Trei tendinţe ameninţă comerţul aşa cum l-am ştiut până azi“, spune Raluca Crişan, director de marketing la Immochan România, care operează 32 de spaţii comerciale pe plan local. Subliniază cât de reală este această ameninţare povestind istoria Randall Park Mall din Ohio, care a fost la un moment dat cel mai mare mall din lume, construit într-un oraş cu 1.500 de locuitori şi care asigura 5.000 de slujbe, dar care a sfârşit demolat, în 2014. „Este o formă de regenerare A fost demolat şi în locul său va fi construit un parc industrial care promite 1.200 de locuri de muncă.“ Pe de altă parte, tot în 2014 a început remodelarea actualului cel mai mare mall din lume, The Mall of the World din Dubai, contruit pe 75 de hectare. „Vor să-l facă mai permeabil, pătruns de rute de transport. Ei spun că acolo unde sunt oameni este vibraţie şi energie, implicit valoare“, spune Raluca Crişan. O altă ameninţare, continuă ea enumerarea, este comerţul online şi „sunt mulţi cei care prevestesc moartea comerţului tradiţional din această pricină“. Totuşi, la Retails Big Show, cea mai mare manifestare din domeniul retailului, concluzia a fost că magazinul fizic rămâne, în continuare, starul comerţului.
A treia ameninţare este legată de mentalităţi şi de valorile societăţii de astăzi şi de noua categorie de evanghelişti care avertizează societatea asupra pericolului societăţii de consum.
În aceste condiţii, centrelor comerciale nu le rămâne decât să se reinventeze, să treacă de la a fi destinaţii de cumpărături la statutul de loc care oferă experienţe, să atragă în primul rând prin alte mecanisme decât hipermarketul şi magazinele de modă pe care le găzduiesc. „Consumul ostentativ nu s-a oprit brusc, dar este pe un trend descendent şi începem să ne aliniem şi noi la ceea ce economiştii au cuantificat demult, economia experienţei, altfel spus nu mai e suficient să vinzi marfă, lucruri, obiecte, trebuie să vinzi experienţe“, afirmă sociologul Vintilă Mihăilescu. El povesteşte că în general ţările care au trecut prin experienţa orânduirii socialiste, în momentul în care au avut acces la o piaţă deschisă, s-au transformat în „pieţe ale dorinţei şi societăţi ale spectacolului. Piaţa dorinţei este lipsa de distincţie între aspiraţie şi trebuinţă“. El adaugă că deopotrivă în perioada comunistă dar şi ulterior s-a petrecut un fenomen de alienare a oraşului, apărând aşa‑numitele nonlocuri, nonspaţii. „Ne-am confruntat şi în Bucureşti cu lipsa spaţiilor publice. În acest context, mallurile preiau din funcţiile pe care ar trebui să le aibă spaţiile publice. De multe ori, neavând aceste spaţii publice se adoptă mallurile ca spaţii de socializare“, spune sociologul.
CE CONFERĂ VALOARE?
Pe de altă parte, este tot mai vizibil un contratrend al consumului ostentativ. „A început să fie o reţinere faţă de standardizare, omogenizare şi sunt căutate tot mai mult experienţele care particularizează şi dau sentimentul de ataşament faţă de un spaţiu, magazin“, mai spune Mihăilescu.
Or tocmai ataşamentul oamenilor faţă de spaţii le conferă acestora valoare, arată Vera Marin, coordonator al Asociaţiei pentru Tranziţie Urbană, arhitect urbanist, lector la Universitatea de Arhitectură. Ea povesteşte că în anii ‘80, în oraşele din vestul Europei centrele istorice au fost revitalizate, pentru că locuitorii au considerat că sunt valoroase.
„Un proiect bun contribuie la dezvoltarea economică, dar nu generează segregare socială, în plus protejează mediul şi demonstrează respect pentru contextul cultural local. În secolul XXI nu putem planifica oraşe fără fluxuri rapide de informaţii, iar progresul tehnologic permite comunicarea în timp real şi facilitează procesul de democraţie participativă“, spune Vera Marin.
