BusinessMagazin

Tag: viata

  • Cu trei ani în urmă era falit, în închisoare şi aproape de sinucidere. Acum câştigă 300.000 de dolari pe lună

    Poate suna a scenariu de film, însă este povestea lui Jason Fyk, fondatorul WTF Magazine. Acum trei ani, el era falit, în închisoare şi aproape de sinucidere. A folosit Facebook pentru a-şi întoarce viaţa cu 180 de grade.

    Problemele financiare ale lui Fyk au început în 2005, atunci când piaţa imobiliară a luat o turnură ciudată. Fyk era un agent imobiliar tânăr, căsătorit şi cu un copil, iar lipsa banilor a început să îl apese. Lunile au trecut, iar Fyk a înţeles că trebuie să găsească o nouă metodă de a face bani. Câţiva prieteni i-au propus să pornească un website, aşa că a cumpărat domeniul WTFMagazine.com. Acronimul WTF venea “Where’s The Fun”, site-ul fiind practic o colecţie de poze şi clipuri amuzante, relatează Business Insider.

    “Echipa lucra practic fără niciun ban”, povesteşte Fyk. “Încercam să adunăm informaţii şi materiale de peste tot, dar nu aveam nici cea mai vagă idee ce facem”.

    WTF a devenit entitate juridică în septembrie 2010 şi a avut lansarea oficială la începutul anului 2011. Câteva săptămâni mai târziu, Fyk a condus până la Baltimore pentru a intervieva un grup de cascadori. Ajuns în parcare, el a observat că mai mulţi baărbaţi se luaseră la bătaie, drept pentru care a început să filmeze tot incidentul cu telefonul mobil. Printr-o neînţelegere, poliţia americană l-a arestat şi pe Fyk motivând că acesta ar fi aranjat de fapt încăierarea pentru a putea să o posteze pe site-ul WTF.

    Familia bărbatului a folosit ultimii bani pe care îi avea pentru a angaja un avocat; cu toate acestea, a durat două luni până ca el să fie eliberat.

    “Nu puteam să mă angajez la McDonald’s, pentru că aveam nişte facturi uriaşe de plătit”, îşi aminteşte Fyk. “Copilul meu a fost cel care m-a ţinut pe linia de plutire în acea perioadă”.

    Bărbatului i-a venit ideea să scrie o carte despre toate întâmplările prin care trecuse în ultimul timp, însă nefiind un autor cunoscut era greu de crezut că cineva ar fi acceptat să îl publice. “Singura resursă pe care o aveam la dispoziţie era social media, şi era gratuită. Am decis să învăţ tot ce există legat de Facebook şi să creez un fel de mişcare socială care să îmi dea notorietate.”

    Ideea a fost una cât se poate de bună: Fyk a folosit sistemul de pagini business al Facebook şi a creat zeci de astfel de pagini. În prezent, el “controlează” peste 28 de milioane de like-uri. Acestea aduc zeci de milioane de vizite pe siteul său, iar vizitele se concretizează în milioane de dolari, anual, din publicitate.Bărbatul încasează aproape 300.000 de dolari pe lună de pe urma WTF Magazine.

    WTF Magazine are acum 16 angajaţi, iar Fyk a angajat un aşa-numit “ghost writer” care să îi redacteze memoriile.

     

    Care sunt etapele de management ale unui proiect co-finanţat prin fonduri structurale?

  • Povestea bărbatului care şi-a vândut viaţa pe eBay şi a luat-o de la zero în sălbăticie

    Jan Usher, un bărbat în vârstă de 50 de ani din Australia s-a săturat de viaţa sa şi a apelat la o soluţie dramatică, dar care i-a adus în cele din urmă fericirea.

    După ce a divorţat, s-a săturat de locul său de muncă şi de viaţa în Australia, a ales să îşi vândă pe eBay una dintre cele mai incredibile posesii: propria viaţă. A postat casa, maşina, jetski-ul şi chiar şi locul de muncă, împreună cu toate celelalte lucruri pe care le deţinea pe site. 

    “Nu sunt sigur dacă decizia a fost inspirată de nebunie, prostie sau o criză a vârstei de mijloc”, a declarat el, potrivit The Richest.com. Indiferent de motivele sale, vânzarea a fost a zecea cea mai mare realizată pe eBay. A primit 309.292 dolari în urma licitaţiei, bani cu care a decis să îşi înceapă viaţa de la zero pe o insulă pustie din Caraibe. Şase ani mai târziu, este mai fericit ca niciodată.

    Povestea lui va fi chiar subiectul unui documentar în care va dezvălui ce înseamnă să renunţi la tot pentru o viaţă în sălbăticie.“Am fost mereu un aventurier, am petrecut mult timp practicând activităţi în aer liber precum căţăratul, canoele şi scufundările” a declarat el pentru Daily Mail.

    Usher are acum suficient timp pentru a face toate activităţile sale preferate în aer liber, chiar dacă acest lucru înseamnă că trăieşte fără electricitate şi cultivându-şi majoritatea alimentelor. “Cultivăm nucă de cocos, ananas, yukka, trestie de zahăr şi arahide, dar nu am perfecţionat încă arta de a creşte alte tipuri de legume pe insulă.”

     

  • Şi-au făcut afaceri pentru românii care mănâncă numai legume crude

    „Pentru mine a fost o căutare personală: ne confruntam cu anumite boli în familie şi atunci am căutat o alternativă pentru medicina tradiţională. Am descoperit astfel că alimentaţia este unul dintre factorii cei mai importanţi care ne pot ajuta să ne vindecăm sau să prevenim diferite boli“, explică Anca Alungulesei modul cum a descoperit „hrana vie“ în urmă cu aproximativ doi ani. I-au plăcut cel mai mult dulciurile aflate la intersecţia dintre alimentaţia tradiţională şi cea sănătoasă şi a ales să îşi construiască şi un business mizând pe acestea.

    A renunţat la activităţile de managementul afacerilor, software şi consultanţă pe proiecte din cadrul multinaţionalei spaniole în care lucra şi, de patru luni, a lansat afacerea RawCoco, pe care o numeşte „prima ceainărie raw vegană din Bucureşti“. Antreprenoarea a investit circa 50.000 de euro în amenajarea unui spaţiu intim, în care budinca de chia, ceaiurile cu ciuperca kombucha, milkshake-urile pe bază de lapte vegetal şi torturile din fructe stau la loc de cinste. Toate sunt produse în cadrul ceainăriei, de către cei patru angajaţi, pasionaţi şi ei de acest tip de alimentaţie.

    „Clienţii noştri ţintă sunt oameni informaţi, cu venituri medii. Majoritatea aleg acest tip de alimentaţie pentru a avea mai multă energie şi a reuşi astfel să facă performanţă în orice domeniu“, îşi descrie Alungulesei publicul ţintă. Bonul mediu ajunge la 80-90 de lei de persoană, ţinând cont că majoritatea cumpărătorilor aleg să cumpere dulciurile raw la pachet, pentru întreaga familie. Deşi majoritatea clienţilor optează acum pentru terase, iar RawCoco nu este prevăzută cu una, antreprenoarea a observat că, de la o lună la alta, numărul clienţilor creşte cu circa 80%, ajungând ca în prezent aproximativ 25 de persoane să îşi cumpere zilnic dulciuri şi băuturi vii, fie direct de la ceainărie, fie apelând la serviciul de comenzi online.

    Totuşi, Alungulesei a descoperit că încă nu foarte multă lume este familiarizată cu dulciurile raw şi a decis ca, pe lângă activitatea ceainăriei, să dezvolte şi o latură educativă a businessului. Antreprenoarea organizează periodic seminarii de nutriţie şi ateliere în care explică părinţilor, de pildă, că nu zahărul este cel mai mare inamic, ci zahărul rafinat, care se găseşte nu doar în dulciuri, dar chiar şi în pâine, şi îi învaţă pe cei care îşi doresc să prepare propriile dulciuri: „Schimbarea şi trecerea spre raw vegan nu trebuie să vină forţat, ci ca o conştientizare că este un lucru sănătos şi că este ceea ce avem nevoie“. La seminariile şi atelierele ţinute fie de ea, fie de specialişti în nutriţie, unii aduşi chiar din Anglia, participă un număr de 15-18 persoane.

    Costurile de participare se stabilesc în funcţie de ingredientele folosite şi de parteneri şi sunt situate în jurul a 100 de lei. Anca Alungulesei mizează în dezvoltarea afacerii şi pe angajaţii multinaţionalelor, de multe ori în căutare pentru o alternativă sănătoasă la stilul lor de viaţă. Pentru ei, a dezvoltat o linie de smoothie-uri, care pot fi consumate în loc de masă, chiar în mers sau la locul de muncă, dar şi o linie de produse de detoxifiere.

    „Ingredientele se hidratează mai întâi, iar timpii de hidratare diferă pentru fiecare produs: pentru fructe este nevoie de circa jumătate de oră, iar pentru nucile româneşti pot ajunge chiar şi la 24 de ore“, explică Narcisa Teodorescu, cofondatoarea cofetăriei Ostraw Vegan, prima etapă în pregătirea dulciurilor în stil raw vegan. De mai bine de şapte ani, antreprenoarea, lector de matematică în cadrul Universităţii de Construcţii din Bucureşti, a început să citească diverse cărţi despre nutriţie şi a aflat noţiuni pe care a dorit să le pună în aplicare.

    „În 2011 am descoperit bucătăria raw vegan şi am început să pregătesc preparatele acasă, mai ales pentru cei doi copii ai noştri“, spune Narcisa Teo-do-rescu. Dorinţa de a împărtăşi gustul dulciurilor raw vegan pregătite iniţial în familie şi celorlalţi au determinat-o pe ea şi pe soţul său, Adrian, de profesie IT-ist, să îşi deschidă propria cofetărie cu alimentaţie vie. Au început în 2012, când au pregătit în casă bomboane raw vegan pentru evenimente organizate de prietenii lor, iar, la scurt timp, au investit 30.000 de dolari în amenajarea unui spaţiu de 24 de metri pătraţi din apropierea centrului Capitalei. La început, vindeau doar bomboane şi cărţi pe care Narcisa Teodorescu le-a citit şi pe care le considera utile şi pentru educarea clienţilor dornici să încerce un astfel de stil de viaţă. Au diversificat în timp gama de produse, ajungând la 18 sortimente de torturi, trei de îngheţată şi 18 de bomboane, toate produse într-un laborator ce permite clienţilor să vadă procesul de producţie a dulciurilor. În paralel, cei doi soţi organizează şi ateliere în şcoli şi grădiniţe, pentru a-i familiariza pe copii cu acest tip de alimentaţie.

    În primă fază, antreprenorii s-au adresat persoanelor vegetariene, dar au descoperit în scurt timp că mai mult de jumătate din clienţii lor au un stil tradiţional de alimentaţie şi au considerat că dulciurile reprezintă primul aliment pentru care pot face o îmbunătăţire, mai ales pentru copiii lor. „Foarte mulţi oameni sunt forţaţi de dezechilibrele tot mai mari care apar, avem clienţi care au copii cu alergii la foarte multe alimente şi care nu pot consuma deserturi tradiţionale“, explică Teodorescu unul dintre argumentele pentru care din ce în ce mai multe persoane aleg produsele lor. Pentru 100 de grame de bomboane de ovăz cu merişor, cu seminţe de cânepă sau pentru ciocolată raw vegan, clienţii plătesc între 10 şi 30 de lei.

    Circa 20 de clienţi intră zilnic în cofetăria Ostraw Vegan, iar cifra de afaceri s-a dublat în doi ani de la deschidere, ajungând la aproximativ 60.000 de euro. Antreprenorii cumpără majoritatea ingredientelor de la mici producători locali din Vrancea, Dâmboviţa şi Argeş, iar de jumătate de an au încheiat un parteneriat cu firma Be Organic din Marea Britanie, prin care aduc şi comercializează ingrediente speciale pe care clienţii le folosesc în producţia de dulciuri acasă. Găsirea de angajaţi care să pregătească dulciurile crude a fost una dintre cele mai mari provocări întâmpinate de antreprenori, care lucrează în prezent cu patru angajaţi. „Mi-am dorit să angajez persoane care să cunoască şi măcar să fi încercat acasă aceste reţete, dar nu i-am găsit şi m-am orientat până la urmă spre oameni cu experienţă în bucătăria tradiţională.“

  • Ce riscaţi dacă nu ne votaţi pe noi

    Din 2011 până acum au avut loc sau se pregătesc alegeri anticipate în Bulgaria (a doua oară în doi ani), Slovenia (a doua oară în trei ani), Cehia, Letonia, Slovacia, Ucraina, Serbia, Macedonia; mai peste tot guvernele au căzut din cauza incapacităţii de a redresa economia după criză ori a unor scandaluri de corupţie.

    Din fericire, la noi nu s-au întâmplat până acum anticipate, deşi au apărut diverşi comentatori care speră ba că un preşedinte Ponta va putea fi dat jos mai uşor cu 30% prezenţă la un referendum de demitere, ba că un preşedinte Iohannis ar putea fi silit să plece în cazul unui verdict prost în procesul cu ANI. Decuplarea alegerilor prezidenţiale de cele parlamentare prin Constituţia din 2003 a dus însă la înmulţirea perioadelor electorale normale, astfel că în loc de alegeri la fiecare patru ani am ajuns la alegeri o dată la un an, doi ani sau trei ani (2008, 2009, 2012, 2014 şi urmează 2016, 2019, 2020) şi la mişcări de stradă sau referendumuri menite să rezolve cu forţa neconcordanţele dintre mandatul preşedintelui şi cel al parlamentului.

    Aplicat într-o ţară încă săracă şi cu mijloace încă fragile de amortizare instituţională, acest experiment constituţional a produs şi produce costuri economice disproporţionate. Ultimele luni înainte de alegeri înseamnă blocaj al deciziilor, pentru că toată lumea aşteaptă să vadă cine câştigă scrutinul şi ce măsuri vor fi luate de noul guvern propulsat de noul preşedinte sau de noua majoritate parlamentară.

    Primele luni după alegeri înseamnă blocaj al instituţiilor, până ce noua putere îşi negociază alianţele şi îşi instalează oamenii în funcţii. În acelaşi timp, îndesirea alegerilor generează costuri pe termen lung: fiecare guvern nou-venit a acuzat, în general corect, regimurile precedente că au folosit lunile dinainte de alegeri ca să devalizeze bugetul într-o formă sau alta, după principiul „după noi potopul“, ceea ce mereu a împiedicat ori a întârziat continuarea ori aplicarea unor politici din care societatea să aibă de câştigat şi a făcut ridicolă orice idee de strategie fiscală multianuală, nemaivorbind de fantoma „proiectului de ţară“.

    Aşa s-a ajuns la un fel de dependenţă suplimentară, aproape instinctivă faţă de CE sau FMI, care au devenit singurele surse percepute de continuitate a politicilor: bune sau proaste pentru România, recomandările CE şi FMI sunt măcar aceleaşi, iar cele două instituţii au forţa de a le impune, spre deosebire de guvernanţii români, mereu mânaţi de umorile de moment să reducă orice măsură economică sau socială la o măciucă electorală.

    Aşa s-a ajuns şi la tendinţa la fel de instinctivă de căutare a legitimităţii interne a puterii pe seama CE şi FMI, fie prin exces de zel (preşedintele Băsescu cerea în 2011 includerea în Constituţie a celui mai mic prag de deficit structural propus de CE, 0,5% din PIB, chiar înainte ca Tratatul fiscal să accepte 1% pentru ţările cu datorie publică redusă), fie printr-o falsă frondă (guvernarea USL şi post-USL a promis impozit progresiv cu rate până la 16%, ştiind dinainte că FMI va respinge ideea nu pentru că ar ţine la principiul cotei unice, ci din cauza cotelor prea mici). De aceea spune guvernatorul BNR că reflecţia pe care o aude acum cel mai des din exterior e că România nu are proprietatea („ownership“) politicilor pe care le aplică.

    Efectele la nivelul societăţii sunt ştiute: dispreţul faţă de politicieni, dublat fie de ura faţă de finanţatorii externi, consideraţi uzurpatorii suveranităţii ţării, fie dimpotrivă, de speranţa că aceiaşi finanţatori îşi vor impune propriii favoriţi la putere, astfel încât conducerea ţării să depindă cât mai puţin de variabilele electorale interne. Iar de aici discuţia degenerează mecanic spre sperierea şi blamarea electoratului pe motiv că mereu votează prost, cu concluzia disperată că nu ne mai pot salva de pe marginea prăpastiei decât diverse soluţii brutale – votul cenzitar sau obligatoriu, desemnarea guvernelor direct de nişte comisii de experţi, ieşirea sau excluderea ţării din UE, un război civil sau militar etc.

    Calitatea politicilor nu se poate îmbunătăţi însă prin soluţii extreme, primitive, restrângerea democraţiei sau ruperea relaţiilor cu exteriorul. Schimbarea Constituţiei pentru reducerea frecvenţei anilor electorali şi stabilirea unor raporturi mai clare între preşedinte şi parlament e în puterea oricărei guvernări raţionale, relaţia cu instituţiile externe oferă şi ea suficient câmp de acţiune pentru orice guvernare raţională, iar alegerile sunt un eveniment normal pe care orice politicieni raţionali îl pot folosi în avantajul societăţii, aşa cum sugera cu cinismul specific de bancher Erik Berglof, economistul-şef al BERD, în raportul din noiembrie trecut despre ţările din est: „Şocurile externe, alegerile sau perioadele de nemulţumiri sociale pot oferi ferestre de oportunitate în care reformele instituţionale şi economice să devină fezabile politic şi cu impact pe termen lung. Şansele ca aceste reforme să reuşească sunt mai mari în societăţile mai puţin polarizate şi unde grupurile de interese corupte sunt mai puţin puternice, dar depind şi de calitatea guvernanţilor şi de sprijinul extern“.

  • O zi din viaţa lui Vladimir Putin. Cum îşi petrece timpul preşedintele Rusiei

     Preşedintele se trezeşte târziu şi ia micul dejun la amiază, relatează Newsweek. Meniul e frugal, format din perle de brânză, omletă, uneori terci de ovăz şi suc natural. Preparatele sunt întotdeauna proaspete, fiind aduse în mod regulat de la fermele patriarhului Bisericii Ortodoxe ruse, Kirill. Putin îşi bea apoi cafeaua, în timp ce curtenii săi, oligarhi, miniştri, guvernatori regionali, încep să se adune. Preşedintele îi lasă însă să aştepte cel puţin două ore, timp în care înoată. Putin este o persoană solitară şi preţuieşte timpul pe care îl petrece, singur, în apă, înotând viguros în stilul craul. 

    Cititi mai multe pe www.medaifax.ro

  • Avionul doborât în Ucraina. Business Insider: ultimele clipe de viaţă ale pasagerilor „cursei morţii“

    Condiţiile care au dus la prăbuşirea avionului care efectua zborul MH17 al Malaysia Airlines ridică numeroase semne. Cert este că în aeronavă au fost 298 de persoane, iar toate au murit. Cei mai mulţi specialişti şi oficiali din serviciile de intelligence americane au avansat ipoteza folosirii unei rachete sol-aer lansate din zona controlată de insurgenţii proruşi care a vizat avionul.

    Această interpretare este susţinută de faptul că separatiştii din acea regiune au doborât şi anterior aeronave, dar acestea erau ucrainene şi nu erau curse de linie. Răspunsurile sunt aşteptate după ce vor fi analizate cadavrele celor aflaţi în avion, cutiile negre şi locul unde s-a prăbuşit aeronava.

    Editorul I.H.S. Jane`s Missiles & Rockets, Doug Richardson, susţine că pasagerii avionului probabil nu au suferit deloc înaintea exploziei şi nu au fost conştienţi de ceea ce se întâmpla în jur în ultimele secunde de viaţă. Editorul a declarat revistei „Time” că racheta sol-aer Buk, presupusă a fi fost folosită în această tragedie, înainte de a lovi avionul eliberează un şrapnel al cărui scop este să afecteze mai multe părţi ale avionului.


    Cititi mai multe pe www.adevarul.ro

  • Confesiunile celui mai iubit fotomodel de pe Bloomberg: În viaţă trebuie să ştii să spui NU

    Xenia Tchoumitcheva, proprietara siteului online de lux chicoverdose.com, susţine că femeile din mediul de afaceri trebuie să înveţe să refuze proiectele care nu coincid cu planul lor de carieră, chiar dacă acestea pot genera venituri mari pe termen scurt.

    “Cred că pentru o femeie imaginea este importantă până la un anumit punct. Sunt femeie şi sunt şi fotomodel, aşa că uneori apar nişte clişee pe care trebuie să le depăşesc. Cu cât munceşti mai mult cu atât eşti mai luat în serios în orice domeniu. Profesionalismul este o caracteristică importantă în mediul de afaceri”, spune, pentru Businesss Magazin, Xenia Tchoumitcheva.

    “Uneori trebuie să înveţi să spui NU unor proiecte, chiar dacă îţi aduc foarte muţi bani. Dacă nu se potrivesc cu direcţia şi planurile tale sau dacă nu te poţi ocupa corespunzător de ele, e mai bine să refuzi”, mai spune Tchoumitcheva.

    Xenia Tchoumitcheva, o tânără cunoscută publicului larg după ce a fost declarată Miss Elveţia, a renunţat să lucreze pentru instituţiile financiare JP Morgan Chase, Merrill Lynch Capital Markets şi Duet Asset Management pentru a-şi construi propriul business.

    Xenia Tchoumitcheva a absolvit facultatea de economie a Università della Svizzera Italiana în 2010 şi a lucrat ca stagiar în cadrul băncii de investiţii JP Morgan şi are cel mai vizionat profil din reţeaua Bloomberg. După ce şi-a început cariera la 12 ani, a avut o primă participare la concursul Miss Elveţia care a stârnit numeroase controverse din cauză că nu a fost ea cea care a câştigat. A avut numeroase apariţii pe coperta revistelor de lux şi, după ce a studiat şi actoria, a avut câteva roluri în reclame şi videoclipuri muzicale. Şi-a continuat cariera în actorie cu rolul personajului principal din scurtmetrajul  “Les Enfants de la Hônte” al regizorului francez Alain Margot, dar a avut un rol şi în filmul american „Without men”, unde a jucat cu Eva Longoria şi Cristian Slater.

    Xenia Tchoumitcheva vorbeşte cinci limbi străine (italiană, rusă, franceză, engleză şi germană) şi studiază în prezent limba spaniolă.

  • Bucureştiul a devenit mai scump decât anul trecut pentru expaţi

     Bucureştiul a urcat de pe poziţia 169 din 2013 pe 159 în 2014 ca urmare a creşterii costurilor de întreţinere. Şi Sofia şi Belgradul înregistrează o majorare a costurilor de trai, urcând de pe locurile 181 pe 172 şi, respectiv, de pe 192 pe 184, însă rămân în continuare mai ieftine decât Bucureştiul. Varşovia se alătură acestei tendinţe şi ajunge pe locul 142 în 2013 comparativ cu 150 în 2012.

    “Evoluţia costurilor de trai din fiecare oraş este direct influenţată de economia ţărilor respective. Astfel, în Praga şi în Budapesta, se observă o ieftinire a costului de viaţă, rezultat determinat de situaţia economică din cele două ţări. Praga ajunge de pe 73 pe 92 în 2013, iar Budapesta de pe 130 pe 135”, se menţionează într-un comunicat.

    Mercer Cost of Living este unul dintre cele mai cuprinzătoare studii de acest fel din lume şi este creat pentru a ajuta companiile multinaţionale şi guvernele să determine nivelul de remuneraţie pentru angajaţii expaţi. New York este folosit drept referinţă, astfel toate celelalte oraşe sunt comparate cu acesta. Mişcările valutare sunt măsurate faţă de dolarul american.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • O adolescentă de 17 ani a devenit model L’Oreal. Compania a văzut-o în tribune la Cupa Mondială

    Acum două săptămâni, Axelle Despiegelaere era o tânără de 17 ani care susţinea echipa naţională a Belgiei la Cupa Mondială din Brazilia. Cineva i-a făcut câteva fotografii pe care le-a postat pe o reţea socială, iar acest lucru i-a schimbat viaţa, relatează Business Insider.

    Fotografia cu tânăra a devenit virală şi a făcut înconjurul lumii, atât pe Twitter cât şi în ziare. După ce Belgia a fost eliminată din competiţie, Axelle şi-a făcut o pagină pe Facebook unde a strâns, în doar câteva zile, peste 18 mii de fani.

    La scurt timp după, ea a fost contactată de cei de la L’Oreal pentru un contract de modelling. Tânăra a acceptat, săptămâna trecută filmând primul clip pentru companie.

    Pe pagina de Facebook, Axelle a trecut următoarea descriere: Sunt Axelle Despiegelaere, tânăra suporteriţă din Belgia care a devenit brusc celebră în timpul cupei mondiale.

  • Viaţa în interiorul unei piramide: un arhitect din Mexic a construit o casă inspirată de una dintre minunile lumii – GALERIE FOTO

    Juan Carlos Ramos, un arhitect din Mexic, a creat o casă în forma unei piramide. Casa este realizată din pereţi de sticlă care permit accesul luminii naturale în interior.

    “Casa Piramidă”, aşa cum a denumit-o Ramos, este perfectă pentru o familie mică. Are două dormitoare, un living room şi o zonă de luat masa. Are deasemenea un balcon, garaj şi o librărie situată în vârful piramidei.

    Juan Carlos Ramos a lucrat în proiecte de arhitectură de-a lungul ultimilor zece ani, fiind de asemenea implicat în lucrări din cadrul unor studiouri precum Neoscape sau Fernando Romero EnterprisE.

    VIAŢA ÎN INTERIORUL UNEI PIRAMIDE – GALERIE FOTO