am ales Sibiul, după 44 de ani de Bucureşti? Fiindcă mă simt bine în bun simţ, lipsă de ostentaţie, seriozitate, activism civic şi cultural. Este un oraş colonizat de cultură, istorie şi natură.

    Aici “Firea” e cu totul alfel. Are o primară femeie, Astrid Fodor, o preşedintă a Consiliului judeţean, Daniela Cîmpean, o prefectă, Adela Maria Munteanu.

    Sibiul nu e copleşit de scandaluri de corupţie, nici de mizerie morală şi materială. Dacă vreţi să vedeţi cum putem trăi chiar şi în România, deschideţi pagina primăriei. Da. Se poate.

    PS. Lucrez încă în Bucureşti. Dar libertatea mea e aici.”

     

  • Povestea tinerilor care au creat cea mai scumpă călătorie cu trenul care a existat vreodată în România

    „Fiecare a povestit despre experienţele şi călătoriile de peste vară, despre locuri şi poveşti frumoase în lume, despre oamenii faini întâlniţi, despre cum este să călătoreşti cu trenul prin lume şi întrebându-se de ce nu am putea avea toate aceste lucruri şi în România”, îşi aminteşte Cristi Pitulice, cofondator al Transilvania Train şi managing partner al agenţiei Globe 365 Travel Boutique.

    Concluzia acelei discuţii a fost că şi în România pot exista produse care să educe sistemul şi publicul în privinţa consumului de turism, dincolo de sejururi all inclusive la mare sau vizite în oraşele şi regiunile sufocate de turismul comercial. „Ţara este plină de locuri extraordinare cu valoare culturală şi istorică şi care au nevoie să fie susţinute şi conservate. Credem că ştim totul despre Sibiu, Sebeş sau Alba Iulia, însă ne surprinde că, în afară de câteva locuri sau muzee mai populare, nu ştim mai nimic noi, românii. Cum să povestim străinilor despre noi, despre tradiţii, despre valori, despre rădăcinile noastre şi despre ce ne face unici, dacă nu le cunoaştem?”, se întreabă Cristi Pitulice. Prin urmare, ideea primului tren turistic din România s-a născut din pasiunea pentru turism autentic, valorile naţionale, trenuri şi experienţe educative.

    Ce este însă Transilvania Train? „O experienţă culturală completă în care turistul îşi personalizează călătoria, se urcă în tren şi timp de patru zile – sau în cazul acestui an chiar cinci zile – uită de orice grijă, chiar şi de cea a bagajului”, spune cofondatorul afacerii. „Fiecare moment este trăit intens, indiferent că este vorba de călătoria în tren, completată de degustări de vin, tovărăşia celorlalţi călători şi istorisirile şi legendele locurilor vizitate sau de vizita bisericilor fortificate din Ţara Ovăzului sau Haferland şi a cetăţilor medievale spectaculoase din Transilvania – Sighişoara, Alba Iulia, Sibiu, Făgăraş, de încercarea meşteşugurilor tradiţionale, alături de artizani care vor povesti originile acestora şi multe altele.”

    Conceptul de tren turistic există de multă vreme şi în alte părţi ale lumii, venind din nevoia de turism cultural şi pentru că astfel cei interesaţi capătă acces în anumite regiuni sau zone spectaculoase în care orice alt mijloc de transport nu ar putea ajunge, explică Cristi Pitulice. Ca exemple, el aminteşte de Transsiberian, Flying Scotsman, Courier Express sau chiar proiectul canadian Rocky Mountaineer.

    Transilvania Train este un proiect dezvoltat de două agenţii de turism, fiecare cu expertiză diferită, notează Pitulice. Free Spirit Travel este o agenţie cu o experienţă de peste zece ani pe piaţă, specializată pe componenta de personalizare a serviciilor, în vreme ce Globe 365 Travel Boutique este o agenţie de turism de nişă, ce realizează călătorii tematice şi culturale. „Împreună am reuşit să aducem în România un proiect complex, care sperăm să contribuie la ridicarea standardelor în turismul local, dar şi a aşteptărilor turiştilor în ceea ce priveşte calitatea serviciilor. Ne-am obişnuit cu servicii turistice la care primul criteriu de evaluare este preţul. Căutând preţul cel mai mic, încurajăm de fapt, o piaţă a serviciilor turistice de o calitate care lasă întotdeauna de dorit.”

    Preţurile variază în funcţie de numărul de bilete cumpărate: un pachet single costă 900 de euro, în vreme ce locul în cabină dublă costă 780 de euro. Organizatorii oferă şi reduceri pentru pachetele „de familie”, preţul unui bilet pentru trei persoane fiind de 2.260 de euro.
    Programul din 2018, care se întinde pe durata a cinci zile, pleacă din Braşov pe traseul Mureni – Sighişoara – Mediaş – Alba Iulia – Mărginimea Sibiului – Sibiu – Făgăraş, ajungând în cele din urmă înapoi la gara din Braşov. Ca lungime, traseul are aproximativ 450 de kilometri. Turiştii beneficiază de patru nopţi de cazare la 4 stele, mese şi o petrecere în seara primei zile.

    În ceea ce priveşte costurile proiectului, reprezentanţii nu oferă valori precise, dar spun că investiţia a fost gândită pentru mai mulţi ani, încercând să îmbunătăţească în mod constant experienţa clienţilor. „Investiţiile, inclusiv în parteneriatul cu CFR au fost consistente, însă ne-am dorit să obţinem cele mai bune variante ale fiecărei componente şi să oferim o experienţă pe care, poate, o încerci o singură dată, dar în urma căreia vei rămâne cu poveşti şi amintiri cât pentru o viaţă”, spune Pitulice. „Din punct de vedere financiar, anul trecut ne-a demonstrat că este un produs viabil. Transilvania Train are o identitate, devine o un brand, iar investiţiile în comunicarea produsului au început să îşi spună cuvântul.”

    Anul trecut, la prima ediţie a Transilvania Train, capacitatea a fost de doar 100 de locuri, intenţia fiind de a testa răspunsul pieţei. „În acelaşi timp, am dorit să verificăm şi eventuale scăpări sau elemente ce pot crea o notă discordantă şi chiar şi cum funcţionăm noi, ca şi echipă în faza efectivă de implementare. Cu experienţa primei ediţii în spate şi cu un feedback din partea participanţilor mai mult decât încurajator (am primit cereri de înscriere pentru ediţia 2018 chiar pe peronul din Braşov, la întoarcerea din ediţia 2017), am decis să dublăm capacitatea trenului pentru 2018, la 200 de particianţi, să reorganizăm anumite componente, să adăugăm unele noi, iar numărul zilelor a crescut astfel de la 4 la 5”, spune cofondatorul Transilvania Train. Luând în calcul preţul unui bilet în 2017, de 650-680 de euro, încasările primei ediţii s-au ridicat la aproximativ 70.000 de euro. Pentru acest an, Cristi Pitulice spune că are clienţi din toată Europa – Olanda, Germania ori Slovacia. „Sunt oameni pasionaţi nu numai de trenuri, ci şi de arta descoperirii.”  În acest moment, proporţia turiştilor străini este de 30% din totalul gradului de ocupare.

    Fiind vorba de un tren turistic, organizatorii au luat în calcul, în primul rând, regiuni şi localităţi pe traseul căilor ferate; Transilvania a părut, astfel, alegerea ideală. „Foarte multe dintre sate, casele vechi, arhitectura, monumentele istorice, tradiţiile de acolo se deteriorează, se pierd şi au nevoie de susţinere, în primul rând din partea românilor”, spune Pitulice. Legat de alte posibile rute, el nu exclude această variantă pe viitor, însă subliniază faptul că momentan cei implicaţi se vor focusa pe a face din proiectul Transilvania Train un produs de succes.

  • Povestea tinerilor care au creat cea mai scumpă călătorie cu trenul care a existat vreodată în România

    „Fiecare a povestit despre experienţele şi călătoriile de peste vară, despre locuri şi poveşti frumoase în lume, despre oamenii faini întâlniţi, despre cum este să călătoreşti cu trenul prin lume şi întrebându-se de ce nu am putea avea toate aceste lucruri şi în România”, îşi aminteşte Cristi Pitulice, cofondator al Transilvania Train şi managing partner al agenţiei Globe 365 Travel Boutique.

    Concluzia acelei discuţii a fost că şi în România pot exista produse care să educe sistemul şi publicul în privinţa consumului de turism, dincolo de sejururi all inclusive la mare sau vizite în oraşele şi regiunile sufocate de turismul comercial. „Ţara este plină de locuri extraordinare cu valoare culturală şi istorică şi care au nevoie să fie susţinute şi conservate. Credem că ştim totul despre Sibiu, Sebeş sau Alba Iulia, însă ne surprinde că, în afară de câteva locuri sau muzee mai populare, nu ştim mai nimic noi, românii. Cum să povestim străinilor despre noi, despre tradiţii, despre valori, despre rădăcinile noastre şi despre ce ne face unici, dacă nu le cunoaştem?”, se întreabă Cristi Pitulice. Prin urmare, ideea primului tren turistic din România s-a născut din pasiunea pentru turism autentic, valorile naţionale, trenuri şi experienţe educative.

    Ce este însă Transilvania Train? „O experienţă culturală completă în care turistul îşi personalizează călătoria, se urcă în tren şi timp de patru zile – sau în cazul acestui an chiar cinci zile – uită de orice grijă, chiar şi de cea a bagajului”, spune cofondatorul afacerii. „Fiecare moment este trăit intens, indiferent că este vorba de călătoria în tren, completată de degustări de vin, tovărăşia celorlalţi călători şi istorisirile şi legendele locurilor vizitate sau de vizita bisericilor fortificate din Ţara Ovăzului sau Haferland şi a cetăţilor medievale spectaculoase din Transilvania – Sighişoara, Alba Iulia, Sibiu, Făgăraş, de încercarea meşteşugurilor tradiţionale, alături de artizani care vor povesti originile acestora şi multe altele.”

    Conceptul de tren turistic există de multă vreme şi în alte părţi ale lumii, venind din nevoia de turism cultural şi pentru că astfel cei interesaţi capătă acces în anumite regiuni sau zone spectaculoase în care orice alt mijloc de transport nu ar putea ajunge, explică Cristi Pitulice. Ca exemple, el aminteşte de Transsiberian, Flying Scotsman, Courier Express sau chiar proiectul canadian Rocky Mountaineer.

    Transilvania Train este un proiect dezvoltat de două agenţii de turism, fiecare cu expertiză diferită, notează Pitulice. Free Spirit Travel este o agenţie cu o experienţă de peste zece ani pe piaţă, specializată pe componenta de personalizare a serviciilor, în vreme ce Globe 365 Travel Boutique este o agenţie de turism de nişă, ce realizează călătorii tematice şi culturale. „Împreună am reuşit să aducem în România un proiect complex, care sperăm să contribuie la ridicarea standardelor în turismul local, dar şi a aşteptărilor turiştilor în ceea ce priveşte calitatea serviciilor. Ne-am obişnuit cu servicii turistice la care primul criteriu de evaluare este preţul. Căutând preţul cel mai mic, încurajăm de fapt, o piaţă a serviciilor turistice de o calitate care lasă întotdeauna de dorit.”

    Preţurile variază în funcţie de numărul de bilete cumpărate: un pachet single costă 900 de euro, în vreme ce locul în cabină dublă costă 780 de euro. Organizatorii oferă şi reduceri pentru pachetele „de familie”, preţul unui bilet pentru trei persoane fiind de 2.260 de euro.
    Programul din 2018, care se întinde pe durata a cinci zile, pleacă din Braşov pe traseul Mureni – Sighişoara – Mediaş – Alba Iulia – Mărginimea Sibiului – Sibiu – Făgăraş, ajungând în cele din urmă înapoi la gara din Braşov. Ca lungime, traseul are aproximativ 450 de kilometri. Turiştii beneficiază de patru nopţi de cazare la 4 stele, mese şi o petrecere în seara primei zile.

    În ceea ce priveşte costurile proiectului, reprezentanţii nu oferă valori precise, dar spun că investiţia a fost gândită pentru mai mulţi ani, încercând să îmbunătăţească în mod constant experienţa clienţilor. „Investiţiile, inclusiv în parteneriatul cu CFR au fost consistente, însă ne-am dorit să obţinem cele mai bune variante ale fiecărei componente şi să oferim o experienţă pe care, poate, o încerci o singură dată, dar în urma căreia vei rămâne cu poveşti şi amintiri cât pentru o viaţă”, spune Pitulice. „Din punct de vedere financiar, anul trecut ne-a demonstrat că este un produs viabil. Transilvania Train are o identitate, devine o un brand, iar investiţiile în comunicarea produsului au început să îşi spună cuvântul.”

    Anul trecut, la prima ediţie a Transilvania Train, capacitatea a fost de doar 100 de locuri, intenţia fiind de a testa răspunsul pieţei. „În acelaşi timp, am dorit să verificăm şi eventuale scăpări sau elemente ce pot crea o notă discordantă şi chiar şi cum funcţionăm noi, ca şi echipă în faza efectivă de implementare. Cu experienţa primei ediţii în spate şi cu un feedback din partea participanţilor mai mult decât încurajator (am primit cereri de înscriere pentru ediţia 2018 chiar pe peronul din Braşov, la întoarcerea din ediţia 2017), am decis să dublăm capacitatea trenului pentru 2018, la 200 de particianţi, să reorganizăm anumite componente, să adăugăm unele noi, iar numărul zilelor a crescut astfel de la 4 la 5”, spune cofondatorul Transilvania Train. Luând în calcul preţul unui bilet în 2017, de 650-680 de euro, încasările primei ediţii s-au ridicat la aproximativ 70.000 de euro. Pentru acest an, Cristi Pitulice spune că are clienţi din toată Europa – Olanda, Germania ori Slovacia. „Sunt oameni pasionaţi nu numai de trenuri, ci şi de arta descoperirii.”  În acest moment, proporţia turiştilor străini este de 30% din totalul gradului de ocupare.

    Fiind vorba de un tren turistic, organizatorii au luat în calcul, în primul rând, regiuni şi localităţi pe traseul căilor ferate; Transilvania a părut, astfel, alegerea ideală. „Foarte multe dintre sate, casele vechi, arhitectura, monumentele istorice, tradiţiile de acolo se deteriorează, se pierd şi au nevoie de susţinere, în primul rând din partea românilor”, spune Pitulice. Legat de alte posibile rute, el nu exclude această variantă pe viitor, însă subliniază faptul că momentan cei implicaţi se vor focusa pe a face din proiectul Transilvania Train un produs de succes.