BusinessMagazin

Tag: CEO

  • Sfatul de business al săptămânii de la Mircea Turdean, CEO Farmec

    De şase ani Mircea Turdean conduce compania clujeană Farmec, cel mai mare producător român de cosmetice. El şi-a început cariera în companie în 1993, mai întâi în cercetare, domeniul pentru care s-a pregătit academic. De formaţie inginer, el este absolvent al Facultăţii de Tehnologie Chimică din Cluj-Napoca şi al unor cursuri în cadrul Universităţii Open University Business School din Marea Britanie, cursuri oferite pe piaţa locală de compania de training Codecs. Mircea Turdean urmează tradiţia de management a tatălui său, Liviu Turdean, care a fost unul dintre cei mai longevivi directori de fabrică din România.

    Anul trecut, cifra de afaceri a companiei a fost de 172,5 milioane lei, în creştere cu circa 13% faţă de 2014; şi profitul a înregistrat plusuri, ajungând la 14 milioane de lei,

    faţă de 9,3 milioane de lei în 2014. Previziunile pentru anul în curs se referă la vânzări mai mari cu 10% faţă de 2015, dar, glumeşte Turdean, „în fiecare an ne bugetăm o creştere de 10% şi de fiecare dată reuşim să depăşim, nu ne învăţăm minte“. Compania are acum în portofoliu în jur de 650 de produse, anual fiind lansate în jur de 100, iar altele, mai puţin performante, sunt scoase din producţie. Producătorul clujean are pentru anul în curs un buget de investiţii de 1 milion de euro care vizează cam toate departamentele, dar cele mai importante sume ar urma să fie dedicate pentru deschiderea de magazine proprii, creşterea parcului auto, marketing şi producţie.

    CARE A FOST CEL MAI DIFICIL MOMENT DIN CARIERĂ ŞI CUM L-AŢI DEPĂŞIT?

    Cel mai dificil moment din carieră a fost prima zi de lucru la Farmec. Pe de o parte ştiam că sunt aşteptări foarte mari de la mine având în vedere că sunt fiul lui Liviu Turdean şi presiunea era evidentă; pe de altă parte, era o motivaţie în plus, pentru mine, să demonstrez că pot aduce propria contribuţie la dezvoltarea businessului.

    CE AŢI ÎNVĂŢAT DIN ACEASTĂ EXPERIENŢĂ?

    Determinarea, pasiunea, seriozitatea şi implicarea reprezintă cheia succesului. Un angajat/manager este evaluat după performanţele obţinute, nu după numele pe care îl poartă.

    CARE SUNT GREŞELILE PE CARE LE ÎNGĂDUIŢI ALTORA?

    A greşi este un lucru omenesc, ne ajută să devenim mai buni, să evoluăm. Consider că oricine merită o a doua şansă şi nici nu îmi place să caut vinovaţi, ci sunt orientat înspre a găsi soluţii optime de a rezolva problemele care apar. Nu tolerez însă minciuna şi linguşeala.

    CE ALTĂ PROFESIE V-AR FI PLĂCUT?

    Ca formare profesională eu sunt cercetător, aşa că mi-aş fi dorit, eventual, să lucrez într-un domeniu în care, prin munca mea, să fac bine oamenilor. Pot spune că mi-ar fi plăcut să fiu doctor.  

    CE PROFESIE NU AŢI FI ALES NICIODATĂ?

    Nu sunt deloc interesat de politică, nu mă regăsesc în acest domeniu.

    UN SFAT PENTRU TINERI LA ÎNCEPUT DE CARIERĂ?

    Să îşi urmeze visele, ambiţiile, să trateze orice sarcină cu maximă seriozitate şi implicare, să înveţe constant, să valorifice la maximum sfaturile persoanelor cu experienţă.

    Preferinţe

    CUVÂNT:

    DA! Sunt o persoană dinamică şi energică, un om canalizat spre rezultate!

    CARTE:

    „Ciclul Fundaţia“ de Isaac Asimov. Deşi aparţine genului science fiction, seria abordează aspecte interesante legate de civilizaţie, evoluţie şi adaptarea socială.

    PERSONALITATE:

    Tatăl meu, Liviu Turdean. S-a dedicat companiei timp de 40 de ani şi o mare parte din ceea ce reprezintă Farmec astăzi i se datorează.

  • Sfatul de business al săptămânii de la Mircea Turdean, CEO Farmec

    De şase ani Mircea Turdean conduce compania clujeană Farmec, cel mai mare producător român de cosmetice. El şi-a început cariera în companie în 1993, mai întâi în cercetare, domeniul pentru care s-a pregătit academic. De formaţie inginer, el este absolvent al Facultăţii de Tehnologie Chimică din Cluj-Napoca şi al unor cursuri în cadrul Universităţii Open University Business School din Marea Britanie, cursuri oferite pe piaţa locală de compania de training Codecs. Mircea Turdean urmează tradiţia de management a tatălui său, Liviu Turdean, care a fost unul dintre cei mai longevivi directori de fabrică din România.

    Anul trecut, cifra de afaceri a companiei a fost de 172,5 milioane lei, în creştere cu circa 13% faţă de 2014; şi profitul a înregistrat plusuri, ajungând la 14 milioane de lei,

    faţă de 9,3 milioane de lei în 2014. Previziunile pentru anul în curs se referă la vânzări mai mari cu 10% faţă de 2015, dar, glumeşte Turdean, „în fiecare an ne bugetăm o creştere de 10% şi de fiecare dată reuşim să depăşim, nu ne învăţăm minte“. Compania are acum în portofoliu în jur de 650 de produse, anual fiind lansate în jur de 100, iar altele, mai puţin performante, sunt scoase din producţie. Producătorul clujean are pentru anul în curs un buget de investiţii de 1 milion de euro care vizează cam toate departamentele, dar cele mai importante sume ar urma să fie dedicate pentru deschiderea de magazine proprii, creşterea parcului auto, marketing şi producţie.

    CARE A FOST CEL MAI DIFICIL MOMENT DIN CARIERĂ ŞI CUM L-AŢI DEPĂŞIT?

    Cel mai dificil moment din carieră a fost prima zi de lucru la Farmec. Pe de o parte ştiam că sunt aşteptări foarte mari de la mine având în vedere că sunt fiul lui Liviu Turdean şi presiunea era evidentă; pe de altă parte, era o motivaţie în plus, pentru mine, să demonstrez că pot aduce propria contribuţie la dezvoltarea businessului.

    CE AŢI ÎNVĂŢAT DIN ACEASTĂ EXPERIENŢĂ?

    Determinarea, pasiunea, seriozitatea şi implicarea reprezintă cheia succesului. Un angajat/manager este evaluat după performanţele obţinute, nu după numele pe care îl poartă.

    CARE SUNT GREŞELILE PE CARE LE ÎNGĂDUIŢI ALTORA?

    A greşi este un lucru omenesc, ne ajută să devenim mai buni, să evoluăm. Consider că oricine merită o a doua şansă şi nici nu îmi place să caut vinovaţi, ci sunt orientat înspre a găsi soluţii optime de a rezolva problemele care apar. Nu tolerez însă minciuna şi linguşeala.

    CE ALTĂ PROFESIE V-AR FI PLĂCUT?

    Ca formare profesională eu sunt cercetător, aşa că mi-aş fi dorit, eventual, să lucrez într-un domeniu în care, prin munca mea, să fac bine oamenilor. Pot spune că mi-ar fi plăcut să fiu doctor.  

    CE PROFESIE NU AŢI FI ALES NICIODATĂ?

    Nu sunt deloc interesat de politică, nu mă regăsesc în acest domeniu.

    UN SFAT PENTRU TINERI LA ÎNCEPUT DE CARIERĂ?

    Să îşi urmeze visele, ambiţiile, să trateze orice sarcină cu maximă seriozitate şi implicare, să înveţe constant, să valorifice la maximum sfaturile persoanelor cu experienţă.

    Preferinţe

    CUVÂNT:

    DA! Sunt o persoană dinamică şi energică, un om canalizat spre rezultate!

    CARTE:

    „Ciclul Fundaţia“ de Isaac Asimov. Deşi aparţine genului science fiction, seria abordează aspecte interesante legate de civilizaţie, evoluţie şi adaptarea socială.

    PERSONALITATE:

    Tatăl meu, Liviu Turdean. S-a dedicat companiei timp de 40 de ani şi o mare parte din ceea ce reprezintă Farmec astăzi i se datorează.

  • Ce şi cum se schimbă în industria de comunicare pe plan local

    La nivelul întregii economii se simte un suflu de optimism, iar în industria de comunicare acesta a venit odată cu creşterea stabilă pe care o înregistrează în ultimii ani, şi care urmează tendinţele generale ale economiei, spune Veronica Savanciuc. „În contextul actual, în care se reia şi disponibilitatea companiilor către noi investiţii în comunicare, asistăm la un avans uşor al pieţei.“ Reprezentanta grupului de comunicare Lowe Romania adaugă că un efect pozitiv al crizei a fost că „ne-a determinat să fim mai strategici, să gândim pragmatic fiecare mişcare“. Şi, cum aşteptările pentru anul în curs în ce priveşte evoluţia industriei sunt similare anului trecut, şi grupul Lowe ar urma să urmeze acelaşi trend; însă, punctează Savanciuc, „rezultatele noastre nu depind numai de evoluţia generală a pieţei ci şi de modul în care agenţiile noastre ştiu să-şi valorifice atuurile, să încheie parteneriate cu reţele internaţionale puternice, să inoveze pe plan local“.

    Grupul Lowe reuneşte agenţiile Golin (PR), MullenLowe (advertising), Profero (digital), Initiative şi BPN (media), MedicOne (comunicare în domeniul medical şi farmaceutic), iar Veronica Savanciuc se aşteaptă, luând în considerare tendinţele generale în care se înscrie industria de comunicare, ca digitalul să aibă în continuare o dezvoltare mai dinamică decât alte segmente din industria comunicării; tendinţa, spune ea, se va reflecta şi în afacerile grupului, atât în cazul agenţiei specializate, Profero, dar şi în ce priveşte integrarea digitalului în activitatea celorlalte agenţii.

    Pentru viitorul apropiat, Lowe îşi propune să valorifice la maximum parteneriatul dintre agenţia proprie de digital şi reţeaua internaţională MullenLowe Profero, care oferă oportunitatea de a colabora cu branduri din alte pieţe şi chiar de a exporta campanii în alte ţări. De altfel, Veronica Savanciuc apreciază că dintre toate deciziile importante pe care le-a luat pe parcursul ultimilor ani, poate cea mai importantă a fost investiţia în dezvoltarea Profero. „Domeniul comunicării se află într-o permanentă evoluţie la nivel internaţional, ceea ce determină schimbări succesive şi pe plan local, alimentate desigur, de avansul tehnologic şi de apetenţa românilor pentru adoptarea ultimelor trenduri“, spune Veronica Savanciuc.

    Dincolo de terenul câştigat de digital, următorul pas în comunicarea brandurilor este mobile-ul, tendinţă de care companiile nu mai pot face abstracţie, întrucât telefonul inteligent a devenit mediul cel mai apropiat de consumator. Live streaming-ul şi realitatea augmentată fac şi ele parte din categoria de schimbări tehnologice care încep să-şi facă loc în campaniile multor branduri, completează reprezentanta Lowe. Cu toate acestea, unul dintre canalele tradiţionalele – TV-ul – îşi continuă poziţia dominantă în piaţa de media, obţinând în continuare un procent majoritar din bugetele alocate de companii pentru promovare, în contextul în care românii încă petrec foarte mult timp – aproape 6 ore pe zi – în faţa televizoarelor. Mai mult decât atât, TV-ul se extinde şi în digital, prin dezvoltarea de proiecte online, în încercarea de a sta cât mai aproape de consumator, iar această integrare TV-online va continua.

    Pe lângă schimbările legate de canalele de comunicare, piaţa evoluează şi din punctul de vedere al conţinutului. „Astăzi, consumatorul este mai smart, mai conectat, dar, pe de altă parte, are mai puţină răbdare să recepteze şi să interpreteze mesajele brandurilor. De aceea, brandurile sunt nevoite să-şi reconfigureze comunicarea pentru a se concentra pe un conţinut relevant pentru publicul ţintă. Prin urmare, nu mai vorbim doar de creativitate, ci şi de relevanţă, aceste două axe fiind la fel de importante în construirea unei campanii“, mai spune Veronica Savanciuc.

    În industria de comunicare, foarte dinamică, oportunităţile şi pericolele apar la tot pasul, însă o particularitate este faptul că orice oportunitate din acest domeniu se poate transforma într-un risc şi viceversa, punctează reprezentanta Lowe. Ea dă ca exemplu faptul că evoluţia modului în care consumatorii acceptă să interacţioneze cu brandurile reprezintă o oportunitate pentru cei care ştiu să profite de instrumente precum storytelling‑ul, însă şi un risc pentru cei care nu se pot adapta noilor tendinţe şi insistă să se concentreze pe metode tradiţionale de comunicare.

    Un alt exemplu poate fi şi presiunea tot mai mare din partea companiilor pentru rezultate vizibile, care să se reflecte aproape instant în businessul lor. „Este o provocare, însă campaniile care reuşesc să integreze acest echilibru între creativitate şi eficienţă sunt cele mai apreciate şi se pot transforma într-un avantaj competitiv pentru agenţiile care le dezvoltă“, explică Savanciuc, care a pus în urmă cu 23 de ani bazele grupului pe care îl conduce. Repere în dezvoltarea acestuia sunt lansarea şi stabilizarea fiecărei agenţii din grup, afilierea unora dintre acestea la reţele internaţionale puternice, parte din Interpublic Group of Companies (IPG). Şi face referire la două momente cheie recente, care au avut loc la finalul anului 2015 şi începutul anului 2016: afilierea agenţiei proprii de digital la reţeaua internaţională Profero şi schimbarea identităţii de brand a companiei Lowe în MullenLowe, ca urmare a unui rebranding global.

  • Cât câştigă cele mai bine plătite femei executiv din lume

    Publicaţia Fortune a realizat un top 5 al celor mai bine plătite femei executiv din lume.

    Safra Catz în , CEO al Oracle, a câştigat cei mai mulţi bani în 2015 atingând suma impresionantă de 56.9 milioane de dolari. În top este urmată de Ruth Porat, CFO al Alphabet, a obţinut 41.1 milioane de dolari anul trecut, apoi Mary Barra, CEO al GM, cu 36.3 milioane de dolari în 2015.

    Locurile patru şi cinci sunt ocupate de Marillyn Hewson, CEO al Lockheed Martin, şi
    Angela Ahrendts, SVP REtail şi Online al Apple, cu 28.3 mil. de dolari şi respectiv 27.6 milioane de dolari.

    Ce este interesant de observat este faptul că toate cele 5 femei lucrează în industrii dominate de bărbaţi (3 în IT), industria auto şi aeronautică.

  • Cât câştigă cele mai bine plătite femei executiv din lume

    Publicaţia Fortune a realizat un top 5 al celor mai bine plătite femei executiv din lume.

    Safra Catz în , CEO al Oracle, a câştigat cei mai mulţi bani în 2015 atingând suma impresionantă de 56.9 milioane de dolari. În top este urmată de Ruth Porat, CFO al Alphabet, a obţinut 41.1 milioane de dolari anul trecut, apoi Mary Barra, CEO al GM, cu 36.3 milioane de dolari în 2015.

    Locurile patru şi cinci sunt ocupate de Marillyn Hewson, CEO al Lockheed Martin, şi
    Angela Ahrendts, SVP REtail şi Online al Apple, cu 28.3 mil. de dolari şi respectiv 27.6 milioane de dolari.

    Ce este interesant de observat este faptul că toate cele 5 femei lucrează în industrii dominate de bărbaţi (3 în IT), industria auto şi aeronautică.

  • Citeşte în noul număr Business Magazin din 16 mai 2016

    COVER STORY: Vin chinezii. Sau nu?

    Dacă în urmă cu o săptămână puteam afirma cu semnul exclamării că „vin chinezii“, după anunţul tranzacţiei de mai bine de jumătate de miliard de euro dintre China Energy Company Limited şi KMGI, afirmaţia şi-a câştigat un semn al întrebării din cauza recentei anchete a DIICOT în cazul Rompetrol II. Totuşi, subiectul a atras atenţia asupra modului în care au evoluat relaţiile dintre România şi China, dar şi asupra perspectivelor dezvoltării acestora în continuare.

    RESURSE UMANE: Suntem pe ultimul loc în Europa la muncitul de acasă
     

    PIAŢA DE CAPITAL: Bursa oferă randamente de top mondial, dar lipsesc tranzacţiile

    INTERNAŢIONAL: Lobbyistul tiranilor, artizanul campaniei lui Donald Trump

    OPINIE: Asumarea rolului de lider orientat către mediu – o investiţie rentabilă

    Începând din 17 septembrie 2012, revista Business Magazin se distribuie în exclusivitate în reţelele Inmedio şi Relay sau pe bază de abonament.

     

  • Cum arată Kviabryggja, închisoarea ocupată de bancheri

    Camera de interogatoriu în care s-a scris istoria recentă a Islandei este austeră, mobilată doar cu o masă, câteva scaune şi un computer. O cameră de luat vederi este prinsă de un perete, iar ferestrele duble blochează complet vuietul furtunilor care lovesc Golful Faxafloi şi Reykjavikul. 

    În această cameră procurorul special Olaf Hauksson, un om înalt şi bine făcut, cât un urs, şi-a petrecut ultimii şase ani cercetând tranzacţiile care au adus economia islandeză în pragul falimentului în toamna anului 2008. Pe aici s-au perindat unii dintre cei mai puternici bancheri din Islanda, executivi şi investitori pentru a răspunde întrebărilor lui Hauksson. În toamna anului 2008 cele mai mari trei bănci islandeze s-au prăbuşit în doar trei zile, în parte din cauza aranjamentelor ilegale făcute de executivii lor pe burse.

    „Manipularea pieţei“, explică Hauksson pentru Süddeutsche Zeitung. Întrebat ce s-a întâmplat până la urmă cu şefii celor trei bănci, Hauksson, fost poliţist într‑un oraş mărunt, obişnuit cu beţivii şi scandalagiii, schiţează un zâmbet sfidător: „Toţi sunt la închisoare. Au stat chiar aici“. Prin acest lucru este surpinzătoare Islanda. A condamnat la închisoare 29 de bancheri şi alte personaje din lumea financiară pentru infracţiuni care au condus la severa criză din 2008. Nicio altă ţară din lume nu are un astfel de palmares, nici măcar SUA, unde a izbucnit criza financiară mondială. De aceea Kviabryggja, închisoarea bancherilor, a căpătat o atenţie specială. Jurnaliştii de la Bloomberg i-au făcut o vizită.

    Kviabryggja nu este o închisoare clasică. Nu are nevoie de ziduri, de garduri de sârmă ghimpată sau de turnuri de observaţie pentru a-i împiedica pe puşcăriaşi să fugă. Izolată într-un peisaj bătut de vânturi, vechea fermă este străjuită de îngheţatul Atlantic de Nord pe de o parte şi de câmpurile de lavă acoperite de zăpadă pe de cealaltă. La est orizontul este dominat de Snaefellsjokull, un vulcan adormit sub acoperământul unui gheţar. Spre civilizaţie duce doar un drum.

    Kviabryggja este acum casa lui Sigurdur Einarsson, fostul preşedinte al băncii Kaupthing, şi a lui Hreidar Mar Sigurdsson, fost director financiar. Kaupthing este cea mai mare bancă islandeză. Bancherii îşi petrec acum timpul spălând rufe, făcând exerciţii în sala de gimnastică a închisorii şi navigând pe internet. Ei şi alţi doi colegi de breaslă întemniţaţi aici – Magnus Gudmundsson, fostul CEO al subsidiarei din Luxemburg a Kaupthing, şi Olafur Olafsson, acţionar important al băncii când aceasta s-a prăbuşit – pot face şi excursii afară, aşa cum au voie şi ceilalţi 19 „oaspeţi“ ai închisorii. Toţi au fost condamnaţi pentru infracţiuni fără violenţă.

    Pentru un om de rând s-ar putea să nu fie o viaţă prea grea, însă este ceva cu totul diferit faţă de zilele de dezmăţ când bancherii găzduiau petreceri pentru clienţi pe iahturi în Monte Carlo şi angajau cântăreţi legendari precum Tom Jones pentru a-şi încânta invitaţii la galele londoneze.

    Einarsson, Sigurdsson, Gudmundsson şi Olafsson s-ar putea să aibă noi colegi. Procurorul Hauksson va avea grijă de asta. În martie biroul său a pus sub acuzare cinci persoane pentru fraudă şi manipularea pieţei. Unul dintre ei este Larus Welding, fostul CEO al băncii Glitnir. Hauksson mai are în lucru încă vreo şase cazuri care au legătură cu criza financiară.

    Tragerea la răspundere a bancherilor vinovaţi ar fi trebuit să fie un rezultat satisfăcător pentru cei 333.000 de locuitori ai Islandei. Însă un scandal privind vânzări secrete de acţiuni de către cea mai mare bancă a ţării trezeşte temeri că încă nu a fost eradicat capitalismul de cumetrie, cel care a adus economia la dezastru. Ascensiunea unei formaţiuni politice antisistem denumite Partidul Piraţilor arată că furia persistă sub suprafaţa revenirii economice.

    „Societatea încă nu are încredere. Nu are încredere în politicieni, nici în instituţii şi nici în partide“, explică Stefan Olafsson, profesor de sociologie la Universitatea Islandeză. 

    O fi Islanda o ţară la capăt de lume cu o populaţie cât un oraş de mărime medie, dar ea trece prin acelaşi tip de revoltă populistă care zdruncină guvernele din Occident.

    „Politicienii au dezamăgit. Au permis să se întâmple aceste lucruri, tot acest exces şi toată această lăcomie, şi ca datoriile să se adune“, adaugă Olafsson.

    În urmă cu doar un deceniu, statu-quo-ul Islandei era foarte diferit. Cele mai mari trei bănci, după ce s-au scuturat de zeci de ani de disciplină financiară într-un spasm de dereglementare în anii 2000, au asaltat piaţa internaţională a datoriilor aşa cum n-au mai facut-o niciodată. Binecuvântate cu ratinguri maxime şi cu acces la Zona Economică Europeană, trioul s-a îndatorat cu 14 miliarde de euro doar în 2005, dublu faţă de 2004. Au plătit cu doar 20 de puncte de bază peste ratele de dobândă de referinţă, potrivit comisiei speciale de investigaţie a parlamentului. Băncile au devenit astfel maşini de făcut bani. Banii împrumutaţi erau daţi mai departe ca împrumuturi cu dobânzi mari. Capitalul propriu a ajuns în 2007 la o rentabilitate de invidiat, de aproape 20%. Inundate cu credite, familiile islandeze au început să-şi cumpere apartamente în Londra, să meargă în vacanţe de cumpărături la Paris şi au împânzit străzile din Reykjavik cu Range Rover-uri. În 2008 activele băncilor islandeze deveniseră de 10 ori mai mari decât economia ţării.

    Apoi a venit criza şi odată cu ea paralizia pieţelor din întreaga lume. Băncile şi-au pierdut accesul la finanţarea pe termen scurt şi nu şi-au mai putut gestiona propriile datorii. Valoarea coroanei islandeze s-a prăbuşit, făcând creditele denominate în monedă străină mult prea scumpe.

    Kaupthing, Landsbanki şi Glitnir au intrat în incapacitate de plată a unor datorii echivalente cu 85 de miliarde de dolari în octombrie 2008, iar gospodăriile şi-au pierdut mai mult de o cincime din puterea de cumpărare.

    Cetăţenii au atacat clădirea istorică parlamentului cu ouă şi pietre. Birna Einarsdottir, director de marketing al Glitnir, a fost numită în acea lună CEO al Islandsbanki, o bancă nouă creată din activele islandeze ale Glitnir după ce creditorii au preluat controlul ei.

  • Directorul de resurse umane al Google vorbeşte despre greşeala fatală pe care o fac 58% dintre cei care caută un job

    Laszlo Bock, directorul de resurse umane de la Google, spune că a revizuit peste 20.000 de CV-uri de-a lungul carierei sale. Unele sunt extraordinare, cele mai multe sunt bune, dar există şi CV-uri pline de greşeli impardonabile.

    Pentru a ajuta candidaţii să realizeze un CV cât mai bun, Bock a decis să prezinte pe LinkedIn câteva dintre greşelile pe care le descoperă în mod frecvent.

    Greşeli de tipar. Poate pare ceva evident, însă Bock spune că 58% dintre CV-urile pe care le parcurge conţin cel puţin o greşeală de ortografie. Aceste erori sunt extrem de grave pentru că angajatorii percep o atenţie scăzută la detalii şi lipsă de interes faţă de calitatea documentului.

    Lungimea. O regulă de bază în alcătuirea CV-ului este că zece ani de experienţă trebuie să intre pe o singură pagină a documentului. Un CV compact arată abilitatea de a concentra informaţii într-un spaţiu redus.

    Formatarea. Dacă jobul dorit nu este unul de designer sau artist, formatarea trebuie să fie cât mai simplă şi să folosească fonturi şi dimensiuni clasice.

    Informaţii confidenţiale. Bock argumentează că un candidat trebuie să fie extrem de atent la clauzele existente în contractele de muncă anterioare. Dacă este specificată interdicţia de a face public numele unui client, aceasta trebuie respectată, pentru că altfel candidatul poate arăta lipsă de respect faţă de compania sau companiile pentru care a lucrat.

    Minciuni. Adăugarea unor informaţii false în CV este întotdeauna o idee proastă. Au existat exemple de CEO care au fost demişi pentru aşa ceva, spune Bock, referindu-se  la fostul CEO al Yahoo!, Scott Thompson. O minciună din CV poate avea efecte şi 10-20 de ani mai târziu.

  • Această tânără a început să vândă haine vechi în urmă cu zece ani. Astăzi are un imperiu de sute de milioane de dolari

    Sophia Amoruso este fondatoarea şi CEO-ul Nasty Gal, un retailer din domeniul fashion-ului online care a ajuns la venituri de 100 de milioane de dolari şi la mai mult de 350 de angajaţi în doar opt ani. 

    Antreprenoarea a pus bazele afacerii când avea 22 de ani şi căuta o modalitate prin care să îşi plătească chiria. « Există diferite tipuri de antreprenori : cei care încep o afacere pentru că sunt educaţi în această direcţie, dar şi cei care încep o afacere pentru că este singura lor variantă de supravieţuire. Cu siguranţă eu fac parte din a doua categorie », explică Amoruso motivele pentru care a ales să fie antreprenoare într-un interviu acordat Business Insider.  

    Nasty Gal are în prezent mai mult de 550.000 de clienţi din peste 60 de ţări. Site-ul a fost fondat de Sophia Amoruso în 2006, când a  lansat din San Francisco un magazin online, parte a eBay, axat pe vânzarea obiectelor vechi de îmbrăcăminte. Numele magazinului online, Nasty Gal Vintage, a fost inspirat de Betty Davis, fosta soţie a lui Miles Davis, sursa de inspiraţie a stilului hainelor de pe site. Amoruso vindea haine vechi pe care le găsea în magazine second hand, un exemplu în acest sens fiind o jachetă Chanel pe care a cumpărat-o cu opt dolari şi a vândut-o cu mai mult de 1.000 de dolari.

    Antreprenoarea s-a folosit mai întâi de MySpace pentru a discuta cu fanii ei şi a ajuns astfel ca până în 2007 să construiască o comunitate de 60.000 de prieteni pe această platformă. În iunie 2008, a mutat Nasty Gal Vintage de pe eBay pe propria platformă, nastygal.com. În 2010, Amoruso a mutat sediul companiei în Los Angeles, iar până în 2012, a ajuns deja la 110 angajaţi şi venituri de 24 de milioane de dolari.

    Potrivit ei, unul dintre secretele reuşitei a fost faptul că ce primeau clienţii prin poştă, era identic cu ce vedeau pe site.« Îmi cunoşteam clienţii şi ştiam ce le place pentru că eu eram clientul meu. În loc să dictez ce ar trebui să cumpere şi să poarte, am ales să îi ascult în schimb. », explică ea.

    Un alt avantaj a fost faptul că a înţeţes cum poate profita de social media: “le-am oferit  ceva pentru share în fiecare zi, fie că a fost vorba despre un citat, o piesă vintage, o poză “din culise”. Dacă în alte companii, există o persoană care se ocupă de conturile de Twitter şi Facebook, eu îmi fac timp să citesc fiecare comentariu al fanilor”, spune Amoruso. Unul dintre avantajele reuşitei în afacerea sa a fost cu siguranţă şi aspectul său fizic. În octombrie 2012, Business Insider a numit-o pe Sophia Amoruso drept unul dintre cei mai sexy CEO în viaţă.

     

     

     

     

  • O fetiţă de 12 ani a pus bazele unei afaceri profitabile şi le dă şi altora lecţii de business

    Cunoscută drept “Cea mai tânără antreprenoare din Detroit”, Asia Newson este cofondatoarea şi CEO-ul companiei Super Business Girl. În vârstă de 12 ani, fetiţa a pus bazele unei afaceri cu lumânări pe care le vinde clienţilor pe care îi întâlneşte pe străzile din Detroit.

    Newson a început afacerea când avea cinci ani şi a evoluat spre punctul de a vinde produsele online pe site-ul superbusinessgirl.com, suplimentând astfel vânzarea directă. Potrivit celor care au avut şansa să îi fie potenţiali clienţi, strategia ei se bazează pe puterea sa de a ajunge la inimile oamenilor, potrivit ABC News.

    Un reporter ABC News a spus despre ea că are puterea “să vândă praf în deşert”, în timp ce o altă persoană citată de ABC News a caracterizat-o ca fiind neînfricată. Flerul său de business şi talentul nativ de marketing sunt punctele forte ale fetiţei de 11 ani. Ea a reuşit să câştige admiraţia propriterului echipei NBA, Dan Gilbert, cât şi susţinerea financiară a fondatorilor Bamboo Detroit ce i-au oferit spaţiul în care să îşi vândă produsele şi o conexiune la internet gratuită, astfel încât să îşi conducă afacerea mai eficient. De asemenea, echipa Bamboo Detroit îi oferă gratuit sfaturi despre cum să îşi îmbunătăţească afacerea.

    Chiar dacă a fost în centrul atenţiei presei americane, cu interviuri acordate ABC News 2020, Ellen şi Tedx Talk, ea a continuat să bată străzile pentru a face ceea ce ştie mai bine: vânzări directe. De asemenea, în timp ce alţii se mulţumesc cu îmbunătăţirea propriei afaceri, Newson antrenează şi alţi copii pentru a fi antreprenori, sfătuindu-i să îşi exploateze la maximum potenţialul, potrivit Financial Juneteenth. De fapt, Newson visează să deschisă şcoli în toată lumea, unde tinerii vulnerabili să fie învăţaţi lecţiile de bază ale antreprenoriatului. Îşi doreşte totodată să îşi extindă afacerea într-un lanţ de magazine pentru produsele sale.

    “Detroit este un loc minunat. Chiar dacă au existat multe ştiri negative despre acesta. Am reuşit chiar să trecem prin faliment”, a declarat Newson. “Detroit este în continuare un loc bun pentru a începe o afacere. Avem oameni minunaţi care încurajează iniţiativele de acest tip. Până la urmă, îmi vând lumânările aici şi câştig bine”.

    Tatăl fetiţei, Michael Newson, este atât partenerul ei, cât şi mentorul fetiţei şi o însoţeşte în timp ce îşi face prezentările de vânzări oamenilor de pe trotuare, din pieţe, din oraşe sau din suburbii. Potrivit ABC News, profitul pe care îl câştigă din vânzarea lumânărilor este donat în scopuri caritabile.