Tag: belgia
-
Cât de mulţumiţi sunt pasagerii de serviciile TAROM, potrivit unui studiu internaţional
Clasamentul este condus de companiile aeriene Emirates, Avianca şi Qatar Airlines. Cercetarea internaţională a fost organizată de Choice şi a avut 11.273 de respondenţi. Au răspuns întrebărilor din cercetare clienţi din Australia, Belgia, Brazilia, Danemarca, Franţa, Italia, Portugalia şi Spania; ei au atribuit puncte referitoare la punctualitate, modul în care se face check in-ul, îmbarcare, comportamentul angajaţilor, confort, mâncarea oferită în aeronave, siguranţă şi tarifele de zbor.Numărul maxim pe care o companie putea să îl primească era 10; iar TAROM a ajuns la 7,79 puncte, la doar 0,5 puncte diferenţă faţă de Emirates, care a avut 8,29 puncte, potrivit independent.co.uk:1. Emirates 8,292. Avianca 8,173. Qatar Airlines 8,154. Luxair 8,15. Singapore Airlines 8,16. Azul Brazilian 8,087. Thai Airways International 8,028. Cathay Pacific 7,949. TAROM 7,7910. Vietnam Airlines 7,79 -
Digitalizarea educaţiei din România în raport cu nivelul european
Suedia reprezintă cel mai mare investitor în educaţie, care acordă instituţiilor de învăţământ public bugete de 7% din PIB-ul ţării, fiind urmată îndeaproape de Finlanda şi Belgia. „Am speranţe că în următorii ani această piaţă va creşte şi la noi, cadrele didactice încep să fie mai deschise la tehnologie şi să înţeleagă că nu se mai poate altfel, având în vedere că elevii din ziua de astăzi folosesc tehnologie în tot ceea ce fac, mai puţin în şcoală”, declară Holicov. În plus, deşi piaţa serviciilor pe segmentul educaţional se dezvoltă pe zi ce trece, problema stă, în continuare, în gradul scăzut de implementare la nivelul şcolilor, mai exact lipsa fondurilor şi a unei legislaţii care să permită unităţilor şcolare să adopte soluţii moderne de management educaţional. Pe lângă asta, ne lovim şi de o rezistenţă la schimbare, mai spune Holicov. Pe de ală parte, pentru a avea o comparaţie relevantă vizavi de poziţionarea în raport cu Europa, trebuie să avem în vedere diferenţele existente la nivel de sistem de învăţământ dintre ţări şi faptul că digitalizarea educaţiei este un proces de durată, care necesită o pregătire amplă şi o transformare pe termen lung, consideră Veronica Dogaru, corporate communication manager la Orange. „În ultimii ani, s-au făcut progrese în acest sens şi la noi în ţară”, adaugă reprezentanta Orange.
-
Ce glume spun europenii despre vecinii lor.„Ce fac mamele belgiene când apa din cadă este prea caldă pentru bebeluşi? Îşi pun o pereche de mânuşi”
Când spui Europa te gândeşti la bătrânul continent, la crize (imigranţilor, din Grecia, Uniunea Europeană), la fotbal, la cultură, dar şi la contraste.
În acelaşi timp este şi locul unde trăiesc zeci de culturi care dezvoltă afinităţi una pentru cealălaltă, rivalităţi sau se iau peste picior. De exemplu, este cunoscută frăţia noastră cu moldoveni, dar şi rivalitatea cu maghiarii.
Romain Seignovert s-a gândit să speculeze aceste lucruri şi a publicat o carte cu glumele şi bancurile spuse de anumite ţări europene despre vecinii lor.
Câteva glume din carte:
„Care este diferenţa dintre suedezi şi finlandezi? Suedezii au vecini drăguţi” sau modul în care portughezii care râd de aroganţa spaniolilor „Potrivit unui sondaj recent, 11 din 10 spanioli au declarat că se simt superiori celorlalte culturi”.
Polonezii râd de jucătorii de fotbal ai Germaniei. „Jucătorii de fotbal germani sunt ca mâncarea germană: dacă nu este importată din Polonia atunci nu sunt este bună”
Italia
Afiş pe un autobuz: Nu vorbi cu şoferii. Au nevoie de mâini pentru condus.
Trei motive pentru care Isus a fost italian: numai un fiu italian trăieşte cu mama lui până la 30 de ani. Numai un fiu italian ar putea crede despre mama lui că este încă virgină. Numai o mamă italiancă ar putea crede despre fiul ei că este Dumnezeu.
Belgia despre Olanda
„Cum începe fiecare reţetă de gătit olandeză? Împrumută şase ouă, 200g de făină, jumătate de litru de lapte…”
„Ce fac mamele belgiene când apa din cadă este prea caldă pentru bebeluşi? Îşi pun o pereche de mânuşi”
Marea Britanie
Englezul: „Aduc şase sticle de bitter”
Irlandezul: Aduc şase sticle de Guiness
Scoţianul: Aduc şase prieteniDanemarca despre Suedia
„Care este cel mai bun lucru care a venit vreodată din Suedia? Un ferrybot gol”
Germania despre Polonia
Când este Crăciunul în Polonia? La două zile după cel din Germania
Austria despre Germania
Marea diferenţă dintre austrieci şi germani este că germanii ar vrea să-i înţeleagă pe austrieci, dar nu pot, iar austriecii îi înţeleg pe germani, dar ar prefera să nu-i înţeleagă.
România despre Ungaria
Mi-am făcut toate testele, iar doctorul îmi spune că nu este nicio îndoială, sunt xenofob. Încă o boală pe care am luat-o de la unguri.
Belgia despre Franţa
De ce au ales francezii cocoşul drept simbol naţional? Pentru că este singurul animal care cântă atunci când este în rahat până la genunchi.
-
Poveste INCREDIBILĂ. Cum ajuns ROMÂNIA să se mândrească cu o fabrică de ciocolată ca în BELGIA. Vin turişti din toată LUMEA să o vadă
„Ţara noastră rămâne preferata turiştilor români pentru vacanţa de Paşte, cu toate că sunt cereri pentru o paletă din în ce mai largă de destinaţii. Le propunem clienţilor noştri sejururi în Delta Dunării sau în Transilvania. Însă, au fost solicitate şi destinaţii noi şi pachete atipice pentru vacanţa de Paşte din acest an, cum ar fi croazierele în Caraibe şi Cuba”, a precizat, pentru MEDIAFAX, director de vânzări TUI Travel Center-Eurolines.
-
Eurostat: România a înregistrat a doua cea mai mică rată a inflaţiei din UE, în februarie
În februarie 2017, cele mai scăzute rate anuale au fost înregistrate în Irlanda (0,3%), România (0,5%), Bulgaria şi Danemarca (0,9%). Cele mai mari rate anuale au fost raportate în Estonia (3,4%), Belgia (3,3%), Letonia şi Lituania (3,2%).
Comparativ cu ianuarie 2017, inflaţia anuală a scăzut în trei state membre UE şi a crescut în 24.
Impactul semnificativ asupra zonei euro a fost generat de combustibilul pentru transport (+0,6 puncte procentuale – pp), legume (+0.25 pp), în timp ce telecomunicaţiile (-0,10) şi articolele de îmbrăcăminte (-0,07 pp) au avut cel mai mare impact negativ.
-
O căsuţă din România îi fascinează pe străini. „E uimitoare! Chiar mai frumoasă decât în fotografii”
Un român şi o belgiancă şi-au construit la Sângeorz-Băi o casă din paie şi pământ. Cei doi locuiesc în Belgia, dar vin în fiecare vară în căsuţa lor de poveste de la Sângeorz-Băi cu cei 3 copii. Au vrut să demonstreze că metodele neconvenţionale de construcţie sunt viabile, ieftine şi sănătoase. Şi au reuşit.
„Casa este uimitoare! Chiar mai frumoasă decât se vede în fotografii. Am stat trei nopţi în acest loc. Am putut să cumpărăm lapte, ouă şi brânză proaspete de la vecini. A doua zi, Marcel, un prieten de-al lui Paul care ştie multe despre zonă şi este şi istoric, ne-a explicat mai multe despre locurile pe care le-am vizitat”, spune Johan Stenz din Olanda, citat de adevarul.ro
Paul si Ann muncesc în Bruxelles. Pentru că el este din Sângeorz-Băi, au vrut să îşi facă şi acolo o căsuţă… mai puţin obişnuită.
Deşi nu au experienţă în domeniul construcţiilor, iubesc foarte mult natura. Au căutat informaţii despre cum se face o casă din paie şi au început proiectul.
Casa e făcută din peste 300 de baloţi de paie puşi pe o structură de lemn şi e tencuită cu lut şi nisip. Are şi o fereastră a adevărului, cum îi spune Paul porţiunii de perete făcute din sticlă.
Nici acoperişul nu e convenţional. E o terasă verde, unde cresc muşchi şi diverse plante.
Soţia lui Paul e la fel de îndrăgostită de natură, dar şi de România.
La construcţia casei au ajutat prietenii şi fratele lui Paul. Nu a fost uşor, dar rezultatul a meritat toată osteneala.
Casa a costat doar 30.000 de euro. Deşi ieftină şi comodă, românii apelează rar la astfel de construcţii. -
O căsuţă din România îi fascinează pe străini. „E uimitoare! Chiar mai frumoasă decât în fotografii”
Un român şi o belgiancă şi-au construit la Sângeorz-Băi o casă din paie şi pământ. Cei doi locuiesc în Belgia, dar vin în fiecare vară în căsuţa lor de poveste de la Sângeorz-Băi cu cei 3 copii. Au vrut să demonstreze că metodele neconvenţionale de construcţie sunt viabile, ieftine şi sănătoase. Şi au reuşit.
„Casa este uimitoare! Chiar mai frumoasă decât se vede în fotografii. Am stat trei nopţi în acest loc. Am putut să cumpărăm lapte, ouă şi brânză proaspete de la vecini. A doua zi, Marcel, un prieten de-al lui Paul care ştie multe despre zonă şi este şi istoric, ne-a explicat mai multe despre locurile pe care le-am vizitat”, spune Johan Stenz din Olanda, citat de adevarul.ro
Paul si Ann muncesc în Bruxelles. Pentru că el este din Sângeorz-Băi, au vrut să îşi facă şi acolo o căsuţă… mai puţin obişnuită.
Deşi nu au experienţă în domeniul construcţiilor, iubesc foarte mult natura. Au căutat informaţii despre cum se face o casă din paie şi au început proiectul.
Casa e făcută din peste 300 de baloţi de paie puşi pe o structură de lemn şi e tencuită cu lut şi nisip. Are şi o fereastră a adevărului, cum îi spune Paul porţiunii de perete făcute din sticlă.
Nici acoperişul nu e convenţional. E o terasă verde, unde cresc muşchi şi diverse plante.
Soţia lui Paul e la fel de îndrăgostită de natură, dar şi de România.
La construcţia casei au ajutat prietenii şi fratele lui Paul. Nu a fost uşor, dar rezultatul a meritat toată osteneala.
Casa a costat doar 30.000 de euro. Deşi ieftină şi comodă, românii apelează rar la astfel de construcţii. -
Cum a cucerit o româncă lumea cu creaţiile ei. A ajuns din demisolul propriei case la o afacere internaţională, iar acum îşi vinde produsele în cele mai mari oraşe din lume
„Un om de business care începe o activitate în domeniul acesta şi un om de design sunt complet diferiţi: fiecare dintre activităţi are frumuseţea ei, dar pentru un om de afaceri care începe într-un astfel de domeniu, tot timpul cifrele vor fi targetul; pentru un om de creaţie care începe un brand, tot timpul întâi identitatea şi poziţionarea contează”, explică designerul Andreea Bădală raţionamentul pentru care nu se consideră un om de business, chiar şi după ce brandul de fashion creat de ea a ajuns cunoscut în toată lumea. Ea a lansat Murmur în 2011, iar acum articolele care poartă acest nume se vând la nivel global prin trei canale – în retail, prin showroomuri, unul în Bucureşti şi al doilea la Hollywood şi printr-un shop online (ţările care comandă cel mai mult sunt SUA, UK, Rusia, Franţa şi alte oraşe din România), prin vânzarea wholesale în toată lumea, în magazinele care solicită produse Murmur (şi sunt evaluate drept potrivite de către reprezentanţii mărcii; în prezent livrează astfel în Europa – în ţări ca Franţa, Belgia, Olanda, Germania, dar şi în SUA, Rusia, Asia).
Pe piaţa locală, în afară de magazinul online şi showroom, marca este prezentă în concept store-urile Victoria 46 şi Molecule F. Cel mai recent anunţ legat de prezenţa internaţională a mărcii se referă la includerea într-un pop up store din Galeriile Lafayette din Paris, cel mai cunoscut department store din Franţa. Până acum, vedete internaţionale precum Katy Perry, Madonna, Kylie Jenner, Beyoncé, Lady Gaga au ales să poarte piese Murmur pentru proiecte renumite sau în cadrul apariţiilor publice. Investiţia iniţială în Murmur a fost de 27.000 de euro, iar businessul din jurul creaţiilor Andreei Bădală a crescut de la an la an: cu 44% faţă de 2014 şi cu 31% anul trecut faţă de 2015, spune ea, fără să ofere detalii concrete despre dimensiunea acestuia. În România, preţurile pentru creaţiile ei variază între 600 de lei şi peste 5.000 de lei, potrivit informaţiilor de pe site-ul Murmur; aceste valori sunt însă adaptate fiecărei pieţe pe care ajung.
Andreea Bădală a fost ghidată mereu de întrebarea „Ce caracterizează ceea ce fac?”. „Nu pot să renunţ la ambiţia de a avea un produs altfel şi de a crea o fantezie, tot brandul este o fantezie, care să nu fie ca altele – poate să aibă lucruri asemănătoare, că nimeni nu mai inventează roata, nu o să inventez altă mânecă, de pildă, în contextul în care construcţia actuală este deja bună”, îşi descrie ea preocupările legate de profesie. Dorinţa de a crea ceva original este de fapt sursa ei permanentă de inspiraţie. „Este un foc care arde în tine, alimentat de faptul că vezi cum ce ai creat nu mai există în piaţă; într-o astfel de activitate nu te poţi duce într-o zonă în care să fii «money oriented» din prima. Faci transferul încet, pe măsură ce începi să fii apreciat”, explică ea. Tânăra de puţin peste 30 de ani se autodescrie ca fiind una dintre persoanele norocoase, care a ştiut întotdeauna ceea ce vrea. „Nu aş putea defini exact momentul, dar înainte să încep şcoala şi să scriu şi să citesc făceam haine; evident, într-un mod foarte amuzant.”
Mai târziu, a conştientizat clar obiectivul de a-şi construi o carieră de designer, iar toate alegerile sale s-au concentrat spre îndeplinirea acesteia: de la alegerea studiului de fashion design la Universitatea de Arte din Bucureşti (2002-2006), aprofundarea aspectelor tehnice şi de construcţie a hainei, la London College of Fashion (2007-2008) sau perioada stagiilor de practică pentru designeri cunoscuţi precum Richard Nicoll (2007-2008) sau Alexander McQueen (2009-2010). „Am ajuns să lucrez cu ei ca toată lumea, cum se ajunge peste tot – am aplicat, am dat multe telefoane de follow-up, până când am reuşit să obţin un interviu. Am mers la interviu, mi s-a spus după două săptămâni că pot să vin, după care au urmat multe alte telefoane”, descrie ea paşii care au dus-o spre stagiile de practică internaţionale.
Nu a ezitat niciodată când a venit vorba de accesarea oportunităţilor de dezvoltare, indiferent de rezultat. „Dacă îţi doreşti ceva, poţi să încerci şi să ai conştienţa propriilor dorinţe, să le urmezi, să nu te gândeşti că nu e posibil sau e greu, cum să zici asta înainte să încerci? Am aplicat şi la alte stagii, pur şi simplu nu înseamnă că dacă nu ţi se răspunde, nu eşti bun; poate nu eşti potrivit pentru locul respectiv la acel moment.” În toată perioada în care s-au derulat aceste experienţe, şi-a conturat ideile legate de dezvoltarea propriului brand, vis pe care îl au majoritatea celor care încep o carieră în domeniu, potrivit lui Bădală, fără să ia în calcul, de multe ori, ce presupune un astfel de drum. Astfel, după stagiile de practică, între alternativa de a rămâne în străinătate şi a lucra ca designer pentru nume celebre şi venirea în România, pentru dezvoltarea propriului brand, a ales-o în mod evident pe a doua.
De altfel, ideea propriului brand începuse să prindă contur cu trei ani înainte de lansarea proiectului. Avea chiar şi o serie de notiţe despre cum avea să arate acesta. După întoarcerea în ţară, timp de un an a lucrat pentru a construi prima colecţie şi identitatea brandului, de la nume, descriere, ce îşi propune acesta, cum ar trebui să fie clienta, prima colecţie; „în continuare cred în ea şi cred că este o rădăcină din care s-a dezvoltat brandul mai departe”, descrie Bădală colecţia iniţială. Povesteşte că de când era mică a fost atrasă de aspectele feminităţii şi de lenjerie, astfel că alegerea conceptului pe care se bazează în continuare a fost una naturală. „Am simţit că dacă aş aduce lenjeria din interior spre exterior, dacă aş aduce lenjeria în portabilitate şi aş extinde conceptul acesta, aş face ceva nou ca designer.” În termeni specifici domeniului, colecţiile ei se definesc ca „un concept unic de prêt-à-porter cu influenţe retro”.