BusinessMagazin

Tag: Cifre

  • Cum vrea să îşi crească afacerile omul care a creat produsul pe care îl folosesc sute de milioane de oameni

    CONTEXT:

    În prezent, piaţa soluţiilor de securitate cibernetică din Franţa este una dintre cele mai mari trei la nivel european şi printre cele mai importante cinci pentru Bitdefender la nivel mondial.

    Unul din trei produse de securitate vândute în magazinele din Franţa este Bitdefender; de asemenea, peste un milion de terminale din mari companii din Franţa sunt protejate de soluţii de securitate cibernetică furnizate de compania dezvoltată de soţii Florin şi Măriuca Talpeş.  Propulsate de cele mai recente inovaţii tehnologice, vânzările Bitdefender către mari companii s-au triplat în ultimii trei ani.

    DECIZIE:

    Compania românească a hotărât să achiziţioneze firma Profil Technology, principalul partener din Franţa, în contextul unei strategii ample de concentrare pe canalele de vânzări, dar şi pe dezvoltarea parteneriatelor cu distribuitorii şi resellerii din întreaga lume.

    CONSECINŢE:

    Franţa va reprezenta aproximativ 10% din veniturile Bitdefender prin atingerea unei cote de 10% în sectorul enterprise în următorii trei ani. Astfel, afacerile companiei româneşti pe piaţa franceză ar urma să se dubleze până în 2020.

    „Avem ceva bani şi în partea de achiziţii”, spunea Florin Talpeş, CEO-ul producătorului IT de soluţii de securitate cibernetică, în cadrul unei conferinţe de presă anul trecut. Dacă la acel moment răspundea la o întrebare a jurnaliştilor referitoare la posibilitatea achiziţiei de start-up-uri în tehnologie, anul 2017 a debutat pentru Bitdefender cu un anunţ referitor la o preluare. Reprezentanţii companiei o descriu drept cea mai mare achiziţie realizată până acum de companie, dar nu în zona de tehnologie; firma franceză este concentrată pe vânzări.

    Bitdefender a anunţat în cursul săpămânii trecute achiziţia companiei Profil Technology printr-o tranzacţie cash cu o valoare confidenţială şi care, potrivit reprezentanţilor companiei româneşti, a fost finalizată la sfârşitul lunii decembrie 2016. Decizia achiziţiei se justifică prin faptul că Profil Technology a fost partnerul exclusiv al dezvoltatorului pe piaţa franceză (una dintre principalele cinci pieţe internaţionale pe care se concentrează brandul dezvoltat de Florin şi Măriuca Talpeş), încă din 2001.

    În acest timp, firma parteneră a reuşit să devină lider de piaţă cu produsele consumer vândute în magazine: în prezent, unul din trei produse de securitate vândute în magazinele din Franţa este Bitdefender. De asemenea, peste un milion de terminale din mari companii din Franţa sunt protejate de soluţii de securitate cibernetică sub acelaşi brand, în toate domeniile de activitate: administraţie publică, educaţie, sănătate, industrie etc.

    Ca urmare a acestei tranzacţii, compania românească va integra cei peste 50 de angajaţi ai Profil Technology – 36 în vânzări şi marketing, opt în suport tehnic, şapte în funcţii administrative. Toţi angajaţii responsabili de activitatea Bitdefender au trecut pe statele de plată ale companiei deţinute de soţii Talpeş înaintea finalizării procesului de achiziţie. Integrarea este în curs de derulare, iar integrarea completă a angajaţilor şi proceselor va fi realizată complet în termen de şase luni. Un prim pas în această direcţie a fost participarea tuturor angajaţilor din vânzări şi marketing la evenimentul dedicat echipelor de sales, organizat la Bucureşti în ianuarie.

    Achiziţia face parte dintr-o strategie amplă, care vizează concentrarea românilor pe vânzările în sectorul enterprise, prin consolidarea şi creşterea cotei de piaţă în sectorul marilor companii. În 2016, Florin Talpeş spunea că orientarea pe dezvoltarea tehnologiilor de securitate pentru marile companii va permite Bitdefender creşteri de două cifre pentru următorii ani. În sectorul enterprise pe piaţa franceză, obiectivul este atingerea unei cote de piaţă de 10% în următorii trei ani: Astfel, Franţa va ajunge să reprezinte aproape 10% din veniturile totale ale Bitdefender, în contextul în care piaţa soluţiilor de securitate cibernetică din Franţa este una dintre cele mai mari trei la nivel european şi printre cele mai importante cinci pentru compania românească.

    În segmentul soluţiilor consumer de pe piaţa franceză, unde Bitdefender are o cotă de piaţă de 30% în retail şi o cotă de piaţă totală de 10%, ţinta este depăşirea unei cote de piaţă de 20% în următorii trei ani.
    „Creşterea accelerată a afacerilor se poate obţine numai printr-o prezenţă puternică pe canalele de vânzări şi prin parteneriate solide cu distribuitorii şi reseller‑ii din întreaga lume”, explică reprezentanţii companiei strategia Bitdefender axată pe dezvoltarea canalelor de vânzare. Ca parte a acestei strategiei de expansiune la nivel global, compania a deschis anul trecut birouri proprii în ţări precum Italia sau Danemarca; în aceste ţări nu s-au realizat preluări.

    În plus, reţeaua de parteneri a Bitdefender s-a dublat în ultimii doi ani, ajungând la 10.000 de companii la nivel mondial. Potrivit reprezentanţilor companiei, programul de afiliere a câştigat mai multe premii internaţionale în Europa şi America de Nord; un argument este decizia Bitdefender de a creşte marjele acordate partenerilor până la 100%, începând cu 1 ianuarie 2017. Planul de dezvoltare a inclus, printre altele, şi creşteri solide ale numărului de angajaţi în ultimii doi ani – acesta a ajuns la 1.100 – şi recrutarea unor veterani din industrie pe poziţii de vicepreşedinţi pe segmentul enterprise.

    Întrebaţi dacă iau în calcul şi alte achiziţii, reprezentanţii Bitdefender spun că nu exclud astfel de mişcări în continuare. Modelul de business al companiei presupune prezenţa în anumite pieţe prin intermediul unor parteneri exclusivi, care gestionează integral activităţile de vânzări şi marketing pentru produsele Bitdefender. În 2007, Bitdefender a achiziţionat compania Constelacion Negocial din Spania, pentru a-şi stabili prezenţa locală în Peninsula Iberică.

    Potrivit unui interviu acordat de fondatorul Bitdefender în 2016, 97% din vânzările companiei sunt aduse de export, iar pieţele cheie pentru companie sunt în continuare cea nord-americană, care  care aduce în prezent cele mai multe venituri ale companiei (puţin peste 40%), şi cea mai fragmentată este în Europa de Vest. „Aici ne interesează câteva ţări în mod deosebit: Germania, Mare Britanie, Franţa, ţările nordice.“ Compania ţinteşte însă şi pieţele asiatice; şi-au propus chiar să meargă cu o echipă proprie în Japonia. „În Australia compania este binecunoscută, la fel în Thailanda, Coreea de Sud, iar în Japonia, în orice magazin de IT&C ai intra, se află produse Bitdefender.“

    În 2015, cel mai recent an pentru care există informaţii publice disponibile, Bitdefender SRL (controlată integral de compania Bitdefender Holding BV din Olanda), a înregistrat o cifră de afaceri de 387 de milioane de lei, iar profitul net a fost de 57,6 milioane de lei, în creştere cu 242% faţă de anul anterior. Compania nu publică însă şi date privind veniturile totale ale grupului, astfel că valoarea totală a businessului Bitdefender nu este cunoscută.
     

  • Ce-am avut şi ce-am pierdut din epoca de aur a învăţământului românesc? „E incorect să ceri unui sistem să fie mai bun decât ţara în care se află”

    Pentru cei care nu ştiu: utopia nu s-a realizat niciodată. Parte din cei care au trăit aproape 50 de ani de comunism au dansat o întreagă epocă de aur, dar majoritatea au avut dreptul la distrugerea creativităţii, la anularea oricărei libertăţi de gândire. Interviu cu profesorul Carol Capiţa, Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie.

    Reporter: Când începe “Epoca de aur”?

    Carol Capiţa: Sintagma de “epocă de aur”, tipică ultimului deceniu al perioadei comuniste, a fost folosită doar de propaganda oficială. Atunci, nimeni nu-şi făcea iluzii că trăieşte o epocă de aur. La nivelul cadrelor didactice, fie ele de învăţământ mediu sau universitar, nimeni nu avea iluzii cu privire la realitate – pornind de la calitatea dotărilor şi a logisticii, până la limitările şi coerciţiile impuse sistemului de educaţie.

    Frustrarea de acum te aruncă în raiul Epocii de Aur?

    Adevărat, memoria umană este selectivă (este puternic influenţată de sentimente) şi, adesea, rămân în urmă mai degrabă amintirile considerate a fi frumoase. În plus, biologia continuă să joace feste, în condiţiile în care “înainte” era, inevitabil, epoca tinereţii noastre. Pe o notă mai generală, toată istoria este marcată de percepţiile fiecărei generaţii despre o epocă de aur, cea trecută, aflată în contrast cu prezentul mai mult sau mai puţin degradat şi degradant. Este un mecanism al memoriei colective pe care se bazează multe din mecanismele care diferenţiază istoria de trecut.

    Cum s-a ajuns la gândirea aceasta tranşantă? Comunismul-epocă de aur, democraţia-haos.

    Când spunem: Înainte de ’89 am avut un sistem de învăţământ de excepţie, dar democraţia prost înţeleasă l-a distrus, de fapt, adevărul este undeva la mijloc.

    Într-adevăr, în ciuda epurărilor din primii ani de comunism şi al unor compromisuri cu sistemul făcute de unii mari intelectuali, în sistem au rămas, cel puţin în primele două decenii, cadre didactice (mai ales la nivelul învăţământului superior) formate adesea în universităţi occidentale sau măcar care avuseseră acces la literatura de ultimă oră. Această generaţie a format la rândul ei specialişti şi profesori foarte buni; dar poate că contribuţia lor a constat şi în faptul că au reprezentat o punte cronologică din 1945 până în perioada – prea scurtă – dintre 1968 şi 1972.

    Comunismul a eliminat analfabetismului, dar care era valoarea învăţământului?

    În egală măsură, trebuie să recunoaştem că preocuparea regimului pentru eliminarea analfabetismului a fost un lucru bun. La fel, existenţa unui acces mai liber la educaţie, bazat pe gratuitatea acestuia. Desigur, cineva ar putea comenta faptul că semnificaţia acestui acces este drastic alterată de calitatea învăţământului (dar am intra într-un argument circular) sau că, dimpotrivă, aceasta ar justifica sintagma metaliferă (dar, la fel, argumentul ar fi circular, căci ar folosi ca argument ceva ce de-abia urmează a fi demonstrat). Perioada comunistă a fost şi o perioadă de relativă încremenire tehnologică, ceea ce făcea ca sistemul de educaţie să intre într-o rutină ce poate fi uşor confundată cu calitatea. În momentul în care sistemul s-a confruntat cu o economie de piaţă (caracterizată de viteza şi amploarea schimbărilor), sistemul nu a mai făcut faţă: logistica îmbătrânită, legislaţia generală cu sincope (sunt legi din anii ’60 şi ’70 încă în vigoare), o relaţie strâmbă între locurile de muncă (de o piaţă a muncii nu putea fi vorba) şi oferta educaţională (facultăţi din cadrul Politehnicii aveau câte 500 de absolvenţi pe promoţie, în timp ce la istorie erau doar 50, iar pentru alte specializări numărul era chiar mai redus), de unde şi repartizări ciudate şi supranumerare dublate de lipsuri la fel de relevante (autorul a predat la un moment dat istorie, geografie şi o limbă străină).

     Omul cuminte, era realizat, nu?

     Da, cel mai grav lucru este că se produceau absolvenţi de liceu sau de facultate care ştiau că nu au şanse să se realizeze profesioal decât dacă stăteau cuminţi sau, mai bine, pactizau cu sistemul. Selecţia era şi ea subiectivă: cei ce aveau rude condamnate politic sau în străinătate, sau erau copii de preoţi nu puteau candida la facultăţile ideologice (istorie, drept, filosofie).

    După 1989, nu democraţia (prost sau bine înţeleasă – formulă nefericită, căci un sistem nu poate fi “înţeles” bine sau rău, el poate fi doar prost sau bine pus în practică de oameni şi instituţii deopotrivă), ci oamenii au distrus bruma de lucruri bune.

    Ieri, se impunea respect elevilor. Azi,  de ce nu mai există respect nici pentru carte şi nici pentru profesori?

    Se confundă respectul cu teama, interesul cu preocuparea pentru dezvoltare personală. În ceea ce priveşte trierea, să ne aducem aminte de faptul că, vroiai sau nu, puteai sau nu, trebuia să termini (ca să vezi, la fel ca astăzi) cel puţin zece clase, după care (poate mai bine ca astăzi) făceai o şcoală profesională şi apoi continuai la seral (în treacăt fie spus, am avut privilegiul să lucrez cu doi astfel de absolvenţi de seral – unul a ajuns conferenţiar şi preţuit coleg al meu, iar altul este astăzi un avocat de succes, aşa că …).

    Nu cred că era vorba de respect, ci mai degrabă de teamă. Teama de note mici, de reacţia părinţilor (care vroiau ca odraslele să iasă din cercul limitat al fabricii sau al CAP-ului, pe un principiu precizat de Caragiale, anume că românul se naşte licean, trăieşte funcţionar şi moare pensionar), de posibile puncte slabe la dosar (mai ales dacă vroiai să candidezi la o facultate considerată a fi ideologică).

    Ieri, se triau la sânge absolvenţii, azi, de ce nu există criterii?

    Trierea era şi ea destul de subiectivă, căci era influenţată ideologic (şi la nivelul locurilor pentru învăţământul superior trebuia respectată balanţa procentuală de muncitori, ţărani şi intelectuali), de unde şi disproporţiile flagrante dintre diferitele specializări. În ceea ce priveşte selecţia actuală, ea nu lipseşte pentru un set de specializări foarte căutate sau care formează în domenii reglementate la nivel european. În cazul celorlalte specializări, există o obligaţie de a căuta o serie de elemente de departajare (de obicei notele de la bacalureat, un interviu şi sau o scrisoare de intenţie).  

    Citeşte continuarea pe Gândul
     

  • Ce-am avut şi ce-am pierdut din epoca de aur a învăţământului românesc? „E incorect să ceri unui sistem să fie mai bun decât ţara în care se află”

    Pentru cei care nu ştiu: utopia nu s-a realizat niciodată. Parte din cei care au trăit aproape 50 de ani de comunism au dansat o întreagă epocă de aur, dar majoritatea au avut dreptul la distrugerea creativităţii, la anularea oricărei libertăţi de gândire. Interviu cu profesorul Carol Capiţa, Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie.

    Reporter: Când începe “Epoca de aur”?

    Carol Capiţa: Sintagma de “epocă de aur”, tipică ultimului deceniu al perioadei comuniste, a fost folosită doar de propaganda oficială. Atunci, nimeni nu-şi făcea iluzii că trăieşte o epocă de aur. La nivelul cadrelor didactice, fie ele de învăţământ mediu sau universitar, nimeni nu avea iluzii cu privire la realitate – pornind de la calitatea dotărilor şi a logisticii, până la limitările şi coerciţiile impuse sistemului de educaţie.

    Frustrarea de acum te aruncă în raiul Epocii de Aur?

    Adevărat, memoria umană este selectivă (este puternic influenţată de sentimente) şi, adesea, rămân în urmă mai degrabă amintirile considerate a fi frumoase. În plus, biologia continuă să joace feste, în condiţiile în care “înainte” era, inevitabil, epoca tinereţii noastre. Pe o notă mai generală, toată istoria este marcată de percepţiile fiecărei generaţii despre o epocă de aur, cea trecută, aflată în contrast cu prezentul mai mult sau mai puţin degradat şi degradant. Este un mecanism al memoriei colective pe care se bazează multe din mecanismele care diferenţiază istoria de trecut.

    Cum s-a ajuns la gândirea aceasta tranşantă? Comunismul-epocă de aur, democraţia-haos.

    Când spunem: Înainte de ’89 am avut un sistem de învăţământ de excepţie, dar democraţia prost înţeleasă l-a distrus, de fapt, adevărul este undeva la mijloc.

    Într-adevăr, în ciuda epurărilor din primii ani de comunism şi al unor compromisuri cu sistemul făcute de unii mari intelectuali, în sistem au rămas, cel puţin în primele două decenii, cadre didactice (mai ales la nivelul învăţământului superior) formate adesea în universităţi occidentale sau măcar care avuseseră acces la literatura de ultimă oră. Această generaţie a format la rândul ei specialişti şi profesori foarte buni; dar poate că contribuţia lor a constat şi în faptul că au reprezentat o punte cronologică din 1945 până în perioada – prea scurtă – dintre 1968 şi 1972.

    Comunismul a eliminat analfabetismului, dar care era valoarea învăţământului?

    În egală măsură, trebuie să recunoaştem că preocuparea regimului pentru eliminarea analfabetismului a fost un lucru bun. La fel, existenţa unui acces mai liber la educaţie, bazat pe gratuitatea acestuia. Desigur, cineva ar putea comenta faptul că semnificaţia acestui acces este drastic alterată de calitatea învăţământului (dar am intra într-un argument circular) sau că, dimpotrivă, aceasta ar justifica sintagma metaliferă (dar, la fel, argumentul ar fi circular, căci ar folosi ca argument ceva ce de-abia urmează a fi demonstrat). Perioada comunistă a fost şi o perioadă de relativă încremenire tehnologică, ceea ce făcea ca sistemul de educaţie să intre într-o rutină ce poate fi uşor confundată cu calitatea. În momentul în care sistemul s-a confruntat cu o economie de piaţă (caracterizată de viteza şi amploarea schimbărilor), sistemul nu a mai făcut faţă: logistica îmbătrânită, legislaţia generală cu sincope (sunt legi din anii ’60 şi ’70 încă în vigoare), o relaţie strâmbă între locurile de muncă (de o piaţă a muncii nu putea fi vorba) şi oferta educaţională (facultăţi din cadrul Politehnicii aveau câte 500 de absolvenţi pe promoţie, în timp ce la istorie erau doar 50, iar pentru alte specializări numărul era chiar mai redus), de unde şi repartizări ciudate şi supranumerare dublate de lipsuri la fel de relevante (autorul a predat la un moment dat istorie, geografie şi o limbă străină).

     Omul cuminte, era realizat, nu?

     Da, cel mai grav lucru este că se produceau absolvenţi de liceu sau de facultate care ştiau că nu au şanse să se realizeze profesioal decât dacă stăteau cuminţi sau, mai bine, pactizau cu sistemul. Selecţia era şi ea subiectivă: cei ce aveau rude condamnate politic sau în străinătate, sau erau copii de preoţi nu puteau candida la facultăţile ideologice (istorie, drept, filosofie).

    După 1989, nu democraţia (prost sau bine înţeleasă – formulă nefericită, căci un sistem nu poate fi “înţeles” bine sau rău, el poate fi doar prost sau bine pus în practică de oameni şi instituţii deopotrivă), ci oamenii au distrus bruma de lucruri bune.

    Ieri, se impunea respect elevilor. Azi,  de ce nu mai există respect nici pentru carte şi nici pentru profesori?

    Se confundă respectul cu teama, interesul cu preocuparea pentru dezvoltare personală. În ceea ce priveşte trierea, să ne aducem aminte de faptul că, vroiai sau nu, puteai sau nu, trebuia să termini (ca să vezi, la fel ca astăzi) cel puţin zece clase, după care (poate mai bine ca astăzi) făceai o şcoală profesională şi apoi continuai la seral (în treacăt fie spus, am avut privilegiul să lucrez cu doi astfel de absolvenţi de seral – unul a ajuns conferenţiar şi preţuit coleg al meu, iar altul este astăzi un avocat de succes, aşa că …).

    Nu cred că era vorba de respect, ci mai degrabă de teamă. Teama de note mici, de reacţia părinţilor (care vroiau ca odraslele să iasă din cercul limitat al fabricii sau al CAP-ului, pe un principiu precizat de Caragiale, anume că românul se naşte licean, trăieşte funcţionar şi moare pensionar), de posibile puncte slabe la dosar (mai ales dacă vroiai să candidezi la o facultate considerată a fi ideologică).

    Ieri, se triau la sânge absolvenţii, azi, de ce nu există criterii?

    Trierea era şi ea destul de subiectivă, căci era influenţată ideologic (şi la nivelul locurilor pentru învăţământul superior trebuia respectată balanţa procentuală de muncitori, ţărani şi intelectuali), de unde şi disproporţiile flagrante dintre diferitele specializări. În ceea ce priveşte selecţia actuală, ea nu lipseşte pentru un set de specializări foarte căutate sau care formează în domenii reglementate la nivel european. În cazul celorlalte specializări, există o obligaţie de a căuta o serie de elemente de departajare (de obicei notele de la bacalureat, un interviu şi sau o scrisoare de intenţie).  

    Citeşte continuarea pe Gândul
     

  • Record în piaţa imobiliară – 412.000 de mp, cererea de închiriere pentru spaţii de birouri în 2016

    Peste 200 de tranzacţii de închirieri de birouri s-au înregistrat în 2016 în Bucureşti, arată cele mai recente date CBRE. Potrivit acestora, anul trecut, cererea de închiriere de spaţii de birouri în Bucureşti a depăşit 400.000 de mp – respectiv 412.000 mp, record pentru piaţă imobiliară locală.
     
    Conform datelor CBRE,  71% din cererea totală de spaţii de birouri a fost pentru închirieri în clădiri de clasa A, în timp ce 69% din cererea totală este reprezentată de cererea netă de spaţii de birouri, excluzând renegocierile.  Zonele care au atras cele mai multe cereri în Bucureşti sunt Zona de Vest – 36%  şi Pipera – 25% din cererea totală. Anul 2016 a înregistrat şi cea mai mare tranzacţie imobiliară, respectiv 47.500 de mp de spaţii de birouri, tranzacţie în care CBRE a reprezentat chiriaşul. 
     
    Conform datelor companiei, CBRE România a avut în 2016  cea mai mare cota de piaţă în Bucureşti, atât pe segmentul reprezentării proprietarilor de clădiri  – cota de 47% , cât şi pe cel al reprezentării chiriaşilor – cota de 34% şi pe total tranzacţii – cota de 38%. Din totalul spaţiilor de birouri tranzacţionate de către CBRE, 47,5% au fost tranzacţii de tipul pre-lease,  30,9% au fost renegocieri, iar 15,9% au reprezentat cererea nouă sau extinderea de spaţii.
     
    “Pentru noi sunt foarte importante aceste cifre, dar mai important este că ele se reflectă pe piaţă muncii. Cererile noi şi extinderile de spaţii de birouri realizate de către CBRE  au adus 1800 de noi locuri de muncă”, subliniază Răzvan Iorgu, Managing Director CBRE România.
     
     

  • Companiile străine fac afaceri de peste 70 de miliarde de euro în România

    Companiile din România care au investitori străini au înregistrat o cifră de afaceri totală de peste 250 miliarde de lei (55 miliarde de euro) în anul 2015. Pe primul loc sunt firmele olandeze, care au generat cifre de afaceri de aproximativ 35 de miliarde de euro (aproape 156 miliarde de lei), se arată într-un studiu Creditinfo, companie specializată în furnizarea produselor şi serviciilor de management al riscului comercial. 
     
    În topul investitorilor străini, în funcţie de cifrele de afaceri generate, urmează Germania, cu aproape 20 de miliarde de euro (peste 88 milioane de lei), urmată de Austria cu cifre de afaceri generate de aproape 13 miliarde de euro (peste 58 milioane de lei). Companiile cu capital francez din România generează cifre de afaceri de 12,6 miliarde de euro (peste 57 milioane de lei), Italia şi Cipru (peste 7 miliarde de euro fiecare), respectiv Elveţia, cu 6 miliarde de euro. 
     
    „Raportările lunare realizate de CreditInfo şi cele speciale, personificate pentru fiecare client al nostru, se bazează pe informaţii obţinute în timp real din surse oficiale – ANAF, Ministerul de Finanţe, Registrul Comerţului, Ministerul Justiţiei, pe care analiştii Creditinfo le introduc în baza noastră de date. Utilizăm un sistem folosit cu succes în numeroase ţări europene”, a declarat Aurimas Kacinskas, Director General Creditinfo România.
    Potrivit studiului Creditinfo, clasamentul profitabilităţii este deschis de firmele cu capital german şi olandez, care au realizat în anul 2015 profituri de aproximativ 880 milioane de euro (4 miliarde de lei fiecare). Urmează firmele cu capital francez, care au realizat un profit total de 620 milioane de euro (peste 2,7 miliarde de lei), urmată de cele din Austria cu 430 milioane de euro (peste 1,9 miliarde de lei), Italia – profit de 250 milioane de euro (1,1 miliarde de lei) şi Luxemburg – 160 milioane de euro (peste 700 milioane de lei). În total, companiile cu capital străin au înregistrat în anul 2015 un profit total de 2,7 miliarde de euro.
     
    Cele mai profitabile domenii de activitate ale firmelor cu capital străin din România sunt industria auto, comerţul cu ridicata al produselor din tutun, respectiv comercializarea combustibililor gazoşi prin conducte.
    Studiul Creditinfo mai arată că firmele cu capital străin au creat la nivelul anului 2015 peste un milion de locuri de muncă. Cei mai mulţi angajaţi au companiile cu capital german şi olandez (peste 200.000 de angajaţi fiecare), italienesc – peste 130.000 de angajaţi, Franţa – peste 100.000 de angajaţi, Austria – peste 95.000, Cipru – peste 80.000 şi Luxemburg – peste 40.000 de angajaţi. 
     
    Creditinfo România este un lider recunoscut în furnizarea produselor şi serviciilor de management al riscului comercial. Cu o experienţă de peste 13 ani în piaţa din România, Creditinfo sprijină companiile în luarea unor decizii de credit informate. 
     
     

  • Familia care a băgat în faliment unul dintre cele mai mari magazine de calculatoare din România. În 2008 vindeau de 80 de milioane de euro

    În prima ediţie a catalogului Tineri Manageri de Top apăreau soţii Alina şi Cristian Fughină, director general, respectiv preşedinte al companiei K-Tech Ultra Pro, la acea vreme al doilea lanţ de distribuţie IT din România, după Flamingo.

    Cifrele erau impresionante: 82 de magazine în martie 2006, 850 de angajaţi, cifră de afaceri 80 de milioane de dolari în 2005 şi aproape 100 de milioane de dolari în 2006.  Dar în mai 2009 o copertă a BUSINESS Magazin afişa un titlu scurt: Ultra Faliment, iar cifrele se schimbaseră: datorii neachitate la bănci şi furnizori de 15 milioane de euro, circa 150 de angajaţi care mai lucrau în circa 20 de magazine funcţionale.

    Cu totul imaginea unei companii în derivă, care se lupta pentru supravieţuire. Nu a supravieţuit, pentru că în vara anului 2010 K Tech Ultra Pro a intrat în faliment, cu datorii de 28 de milioane de euro la 114 creditori. Activitatea soţilor Fughină şi a apropiaţilor lor a intrat în vizorul DIICOT, într-un dosar privind falimentarea controlată a companiei.

  • Ce maşini preferă femeile – VIDEO

    Femeile preferă maşinile compacte-medii şi SUV-urile, în timp ce bărbaţii se orientează către modele din clasa mare sau de lux, tot ei fiind şi cei care au mai des preferinţe legate de culoarea maşinii, potrivit unui studiu realizat de Business Lease România.

    Astfel, conform cifrelor Business Lease, firmă de leasing cu o flotă de peste 3.000 de maşini administrate, 90% dintre bărbaţi şi 91% dintre femei conduc maşini din clasa compactă (hatchback, combi sau sedan) şi doar 10% dintre bărbaţi şi 9% dintre femei conduc SUV-uri.

    Cu toate acestea, la nivel de preferinţă, femeile aleg compactele-medii şi SUV-urile, în timp ce bărbaţii se orientează către modele mai impunătoare, din clasa limuzine (maşini mari, de lux).

    Abordarea vizavi de achiziţia automobilelor este particulară pentru fiecare companie, în funcţie de domeniul de activitate, de modul de exploatare sau de existenţa sau nu a unui departament intern de administrare a flotei.

     

  • Ce maşini preferă femeile – VIDEO

    Femeile preferă maşinile compacte-medii şi SUV-urile, în timp ce bărbaţii se orientează către modele din clasa mare sau de lux, tot ei fiind şi cei care au mai des preferinţe legate de culoarea maşinii, potrivit unui studiu realizat de Business Lease România.

    Astfel, conform cifrelor Business Lease, firmă de leasing cu o flotă de peste 3.000 de maşini administrate, 90% dintre bărbaţi şi 91% dintre femei conduc maşini din clasa compactă (hatchback, combi sau sedan) şi doar 10% dintre bărbaţi şi 9% dintre femei conduc SUV-uri.

    Cu toate acestea, la nivel de preferinţă, femeile aleg compactele-medii şi SUV-urile, în timp ce bărbaţii se orientează către modele mai impunătoare, din clasa limuzine (maşini mari, de lux).

    Abordarea vizavi de achiziţia automobilelor este particulară pentru fiecare companie, în funcţie de domeniul de activitate, de modul de exploatare sau de existenţa sau nu a unui departament intern de administrare a flotei.

     

  • Doi din trei români au acasă acces la internet. Cifrele care ne plasează în fruntea Europei

    Aproape 65% din gospodăriile din România au avut, în 2016, acces la reţeaua de internet de acasă, 65,4% dintre acestea fiind localizate în mediul urban, iar 34,6% în mediul rural, potrivit unui comunicat de luni al Institutul Naţional de Statistică (INS).

    Faţă de anul 2015, ponderea gospodăriilor cu acces la internet a crescut cu 4%.

    Aproape 70% din persoanele cu vârste cuprinse între 16-74 ani au folosit internetul în 2016. Faţă de anul 2015, ponderea utilizatorilor de internet cu vârste cuprinse între 16 – 74 ani a crescut cu 1,2%, numărul acestora ajungând la 10,6 milioane de persoane, potrivit rezultatelor anchetei INS privind accesul populaţiei la tehnologia informaţiilor şi comunicaţiilor în gospodării.

    Majoritatea persoanelor din grupa de vârstă 16-34 ani (91,9%) folosesc internetul, iar procentul scade cu înaintarea în vârstă. Ponderea persoanelor cu vârsta cuprinsă între 55 şi 74 de ani a ajuns la doar 38,4%.

    Din totalul persoanelor cu vârsta cuprinsă între 16 şi 74 ani, proporţia celor care au folosit vreodată internetul a fost de aproape 70%, din care 85,3% în ultimele trei luni. Dintre utilizatorii curenţi, peste 71% folosesc internetul cu frecvenţă zilnică sau aproape zilnică.

    Proporţia bărbaţilor (72,2%) care folosesc sau au folosit vreodată internetul este mai mare decât cea a femeilor (67,2%), indică datele INS.

    La nivel teritorial, în 2016, conectarea la internet a fost mai răspândită în cadrul gospodăriilor din regiunea Bucureşti-Ilfov (peste patru din cinci gospodării aveau acces la internet de acasă), urmată la mare distanţă de regiunile Nord-Vest, Vest, Sud-Vest Oltenia, Centru şi Sud-Est. Cele mai mici ponderi ale gospodăriilor cu conectare la internet, sunt înregistrate de regiunile Sud-Muntenia (58%) şi Nord-Est (57,1%).

    Pe regiuni de dezvoltare, ponderea persoanelor care au utilizat internetul a fost de 88,4% în regiunea Bucureşti – Ilfov şi constituie cel mai ridicat procent din ţară. La distanţă considerabilă, urmează regiunile Nord-Vest şi Centru, cu aproape 72%, celelalte regiuni prezentând proporţii de sub 70%.

    Din punct de vedere al mărimii gospodăriei, se constată o corelaţie între numărul de persoane din gospodărie şi interesul crescut pentru conectarea la internet. În 2016, peste 32% din gospodăriile cu o persoană au acces la internet de acasă. Aproape 56% din gospodăriile cu două persoane au acces la internet de acasă, cu 4,5% mai multe decât în 2015, în timp ce ponderea gospodăriilor cu cel puţin trei persoane, care au acces la internet, este de peste 87%, faţă de aproape 83%, în 2015, relevă graficele Institutului.

    Tipurile de conexiune folosite la accesarea internetului de acasă sunt în proporţie de 86,8% conexiunile broadband fixe (conexiunile de bandă largă fixe), urmate la mare distanţă de conexiunile broadband mobile (43,2%) şi de conexiunile narrowband (10,3%), potrivit datelor sursei citate.

    Cele mai multe gospodării care au optat pentru conexiunile broadband fixe la internet, în anul 2016, provin din regiunile Bucureşti-Ilfov (16,2%), Nord-Est şi Nord-Vest (13,8% fiecare) şi Sud-Muntenia (13,4%). Prin intermediul conexiunilor broadband mobile s-au conectat mai frecvent gospodăriile din Sud-Muntenia (15,5%), Bucureşti-Ilfov (14,9%) şi Sud-Est (14,2%).

  • AFI Europe România şi-a crescut veniturile operaţionale la peste 34 mil. euro în primele 9 luni ale anului

    AFI Europe România a publicat rezultatele financiare obţinute în T3 şi primele 9 luni din 2016, înregistrând un venit operaţional net (NOI) din activele sale generatoare de venit din România de 12 milioane de euro în T3 2016 şi de peste 34 de milioane de euro în primele 9 luni ale anului, reprezentând o creştere cu 17%, respectiv 14% în comparaţie cu cifrele din aceleaşi perioade din 2015, potrivit unui comunicat de presă trimis de reprezentanţii companiei.

    Proprietăţile comerciale ale AFI Europe România şi cele aflate în curs de dezvoltare au fost evaluate la peste 800 de milioane de euro la 30 septembrie 2016, înregistrându-se astfel o creştere de 10% faţă de anul trecut.

    AFI Cotroceni, cel mai mare centru comercial din România, a avut un venit operaţional net de peste 25 milioane de euro în primele 9 luni din 2016, rezultate mai mari cu 10% faţă de cele înregistrate în aceeaşi perioadă din 2015. Centrul comercial a fost evaluat, la 30 septembrie, la 467 de milioane de euro, o creştere de 7,6% în comparaţie cu anul trecut.

    În prezent, mallul trece printr-un proces de extindere, care va adăuga suprafeţei închiriabile 6.500 de mp adiţionali, iar apoi va fi realizat un nou proces de evaluare.

    Vânzările retailerilor (cifra de afaceri) din AFI Cotroceni au crescut cu 12% în comparaţie cu aceeaşi perioadă a anului trecut, înregistrând peste 170 de milioane de euro în primele 9 luni ale anului 2016. Numărul vizitatorilor din mall a crescut cu 5,5%, cu o rată de ocupare a centrului comercial de 99%. 

    AFI Ploieşti continuă să raporteze rezultate în creştere pentru toţi parametrii. Vânzările retailerilor (cifra de afaceri) au crescut cu 16% în primele 9 luni din 2016 şi venitul operaţional net (NOI) s-a apreciat cu 4% faţă de cifrele de anul trecut, ajungând la peste 3,3 milioane de euro. Gradul de ocupare al centrului comercial din Ploieşti este de 99%. În mallul AFI Ploieşti sunt finalizate, zilele acestea, lucrările de extindere, recent fiind deschise noile locaţii ale Deichmann şi Starbucks. Centrul comercial şi-a păstrat valoarea la 67,5 milioane de euro.

    Pe segmentul birouri, proiectul AFI Park, cu o suprafaţă închiriabilă totală de 70.000 de metri pătraţi în cele 5 clădiri, se apropie de o rată de ocupare de 100%.

    “Creşterea valorii activelor se datorează nu numai îmbunătăţirii economiei din România, ci mai ales activităţii echipei AFI Europe România în gestionarea diferitelor proiecte, atât în dezvoltarea construcţiilor noi, cât şi în modul în care coordonează portofoliul curent. Pentru a menţine şi chiar pentru a intensifica această creştere a AFI Europe România, am început anul acesta dezvoltarea AFI TECH PARK, un proiect de birouri cu o suprafaţă de 50.000 mp, care se va afla pe Bulevardul Progresului din Bucureşti, şi plănuim să demarăm lucrările la AFI Braşov, care constă într-un centru comercial de 40.000 mp şi 25.000 mp de spaţii de birouri. Mai mult, ne aşteptăm să începem anul viitor primul nostru proiect rezidenţial din România, AFI City, în Bucureştii Noi. Suntem în continuare în căutare de noi oportunităţi similare celei din Braşov”, a menţionat David Hay, CEO AFI Europe România.

    AFI Properties, compania mamă a AFI Europe, a publicat rezultatele financiare pentru T3 2016 şi primele 9 luni ale anului, înregistrând un NOI de 57 de milioane de euro, similar cu rezultatele înregistrate anul trecut, inclusiv din vânzărea mai multor active şi a unui NOI performant al proiectele noi şi existente. De asemenea, AFI Properties a înregistrat un profit de 60 de milioane de euro, reprezentând o creştere de 30% şi o apreciere cu 8% a veniturilor, la 122 de miloane de euro, în comparaţie cu primele 9 luni din 2015.

    De la începutul anului, AFI Properties a vândut peste 600 de unităţi rezidenţiale, în timp ce alte 200 de unităţi adiţionale au fost închiriate pe termen lung. Compania a finalizat, în 2016, clădirile de birouri AFI Park 4&5 din Bucureşti (32.000 mp), faza a patra a Airport City Belgrade (12.000 mp) şi faza a treia Classic 7 din Praga, toate având o rată de ocupare de aproape 100%.

    În prezent, AFI Properties, prin subsidiarele sale, dezvoltă 20 de proiecte, inclusiv 9 clădiri de birouri, cu o suprafaţă de 200.000 mp, un nou centru comercial de 40.000 de mp în Braşov şi 1.800 de unităţi rezidenşiale în Serbia, Polonia, Letonia şi Cehia.