BusinessMagazin

Tag: viata

  • Lucruri neştiute despre dolar, simbolul capitalismului

    Imprimeria americană produce 35 de milioane de bancnote zilnic, cu o valoare de circa 635 de milioane de dolari. 95% din bancnotele produse sunt folosite pentru înlocuirea celor aflate deja în circulaţie. 45% din bancnote sunt de un dolar.

    Dolarii sunt imprimaţi pe un material compus din 25% in şi 75% bumbac şi nu pe hârtie, aşa cum s-ar crede. În plus, imprimarea se face prin presare şi nu prin tipărire. Fiecare bancnotă are exact un gram.

    În aprilie 2004 în jur de 700 de miliarde de dolari se aflau în circulaţie. Între jumătate şi două treimi din aceştia, în cea mai mare parte în bancnote de 100 de dolari, nu se aflau pe teritoriul SUA.

    Bancnota de un dolar are o durată de viaţă de 22 de luni, în timp ce 10 dolari trăiesc numai 18 luni. Banconta de 100 de dolari are o durată de viaţă de cinci ani. Monede por circula până la 30 de ani.

    Costurile de producţie a unei bancnote sunt de 5,7 cenţi, indiferent de valoarea acesteia.

    Un teanc de bancnote de un dolar ar cântări exact o tonă şi ar avea înălţimea de 110 metri. În bancnote de 100 de dolari, milionul ar cântări numai 10 kilograme. În monede de un cent, un milion de dolari cântăreşte 246 de tone.

  • 100 de milioane de euro: cea mai aşteptată investiţie din piaţa farma

    1 iulie 2013. 1 august 2013. 1 ianuarie 2014. 1 iulie 2014. 1 ianuarie 2015. Acestea au fost de-a lungul timpului termenele vehiculate în presă privitor la actualizarea listei de medicamente gratuite şi compensate. Au trecut mai bine de 2.000 de zile de când pacienţilor li se ofereau ultima oară tratamente noi, ceea ce ceea ce face din România un caz unic în Uniunea Europeană şi limitează egalitatea de şanse pentru pacienţi.

    Prin comparaţie, pacienţii din ţările vest-europene reuşesc să primească gratuit sau cu grad de compensare un tratament inovator chiar în anul în care acesta a primit aprobarea de punere pe piaţă. Conform unui studiu bazat pe datele Federaţiei Europene a Asociaţiilor şi Industriei Farmaceutice (EFPIA), citat de Mediafax, între momentul aprobării unui medicament de către Agenţia Europeană a Medicamentului şi momentul când acesta poate fi prescris în regim compensat de către medici se aşteaptă 392 de zile în Belgia, 206 zile în Suedia, iar în Austria doar 88 de zile.

    Ion Bazac, Adriean Videanu, Cseke Attila, Ritli Ladislau, Vasile Cepoi, Victor Viorel Ponta, Raed Arafat şi Eugen Nicolăescu au trecut prin fotoliul de la minister de la ultima actualizare a listei, din 2008. Acum e rândul lui Nicolae Bănicioiu să depăşească etapa de promisiuni în care au rămas predecesorii săi şi să aducă noile molecule pacienţilor români. Bănicioiu declara lunea trecută că în săptămâna aceasta se va ajunge la a doua etapă de actualizare a listei de medicamente compensate şi gratuite, urmând a fi introduse pe lista medicamentelor compensate încă 7 sau 12 molecule.

    În prezent, doar 17 molecule dintre cele 170 au fost incluse în proiectul ministerului, iar ministrul Nicolae Bănicioiu spune că va anunţa altele în această săptămână – „probabil că vor fi mai multe“. Oficialul guvernamental admite că s-au primit sugestii şi contestaţii, iar a doua actualizare se va face „imediat“, când va intra în şedinţa de guvern: „S-au primit şi anumite sugestii, anumite contestaţii, probabil că nu vor fi şapte medicamente. S-a creat procedura şi avem OUG care va permite Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, din 29 octombrie, de la şedinţa de guvern din acel moment cu prioritate probabil încep acordurile cost-volum pe partea de hepatită C. Cele 12 sau câte sunt intră în momentul în care va trece HG. Spuneam de terapiile pe hepatita C, însă şi aici cred că şi cei care aduc aceste medicamente trebuie să fie foarte înţelegători, trebuie să ştie clar care este puterea de cumpărăre a României, dar sunt convins că toată lumea este foarte decisă în a soluţiona cât mai repede problema“.

    Actualizarea listei de medicamente compensate ar putea genera pe termen lung un impact economic cumulat de aproximativ 0,5% din PIB, arată calculul producătorilor. Impactul pozitiv provine din creşterea participării populaţiei la activitatea economică, ca urmare a reducerii gradului de dizabilitate, deci productivitate mai ridicată, la un număr mai ridicat de pacienţi comparativ cu efectele menţinerii tratamentul standard, disponibil în prezent. Pentru a obţine anii de viaţă activi câştigaţi în cazul tratamentului cu molecule noi, comparativ cu tratamentul standard, durata medie de viaţă a pacienţilor suplimentari trataţi cu succes trebuie ponderată cu câştigul de productivitate rezultat din reducerea indicelui de dizabilitate.

    Ipoteza care stă la baza raţionamentului producătorilor americani de medicamente din Local American Working Group (LAWG) este aceea că un pacient care suferă de o anumită afecţiune contribuie la activitatea economică invers proporţional cu indicele de dizabilitate, iar tratarea cu succes a afecţiunii respective determină revenirea graduală către 0 a indicelui de dizabilitate. Spre exemplu, unui pacient care suferă de hepatită C care urmează tratamentul cu succes îi va creşte productivitatea cu 7,5% pe an, iar economia va câştiga 1,65 ani de viaţă activă pentru fiecare pacient vindecat. În cazul pacienţilor cu afecţiuni oncologice vizate de moleculele noi, tratamentul cu succes determină o prelungire a duratei de viaţă în medie cu şase luni comparativ cu tratamentul standard, aşadar nu vor înregistra o creştere a productivităţii, iar numărul de ani de viaţă activi câştigaţi va depinde de numărul de luni de supravieţuire.

    „Cele 2.000 de zile în care nu s-a întâmplat nimic din perspectiva noilor medicamente arată că nu există o diferenţă între stânga şi dreapta. Cred că orice guvern ar trebui să fie orientat către politica de sănătate“, spune Călin Gălăşeanu, director al operaţiunilor locale ale Bristol-Myers Squibb şi preşedinte al Asociaţiei Române a Producătorilor şi Importatorilor de Medicamente din România (ARPIM), care reuneşte 28 de companii prezente pe piaţa locală. Producătorii de medicamente constată că nu este normal că autorităţile se interesează de sănătate predominant în anii electorali. „Prin procesul de delistare (scoaterea unor molecule cu preţ mic de pe lista de compensate – n.r.), autorităţile vorbeau despre crearea unui spaţiu fiscal de 100 de milioane de euro, respectiv 450 de milioane de lei, care ar urma să fie folosit pentru contractele cost-volum. Este fără doar şi poate o cheltuială pe care statul ar recupera-o. Statul nu a făcut niciun fel de investiţie în acest domeniu de ani buni. Investiţia în sănătate nu este un cost, pentru că medicamentele noi înseamnă eficienţă mai mare, zile de spitalizare şi efecte adverse mai puţine. La sfârşitul zilei există posibilitate ca pacienţii să fie reinseraţi în circuitul lucrativ şi să producă, să plătească taxe şi impozite, deci statul să câştige“, mai spune şeful ARPIM. Dată fiind pauza de şase ani de la ultima actualizare a listei de medicamente cu molecule inovatoare, oficialii ARPIM susţin că există o lipsă continuă în toate ariile terapeutice. În cazul hepatitei C, cu mijloacele de tratament moderne, existente în prezent la scară globală, s-ar putea trata şi vindeca toate cazurile de pacienţi infectaţi cu genotipul existent în România, însă bolnavii nu au acces la aceste terapii, ceea ce înseamnă costuri continue de tratament întrucât boala este una cronică. Statul român tratează în prezent de hepatită C circa 8.000 de pacienţi folosind o terapie veche de zece ani, cu o rată de succes foarte mică, însumând o piaţă de circa 100 de milioane de euro.

  • Hostelul, un business care aduce o marjă de profit impresionantă

    Hostelurile, forma de cazare economică pentru care optează în special tinerii ce îşi organizează singuri călătoriile şi pe care nu îi deranjează să împartă camera cu alte persoane, aduc proprietarilor ce au pariat pe această nişă de piaţă marje de profit de 20%-30%. Cei care au dezvoltat afaceri cu hosteluri sunt tineri, pasionaţi de călătorii şi mai ales au experimentat această formă de cazare în timpul deplasărilor în alte destinaţii.

    „Prima aventură în turism a început în 2006, când am fondat hostelul Dor de Bucovina din Câmpulung Moldovenesc, într-o zonă istorică de turism cultural-religios. Am transformat în hostel casa părinţilor mei“, a spus Tudor Maxim, 32 de ani, absolvent al Facultăţii de Drept, proprietarul lanţului de hosteluri Pura Vida. Particularitatea hostelurilor este aceea că au dormitoare cu mai multe paturi etajate, bucătărie şi baie la comun.

    Înainte de a demara afacerea cu hosteluri, tânărul antreprenor experimentase cazarea în peste 100 de hosteluri de pe toate continentele, având în vedere pasiunea sa pentru călătorii. Patru luni pe an, antreprenorul călătoreşte prin lume alături de soţia lui.

    „Călătoresc foarte mult şi am stat de multe ori în hosteluri, încă din 2002. Mi-a plăcut foarte mult spiritul tânăr şi dinamic al hostelurilor, facilităţile sale (spaţiile comune, bucătăria unde poţi găti) şi călătorii din toate colţurile lumii cu care te poţi împrieteni. De aici a pornit şi motivaţia de-a deschide hosteluri, am vrut să avem experienţele din străinătate şi în ţară“, povesteşte Tudor Maxim.

    În prezent reţeaua pe care o deţine şi o conduce, Pura Vida, include cinci hosteluri. Două sunt în Bucureşti, respectiv Little Bucharest Old Town Hostel şi Peaches Hostel, alte două sunt amplasate la mare, în Vama Veche (Pura Vida Beach Hostel şi Pura Vida Breeze Hostel), iar unul în Câmpulung Moldovenesc, Dor de Bucovina.

    Din lanţ mai făcea parte un hostel din zona Floreasca, pe care antreprenorul l-a închis însă în februarie. Tariful pentru un loc într-o cameră cu şase paturi este de 52 de lei pe noapte, în timp ce pentru un pat într-o cameră cu 12 paturi este de 37 de lei pe noapte, potrivit preţurilor afişate pe site-ul booking.com pentru hostelul Little Bucharest Old Town Hostel.

    Lanţul Pura Vida are o capacitate totală de 250 de paturi în acest moment. În ultimii doi ani antreprenorul a început o dezvoltare mai accelerată, în momentul în care s-a retras din managementul Elevate, agenţia de publicitate pe care a fondat-o în 2005. „Investiţia în cele patru hosteluri ce funcţionează în clădiri închiriate s-a ridicat la 100.000 de euro. Banii au provenit dintr-un credit de nevoi personale şi apoi dintr-o linie de finanţare. Eu mă ocup de strategie, marketing, dezvoltare, iar soţia mea (de profesie arhitect) de amenajare şi finanţe“, a spus el. În prezent, Tudor Maxim negociază închirierea unei alte clădiri pentru transformarea în hostel.

    „Cel mai mare cost pe care îl avem, de aproape 50% din cheltuielile totale, este cel cu chiria. În funcţie de zonă şi de numărul de camere, chiria variază între 1.000 şi 5.000 de euro pe lună. Noi închiriem pe cinci ani sau mai mult o clădire. Le explicăm proprietarilor ce vrem să facem cu respectiva clădire. Hostelul este încă un concept necunoscut pe piaţă, de aceea este greu să îi convingem pe proprietari să ne închirieze“, a spus el.

    Cel mai important canal în care sunt promovate hostelurile este cel online. Sistemele de rezervări sunt cele de pe care vin cei mai mulţi clienţi. „Deşi există sute de site-uri de rezervări, totul se rezumă la un singur site: booking.com, de pe care vin 60% din clienţii noştri, exclusiv străini. Vin americani, englezi, italieni şi am avut chiar şi turişti din Coreea de Sud, Japonia sau Malaezia. Sunt călători independenţi. Este important să ai recomandări bune pentru că cei care se cazează în hosteluri nu îşi iau informaţiile din media, ci din recomandările altora“, a spus el. Bucureştiul a atras anul trecut 730.000 de turişti străini care au înnoptat măcar o noapte în capitală, potrivit datelor de la Institutul Naţional de Statistică. Dintre aceştia, 2.800 s-au cazat în hosteluri.

    Clienţii hostelurilor sunt de cele mai multe ori călători tineri independenţi ce explorează lumea cu un buget redus pentru cazare. Clienţii aleg un hostel pentru zonă, atmosferă, curăţenie şi echipă. „Cu cât performezi mai bine şi cu cât ai review-uri mai bune, te vei bucura de mai mulţi oaspeţi.“ Tânărul antreprenor menţionează că este foarte important ca cel care vrea să dezvolte un business în acest domeniu să fi avut experienţa cazărilor în hostel: „Consider în primul rând că proprietarul de hostel trebuie să fie călător şi să îi placă să stea într-un hostel. Această pasiune trebuie să fie însoţită de o foarte bună organizare şi de o aplecare către comunicare, atât la nivel de clienţi, cât şi la nivel de publicitate“.

  • Cele trei categorii de persoane care impun rescrierea regulilor marketingului

    Seth Godin spunea undeva că ideea de bază a marketingului tradiţional, că cineva poate programa consumul cuiva, este depăşită. Promovarea online a eliminat limitările de spaţiu de emisie impuse televiziunilor sau radiourilor sau de amplasare din cazul publicaţiilor sau a publicităţii staradale.

    Dar în cazul internetului apare o limitare puternică, cea legată de atenţie. Este discutabil dacă prima pagină a ziarului sau a unei reviste poate fi înlocuită cu acelaşi succes de un link primit de la un prieten sau sugerat de Google. “Într-o lume de surferi trebuie să creezi cel mai bun val posibil. Adevărata revoluţie este să creezi valul şi nu doar să-l încaleci”, spune Godin.Principalul mediu pentru a creea valuri în acest moment este lumea reţelelor sociale, către care se îndreaptă atenţia mai tuturor marketerilor.
     

  • Băsescu: Aş vrea să nu vă educaţi în spiritul «Vreau casă! », prima dată, ci loc de muncă şi salariu

    ”Eu nu spun că nu este o prioritate din a-ţi cumpăra o casă, dar, în opinia mea, reflexul acesta pe care îl are românul să-şi cumpere casă diminuează major mobilitarea forţei de muncă în România. Uitaţi-vă în filmele americane, îi vedeţi cum îşi iau trei valize şi au plecat de acasă pentru că nu au găsit un loc de muncă bine plătit”, a afirmat, sâmbătă, la Mamia, Traian Băsescu.

    El a spus că în România s-a ajuns la un nivel disponibil de locuinţe pentru închiriat destul de ridicat, deşi este adevărat că poate încă nu este momentul unei abordări fundamentale pe această temă pentru simplul motiv că sunt încă destul de ridicate chiriile faţă de salariul pe care îl poate încasa un tânăr.

    ”Aş vrea ca voi să nu vă educaţi în spiritul «Vreau casă!», prima dată, ci: «Vreau loc de muncă şi salariu», prima dată. Este esenţial. Dacă ai loc de muncă şi salariu poţi să-ţi faci şi casă. Cel puţin la tinereţe bine este să fii mobil din punct de vedere al opţiunilor tale pentru un loc de muncă. Pot să găsesc un loc de muncă foarte bun la Iaşi, de ce trebuie să am casă la Satu Mare şi să mă leg tot timpul de casa aia?”, a afirmat el.

    Traian Băsescu le-a spus celor prezenţi să fie pragmatici pentru că ideea de a avea neapărat o casă a rămas de pe vremea comuniştior.

    ”Nu vreau să vă mobilizez către ideea că un om nu are nevoie de o casă. Are nevoie, dar fiţi pragmatici, nu sentimentali. Noi am rămas cu chestiunea asta cu casa de pe vremea comuniştilor. Să avem o casă proprietate. Dar atunci era şi locul de muncă asigurat acolo unde aveai casa. Ori viaţa într-o economie liberă, într-o societate liberă, înseamnă competiţie, iar competiţia te împinge să fii mobil”, a mai spus şeful statului.

    Ulterior, Traian Băsescu i-a dat ca exemplu pe cei care îşi ridică vile de vacanţă în staţiunile de la munte, fiind astfel obligaţi, în opinia sa, ca toată viaţa să meargă în concediu în acel loc. În acest context, el i-a menţionat şi pe Victor Ponta şi Adrian Năstase, care au case la Cornu, în judeţul Prahova.

    ”Eu mă uit la cei care şi-au făcut vile la Predeal, la Sinaia, la – unde au Ponta, Năstase? La Cornu – eşti obligat să-ţi faci concediul acolo, unde ţi-ai făcut vila. De ce? Păi cu banii pe o vilă la munte îţi faci concedii toată viaţa unde vrei tu în România. (…) Îţi afectează cel mai important lucru, mobilitatea. Trebuie să te duci în fiecare an în acelaşi loc numai ca să nu mai dai banii la hotel. Dar cu banii de o casă, cu banii să păzeşti casa aia, cu banii să o încălzeşti iarna ca să nu găseşti urşi în ea, poţi să mergi în concediu toată viaţa”, a mai spus preşedintele.

    Ulterior, Elena Udrea, aflată lângă şeful statului, a spus: ”Nu-i adevărat că domnul Ponta dacă şi-a făcut casă la Cornu îl obligă să-şi facă vacanţele numai acolo. Eu ştiu că şi le face şi în Monte Carlo şi în Dubai”, după care Traian Băsescu a replicat: ”A făcut-o ca să spele banii, că în construcţii se spală cel mai bine banii…”

  • Un corporatist din Bucureşti îşi povesteşte viaţa de coşmar: Când ajung acasă nu pot mânca din cauza stresului

    Mitul românului care stă mult peste program încă circulă în multe corporaţii, iar motivaţiile obiceiului sunt numeroase –  lipsa de productivitate sau de colaborare între departamente, teama de şef, supraaglomerarea cu sarcini de serviciu, dar şi frica de a da piept cu cea de-a doua realitate a  vieţii lor care îi aşteaptă odată ce ies pe uşa biroului şi ajung acasa.

    “La serviciu, până la finalul zilei, intri într-un ritm, eşti nervos, agitat şi ajungi să ţipi mai mult decât vorbeşti. Aveam o perioadă când ajungeam acasă şi priveam cam 30 de minute prin televizor şi nici nu puteam să mănânc mai devreme de 22.00 pentru că mi se făcea rău. Pe lângă asta, am şi un copil, care necesită foarte multă atenţie şi nu puteam să i-o acord aşa cum mi-aş fi dorit sau să nu mă enervez pentru lucruri mărunte când eu mă gândeam la cum pot să fac un milion de euro în luna respectivă. Ajungi la un moment dat să vezi lucrurile distorsionat din cauza stresului“, spune Florin, un manager din industria auto în vârstă de 34 de ani.

    Astfel de cazuri sunt la ordinea zilei în multe companii din România, iar stresul îşi spune cuvântul mai mult decât oricând atunci când ajungi pe o poziţie de management. De altfel, un studiu realizat de compania emitentă de tichete Edenred şi firma de cercetare de piaţă Ipsos arată că 70% din salariaţii europeni lucrează adesea în afara orelor de program, iar top şi middle managerii tind să găsească cel mai greu echilibrul dintre sarcinile de serviciu şi viaţa privată, 90%, respectiv 84% dintre ei spunând că rezolvă şi în timpul liber probleme care ţin de locul de muncă.
    Amalia Sterescu, senior business con-sultant şi fondatoare a Public Speaking School, este de părere că una dintre cele mai mari provocări ale angajaţilor este găsirea unui mod în care pot să jongleze cu familia, cariera, relaţia de cuplu şi nevoile personale, într-un ritm alert pe care îl impune societatea, dar şi angajaţii însişi.

    ”Imaginile cu acei oameni care le îmbină perfect pe toate fără nici cel mai mic efort şi cu zâmbetul pe buze sunt nişte stereotipuri departe de adevăr. Acel echilibru pe care ni-l dorim cu toţii şi pe care fiecare caută să-l atingă nu se obţine fără efort, fără sacrificii, fără momente în care ţi-ai dori să fii acasă în loc să stai la birou sau momente în care preferi să inventezi task-uri urgente pentru a evita agitaţia de-acasă„, explică ea.

    Deşi avem deseori senzaţia că odată ieşiţi pe uşa biroului toate problemele se vor termina, iar stresul va fi înlocuit cu oaza de linişte de acasă, mulţi angajaţi, specialişti în resurse umane şi psihologi susţin că această reţetă pentru fericire este valabilă mai mult în rândul salariaţilor tineri, care încă nu au grija ratelor, a facturilor sau a unei familii pe care trebuie să o întreţină. Cei din urmă nici acasă nu reuşesc să se relaxeze şi ajung să îşi găsească un al treilea loc în care pot să îşi acorde puţin timp liber. Unii îl confundă tot cu serviciul (unde pot sta peste program o oră sau două, fără ca alţi colegi sau şeful să îi deranjeze, ascultând muzică sau navigând pe internet), iar alţii se refugiază în sport, citit sau mers pe jos până acasă.

    ”Am întâlnit destule persoane care duc lipsă de timp individual, de linişte, de un timp pe care să-l petreacă reflectând la diferite teme importante, scufundându-se în lectura unei cărţi sau pur şi simplu relaxându-se. Nu găsesc acest timp la serviciu şi, din păcate, mulţi nu îl găsesc nici acasă. La serviciu au un tip de probleme, acasă îi aşteaptă alt tip de probleme. La serviciu au colegii treabă cu ei sau au ei de strunit colegi, iar acasă au de pus copiii la culcare sau la teme – ceea ce este uneori mai provocator decât să-şi influenţeze colegii, clienţii sau furnizorii„, susţine Octavian Pantiş, managing director al firmei de training TMI România.

    Deşi sunt angajaţi care folosesc serviciul drept scuză pentru a se detaşa de problemele zilnice, statul peste program este cât se poate de practic pentru alţii. Spre exemplu, Maria, manager în cadrul unei multinaţionale cu profil IT, stătea până anul trecut chiar şi până la orele 22.00 la birou pentru a nu se duce prea repede acasă, unde nu avea aer condiţionat şi era nevoită să suporte temperaturi de peste 30 °C.

     

    ”Eu aveam de lucru, nu pot spune că stăteam degeaba pentru că, lucrând cu oameni din SUA şi Australia care sunt pe alt fus orar, îmi dădeau de muncă. Dar când nu aveam de lucru, pentru că erau şi astfel de zile, stăteam pe Facebook sau pe YouTube„, spune ea. Doar o mică parte a angajaţilor preferă să stea însă peste program şi, de obicei, sunt acei salariaţi care lucrează în domenii pentru care nu a existat criză sau industrii unde creativitatea lor turează motorul businessului, astfel că angajatorii trebuie să îi facă fericiţi la locul de muncă. Firmele de IT sunt cel mai bun exemplu. Acestea le oferă angajaţilor mic dejun gratuit, spaţii de joacă, posibilitatea de a participa la maratoane de programare unde câştigă premii sau de a-şi aduce prietenii la serviciu după program pentru a se juca ping-pong, fussball etc. Google chiar şi-a transformat sediul din Silicon Valley într-o casă departe de casă, unde angajaţii au tot ce le trebuie şi nu se grăbesc să plece imediat ce programul de lucru se termină.

  • De ce este bine, pentru siguranţa voastră, să o lăsaţi mai uşor cu selfie-urile

    VEDETE, BĂNCI, COMPANII, LIDERI POLITICI, NIMENI NU SCĂPĂ, MAI DEVREME SAU MAI TÂRZIU, DE ATACURILE PIRAŢILOR CIBERNETICI. Pe măsură ce serviciile online au devenit indispensabile, s-au înmulţit şi scandalurile, de la cel provocat de incomodele dezvăluiri referitoare la activităţile de spionaj cibernetic ale Statelor Unite făcute de fostul contractor al Agenţiei Naţionale de Securitate a Statelor Unite, Edward Snowden, la furtul de date referitoare la conturile clienţilor unor mari bănci americane în frunte cu JPMorgan şi, cel mai recent, la sustragerea de către hackeri a unor fotografii personale aparţinând la peste 100 de celebrităţi. Între acestea se află şi fotografii nud ale actriţei Jennifer Lawrence, deţinătoare a unui premiu Oscar.

    Apple, care lansează în această săptămână noi modele de iPhone, s-a văzut nevoită să investigheze, ca şi FBI, informaţiile potrivit cărora hackerii s-au folosit de serviciul iCloud al companiei pentru a accesa fotografiile nud ale lui Jennifer Lawrence şi ale altor celebrităţi.

    Hackerii au postat fotografiile nud pe website-ul 4chan, la sfârşitul lunii august, potrivit publicaţiei britanice The Telegraph. Un reprezentant al lui Jennifer Lawrence a calificat situaţia drept ”o încălcare flagrantă a dreptului la viaţă privată„ şi a confirmat că fotografiile aparţin actriţei.

    „Luăm foarte în serios problema respectării dreptului la viaţă privată şi investigăm informaţiile„, a fost reacţia unui purtător de cuvânt al Apple, fără să dea alte detalii.

    Serviciul iCloud, un element esenţial al strategiei Apple de a conecta iPhone-urile, tabletele şi PC-urile sale, permite utilizatorilor să stocheze datele de contact, e-mail-urile, fotografiile şi alte informaţii personale în sisteme externe, astfel încât să poată fi accesate virtual. Potrivit site-ului specializat în tehnologie Engadget, hackerii au putut sparge conturile iCloud ale celebrităţilor prin intermediul aplicaţiei Find My iPhone.

    FBI a emis la rândul său un comunicat în care a confirmat că agenţia cunoaşte acuzaţiile referitoare la furturile de date şi publicarea neautorizată a unor materiale aparţinând unor persoane de mare notorietate şi se ocupă de această problemă.

    Agenţia nu confirmă de obicei investigaţiile pe care le efectuează, dar, având în vedere interesul mare provocat de acest caz, conducerea FBI a simţit nevoia să publice un comunicat, a spus un purtător de cuvânt al instituţiei.
    Multe fotografii au circulat deja pe internet, unele păreau a fi false, dar mai multe vedete şi-au arătat indignarea şi au ameninţat cu acţiuni în justiţie.

    “Avem de-a face cu un caz flagrant de violare a vieţii private. Autorităţile au fost contactate şi vom demara acţiuni în justiţie împotriva tuturor celor care vor publica fotografiile furate ale lui Jennifer Lawrence”, a declarat agentul actriţei americane pentru site-ul tmz.com.

    Platforma Twitter a suspendat conturile utilizatorilor care publicau adrese online către fotografiile vedetei, potrivit site-ului Mashable.com.

    Printre celebrităţile ale căror fotografii private au fost furate se numără Avril Lavigne, Amber Heard, Scarlett Johansson, Wynona Ryder, Hayden Panettiere. Unele publicaţii vorbesc şi despre date pesonale ale unor vedete ca Hillary Duff, Jenny McCarthy, Kaley Cuoco, Kate Bosworth, Keke Palmer şi Kim Kardashian.

    Avocatul modelului Kate Upton, Lawrence Shore, a avertizat, prin intermediul publicaţiei US Magazine: ”Intenţionăm să folosim toate mijloacele pe care le avem la dispoziţie împotriva tuturor celor care vor difuza aceste imagini”.
    Cântăreaţa americană Victoria Justice a declarat că fotografiile care o înfăţişează dezbrăcată sunt false. De asemenea, un purtător de cuvânt al actriţei şi vedetei pop Ariana Grande a catalogat imaginile cu vedeta ca fiind ”trucate în întregime”.

    Actriţa de filme de groază Mary Elizabeth Winstead a confirmat că mai multe fotografii personale au fost făcute publice. ”Acelora dintre voi care vă uitaţi la fotografiile pe care le-am făcut acum mai mulţi ani, cu soţul meu, acasă, vă spun că sper să fiţi mândri de voi”, a scris actriţa pe contul său de Twitter. ”Ştiind că aceste fotografii au fost şterse demult, îmi imaginez ce eforturi au fost depuse pentru a fi recuperate. Mă gândesc la toate femeile care au fost victime ale acestui atac”, a adăugat vedeta.

    Una din explicaţiile plauzibile ale acestui furt de amploare de fotografii este că a fost făcut prin intermediul unui sistem de recuperare a parolelor, a declarat Woodrow Hartzog, care predă un curs referitor la confidenţialitatea datelor la şcoala de drept Cumberland a Universităţii Samford din Birmingham, Alabama.

    Utilizatorii recuperează în general parolele uitate prin furnizarea unor informaţii personale. Celebrităţile sunt în mod special vulnerabile în faţa hackerilor din cauza faptului că mare parte din informaţiile legate de viaţa lor sunt publice, prin biografii, ştiri şi site-uri precum Wikipedia.

    ”Securitatea datelor este mai importantă ca oricând. Stocăm online majoritatea momentelor noastre intime şi este absolut esenţial ca aceste informaţii să fie cât mai protejate„, a spus Hartzog.

    El a arătat că odată ce informaţiile private, cum ar fi fotografiile nud, devin publice, legislaţia din Statele Unite este inadecvată, iar mijloacele prin care aceste date să fie şterse sunt puţine.

    ”Aceste imagini vor persista. Este foarte dificil ca oricine, indiferent dacă este o vedetă sau oricare altă victimă a pornografiei nonconsensuale, să fie ajutat în mod adecvat de lege”, a mai spus profesorul.

    Unele dintre vedetele care au căzut pradă hackerilor, inclusiv fostul star Nickelodeon Victoria Justice, au spus că fotografiile atribuite lor nu le aparţin.

  • STUDIU: Viaţa pe Terra a apărut cu 60 de milioane de ani mai devreme decât se credea

    Momentul la care atmosfera terestră a devenit bogată în oxigen şi propice vieţii, cunoscută ca “marele eveniment de oxidare”, se crede că a avut loc în urmă cu circa 2,4 miliarde de ani, informează dailymail.co.uk. Dar geologii din Irlanda şi India au găsit recent dovezi ale unui astfel de eveniment de oxidare mai scurt, care a avut loc în urmă cu 600 de milioane de ani.

    Cercetătorii susţin că un alt studiu sugerează că primele forme de viaţă care au produs oxigen au început să se dezvolte pe Pământ cu 60 de milioane de ani mai devreme decât se credea anterior.

    Oamenii de ştiinţă spun că aceste forme de viaţă sunt responsabile de adăugarea oxigenului în atmosfera terestră, o piatră de temelie pentru evoluţia vieţii.

    Geologii din India au găsit dovezi ale alterării chimice a rocilor care a dus la formarea de sol foarte vechi, iar această alterare s-a putut face doar în prezenţa oxigenului.

    Folosindu-se de cunoştinţele legate de degradarea unui izotop al uraniului, care în timp se transformă în plumb, oamenii de ştiinţă au putut stabili vârsta solului la cel puţin 3,02 miliarde de ani.

    Modelul chimic al alterării rocilor descoperit în solul foarte vechi, sau paleosol, cum îl numesc geologii, este compatibil cu prezenţa unor nivele mari de oxigen atmosferic în acea perioadă, spun cercetătorii de la Trinity College din Dublin, care au colaborat cu specialiştii de la Presidency University din Calcuta, India.

    Solul studiat provine din zona Singhbhum Craton din Odisha, India, o regiune unde o parte a scoarţei terestre a rămas stabilă şi neschimbată de miliarde de ani.

    Cantitatea de oxigen necesară reacţiilor chimice ale căror indicii au fost descoperite putea fi produsă doar de organisme capabile de fotosinteză, spun cercetătorii, care arată că descoperirea ajută la completarea unor spaţii goale în ceea ce se ştia despre evoluţia planetei şi apariţia vieţii.

  • Bugatti Veyron, vândut la licitaţie, în Elveţia, cu 277.300 de dolari. Ce se ascunde în spatele preţului

    Este vorba de un exemplar fabricat în 2008, cu 31.900 km parcurşi; în ciuda numerelor, nu este o super-afacere, aşa cum s-ar crede, pentru că maşina a fost accidentată pe o autostradă din Austria, în primăvara acestui an, şi a fost scoasă de vânzare de către asigurătorul Axa.
    Maşina este destul de avariată: partea din faţă şi cea din spate, ambele uşi, pragurile şi partea infgerioară a caroseriei; suspensia nu stă nici ea prea bine, iar vânzătorii cred că ar putea fi afectate şi motorul şi transmisia.

    Cum preţul reparaţiilor s-ar putea ridica undeva între 800.000 şi 850.000 de dolari, se pune îmtrebarea ce fel de afacere a făcut cumpărătorul: afacerea vieţii sau o prostie?

  • Dinu Patriciu a murit. Poveşti despre viaţa şi afacerile unuia dintre cei mai bogaţi români