BusinessMagazin

Tag: Antreprenoriat

  • Antreprenorul Horia Cardoş, fondator Agroland: Cu Business Magazin am reuşit să creştem jumătatea uitată a României

    Trei sferturi din afacerile companiei sunt realizate de vânzările către mici fermieri şi gospodării. Alegerea lui n-a părut câştigătoare chiar de la bun început şi timişoreanul mărturisea franc într-un interviu pentru Business Magazin că, deşi structural s-a simţit dintotdeauna antreprenor get-beget, s-a gândit de multe ori că îi lipseşte experienţa câştigată pe banii altora. În ciuda tuturor greutăţilor întâmpinate, evoluţia Agroland a marcat plusuri în fiecare an, iar compania a încheiat anul trecut cu vânzări de 16 milioane de euro, în creştere cu 23% faţă de anul precedent.

    „În 2012, anul în care am apărut chiar pe coperta Business Magazin («Cum să faci milioane de euro din afaceri cu jumătatea uitată a României»), împlineam 15 ani de existenţă şi îmi amintesc că a fost un an în care am deschis încă zece magazine în ţară, am reuşit să menţinem ritmul de creştere anuală de 20% şi să ajungem la 500.000 de clienţi unici. De atunci am continuat să creştem: reţeaua Agroland numără 200 de magazine în 28 de judeţe şi peste 500 de produse la raft, am reuşit să dezvoltăm un sistem care să susţină creşterea numărului de mici fermieri la nivel naţional. Ei sunt cei care ne vor asigura o sursă de hrană curată şi de calitate superioară, mult peste «standard». Mulţumim, Business Magazin, că ne-aţi dus povestea mai departe. Împreună cu voi am reuşit să creştem «Jumătatea uitată a României»“.

  • Doi prieteni au construit împreună o afacere de 5 milioane de euro. Apoi unul dintre ei a plecat cu banii

    După ce a lucrat ani buni în mai multe companii din industria farmaceutică, arădeanul Istvan Komporaly a decis că nu îl prinde munca de simplu executant şi, prin urmare, a pornit un business propriu în 2008.

    Deşi a studiat medicina, nu a profesat niciodată şi a ales să îşi construiască o carieră în farma. Compania Berlin-Chemie, ajunsă ulterior lider pe piaţa de antidiabetice orale, intra în 1997 pe piaţa locală şi, după şase ani în care a colindat la început oraşele din Harghita, Covasna şi Braşov şi apoi pe cele din întreg Ardealul, a fost promovat ca director naţional de vânzări. A primit apoi o ofertă de la Ozone, divizia de retail de generice a grupului A&D Pharma, vândută ulterior Labormed, şi a decis să accepte poziţia de senior project manager pentru Europa de Sud-Est timp de aproape un an. Ulterior a încercat să aducă în România operaţiunile companiei Beres, cel mai mare producător de medicamente fără prescripţie din Ungaria.

    Întâmplarea a făcut ca unul dintre furnizorii de produse farmeceutice pe care îi cunoştea să nu fie mulţumit de distribuitorul local. Îl cunoştea pe acel reprezentant al companiei şi au pornit un business împreună. În patru ani, afacerea a ajuns de la zero la 5 milioane de euro din distribuţie de produse de plasmă umană.

    Probleme au apărut când asociatul a început să îl fure, iar în decembrie 2012 businessul dispărea de pe piaţă. „Când te asociezi cu cineva, fă bine şi cunoaşte foarte, foarte bine acel om. Dacă nu, verifică tot ceea ce face, nu se ştie când asociatul va încerca să-şi asume toate meritele şi să arunce în curtea ta orice greşeală. Sunt foarte mulţi oameni care pentru 100-200 de euro în plus fac orice şi vorbim de sute de euro în plus la salarii de mii sau zeci de mii de euro“, spune antreprenorul, care a pornit ulterior o nouă afacere, de data asta alături de soţia sa.

    În antreprenoriat, mai spune Komporaly, compromisurile trebuie făcute, însă acestea au un cost. Sfatul lui: „Analizează aceste costuri şi decide după, la rece, dacă le accepţi sau ba. Eu am fost încrezător într-un om care nu îmi merita încrederea. Cineva mi-a pus eticheta că sunt naiv, după ce am fost avertizat că respectivul ar mai fi tras ţepe“.

    Citiţi aici sfaturile antreprenorului pentru cei care vor să înceapă o afacere

  • Facebook plăteşte jumătate de miliard de dolari pentru o afacere fondată de doi români: Sergiu Biriş şi Andrei Dunca

    Facebook, cea mai mare reţea socială din lume, a cumpărat pentru o sumă cuprinsă între 400 şi 500 de milioane de dolari Liverail – un start-up specializat în livrarea reclamelor video online care are o echipă de câţiva zeci de programatori la Cluj în condiţiile în care doi dintre fondatori sunt Andrei Dunca şi Sergiu Biriş, românii care au lansat platforma video locală Trilulilu.

    Andrei Dunca este în contiuare în echipa de management a Liverail, unde ocupă poziţia de director tehnic. Cel de-al treilea fondator al companiei, care este şi CEO, este Mark Trefgarne.

    Liverail, care are o echipă de 170 de oameni, ar fi obţinut anul trecut venituri brute de 60 de milioane de dolari şi venituri nete de 22 de milioane de dolari, conform Techcrunh, care citează mai multe surse de pe piaţă.

    Achiziţia Liverail va ajuta Facebook să obţină o cotă şi mai mare din piaţa de publicitate online.

    Iată povestea celor doi tineri care au fondat Trilulu, publicată de Business Magazin în 2007.

    În 2007 s-a decis că e timpul să aibă un produs propriu şi a lansat Trilulilu, primul YouTube românesc, care a ajuns în trei luni de la lansare printre primele trei site-uri româneşti. În timpul facultăţii, pe care a terminat-o în 2006, SERGIU BIRIŞ avea deja propria afacere, o agenţie de web design. Sergiu Biriş a fost invitat la BM Storytellers, evenimentul care marchează zece ani de existenţă a revistei Business Magazin. IATĂ DISCURSUL SĂU

    Citiţi mai multe pe zf.ro

     

  • Antreprenor în Europa. Cât costă deschiderea unei afaceri dincolo de graniţe

    Statele incluse în această analiză sunt următoarele: România, Armenia (considerată ţara din Europa cu cele mai simple proceduri de constituire a unei companii), Marea Britanie, Germania şi Franţa, pentru că sunt state cu un mediu de afaceri primitor şi economii puternice, Spania, datorită comunităţii importante de români care se află acolo, Bulgaria, unde deja un mare număr de români şi-au deschis firme, precum şi Noua Zeelandă, statul desemnat de Banca Mondială pe primul loc în ceea ce priveşte deschiderea unei afaceri. Pentru a determina costurile necesare în fiecare stat, am consultat mai multe surse din piaţă, precum şi consultanţi ce operează la nivel european.

    Conform raportului Doing Business 2014, publicat de Banca Mondială şi International Finance Corporation (IFC), statul european în care este cel mai uşor să deschizi o afacere este Armenia, ce ocupă locul 6 la nivel mondial. Statele care oferă cele mai bune condiţii pentru a demara o afacere sunt Noua Zeelandă, Canada, Singapore, Australia şi Hong Kong. La polul opus se situează Birmania, Eritrea, Haiti, Congo şi Guineea Ecuatorială. Pentru a calcula gradul de dificultate al deschiderii unei afaceri, cei de la Banca Mondială au luat în considerare mai mulţi factori: numărul de proceduri necesare înfiinţării persoanei juridice, numărul de zile necesar, costul şi capitalul de pornire minim.

    În aprilie 2014, în România existau peste un milion de persoane juridice active; cu alte cuvinte, unul din douăzeci de români participă la cadrul economic actual, fie ca persoane fizice autorizate sau ca societăţi. Costurile pentru constituirea unei societăţi comerciale ajung la 1.000 de lei, aici fiind incluse taxele de la Registrul Comerţului, capitalul minim social de 200 de lei şi taxele notariale pentru eliberarea unor acte. O firmă de consultanţă cere, pentru companii constituite în România, comisioane ce pleacă de la 250 de lei şi pot ajunge la 900-1000 de lei.

    În mod normal, o firmă de consultanţă preia o serie de acte (precum cele de identitate, cele ce dovedesc dreptul de proprietate asupra spaţiului ce va servi ca sediu social), discută alături de client tipul de activitate pe care firma îl va desfăşura şi apoi redactează actele. Majoritatea firmelor de consultanţă se ocupă de depunerea dosarului la Registrul Comerţului şi de ridicarea actelor finale, însă există şi varianta, pentru a reduce costul, în care clientul preia aceste sarcini.
    „Comparativ cu alte ţări din Europa Centrală şi de Est, putem spune că România se află totuşi printre ţările care încurajează afacerile noi, dacă luăm în calcul nivelul relativ redus al costurilor pentru înfiinţarea unei societăţi, dar mai ales timpul scurt în care o companie devine funcţională”, spune Nicoleta Boaru, Corporate Services Manager Accace, făcând referire la studiul „Top 5 informaţii esenţiale pentru investitori, despre Europa Centrală şi de Est”.

    Noua Zeelandă, locul unde pornirea unui business durează mai puţin decât masa de prânz, tot ceea ce trebuie să facă antreprenorii este să completeze un formular on-line, să aştepte câteva ore şi apoi să meargă la camera locală de comerţ pentru a-şi ridica actele. Statul de la antipozi este considerat unul dintre cele mai bune locuri pentru afaceri, iar numărul mare de investitori străini demostrează acest fapt. Pentru un startup în Noua Zeelandă, consultanţii din România percep în jur de 3.000 de euro.

  • Ce greşeli a făcut în afaceri Florin Talpeş, creatorul celui mai exportat produs românesc

    Florin Talpeş este cunoscut mediului de afaceri românesc pentru cei 20 de ani în care a clădit un business renumit nu doar în România, ci şi în afara graniţelor – Bitdefender.

  • Doi tineri de 30 de ani, soţ şi soţie, fac cu firma lor din Bucureşti 2,3 milioane de euro pe an

    Compania Zitec, un producător local de aplicaţii online, dezvotat de Simona şi Alexandru Lăpuşan, a înregistrat anul trecut afaceri de 2,3 milioane euro, în creştere cu peste 60% comparativ cu anul 2012. În companie lucrează 90 de specialişti software.

    Jumătate din veniturile companiei din 2013 au provenit din proiecte livrate pe plan extern, în principal către clienţi din SUA, Marea Britanie, Grecia, Cipru sau Arabia Saudită. Pe plan local, compania a înregistrat performanţe notabile şi pe zona de eCommerce, în portofoliu având primul proiect extern al celui mare retailer online din România, website-ul liderului din retailul offline de produse electroIT, precum şi soluţia eCommerce pentru liderul în servicii de turism.

    În 2013, Zitec a continuat investiţiile în start-up-uri, printre cele mai importante proiecte susţinute numărându-se HuddleHero.com (SUA), platformă online dedicată amatorilor de sporturi de echipă, şi editura de benzi desenate HAC!BD (România), valoarea investiţiilor ridicându-se la peste 150.000 de euro.

    „În ultimele şase luni am dezvoltat integral platforma HuddleHero.com, cu scopul de a o transforma într-o interfaţă prietenoasă, interactivă. Proiectul a debutat luna trecută, reunind peste 40.000 de echipe sportive amatoare înregistrate în Statele Unite, active în peste 400 de ligi, practic fiind cea mai cuprinzătoare platformă de profil din lume. De asemenea, am continuat investiţiile şi în revista Harap Alb continuă, lansând aplicaţia mobilă Super Erou, prin care iubitorii de benzi desenate să poată accesa reviste dedicate direct de pe telefoane mobile şi tablete”, a declarat Alexandru Lăpuşan, CEO şi co-fondator Zitec.

    În acest an, compania va continua recrutările, estimând să ajungă la peste 120 de specialişti, şi se va concentra pe îmbunătăţirea continuă a calităţii produselor şi serviciilor oferite.

    „Anul trecut ne-am axat atât pe extinderea echipei, a portofoliului de tehnologii software pe care lucrăm, cât şi pe creşterea calităţii serviciilor de dezvoltare, iar obiectivul principal din acest an este consolidarea echipei. În paralel, vom continua să punem accent pe calitatea soluţiilor şi serviciilor furnizate”, a adăugat Lăpuşan.

    În prezent, Zitec are în portofoliu 72 de clienţi, pentru care livrează proiecte şi soluţii software bazate pe o serie de tehnologii open source, precum PHP, Magento, Drupal, Ruby, aplicaţii pentru dispozitive mobile (Android, iOS), dar şi soluţii bazate pe tehnologii Microsoft.

    Departamentul Zitec specializat în servicii de Online Marketing a continuat să se dezvolte şi în 2013 prin mărirea portofoliului de clienţi, cât şi prin creşterea valorii bugetelor de AdWords gestionate, cu peste 50% faţă de anul 2013.

    În acest an, reprezentantul Zitec apreciază o creştere a numărului de proiecte desfăşurate pe plan local, în special pe zona de mobilitate, pe măsură ce companiile autohtone îşi vor îndrepta atenţia tot mai mult către dezvoltarea versiunilor pentru mobil ale site-urilor, dar şi a aplicaţiilor mobile.

    „Aproape 80% dintre posesorii de smartphone din România, respectiv un sfert din populaţie, utilizează dispozitivul mobil pentru a naviga zilnic pe Internet, iar jumătate dintre aceştia folosesc aplicaţiile mobile. Privind aceste statistici, este uşor de înţeles de ce companiile româneşti ar trebui să îşi concentreze atenţia către zona de mobilitate în acest an”, a explicat Alexandru Lăpuşan.

    Printre cele mai importante proiecte software mobile locale dezvoltate de Zitec se numără Paravion.ro powered by Vodafone, pentru care, anul trecut, a câştigat premiul Best Mobi Site, în cadrul Galei Start Mobile, organizată de Google România în parteneriat cu IAB România. În plus, Zitec a fost premiat în cadrul galei Webstock 2013 pentru aplicaţiile Booze-O-Meter şi Super Erou, aceasta din urmă primind şi premiul special la Droidcon 2013.

    În plus, o nouă direcţie de business a Zitec în acest an va fi furnizarea de soluţii hardware, un prim pas în  dezvoltarea acestui segment fiind realizat prin preluarea unei companii de profil, anul trecut.

    „În completarea capabilităţilor pe care le deţinem pe zona de aplicaţii online, cloud, mobile şi consultanţă, ne dorim extinderea gamei de servicii şi către embedded software. În consecinţă, am integrat în echipă specialişti din zona device-urilor inteligente”, a declarat Alexandru Lăpuşan, referitor la preluare.

  • Opinie Mircea Coşea: Cum taie clientelismul politic elanul de a deschide o afacere

    Economia românească, în pofida unor transformări instituţionale şi legale, a rămas într-un stadiu de „subdezvoltare comportamentală“ caracterizat prin supremaţia „culturii clientelare“ asupra „culturii contractuale“. Specifică perioadei analizate este, din acest punct de vedere, geneza noului capital românesc, ca şi modul de creare şi de capitalizare a valorii adăugate. Astfel, în marea majoritate a cazurilor, noul capital a luat naştere prin ruinarea nu numai financiară, dar şi fizică a potenţialului productiv dinaintea lui 1990 (dezmembrare prin privatizare), iar procesul de valorificare a acestuia s-a produs prin „conlucrarea“ cu bugetul statului prin contracte de tip clientelar politic.

    O consecinţă mai puţin semnalată a acestui proces original românesc de trecere la economia de piaţă este şi apariţia unei discriminări demografice, cu accent deosebit pe piramida vârstelor. Prin forţa lucrurilor, generaţia matură de la nivelul perioadei 1990-2000 a fost favorizată atât în acumularea de capital, cât şi în valorificarea acestuia prin clientelism politic. Acea generaţie era deţinătoarea personajelor de forţă ale vechiului regim care dispuneau de informaţiile, calificarea, relaţiile şi banii necesare participării la împărţirea şi valorificarea avuţiei socialiste.

    Tineretul a avut de înfruntat dificultăţi şi obstacole atât naturale, cât şi culturale, educaţionale şi comportamentale. Astfel, au devenit victime directe, dar şi colaterale ale unor procese care, deşi se doreau reformiste, au creat pentru tineri un climat de debusolare şi mai ales de demotivare. Desele şi nu întotdeauna corectele reforme din învăţământ, răsturnarea scării valorilor, lipsa de modele viabile sau apariţia de nonmodele, atracţia străinătăţii, explozia consumatorismului, acceptarea sub umbrela democraţiei a libertinismului au abătut atenţia şi interesul tineretului de la problemele economiei reale, le-a diminuat motivarea pentru implicarea în procese productive, le-au temperat curajul şi spiritul antreprenorial.

    După 2000-2005, se observă un modest progres al tinerilor în manifestarea interesului pentru afaceri, dar la o analiză mai atentă se observă că o bună parte dintre aceştia reprezintă a doua generaţie a „maturilor“ îmbogăţiţi după 1990 sau a unor importante personaje politice. De fapt, nu este un fenomen demn de lăudat deoarece acest tineret nu a intrat în economia reală pe cont propriu şi prin management personal, ci au fost doar „împroprietăriţi“ de către părinţi. Domeniile predilecte pentru afacerile acestor „juniori“ le reprezintă investiţiile în hoteluri, restaurante sau agenţii de pază.

    Ultimii ani ne-au dat posibilitatea unor analize mai profunde. Din punctul meu de vedere, trei sunt principalele elemente care împiedică o mai largă şi sustenabilă implicare a tineretului român în mediul de afaceri: lipsa unei strategii şi politici naţionale de sprijinire a tinerilor antreprenori, prin acordarea în mod preferenţial de credite şi facilităţi administrative (element aflat în atenţia guvernelor încă din perioada 2005-2007, dar cu inconsecvenţe şi subfinanţare); apariţia la nivelul tineretului a unei stări de apatie, dezinteres, chiar cu accente de alienare, ca urmare a lipsei de perspectivă, a aşteptărilor înşelate şi a neîncrederii în viitor; deficienţe educaţionale, mai ales la nivelul învăţământului superior economic.

    În ceea ce priveşte educaţia tineretului pentru antreprenoriat şi mediul de afaceri, problema nu este strict românească, fiind amplu dezbătută şi în ţările dezvoltate cu un învăţământ economic la cote mai înalte. Este evidentă orientarea predominantă a predării ştiinţei economice din ultimile decenii spre un aparat tehnic din ce în ce mai evoluat şi mai matematizat, apt să traducă econometric marea majoritate a elementelor fenomenului economic, dar cu rezultate mai mult decât mediocre în prognoză sau în fundamentarea unor politici economice (exemplul politicilor tranziţiei spre economia de piaţă şi a celor anticriză este edificator). De asemenea, există tendinţa de a justifica sau critica post factum politicile economice concepute la nivelul decidenţilor politici mai curând decât de a inspira şi conceptualiza ante factum politicile acestora.

    Impresia generală, des răspândită în literatura economică occidentală, este aceea conform căreia ştiinţa economică actuală parcurge o criză de identitate, nemaifiind capabilă să depăşească stadiul de „avocat al liberalismului“, aflându-se în imposibilitatea statuării sale la nivelul unei ştiinţe bazate pe concepte alternative.

  • Antreprenoriatul şi oportunităţile de afaceri

  • Povestea omului care a adăugat cuvântul ŞAORMA în limba română: Banii nu trebuie să te ridice undeva unde nu mai simţi nimic

     Cea mai ieftină şaorma din România: 20 de oameni stau la coadă în orice minut

    IMEDIAT DUPĂ REVOLUŢIE, care l-a prins medic la spitalul Colentina, Murad s-a apucat să facă mici afaceri şi, încă de la început, relaţia lui cu statul a fost puţin mai încordată. Mai întâi a deschis o terasă în Regie, în 1990, dar într-o zi l-a vizitat primarul de atunci al sectorului 6, beat, şi i-a aruncat toate scaunele şi mesele în Dâmboviţa. “Am fost foarte supărat, dar un prieten român mi-a zis că aici există o vorbă potrivit căreia orice şut în fund e un pas înainte. În Liban nu există proverbul ăsta. Atunci am înfiinţat cu un român o firmă de import, care se numea Pisica Neagră. Românul a plecat cu toate actele şi banii. De atunci, pe unde merg, dacă trece o pisică neagră mă întorc din drum”, îşi aminteşte Murad.

    A urmat o a doua firmă, numită Prometeu. “Dacă nu iei vreo trei ţepe, nu eşti om de afaceri. Prima ţeapă a fost Pisica Neagră şi a doua Prometeu, prin care am făcut vreo cinci magazine în ţară şi apoi m-am trezit că asociatul meu, tot român, a luat ştampila şi a trecut spaţiile pe numele lui”, spune omul de afaceri.

    MURAD A AJUNS ÎN ROMÂNIA ÎN 1982 PENTRU STUDII, iar primii trei ani de medicină i-a făcut la Iaşi, după care şi-a continuat studiile la Bucureşti.”În acei ani România era foarte interesantă, toţi oamenii se purtau ca şi cum ar ascunde ceva şi ar spune jumătate din cât pot spune. Erau foarte îngânduraţi, lipsiţi de iniţiativă, dar pe un fond pozitiv. Din prima zi nu m-am simţit străin în România. Primii trei ani de facultate i-am făcut la Iaşi, care e un oraş superb şi cu o cultură specială. Exista, faţă de astăzi, o mai bună pregătire a studenţilor. După trei ani de Iaşi am venit la Bucureşti”, a adăugat el. Revoluţia l-a găsit lucrând ca medic stagiar la secţia de neurologie de la spitalul Colentina. A apucat să practice meseria de medic doar doi ani, dar spune că medicina l-a ajutat foarte mult în afaceri, pentru că a aplicat acelaşi mod de gândire pentru toate problemele pe care le-a avut pe parcursul anilor. Când ai o problemă, crede Murad, înseamnă că există o cauză care a dus la ea, apoi apar simptomele problemei, fie că e afacere sau relaţie interumană, sau relaţie cu statul. Odată stabilit diagnosticul, trebuie aplicat un tratament pe măsură, pe care să-l poţi urmări şi să ai o prognoză favorabilă.

    CHIAR ŞI ÎN TIMPUL STUDIILOR, Murad a făcut mici afaceri în Bucureşti, aducând “una-alta” când venea din Liban. Omul de afaceri povesteşte că familia sa avea în Beirut o fabrică de confecţii. “Suntem nouă fraţi, toţi am făcut şcoli, iar trei sunt în România şi restul în Liban, Canada şi Australia. Am avut o educaţie de acasă, fără de care cred că e greu să te poziţionezi şi în afaceri, iar cea mai bună afacere pe care am făcut-o în ultimii 20 de ani e că m-am autoeducat.”

    Crede că cel mai rău lucru care i se poate întâmpla este să iniţieze un proces împotriva altui om de afaceri sau altei persoane şi spune că grupul pe care îl conduce este printre puţinele cu peste 1.000 de angajaţi care au un număr de procese foarte mic. “Niciodată n-am uitat că sunt medic şi că fără milă şi bun-simţ nu poţi să fii corect. Am nişte valori pe care nu am vrut să le schimb – am făcut afaceri de zeci de milioane, am câştigat poate într-o zi şi 100.000 de euro, şi 200.000 de euro sau un milion, dar niciodată nu m-am simţit mai bine decât atunci când am operat, nu mâna întâi, un copil de 14 ani care venise cu peritonită. A trebuit să dau o şpagă de 20 de dolari atunci la spital ca să-mi dea mai mult ser fiziologic, ca să spălăm mai bine copilul. Pe vremea aceea erau cantităţi limitate de ser pentru fiecare operaţie. După operaţie, mama copilului m-a luat în braţe şi i-am spus că e totul perfect, iar când am refuzat şpaga de la ea a început să plângă şi atunci a ţipat la mine doctorul să iau cadoul.

     

    Era vorba de o pungă de cafea, am luat-o ca să liniştesc mama şi a doua zi a fost un moment superb când m-am întors la spital şi l-am văzut pe acel pacient în picioare şi o mamă care avea o lacrimă de bucurie. Nu am uitat să fiu om şi niciodată nu voi uita. Banii niciodată nu trebuie să te ridice să ajungi undeva unde nu mai simţi nimic”, explică Murad.

  • Povestea lui Mohammad Murad, omul care a adăugat cuvântul ŞAORMA în limba română: Banii nu trebuie să te ridice undeva unde nu mai simţi nimic

    IMEDIAT DUPĂ REVOLUŢIE, care l-a prins medic la spitalul Colentina, Murad s-a apucat să facă mici afaceri şi, încă de la început, relaţia lui cu statul a fost puţin mai încordată. Mai întâi a deschis o terasă în Regie, în 1990, dar într-o zi l-a vizitat primarul de atunci al sectorului 6, beat, şi i-a aruncat toate scaunele şi mesele în Dâmboviţa. “Am fost foarte supărat, dar un prieten român mi-a zis că aici există o vorbă potrivit căreia orice şut în fund e un pas înainte. În Liban nu există proverbul ăsta. Atunci am înfiinţat cu un român o firmă de import, care se numea Pisica Neagră. Românul a plecat cu toate actele şi banii. De atunci, pe unde merg, dacă trece o pisică neagră mă întorc din drum”, îşi aminteşte Murad.

    A urmat o a doua firmă, numită Prometeu. “Dacă nu iei vreo trei ţepe, nu eşti om de afaceri. Prima ţeapă a fost Pisica Neagră şi a doua Prometeu, prin care am făcut vreo cinci magazine în ţară şi apoi m-am trezit că asociatul meu, tot român, a luat ştampila şi a trecut spaţiile pe numele lui”, spune omul de afaceri.

    MURAD A AJUNS ÎN ROMÂNIA ÎN 1982 PENTRU STUDII, iar primii trei ani de medicină i-a făcut la Iaşi, după care şi-a continuat studiile la Bucureşti.”În acei ani România era foarte interesantă, toţi oamenii se purtau ca şi cum ar ascunde ceva şi ar spune jumătate din cât pot spune. Erau foarte îngânduraţi, lipsiţi de iniţiativă, dar pe un fond pozitiv. Din prima zi nu m-am simţit străin în România. Primii trei ani de facultate i-am făcut la Iaşi, care e un oraş superb şi cu o cultură specială. Exista, faţă de astăzi, o mai bună pregătire a studenţilor. După trei ani de Iaşi am venit la Bucureşti”, a adăugat el. Revoluţia l-a găsit lucrând ca medic stagiar la secţia de neurologie de la spitalul Colentina. A apucat să practice meseria de medic doar doi ani, dar spune că medicina l-a ajutat foarte mult în afaceri, pentru că a aplicat acelaşi mod de gândire pentru toate problemele pe care le-a avut pe parcursul anilor. Când ai o problemă, crede Murad, înseamnă că există o cauză care a dus la ea, apoi apar simptomele problemei, fie că e afacere sau relaţie interumană, sau relaţie cu statul. Odată stabilit diagnosticul, trebuie aplicat un tratament pe măsură, pe care să-l poţi urmări şi să ai o prognoză favorabilă.

    CHIAR ŞI ÎN TIMPUL STUDIILOR, Murad a făcut mici afaceri în Bucureşti, aducând “una-alta” când venea din Liban. Omul de afaceri povesteşte că familia sa avea în Beirut o fabrică de confecţii. “Suntem nouă fraţi, toţi am făcut şcoli, iar trei sunt în România şi restul în Liban, Canada şi Australia. Am avut o educaţie de acasă, fără de care cred că e greu să te poziţionezi şi în afaceri, iar cea mai bună afacere pe care am făcut-o în ultimii 20 de ani e că m-am autoeducat.”

    Crede că cel mai rău lucru care i se poate întâmpla este să iniţieze un proces împotriva altui om de afaceri sau altei persoane şi spune că grupul pe care îl conduce este printre puţinele cu peste 1.000 de angajaţi care au un număr de procese foarte mic. “Niciodată n-am uitat că sunt medic şi că fără milă şi bun-simţ nu poţi să fii corect. Am nişte valori pe care nu am vrut să le schimb – am făcut afaceri de zeci de milioane, am câştigat poate într-o zi şi 100.000 de euro, şi 200.000 de euro sau un milion, dar niciodată nu m-am simţit mai bine decât atunci când am operat, nu mâna întâi, un copil de 14 ani care venise cu peritonită. A trebuit să dau o şpagă de 20 de dolari atunci la spital ca să-mi dea mai mult ser fiziologic, ca să spălăm mai bine copilul. Pe vremea aceea erau cantităţi limitate de ser pentru fiecare operaţie. După operaţie, mama copilului m-a luat în braţe şi i-am spus că e totul perfect, iar când am refuzat şpaga de la ea a început să plângă şi atunci a ţipat la mine doctorul să iau cadoul.

     

    Era vorba de o pungă de cafea, am luat-o ca să liniştesc mama şi a doua zi a fost un moment superb când m-am întors la spital şi l-am văzut pe acel pacient în picioare şi o mamă care avea o lacrimă de bucurie. Nu am uitat să fiu om şi niciodată nu voi uita. Banii niciodată nu trebuie să te ridice să ajungi undeva unde nu mai simţi nimic”, explică Murad.