Poate am iesit dintr-o criza, cea financiara si economica, dar
“avem de-a face acum cu riscuri noi si cu provocari teribile:
preturile mari si volatile ale alimentelor, preturile mari ale
combustibililor, cresterea inflatiei in pietele emergente, problema
datoriilor suverane in Europa”, declara saptamana trecuta
presedintele Bancii Mondiale, Robert Zoellick. “Avem toate
ingredientele pentru un rezultat toxic, care alimenteaza
turbulentele sociale”, spunea Zoellick, dand ca exemplu faptul ca
in Egipt sau Siria, preturile alimentelor au avut cresteri de doua
cifre, ceea ce a contribuit la furia multimilor care au iesit sa-si
rastoarne guvernele.
La un nivel mult mai tehnic, expertii FMI au atras atentia
recent ca inclusiv in pietele dezvoltate, dar mai ales in cele
emergente si in curs de dezvoltare, politicile monetare trebuie sa
tina cont de felul cum scumpirile produselor alimentare se transmit
in inflatia de baza (cea considerata relevanta pentru tendintele pe
termen mai lung, pentru ca nu ia in calcul preturile fluctuante ale
alimentelor). “Mare parte din scumpirile recente pot fi atribuite
conditiilor meteo, dar motivele principale ale cresterii cererii
pentru alimente reflecta schimbari structurale, ireversibile in
economia globala”, apreciaza Thomas Helbling si Shaun Roach,
economisti ai FMI, intr-un studiu publicat in martie.
Citarea celor de mai sus n-are ca scop sa induca ideea ca ne-ar
paste si pe noi rascoale din cauza scumpirii cartofilor sau a
fainii ori sa dezbata daca e adevarata imaginea populara a
chinezului care s-a emancipat si nu mai poate trai doar cu un bol
de orez pe zi. Efectul vizibil al propagarii inflatiei in Europa
este insa cresterea dobanzilor in zona euro, iar aceasta afecteaza
tari ca Romania, prin scumpirea creditelor in valuta si ingreuneaza
drumul spre convergenta economica in interiorul zonei euro si al
UE, in special pentru tarile care se lupta inca sa iasa din
recesiune, ca si pentru cele care strang cureaua acum pentru anii
de larghete bugetara, ca Grecia, Portugalia si din nou Romania.
La noi, inflatia anuala a ajuns la 8,1% in martie, de la 7,6% in
februarie, cel mai mare nivel din UE, desi tarifele pentru servicii
chiar au scazut fata de luna precedenta, iar multe marfuri nu s-au
scumpit. Exemple – carnea, care are o pondere in cosul de consum de
9,3%, comparativ cu celebrii cartofi care au dominat toate
relatarile despre scumpiri (pondere in cosul de consum – 0,72%),
sau energia electrica si gazele, cu o pondere de 5%, respectiv 3,2%
(inferioara totusi combustibililor, care au o pondere in cos de
7,5% si al caror pret a urcat cu 2,25%, facand Guvernul sa se
gandeasca sa le inghete). Consilierul guvernatorului BNR, Adrian
Vasilescu, are deci dreptate teoretic atunci cand, dand chiar
aceste exemple, spune ca in Romania n-avem de-a face cu o inflatie
generalizata, pentru ca sunt marfuri care nu s-au scumpit
deloc.
O alta consolare ar fi ca nu suntem singurii care sufera.
Analistii Citibank remarca scumpirea substantiala a alimentelor in
Polonia, de pilda, unde pretul zaharului a crescut din februarie
pana in martie cu aproape 40%, “reflectand o panica a
consumatorilor, care au cumparat cantitati substantiale de zahar ca
sa-si faca provizii”, ceea ce a adaugat 0,16% la cresterea
preturilor de consum, estimata sa fluctueze in jur de 4% in
urmatoarele luni. In Ungaria, unde inflatia anuala a urcat la 4,5%
in martie, zaharul s-a scumpit fata de februarie cu 75%, iar faina
cu aproape 60%.
La noi, zaharul, produs cu o pondere de 0,61% in cosul de
consum, s-a scumpit cu aproape 12%, iar faina cu 2,29%. Ceea ce
diferentiaza insa Romania nu numai fata de zona euro, ci si fata de
tarile vecine cu inflatie la jumatate fata de noi este ponderea
mare a alimentelor in cosul de consum (vezi grafic), care reflecta
decalajul de dezvoltare si de nivel de trai. Economistii BM si ai
FMI nu obosesc sa atraga atentia ca tarile unde mancarea consuma o
parte mare din bugetul familiilor sunt cele mai vulnerabile la
inflatie.
