BusinessMagazin

Tag: viata

  • Chivu se retrage din activitate: Este sfârşitul unei călătorii

     “Sunt trist şi fericit, râd şi plâng totodată şi mă încearca un sentiment de satisfacţie pe care nu-l pot descrie în cuvinte. Fotbalul mi-a oferit ceva ce îmi va servi toată viaţa. M-a învăţat ce înseamnă pasiunea, ce reprezintă curajul, sacrificiul. Toate astea sunt o punte între visuri şi realitate. Ştiu cine sunt, ce sunt, ce am făcut, cum am facut şi vă pot spune …că a fost o călătorie plină de provocări. O călătorie în care nu am renunţat la visuri, nu am abandonat lupta cu provocările pe care destinul mi le-a aşternut în cale. Le-am înfruntat plin de convingere că voi voi reuşi, ca voi trece mai departe, că într-o zi îmi voi privi copiii şi cu o îmbrăţisare îmi vor mulţumi. Atât şi nimic mai mult”, scrie Cristian Chivu.

    “Am intrat în această lume tânăr, în linişte, visător şi plin de ambiţie şi ies cu ceva fire albe, multe cicatrici şi cu convingerea că inima mea e la locul ei chiar, daca am pus-o de fiecare dată la dispoziţia echipelor la care am jucat. Tată, sper ca eşti mândru de omul care am devenit. Este sfârşitul unei călătorii… şi inceputul, pentru restul vieţii mele!!!”, a adăugat fostul căpitan al echipei naţionale.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • REPORTAJ – Un colonel rămas fără un picior în Afganistan a condus în continuare un batalion: Nu am renunţat la Armată pentru că e ceea ce ştiu eu să fac. Viaţa e frumoasă

     Colonelul Augustin Pegulescu, în vârstă de 47 de ani, este acum locţiitorul şefului de stat major la Brigada 18 Infanterie “Banat”, iar până recent a fost comandantul Batalionului 32 Infanterie “Mircea”, atunci fiind singurul comandant de batalion român cu un picior amputat.

    Prima misiune a colonelului a fost în anul 1997, pe când România nici măcar nu era invitată să adere la NATO. Misiunea se numea “ALBA” şi avea loc în Albania, pentru o perioadă de cinci luni. Plecarea militarilor români s-a făcut prin Portul Constanţa, cu tehnica militară cu tot.

    “Începând cu anul 1994 am fost încadrat la Batalionul 26 Infanterie «Scorpionii Roşii» din Craiova. Am participat împreună cu acest batalion, în 1997, în Albania, la misiunea «ALBA». Aceasta a fost prima misiune pentru mine. A fost o misiune sub egida OSCE, Albania era pe atunci cumva zguduită din temelii de nişte jocuri piramidale care au pus în pericol legitimitatea statului.

    La un moment dat, era o ţară neguvernabilă şi atunci s-a luat decizia de trimitere a acestei misiuni acolo. Am stat acolo cinci luni. Ne-am deplasat cu vaporul de la Constanţa, cu tehnică şi cu aproximativ 500 de oameni. Misiunea a fost prima pentru mine, aşa că era cu caracter de noutate pentru mine. Până la urmă, ca orice misiune desfăşurată într-un teren necunoscut, cu oameni care te pot percepe în fel şi chip, misiunea nu a fost neapărat o bucurie”, îşi aminteşte Pegulescu.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cum arată viaţa tânărului care a făcut 100 de milioane de dolari din poker – GALERIE FOTO

    Dan este cunoscut astăzi mai ales pentru abilităţile lui de jucător de poker. A câştigat numeroase turnee, iar în cel mai recent a câştigat 10,8 milioane de dolari după ce a jucat un singur joc de poker Heads-Up, cu mize cuprinse între 5.000 şi 10.000 de dolari. După ce a câştigat, Bilzerian a zburat cu un avion privat spre Mexic pentru a sărbători. 

    Cel mai de succes turneu la care a participat a fost Campionatul Mondial de Poker din 2009. A fost poreclit “Cel mai amuzant jucător de poker de pe Twitter” de publicaţiile americane şi este cofondatorul Victory Poker. Bilzerian nu este însă doar jucător de poker, este şi un actor cunoscut prin rolurile din filmele “Olympus Has Fallen”, “Lone Survivor”, “The Other Woman” şi “Equalizer”.

    Tânărul a ajuns însă la un nivel ridicat de notorietate mai ales datorită fotografiilor postate pe reţeaua socială Instagram care descriu viaţa extravagantă a tânărului, care l-ar face gelos şi pe Hugh Heffner. Stilul lui de viaţă este atât de nebunesc, încât a avut trei atacuri de cord până la vârsta de 32 de ani.  De la maşini Ferrari lovite, arme şi grămezi de bani până la femei dezbrăcate care joacă rol de farfurie, viaţa de pe Instagrama a lui Bilzerian oferă imaginea unui bărbat care are banii şi timpul de partea lui.  

    Aroganţe de milionar: viaţa lui Dan Bilzerian în fotografiile postate de el însuşi pe Instagram

    Tatăl lui Dan, Paul Bilzerian a fost un investitor important la începutul anilor ’80. Până la vârsta de 36 de ani, câştigase o avere de 40 de milioane de dolari. În 1988, Paul a fost condamnate pentru fraudă fiscală. În acea perioadă, Dan avea şase ani. Paul Bilzerian a declarat falimentul în 2001 pretinzând că are doar 15.000 de dolari în bunuri şi mai bine de 140 de milioane de dolari datorie.

     

  • Povestea lui Fred Koch, magnatul care a criticat regimul comunist

    Fred Chase Koch este un inginer chimist american şi fondatorul  Koch Industries, a doua companie privată ca mărime din Statele Unite ale Americii.  Fred C. Koch s-a născut în Quanah, Texas, în familia imigrantului german Harry Koch, proprietarul ziarului Tribune – Chief. 

    Fred Koch a studiat în cadrul Institutului Rice din Houston din 1917 până în 1919 şi a absolvit Institutul Massachusetts de Tehnologie (MIT) în 1922, în cadrul căruia a obţinut licenţa în practica ingineriei chimice. Koch şi-a început cariera în cadrul Texas Company, iar mai târziu a devenit inginer şef în compania Medway Oil & Storage din Kent, Anglia.

    În 1925 s-a alăturat unui coleg din MIT, P.C. Keith, la compania Keith-Winkler Engineering din Wichita, Kansas. Colegul lui a părăsit însă compania în acelaşi an, iar aceasta s-a transformat în Winkler-Koch Engineering Company. Doi ani mai târziu, Koch a inventat o modalitate mai eficientă în procesul de cracare termică pentru transformarea petrolului brut în benzină care permitea micilor jucători din industrie să concureze cu giganţii domeniului.

    Companiile mari l-au acţionat imediat în judecată pe Koch, cu 44 de procese împotriva lui. Koch a câştigat toate procesele, mai puţin unul – în care s-a dovedit pe parcursul anilor că judecătorul fusese mituit. Chiar dacă a câştigat lupta din sălile de judecată, litigiul extins a scos din afaceri compania Winkler-Koch timp de mai mulţi ani.

    Drept consecinţă, Koch s-a concentrat ulterior pe pieţele externe, inclusiv Uniunea Sovietică, unde compania a construit 15 instalaţii de cracare în intervalul 1929 – 1932. La începutul anului 1930, Winkler-Koch ajunsese chiar să găzduiască tehnicieni sovietici pentru training. Compania s-a extins însă cu instalaţiile de cracare şi în alte ţări din Europa, Orientul Mijlociu şi Asia. Koch a reuşit să asigure astfel cu succes averea familiei, iar mai târziu a adus noi parteneri.

    Din 1940, compania a devenit Wood River Petrol şi Rafinare, iar în 1946, după ce firma a cumpărat rafinăria Rock Island şi un sistem de colectare a petrolului brut din apropiere de Duncan, Oklahoma, a fost redenumită  Wood Rock Island Oil & Refining Company.

    După moartea sa, în 1966, atribuţiile de management ale companiei devenite într-un final Koch Industries au revenit celor patru fii ai săi. În perioada petrecută în Uniunea Sovietică, Koch a ajuns să dispreţuiască regimul comunist al lui Iosif Stalin. A scris chiar o carte pe această temă, intitulată „Un om de afaceri se uită la comunism„ (A Business Man Looks at Communism), în care spunea că Uniunea Sovietică este un regim al foametei, mizeriei şi terorii. În prezent, compania are venituri de peste 115 miliarde de dolari şi mai bine de 60.000 de angajaţi.

    Charles Koch este preşedintele consiliului director al companiei, iar David H. Koch este CEO-ul acesteia, după ce Frederick şi William Koch le-au vândut acţiunile în schimbul a 1,1 miliarde de dolari.

  • Povestea prahovencei care i-a convins pe nemţii de la Nordsee să vină în România

    „Eu sunt din Filipeştii de Pădure şi când am venit prima dată la facultate în Bucureşti eram convinsă că nu o să rămân aici, că nu o să mă pot adapta în agitaţia din Capitală. Acum nu mă văd locuind altundeva”, îşi aminteşte antreprenoarea primul ei contact cu Capitala.

    Povestea începe, aşa cum spune chiar ea, la finalul anilor ’80, când a intrat la Facultatea de Finanţe, asigurări, bănci şi burse de valori din cadrul ASE, pe care a absolvit-o în 1991, fiind astfel prima generaţie de absolveţi din capitalism. Imediat după terminarea studiilor s-a angajat la Eximbank, iar apoi a rămas în sistemul bancar până în 1997. „Ne-au recrutat (cei de la Eximbank – n.red.) de pe băncile facultăţii.„ După circa patru ani a plecat la ABN, tot ca analist. „Eu asta ştiu să fac, să lucrez cu cifrele.„ Din sistemul bancar a plecat la Société Générale Securities, unde lucra ca analist pe acţiuni pentru companii din industria bunurilor de larg consum din România, Slovenia şi Lituania.

    În 2002 o parte din colegii săi au înfiinţat Orion XXI – o firmă de consultanţă în M&A (fuziuni şi achiziţii) – şi au convins-o şi pe ea să li se alăture ca analist şi partener. Astăzi, după mai bine de un deceniu, perioadă în care şi-a pus pe picioare şi primul său business antreprenorial, Liliana Farmache este în continuare analist pentru Orion XXI, şi deşi recunoaşte că au existat momente dificile şi zile când s-a gândit să renunţe, uitându-se în urmă, crede că a făcut alegerea potrivită atunci când a decis să meargă în paralel cu jobul de analist şi cu cel de antreprenor.

    În 2007, după mai bine de 15 ani lucraţi exclusiv în sistemul financiar, cumnatul ei i-a propus să îşi pună bazele propriului business în domeniul restaurantelor. El lucrase înainte în domeniu la Intermacedonia şi când a mers în Austria a descoperit Nordsee: „S-a întors hotărât să mă convingă„.

    Iniţial, Liliana Farmache (soţia unui executiv de la Credit Europe Bank şi fost trezorier la ING – Silvian Farmache) a crezut că va fi dificilă trecerea de la analist la antreprenor, însă a decis totuşi să dea o şansă proiectului. „La vremea aceea nu eram nici măcar fan al peştelui şi fructelor de mare şi nici nu ştiam restaurantele Nordsee.„ Pentru a-l ajuta însă pe cumnatul ei a realizat un plan de fezabilitate pentru un business în domeniu, l-a trimis acţionarilor din Germania care i-au contactat rapid pentru o întâlnire: „Planul nostru i-a convins şi ne-au acordat franciza„. Compania Darcom Sea Food, care operează franciza Nordsee în România, este deţinută de Liliana Farmache (33%), Aurelian Cristian Farmache (33%) şi Handrea Darius Onuţ (34%).

    Lanţul Nordsee, care are o istorie de peste un secol, deţine peste 400 de restaurante în Europa şi Orientul Mijlociu, cele mai multe în Germania (344) şi Austria (42). Compania este de asemenea prezentă în cele mai multe state din regiune, respectiv Cehia, România, Ungaria şi Bulgaria cu 3 până la 5 unităţi. „Nouă ne-a fost acordată prima franciză internaţională.„

    Primele restaurante din România – cele două din Băneasa Shopping City – au fost deschise în 2008 după un training de trei luni în Germania la sediul central. „A fost o pregătire şi teoretică şi practică, cei trimişi de noi (printre care şi cumnatul ei – n.red.) trebuind să muncească în toate departamentele, au spălat pe jos, au stat la casă şi au şi gătit.„ Cumnatul ei Aurelian Cristian Farmache este în continuare implicat în funcţionarea de zi cu zi a businessului, el petrecându-şi fiecare zi în cele patru localuri ale lanţului (două în Băneasa Shopping City şi câte unu în AFI Palace şi Bucureşti Mall). Liliana Farmache este în continuare omul din spatele cifrelor, ea fiind cea care urmăreşte activitatea financiară a firmei.

  • Ianukovici: Am părăsit Ucraina din cauza unor ameninţări la adresa vieţii mele. Voi continua lupta pentru viitorul Ucrainei

     Viktor Ianukovici a declarat că nu a fost “răsturnat” de la putere şi a promis că va “continua lupta pentru viitorul Ucrainei”, în prima sa apariţie publică de când a fost destituit de parlament, în urmă cu aproape o săptămână.

    Ianukovici a declarat că a fost nevoit să părăsească Ucraina în urma unor ameninţări la adresa vieţii sale.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • POZA ZILEI:Viaţă cotidiană în România interbelică

    Normal
    0

    false
    false
    false

    MicrosoftInternetExplorer4

    /* Style Definitions */
    table.MsoNormalTable
    {mso-style-name:”Table Normal”;
    mso-tstyle-rowband-size:0;
    mso-tstyle-colband-size:0;
    mso-style-noshow:yes;
    mso-style-parent:””;
    mso-padding-alt:0in 5.4pt 0in 5.4pt;
    mso-para-margin:0in;
    mso-para-margin-bottom:.0001pt;
    mso-pagination:widow-orphan;
    font-size:10.0pt;
    font-family:”Times New Roman”;
    mso-ansi-language:#0400;
    mso-fareast-language:#0400;
    mso-bidi-language:#0400;}

    VEZI AICI GALERIA COMPLETA

     

  • Despre cât de importante şi inutile sunt listele cu 1001 de lucruri de făcut

    Ba, dată fiind anglomania care cronicizează România, mă aştept ca siturile care trăiesc din traduceri să preia lista nemestecată şi să o verse bibliofililor locali. N-aş critica foarte tare selecţia făcută, oamenii spun că au lucrat luni de zile la lista respectivă(?). Aş vrea să fac doar câteva calcule şi să trag un semnal de alarmă.

    Înainte de orice, selecţia, totuşi: Salman Rushdie e OK, cum OK sunt şi Salinger sau Orwell sau Lewis Carroll sau Ray Bradbury. M-aş scărpina, în schimb, un pic după ceafă dacă aş fi pus în situaţia să fac din Suzanne Collins („Jocurile Foamei„) un „must„; şi oricum, mi-aş aduce aminte că literatura nu este doar anglofonă (iar recomandările celor de la Amazon se menţin cu îndârjire, chiar dacă nu în totalitate, în această zonă). Dar, mă rog, până la urmă este o opţiune personală, a celor care recomandă şi a celor care citesc.

    Totuşi, să nu ne ignorăm umanitatea şi durata limitată a vieţii. Dacă aţi citi câte o carte pe săptămână, ceea ce în veacul nostru agitat e destul de bine, aţi avea nevoie de doi ani ca să gătaţi lista celor de la Amazon. Dacă veţi lua o listă ceva mai exhaustivă, de genul „1001 de cărţi de citit într-o viaţă„, aveţi nevoie de peste 19 ani pentru lista de cărţi care, reţineţi, sunt deja apărute. Dar în două decenii vor fi scrise alte mii de volume, pe acelea cui le lăsăm?

    Speranţa de viaţă în România este de 69 de ani pentru bărbaţi şi 77 de ani pentru femei – putem aspira să citim, în ritmul de „una pe săptămână„, în jur de 3.100 de cărţi bărbaţii şi 3.600 de cărţi doamnele.

    Dar mai sunt atâtea de făcut, pentru că, nu-i aşa, mai avem şi „1001 filme de văzut într-o viaţă„ sau „1001 de picturi de văzut înainte de a muri„ sau „1001 de albume de ascultat„. Plus alte 1001 de liste de făcut/gustat/pipăit/văzut/căţărat.
    Un studiu mai vechi, pe care l-am mai citat, arăta că o persoană obişnuită stă cam 3.300 de ore pe an conectată la diverse tipuri de media: jumătate din timp în faţa televizorului, câteva sute de ore sunt dedicate cititului cărţilor, ziarelor şi revistelor, şi alte ore cinematografului, telefonului, muzicii sau internetului. Calculele făcute au arătat că cele 10 – 15 milioane de cuvinte receptate anual însumează, într-o viaţă de om, cam şase gigabiţi de informaţie comprimată.

    Chiar dacă numerele s-or mai fi schimbat, pentru că oamenii par a sta mai mult în faţa calculatorului şi mai puţin în faţa tipăriturilor, valoarea finală, care ţine până la urmă şi de nişte limite fiziologice, cred că a rămas aceeaşi. Iar şase giga de informaţie – bine, hai, zece!, că trecem la multitasking – înseamnă undeva între un DVD şi jumătate şi două DVD-uri cu informaţie.
    Pentru comparaţie, Biblioteca Congresului american are, comprimată şi arhivată, în jur de 10.000 de giga.

    Vă daţi seama cât de mult pierdem, chiar dacă suntem superconectaţi şi citim chiar de trei-patru ori mai mult decât individul mediu? Şi cât de importante şi de inutile sunt listele cu 10, 100, 1000 sau 1001 de propuneri? Pentru că marea artă este să ştii să alegi, în toată această revărsare de informaţie.Un tablou pe care chiar merită să îl vedeţi: „Noapte înstelată pe malul Ronului„ de Van Gogh.

  • Pe care părţi ale corpului ataşăm dispozitive electronice?

    În momentul de faţă, cele mai multe dispozitive sunt destinate încheieturii. Alte părţi ale corpului pentru care au fost create dispozitive electronice sunt furntea, gâtul şi picioarele, conform quartz.com. Au fost luate în calcul 118 produse, la un cost mediu de achiziţie de 400 dolari.

    Din punct de vedere al pieţei, producătorii se concentrează în principal pe dispozitive destinate stilului de viaţă şi fitness-ului.

    O parte dintre aceste dispozitive pot fi însă ataşate mai multor părţi ale corpului. Monitoarele de activitate, de exemplu, pot fi purtate pe încheieturi, pe braţe sau chiar pe picioare.

    Faptul că cele mai multe produse sunt destinate unei categorii generale numite “stil de viaţă” nu este surprinzător, pentru că majoritatea produselor revoluţionare, precum Google Glass, poate fi încadrată în această categorie.

    Un dispozitiv ce merită menţionat este “Eyetap HDR Cybernetic Wleding Helmet”, o cască destinată sudorilor care transmite imagini din timpul proceselor industriale ce pot fi folosite la instruirea altor muncitori.

  • TOPUL celor mai bogaţi zece preşedinţi ai SUA. Bill Clinton, singurul fost preşedinte american în viaţă care se menţine în clasament

     Bill Clinton se clasează al 10-lea în top – întocmit pe baza activelor deţinute de către cei 43 de preşedinţi, ca de exemplu terenuri, economii strânse în timpul vieţii, estimate în funcţie de câştigurile obţinute la locurile de muncă, moşteniri şi bunuri imobile. El a obţinut venituri de milioane de dolari în urma scrierii unor cărţi şi de peste 100 de milioane de dolari prin susţinerea unor conferinţe. Soţia sa, fostul secretar de Stat Hillary Clinton, prezentată de analişti ca viitorul candidat democrat în alegerile prezidenţiale din 2016, a început să câştige, la rândul ei, la fel de bine.

    Hillary Clinton ar fi primit în avans, pe o carte scrisă anul trecut, suma de 14 milioane de dolari, şi a câştigat sute de mii de dolari la fiecare conferinţă susţinută, o sumă care rivalizează cu cea încasată de către soţul ei, potrivit portalului. 24/7 Wall St. estimează averea netă a celor doi soţi Clinton la suma de 55 de milioane de dolari.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro