BusinessMagazin

Tag: investitori

  • Castiguri in vreme de criza

    Cam asa ar putea suna filozofia burselor pe care se pot tranzactiona produse derivate. Principala piata de la noi din acest sector este Bursa Monetar-Financiara si de Marfuri Sibiu (BMFMS), locul unde se pot incheia contracte futures sau optiuni pe produse derivate din actiuni listate la Bucuresti, din cursul de schimb valutar sau din metale pretioase. „Pe piata de la Sibiu speculatorii pot castiga din orice variatie a cotatiilor, indiferent daca este vorba de crestere sau de scadere. Acesta este unul dintre marile avantaje ale bursei la termen, unic in Romania, faptul ca tranzactionarea poate fi inceputa direct prin vanzare“, explica Teodor Ancuta, presedintele BMFMS.

    Procedeul de start al tranzactionarii direct prin vanzare (nu prin cumparare, asa cum se intampla pe piata spot) se nu-meste „vanzare in lipsa“. Practic, se incheie un contract prin care vinzi un pachet de actiuni, pe care nu le detii, la un anumit pret, si te angajezi sa le rascumperi la o data si la un pret prestabilite. Prin con-tractele incheiate la bursa sibiana se realizeaza tranzactii in marja, adica sunt cumparate sau vandute actiuni cu bani imprumutati de la broker, garantia ceruta fiind de minimum 15-20% din valoarea contractului. Acest tip de tranzactii maresc substantial profitul posibil, insa si pierderea poate fi la fel de mare.

    Contractele futures reprezinta un angajament standardizat intre doi parteneri, prin care unul se obliga sa vanda un anumit activ, iar celalalt sa cumpere. Pretul este stabilit la incheierea contractului, la fel si data de executie. In functie de pretul activului din piata reglementata (BVB cu piata principala, in cazul activelor ce au ca suport actiuni listate pe aceasta piata), unul dintre cei doi parteneri va castiga, iar celalalt va pierde. Tranzactionarea derivatelor este „un joc cu suma nula“, cum spune Ancuta, in care finantarea profitului unei parti vine din pierderea celeilalte.

    Pentru a deschide o pozitie pe futures, investitorul trebuie sa fie foarte sigur ca evolutia intuita de el este cea corecta, nu cea pe care o doreste partenerul de contract. La inceputurile pietei la termen, in urma cu cateva sute de ani, cand producatorii si comerciantii au decis sa isi acopere riscurile de fluctuatie a preturilor marfurilor, nu existau perdanti. Astfel de contracte se realizeaza in continuare pentru multe tipuri de marfuri, fara a exista un perdant intre cele doua parti: este cazul produselor derivate folosite ca instrumente de acoperire a riscului (hedging), foarte utilizate de pilda pentru eliminarea riscului valutar. La ora actuala, de produse derivate uzeaza deopotriva speculatorii (cei care deschid pozitii pentru a profita de pe urma variatiei cotatiilor, fara a detine in portofoliu activul suport – marfa, actiunea sau valuta pe care se construieste produsul derivat) si hedgerii (persoanele expuse riscului de fluctuatie a unui pret si care incearca acoperirea respectivului risc, detinand deopotriva in portofoliu activul suport si contracte futures construite pe acelasi activ suport – de pilda, daca are actiuni SIF si anticipeaza ca ele vor scadea, investitorul poate vinde contracte futures cu activ suport SIF, mizand pe aceasta scadere).

    „In momentul de fata, speculatorii sunt categoria de investitori activi la Bursa de la Sibiu, reprezentand circa 80-85% din totalul contractelor incheiate, restul de 15-20% fiind pozitiile care apartin hedgerilor“, spune Teodor Ancuta. Prezenta slaba a hedgerilor este pusa pe seama lichiditatii scazute a pietei. „Pentru un exportator, acoperirea riscului valutar este foarte dificila la Sibiu atunci cand este vorba de sume mari. Chiar si la sume mici, cum ar fi 50.000 de euro, un exportator are nevoie de mai multe zile pentru acoperirea riscului cu contracte futures la Sibiu. La sume mari nici macar nu se poate“, explica Mihai Ionescu, presedintele Asociatiei Nationale a Exportatorilor si Importatorilor din Romania.

    La bursa de la Sibiu, doar investitorii mici si medii pot acoperi riscul rezultat din variatia unor pozitii deschise pe piata spot de la Bucuresti, spune Adrian Simionescu, director general al societatii de brokeraj Vienna Investment Trust. „Pentru un investitor mare este imposibil. La cateva milioane de titluri SIF ar trebui sa deschida mii de pozitii la Sibiu, mult peste posibilitatile pietei din acest moment.“ In primele trei trimestre ale anului trecut, media zilnica a contractelor incheiate se ridica la 15.000.

  • Cine este noul actionar Trilulilu

    E drept ca primul reper care poate fi luat in considerare pentru a socoti valoarea site-ului cu crocodil este oferta din primavara a lui Calin Fusu, proprietarul grupului Neogen, care evalua site-ul Trilulilu.ro, lansat in ianuarie, la 80.000 de euro. Dupa aceasta prima oferta, Fusu a facut si altele, nedezvaluite, dar adaptate gradului de dezvoltare in care se gasea obiectul ofertei. Proprietarul Neogen apreciaza acum ca suma de 100.000 de euro platita de francezul Alexis Bonté pentru 10% din Trilulilu „a fost pretul corect si reflecta situatia de acum“.

    Dupa achizitia de saptamana trecuta, ceilalti actionari ai Trilulilu au ramas Sergiu Biris (37%), Andrei Dunca (19%), Vuelotech SRL (18%) si firma de consultanta Birlea, Colceriu si Asociatii, adica aceiasi proprietari de la inceputul afacerii. Dintre acestia, firma de consultanta a fost singura care si-a pastrat nivelul detinerii, restul actionarilor suportand in mod egal „pierderea“ celor 10 procente. Un amanunt – achizitia nu s-a facut prin aport de capital, ci prin vanzare directa, ceea ce inseamna ca cei 100.000 de euro vor ajunge cel mult indirect in circuitul financiar al Trilulilu.

    Trilulilu.ro, lansat in ianuarie 2007, a reusit sa se impuna intr-un timp foarte scurt. La momentul redactarii articolului, site-ul era pe locul 8 in topul celor mai vizitate din Romania, cu aproape 500.000 de vizitatori pe saptamana. Clipurile video, audio sau fotografiile, publicate in majoritate de utilizatori, chiar au pus la incercare in repetate randuri capacitatea tehnica a site-ului. Dar daca Trilulilu este deja un produs bine cunoscut, despre cumparator nu se stiau prea multe in Romania.

    Alexis Bonté a debutat ca antreprenor la doar 21 de ani, in 1998, cand a infiintat un site din care dorea sa faca un eBay european. Pana la urma nu a reusit, si atunci cand situatia devenise disperata, un an mai tarziu, din ultima mie de euro pe care o mai avea in cont a platit jumatate pentru un bilet de avion pana in Buenos Aires. Acolo si-a vandut compania in schimbul intrarii in actionariatul Livra.com, acum cea mai mare companie de cercetare de piata online din America Latina. Ulterior, a condus compania care detinea site-ul de oferte turistice lastminute.com, vandut anul trecut catre Sabre Holdings pentru 1,1 miliarde de dolari. „Timp de sase ani am dus lastminute.com de la un mic startup, prin oferta publica initiala la bursa si apoi vanzare. Am facut 17 achizitii si ne-am extins prezenta in aproape 50 de tari“, isi aduce aminte Alexis Bonté intr-o discutie cu BUSINESS Magazin.

    Se considera european mai mult decat orice altceva: parintii sunt francezi, si-a facut studiile in Portugalia si acum locuieste in Spania. In fiecare din aceste tari a dezvoltat afaceri online. A inceput si in Romania, urmand afacerile familiei sale, tatal sau, Alain Bonté, fiind implicat in imobiliare si piata farmaceutica si avand un portofoliu pe bursa din Bucuresti estimat la cateva zeci de milioane de euro. Nu Trilulilu a fost prima achizitie realizata aici, ci Tevin Solutions, o companie de dezvoltare web fondata de George Lemnaru, unde acum este detinatorul pachetului de control. „Tevin Solutions poate fi considerata nucleul operatiunilor online din Romania“, spune Bonté. Recent, compania a lansat un ambitios proiect international, Erepublik.com, un joc online massive-multiplayer recent premiat cu mentiune la Le Web 3, o importanta competitie din industria internetului.

    Tot prin intermediul Tevin Solutions, Bonté a cumparat pentru Romania licenta pentru serviciul de matrimoniale yesnomayB.ro. „Abia l-am lansat, nu l-am promovat deloc, asteptam sa facem parteneriate. Dar ceea ce face bun un site de dating este baza de date. Nu ma indoiesc ca dupa ce vom atinge acest obiectiv, vom deveni numarul unu in piata. Concurenta nu ofera foarte multe utilizatorilor, e cumva la nivelul 0.1, iar noi la 2.0“, sustine Alexis Bonté. Spune insa ca ordinea prioritatilor va avea proiectul Erepublik drept cap de lista, urmat de Trilulilu. „Sunt un antreprenor, asa ca permanent ma uit la alte posibile investitii. Logica e sa ajut celelalte investitii pe care le am“, precizeaza despre posibilitatea altor achizitii. „Oricum, prioritatile pentru mine vor fi Erepublik si apoi Trilulilu, despre care am incredere ca va ajunge in primele cinci site-uri din Romania.“

    De ce au ales oamenii de la Trilulilu sa accepte oferta francezului, desi alte oferte si chiar discutii de principiu pe marginea lor nu au lipsit? Sergiu Biris spune ca experienta antreprenorului a fost motivul principal. „Cand esti mic si incerci sa fii mare, poti face multe greseli. Nu ai de unde sa cumperi experienta. Daca pe viitor ne vom gandi sa internationalizam proiectul, experienta lui Alexis ne-ar ajuta. Dar important e ca Trilulilu sa fie in primul rand stabil in Romania“, spune Sergiu Biris, actionarul principal. La randul lui, Bonté spune ca in afara unui brand bine creionat, prin aceasta achizitie a ajuns la cativa oameni care „stiu sa execute un proiect“.

  • Proiecte amanate

    Desi au fost anuntate inca de anul trecut pentru a fi deschise in 2007, cateva proiecte hoteliere au fost amanate pentru 2008.

    CINCI STELE. Unul dintre cele mai asteptate proiecte este cel al fostului hotel Bucuresti, care se afla in faza finala de renovare si va fi deschis in luna martie a anului 2008 sub management Radisson SAS.

    DOUA STELE. Anuntat pentru aceasta toamna, primul hotel de doua stele al lantului hotelier Continental Hotels a fost ridicat, dar va fi inaugurat in prima parte a anului 2008.

  • Puncte de interes

    Studiile de piata indica o serie de proiecte si zone care atrag atentia investitorilor, atat romani, cat si straini, precum si a lanturilor hoteliere internationale. Potrivit Peacock Hotels Global Management, in Bucuresti este vorba de urmatoarele obiective:

    CASA RADIO. In proiectul de dezvoltare a companiei Plaza Center a fostei Case Radio exista o zona comerciala, spatii de birouri si peste 300 de camere de hotel care tintesc o clasificare la 5 stele.

    ACADEMIA. La intersectia dintre Calea Victoriei si strada Lemnea, Academia Romana va construi, prin asociere in participatiune, un hotel de patru stele. Academia detine insa teren si pentru alte viitoare dezvoltari.

    HOTEL TRIUMF. Hotelul de pe Bulevardul Aviatorilor va fi scos din nou la licitatie anul viitor, dupa cele doua incercari din 2006 si 2007. Atat dimensiunea hotelului (300 de camere), cat si terenul aferent anunta o licitatie dura.

    PALATUL STIRBEY. Casa familiei Stirbey s-ar putea transforma intr-un hotel exclusivist. Proprietatea cuprinde palatul propriu-zis si 24 de hectare de parc.

    INSTITUTUL ANA ASLAN. Domeniul institutului de la Otopeni este un loc vizat de mai multi dezvoltatori, care vizeaza inclusiv componenta medicala a afacerii.

  • Unde fugim de criza

    Cand am venit prima data in Romania, in urma cu un deceniu, probabil ca oamenii interesati de private equity ar fi incaput intr-unul dintre lifturile care v-au adus aici“, spunea saptamana trecuta Robert Luke in deschiderea primei conferinte anuale a Asociatiei de investitii private si capital de risc din sud-estul Europei (SEEPEA). Afirmatia era facuta in fata unei sali pline a hotelului Howard Johnson Grand Plaza din Bucuresti, prilej pentru Luke de a completa ca se bucura ca „numarul celor interesati a crescut nu numai in Romania, ci si in intreaga Europa de Sud-Est“.

    Iar daca pana acum jocurile in industria de private equity au fost facute de fondurile de dimensiuni mici sau medii, cu capitaluri de cateva zeci sau sute de milioane de euro, acum sunt semnale ca numele mari au pus Romania pe harta lor. „Urmatorul mare val in tranzactii vor fi investitiile de private equity“, sustine Florian Nitu, managing partner al firmei de avocatura Popovici Nitu si Asociatii. El spune ca mai multe fonduri care pana acum nu au intrat pe piata romaneasca analizeaza acum companii din cele mai diverse domenii.
    In ultimii ani, valoarea sumelor stranse de firmele de administrare ale fondurilor cu capital privat a crescut exponential in toata Europa, zona de est a continentului nefacand exceptie, arata Javier Echarri, secretar general al EVCA (asociatia europeana a fondurilor de private equity). Fondurile stranse pentru Europa Centrala si de Est au atins in 2006 un nivel record de 2,25 mld. euro, cu un miliard mai mult decat in anul precedent, potrivit statisticilor EVCA. „Aceasta realizare reflecta interesul in crestere al investitorilor institutionali pentru prezenta in regiune“, comenteaza oficialii asociatiei. Cu atat mai mult cu cat peste 80% din capital a fost strans din afara zonei central si est-europene. In plus, EVCA atrage atentia ca cele 2,25 miliarde reprezinta doar sumele adunate de fondurile care au declarat Europa Centrala si de Est drept zona lor tinta, neincluzand acele fonduri care ar putea aloca o parte din investitii in aceasta regiune, dar centrul lor de interes este in alta parte.

    Nivelul record nu arata neaparat ca sunt mai multe fonduri interesate de partea aceasta a Europei, cat ca fondurile au capitaluri din ce in ce mai mari. Lucru reflectat deja in valoarea afacerilor incheiate. „Vom trece la o alta talie a tranzactiilor“, sustine Cristian Nacu, partener al Enterprise Investors (EI), companie poloneza ce administreaza mai multe fonduri cu activitate in Europa Centrala si de Est. EI, care a strans in urma cu un an al saptelea fond, Polish Enterprise Fund VI, cu un capital de 660 de milioane de euro, este actionar la compania Siveco din Bucuresti si la producatorul de materiale de constructii Macon Deva si a vandut recent lantul de supermarketuri Artima catre grupul Carrefour. Nacu aduce ca exemplu chiar portofoliul Enterprise Investors: „Toate tranzactiile incheiate de PEF VI sunt de 35-40 de milioane de euro. Acum 2-3 ani, o tranzactie de 30 de milioane era ceva special“.

    La randul lor, reprezentantii Bancii Europene pentru Reconstructie si Dezvoltare (BERD), probabil cel mai important investitor cu capital de risc de pe piata romaneasca din ultimii 15 ani, apreciaza ca in zona sud-est europeana vor intra noi jucatori de dimensiuni mai mari, cu fonduri de peste un miliard de euro. Fondurile cele mai mari cu activitate in regiune au in prezent capitaluri de 500-700 de milioane de euro. Pentru acestea, valoarea medie a unei investitii este cuprinsa intre 50 si 75 de milioane de euro, in timp ce pentru fondurile de peste un miliard – care ar urma sa intre, conform BERD, in piata din 2008 – o tranzactie medie ar fi la nivelul de 150-200 de milioane de euro.

    Intrebarea este daca exista suficiente tranzactii posibile de asemenea dimensiuni, iar analistii BERD incearca un raspuns indirect, aratand ca – potrivit statisticilor EVCA – penetrarea capitalului de risc in regiune este extrem de redusa si este suficient loc de crestere. Deocamdata, in 2006 au fost investite in Romania, potrivit EVCA, 110 milioane de euro din capitalul fondurilor de investitii, iar pentru acest an Robert Luke estimeaza depasirea pragului de 200 de milioane de euro. „Valoarea afacerilor s-ar putea dubla, pe baza tranzactiilor despre care am informatii in acest moment“, spune Luke, completand insa ca exista si varianta ca negocierile in aceste tranzactii sa se prelungeasca pana anul viitor. Pe baza datelor comunicate de companiile implicate sau estimate de unele surse din piata, este perfect posibil ca valoarea investitiilor realizate de fonduri in acest an sa fi trecut deja de 250 de milioane de euro.

    Insa tendinta e clara din perspectiva lui Robert Luke: „valoarea investitiilor cu capital privat se va dubla an de an in urmatorii 3-5 ani“. Luke este managing director al companiei de administrare GED Capital, care a inchis deja un fond (Fondul Roman Post-Privatizare) cu activitate in Romania, dupa investitii de 44 de milioane de euro, si a lansat un al doilea fond destinat regiunii balcanice – GED Eastern Fund II – cu un capital de 140 de milioane de euro.

    Piata de private equity din Romania ar fi de fapt la inceputul unei pante ascendente, dupa un recul in perioada 2004-2005, nu atat la nivel de valoare, cat ca numar de tranzactii, cauzat de ciclul de viata al fondurilor de investitii. In 1996-1997 s-au strans mai multe fonduri destinate Romaniei si tarilor din zona care s-au implicat in cateva zeci de companii. Durata de viata a unui asemenea fond este in general de 7-10 ani, astfel ca acum doi-trei ani si-au incheiat activitatea. Cum economia nu a evoluat prea bine inainte de 2000 si unele fonduri chiar au avut probleme cu unele investitii, nu s-au mai strans alte sume pentru Romania. Abia dupa ce economia a inceput sa creasca si a devenit evident ca Romania va deveni membru al UE, interesul industriei de private equity pentru cea mai mare piata din sud-estul Europei si-a revenit. Dar fondurile noi s-au strans abia dupa 2004 si doar in ultimii doi ani au fost active.

    Pe de alta parte, zona est-europeana este inca relativ nedescoperita de multi investitori, apreciaza Jim Strang, director de investitii si director de achizitii la Gartmore Private Equity. „Multi investitori vor cauta noi zone in care sa se extinda, mai ales in contextul in care industria de private equity trece acum printr-o criza la nivel de finantare, dupa criza creditelor ipotecare subprime din SUA“, considera Strang. „Sunt mai multe fonduri mari care prospecteaza deja piata din regiune“, spune si Michael Tetreault Schilling, partener al Linklaters, una dintre cele mai mari firme de avocatura la nivel global. Linklaters lucreaza deja la cateva tranzactii mari in regiune, dar Schilling nu a dat mai multe detalii.