BusinessMagazin

Tag: Franta

  • Avionul Germanwings prăbuşit în Franţa avea o vechime de 25 de ani

    Prin urmare, avionul era destul de vechi comparativ cu vârsta medie de nouă ani a flotei Lufthansa, comentează cotidianul francez.

    Acesta este primul accident care implică un avion al companiei Germanwings, filiala low-cost a Lufthansa. Pentru compania mamă este însă al treilea accident de acest tip. În 1993, Lufthansa a pierdut un avion Airbus A320 în Polonia.

    Accidentul de marţi este cel mai grav produs pe teritoriul francez din 2000. Anterior, prăbuşirea unui avion Concorde la Gonesse în 25 iulie 2000 s-a soldat cu 113 morţi. Acesta este al patrulea avion A320 prăbuşit în Franţa. Ultimul a fost în noiembrie 2008, un A320 al XL Airways, care s-a scufundat în mare. În 1992, prăbuşirea unui avion A320 în apropiere de Strasbourg a provocat moartea a 87 de persoane.

    În plus, A320 este modelul Airbus cel mai vândut, în peste 5.000 de exemplare, şi tot atâtea comenzi încă neonorate. De la darea sa în funcţiune în 1998, 22 de avioane A320 s-au prăbuşit în întreaga lume. Ultimul era un A320 al AirAsia la începutul anului. Acesta este şi avionul cel mai folosit de companiile low cost.

     

  • Un avion de pasageri al companiei Germanwings s-a prăbuşit în Franţa. Aeronava avea 142 de pasageri şi 6 membri ai echipajului la bord

    Un avion Airbus A320 al companiei Germanwings s-a prăbuşit marţi în regiunea Barcelonnette, în sud-estul Franţei, relatează Le Figaro în ediţia electronică. Direcţia Generală a Aviaţiei Civile (DGAC) şi jandarmeria franceză au confirmat prăbuşirea aparatului de zbor.

    Avionul aparţine companiei germane Germanwings.Potrivit postului France TV, avionul decolase de la Barcelona (Spania) şi se deplasa către Dusseldorf (Germania). Aparatul de zbor, care avea la bord 142 de pasageri şi şase membri ai echipajului, s-a prăbuşit în apropierea localităţii Prads-Haute-Bléone (Alpes-de-Haute-Provence).

    Potrivit airfleets.net, avionul avea 24 de ani vechime şi se afla în flota Lufthansa din 1991.

    Două elicoptere ale jandarmeriei franceze au fost trimise în zona în care s-a prăbuşit avionul.

    Potrivit contului de twitter al AFP, preşedintele francez Francois Hollande a declarat că nu sunt sperante să fie găsiţi supraieţuitori.

    Compania Germanwings este o subsidiară a Lufthansa, notează BBC.

    Citeşte şi: Lufthansa a urcat pe locul al treilea în topul transportatorilor aerieni din România. Low-cost-ul Germanwings, un eşec

    Navigaţia aeriană ne-a informat privind pierderea de pe radio/radar a unui zbor al companiei Germanwings GW18G”, a precizat DGAC. “Zborul s-a declarat în stare de alertă la ora locală 10.47 (11.47, ora României), în apropiere de Barcelonnette”, a adăugat sursa citată.

    Ministrul francez de Interne, Bernard Cazeneuve, va ajunge la locul prăbuşirii în “una sau două ore”, a anunţat premierul Manuel Valls.

    La rândul său, preşedintele francez, Francois Hollande, a declarat că cel mai probabil nu există supravieţuitori în urma prăbuşirii avionului Airbus A320 al companiei Germanwings, relatează Le Parisien, în ediţia electronică.

    Hollande: Cel mai probabil nu sunt supravieţuitori în accidentul din Franţa

    Citeşte şi: Lufthansa vânează corporatiştii din avion că să le furnizeze oferte personalizate

    “Condiţiile accidentului nu sunt încă elucidate (…) Ele sugerează că nu va fi niciun supravieţuior”, a declarat preşedintele francez.

    Hollande a adăugat, de asemenea, că pentru moment nu sunt cunoscute identităţile victimelor. “Nu cunoaştem încă identităţile victimelor. Tocmai s-a constituit o celulă de criză”, a adăugat el.

    Airbus A320 sunt avioane bimotoare de pasageri, de diametru standard (cu un singur culoar), scurt/mediu-curier construite de Airbus. Aparatul are patru modele, în funcţie de autonomia de zbor şi de capacitate, A318, A319, A320, A321. Intrat în serviciu în 1988, a fost primul avion de pasageri cu comenzi de zbor digitale fly-by-wire şi este cel mai popular model comercializat de Airbus existând peste 5000 de comenzi, din care peste 3000 de avioane au fost livrate şi sunt operaţionale. Avionul a fost gândit pentru a înlocui modelele Boeing 727 şi pentru a fi concurent modelelor Boeing 737 şi Douglas DC-9 (inclusiv McDonnell Douglas MD-80).

  • Ameninţarea teroristă, la un nivel fără precedent în Franţa: ”Noi atacuri sunt inevitabile”

    “Ameninţarea este permanentă”, a declarat un oficial de rang înalt din cadrul Ministerului Apărării, sub acoperirea anonimatului. “Nu trece nicio zi fără o alertă, fără descoperirea unei reţele care încearcă să trimită persoane către Siria sau Irak, sau fără o intervenţie (a serviciilor de securitate). Numărul ţintelor a explodat. Sunt 2.000 sau 3.000, poate 4.000, de persoane identificate sau suspectate de intenţii criminale”, a declarat el.

    Nu toţi sunt amatori, a adăugat sursa citată, precizând că mulţi sunt foarte educaţi.

    Specialişti din Ministerul Apărării susţin că jihadiştii “folosesc cele mai bune tehnici de criptare şi disimulare” şi că serviciile de securitate fac eforturi “să ţină pasul”.

    Cele mai mari îngrijorări sunt legate de aproximativ 200 de persoane care s-au întors din tabere de antrenament sau zone de luptă controlate de Statul Islamic în Irak şi Siria.

    “Ei sunt total dezinhibaţi în ceea ce priveşte violenţa”, a declarat un alt oficial, tot sub acoperirea anonimatului.

    Serviciile de securitate îi plasează sub cea mai atentă supraveghere posibilă, dar resursele sunt limitate şi autorităţile sunt pe deplin conştiente că millitanţii ar putea aştepta ani întregi înainte de a acţiona.

    Aşa a fost cazul cu fraţii Kouachi, care au comis atacul de la revista Charlie Hebdo din ianuarie.

    Ei aveau legături de multă vreme cu reţelele jihadiste din Paris, iar unul dintre ei călătorise în Yemen pentru a se antrena, în 2011, dar au ieşit treptat din atenţia serviciilor de securitate după ce au rămas în umbră câţiva ani.

    Oficialii se tem, de asemenea, de competiţia între grupările militare care le-ar putea determina să comită acte şi mai brutale. “Al-Qaida trebuie să îşi restaureze prestigiul şi va încerca să concureze cu SI cu acţiuni complexe şi importante”, a declarat oficialul.

    El a subliniat ameninţarea din partea grupării Al-Qaida cunoscute sub numele de Khorasan, despre care se crede că plănuieşte un atac aerian de amploare. Unul dintre principalii membri ai acestei grupări este un expert francez în explozibili, David Drugeon, care ar fi supravieţuit unui atac al SUA cu avioane fără pilot, anul trecut.

    De la atacurile din ianuarie de la Paris, soldate cu 17 morţi, alerta teroristă se află la cel mai ridicat nivel, iar mii de poliţişti sunt mobilizaţi în zone sensibile, precum redacţii de presă sau sinagogi. Dar oficialii antiterorism susţin că acest lucru va contribui mult prea puţin la prevenirea unui atac.

  • Gafe diplomatice în România şi în lume – de la ţări inventate la glume bizare şi hărţi greşite

    Postul public german ZDF a prezentat, sâmbătă, gafele diplomatice ale săptămânii, printre ele figurând şi broşura cu harta Franţei acoperită cu steagul german oferită de ministrul român de Externe, Bogdan Aurescu, omologului Frank-Walter Steinmeier, în timpul vizitei făcute luni în România.

    Greşeala, asumată de Agerpres, care a realizat broşura respectivă, a dus la eliberarea din funcţie a purtătorului de cuvânt al Ministerului Afacerilor Externe (MAE).

    În aceeaşi zi, Aurescu i-a comunicat lui Steinmeier “regretul profund” pentru faptul că pe broşură se afla harta Franţei, şi nu cea a Germaniei, aşa cum ar fi trebuit.

    Potrivit MAE, “ministrul de Externe german i-a transmis omologului român că nu apreciază că situaţia în cauză este de natură să producă vreun efect sau să creeze vreo problemă în relaţiile bilaterale, până la semnalarea acesteia de către omologul român ea nefiind remarcată”.

    Nici presa germană nu a fost prea vehementă, Hamburger Morgenpost notând că o astfel de încurcătură a făcut, recent, şi Ministerul de Externe de la Berlin. În februarie, în pregătirea vizitei lui Steinmeier în Republica Democrată Congo, MAE german a comandat insigne cu steagul acestei ţări. Din fericire, chiar înainte de plecare cineva a observat că în loc de steagul Republicii Democrate Congo pe insigne se afla cele al ţării vecine, Republica Congo (Congo Brazzaville).

    Din România, şeful diplomaţiei germane a mers la Sofia, de unde a postat pe Facebook, marţi, 10 martie, că spre finalul vizitei sale în Bulgaria a fost primit şi de către “preşedintele român Rosen Plevneliev”.

    Câteva ore mai târziu, greşeala a fost corectată, după ce a fost taxată într-o serie de comentarii furioase, inclusiv ale unor bulgari, potrivit cotidianului bulgar BGglas.

    Întâmplarea cu broşura a fost cea de-a doua gafă a diplomaţiei române în acest an. În februarie, la Ambasada din Paris a izbucnit un scandal, după ce mai mulţi invitaţi la o recepţie organizată cu ocazia vizitei preşedintelui Klaus Iohannis au primit un e-mail care avea ataşat şi un document intern în care o angajată a misiunii a trecut o serie de aprecieri nepotrivite, precum “indezirabil” şi scârbos”, la adresa unor persoane.

    În urma incidentului de la Paris, ministrul Aurescu a decis încheierea misiunii permanente a diplomatului implicat, precum şi încetarea detaşării şi a raporturilor de muncă cu Ministerul Afacerilor Externe. Yvette Fulicea, implicată şi ea în scandalul invitaţiilor, şi-a prezentat, demisia din funcţia de director al Institutului Cultural Român (ICR) din Paris.

    Nu a fost lipsit de incidente diplomatice nici mandatul lui Teodor Baconschi.

    Revocat intempestiv de la conducerea MAE în 23 ianuarie 2012, pentru declaraţii fără legătură cu politica externă, Teodor Baconschi rămâne în istorie ca un şef al diplomaţiei care s-a remarcat nu neapărat prin fapte – chiar dacă în timpul mandatului său s-a semnat acordul cu SUA privind scutul antirachetă şi s-a desfăşurat cea mai mare operaţiune de evacuare de români din străinătate: peste 700 aduşi din Libia – ci mai ales prin declaraţiile de culoare cu care şi-a presărat intervenţiile publice.

    El s-a remarcat de-a lungul timpului prin afirmaţii nu neapărat greşite, dar foarte colorate.

    Mandatul său a început sub auspiciile problemei cetăţenilor români de etnie romă din Franţa. “Avem nişte probleme fiziologice, naturale, de infracţionalitate în sânul unora dintre comunităţile româneşti, în special în rândul comunităţilor cetăţenilor români de etnie romă”, a spus el în declaraţii cu omologul francez, în februarie 2010, referindu-se la comunitatea de romi.

    La începutul lui 2011, Baconschi afirma, într-un interviu, că în condiţiile în care MCV este folosit în alte domenii şi devine un handicap, România îl poate denunţa unilateral, la fel cum poate condiţiona aderarea Croaţiei la UE. La acel moment au intervenit atât Comisia Europeană – precizând că România nu poate denunţa unilateral MCV – cât şi preşedintele Traian Băsescu.

    Mai puţin diplomatic, însă foarte sincer, Baconschi deplângea, la 6 ianuarie 2012, faptul că nu există nici la MAE, nici în altă parte “o baghetă magică” prin care să se schimbe compoziţia Guvernului olandez, referindu-se la opoziţia Olandei faţă de aderarea României şi Bulgariei la Schengen, pusă pe seama faptul că Executivul de la Haga era sprijinit în Parlament de o formaţiune de extremă dreapta. Ministrul mai spunea atunci că deplânge “aceste opţiuni câteodată radical eurosceptice sau chiar antieuropene”.

    Şi Adrian Cioroianu a fost un şef al diplomaţiei care s-a remarcat printr-o serie de gafe.

    La puţin timp după începerea mandatului, în aprilie 2007, ministrul Cioroianu a fost aspru criticat după ce i-a solicitat o întrevedere secretarului de stat al SUA Condoleezza Rice, cu ocazia reuniunii miniştrilor de Externe din ţările NATO, de la Oslo, dar a primit răspuns negativ, din cauza scurtei prezenţe a oficialului american în capitala Norvegiei. În timp ce Ambasada SUA de la Bucureşti explica imposibilitatea organizării unei reuniuni bilaterale prin programul foarte aglomerat al Condoleezzei Rice, Cioroianu declara că a avut o întâlnire “de prim contact” cu secretarul de stat american, dar că nu s-a urmărit realizarea unei întrevederi bilaterale, în sens clasic.

    O întâlnire pe care a avut-o cu secretarul de stat american Condoleezza Rice l-a adus din nou pe Adrian Cioroianu în centrul controverselor. “Da”, “da, da, desigur”, “bineînţeles” şi “vă mulţumesc foarte mult” au fost singurele cuvinte rostite de ministrul român de Externe în prezenţa omologului său american, în timpul întâlnirii cu presa, conform transcrierii publicate pe site-ul Departamentului de Stat american.

    Uciderea unei italience de către un imigrant român de etnie romă din Italia a creat contextul în care ministrul a făcut o nouă gafă.

    În timpul unei intervenţii telefonice la un talk-show televizat, Adrian Cioroianu a spus: “Vă rog să mă credeţi. Şi eu mă gândesc de săptămâni de zile care ar fi situaţia. Eu vă spun deschis că nu mi se pare cea mai bună soluţie aceasta, de a nu-i lăsa să părăsească… Aceasta ar trebui să fie, cum să spun, cea mai uşoară pedeapsă. Aceşti oameni, din păcate, repet, nu am studii de drept, nu vreau să pozez în altceva decât ceea ce sunt, dar, aşa cum judec eu, aceşti oameni care comit astfel de fapte, aceşti oameni nu trebuie trimişi în regim de celulă, cu televizor, ar trebui puşi la muncile cele mai dure şi formate probabil batalioane din alea disciplinare. Nu ştiu dacă asta le-ar aduce mintea la cap, dar, credeţi-mă, eram ieri pe drumul dintre Alexandria şi Cairo, la sfârşitul vizitei, îmi veneau ştirile din ţară, din păcate pe SMS, nu puteam fi prins pe telefonul mobil, vă daţi seama, prin deşert…şi mă gândeam dacă nu cumva puteam cumpăra un teren în deşertul ăla egiptean, să-i plasăm acolo pe cei care..astfel de oameni ne fac de râs”.

    În vara lui 2007, aflat în vizită în Macedonia, Adrian Cioroianu a confundat Georgia cu Azerbaidjanul.

    Aflat în vizită în Italia, în noiembrie 2007, împreună cu premierul Călin Popescu Tăriceanu, Cioroianu s-a întâlnit cu reprezentanţi ai românilor din această ţară, printre care şi cu liderul Asociaţiei romilor refugiaţi politici din Italia, Costică Argint. Cei doi s-au îmbrăţişat, iar Adrian Cioroianu a spus “Să trăiască domnu’ Argint”. Argint era acuzat de mai multe infracţiuni în România, iar ulterior el a fost arestat şi pentru infracţiuni comise pe teritoriul italian.

    Tot în noiembrie 2007, presa a relatat că, aflat în vizită în Spania, în delegaţia care îl însoţea pe preşedintele Traian Băsescu, Cioroianu i s-a adresat într-un limbaj colocvial suveranului spaniol. În timpul ceremonialului de primire, ministrul i-ar fi spus regelui Juan Carlos: “Good point, good, good point”. Mai mult, ministrul de Externe a continuat, ridicând degetul mare de la mâna dreaptă în sus, cu pumnul strâns în dreptul pieptului, facându-i regelui Juan Carlos semnul “OK”, a mai relatat presa.

    Tot presa a relatat că, în timpul vizitei în Suedia, alături de şeful statului, Adrian Cioroianu a întârziat la întâlnirea cu oamenii de afaceri suedezi, la care au participat preşedintele Traian Băsescu şi regele Suediei, Carl XVI Gustaf. El a intrat după rege, ceea ce contravine protocolului.

    Şi summit-ul NATO de la Bucureşti a fost o ocazie pentru criticii lui Cioroianu să remarce că acesta nu s-a aflat la aeroportul “Henri Coandă” pentru a-l întâmpina pe preşedintele SUA George W. Bush, iar la plecarea acestuia l-a condus însoţit de logodnică.

    Prezenţa militară slovacă în Irak i-a pus în încurcătură, pe 29 mai 2009, pe şefii diplomaţiilor de la Bucureşti şi Bratislava, ministrul Diaconescu spunând că a fost o temă discuţiilor bilaterale, nefiind contrazis iniţial de omologul său, care ulterior a spus însă că Slovacia s-a retras din Irak în 2007.

    Gafe şi greşeli diplomatice se întâmplă şi la case mai mari.

    În 2008, înainte de summitul NATO de la Bucureşti, Casa Albă anunţa, potrivit transcriptului conferinţei de presă a consilierului pe probleme de securitate naţională al preşedintelui american, că preşedintele SUA, George W. Bush, se va deplasa la “Constadt”, pe litoralul Mării Negre, pentru a se întâlni cu “preşedintele Vasesque”.

    Ulterior, Casa Albă, prin intermediul unei precizări făcute de Ambasada SUA la Bucureşti pentru MEDIAFAX, şi-a exprimat regretul pentru eroarea de grafie apărută în transcriptul referitor la vizita preşedintelui Bush în România, precizând că, din păcate, transcriptul a fost postat pe pagina de Internet înainte de a fi editat, iar numele preşedintelui Băsescu a apărut “aşa cum a auzit stenografa”.

    Tot fostul preşedinte Traian Băsescu a fost “victima” unei greşeli în 2012, când site-ul oficial al summitului NATO de la Chicago, chicagonato.org, l-a prezentat drept prim-ministrul României.

    Preşedintele Barack Obama a fost criticat de presa americană şi de cea britanică după ce, în martie 2009, i-a dăruit premierul Gordon Brown, aflat în vizită în SUA, o colecţie de DVD-uri cu filme americane clasice. Acestea însă nu erau compatibile cu DVD playerele britanice.

    O lună mai târziu, Obama se ducea la Buckingham Palace cu un IPod pentru regina Elizabeta a II-a, cadou catalogat drept o gafă de către presa din Albion.

    În cadrul aceleaşi întrevederi, Michelle Obama a încălcat protocolul casei regale, îmbrăţişând-o pe suverana britanică, care nu a părut derajantă de gest.

    Una dintre cele mai criticate greşeli ale preşedintelui SUA s-a petrecut în 2012. Obama a vorbit, în cursul unei ceremonii omagiale, despre “lagărele de exterminare poloneze” din cel de-al doilea Război Mondial, sintagma fiind considerată o ofensă gravă în Polonia, unde regimul nazist german a executat polonezi şi evrei în timp ce ţara era sub ocupaţie.

    Liderul de la Casa Albă i-a trimis o scrisoare omologului Bronislaw Komorowski pentru a-şi cere scuze, dând asigurări că a folosit expresia “în mod eronat”.

    La summitul G20 din 2011, din cauza unor microfoane rămase deschise, întreg mapamondul a aflat o discuţie privată între preşedinţii Barack Obama şi Nicolas Sarkozy.

    Referindu-se la premierul israelian Benjamin Netanyahu, Sarkozy a declarat: “Nu îl mai suport. Este un mincinos”. Obama a replicat: “Tu te-ai săturat de el, dar eu trebuie să tratez cu el în fiecare zi!”.

    Ulterior, Sarkozy i-a trimis o scrisoare lui Netanyahu în care i-a amintit de prietenia pe care i-o poartă şi a subliniat că divergenţele lor privind problemele din Orientul Mijlociu, apărute în presă, nu au impact asupra acestei prietenii.

    Şi vicepreşedintele american Joe Biden este cunoscut pentru gafele sale, unele cu implicaţii asupra relaţiilor cu alte state.

    Anul trecut, a reuşit într-un singur discurs să enerveze autorităţile din Turcia şi Emiratele Arabe Unite, aliate ale SUA, acuzându-le că sprijină financiar grupările militare din Siria. Biden a fost nevoit să-i sune pe preşedintele turc, Recep Erdogan, şi pe prinţul moştenitor Mohammed bin Zayed Al Nahyan pentru a-şi cere scuze.

    Tot anul trecut, l-a descris pe fostul premier din Singapore Lee Kuan Yew drept “cel mai înţelept om din Orient”, asiaticii considerând termenul “Orient” ca fiind învechit şi ofensator.

    Secretarul de stat american John Kerry şi-a cerut şi el scuze autorităţilor de la Tel Aviv, după ce presa a relatat că oficialul SUA a avertizat Israelul că riscă să devină un stat “de apartheid”, în cazul în care nu face rapid pace cu palestinienii.

    Kerry a negat vehement că ar fi spus aşa ceva, dar Departamentul de Stat nu a dezminţit că şeful diplomaţiei americane a folosit acest termen care desemnează sistemul social segregaţionist aflat în vigoare în Africa de Sud în perioada 1948-1994.

    În septembrie 2013, secretarul de stat John Kerry a dorit să salute activitatea diplomaţilor americani din Kyrgyzstan, dar a dat impresia că a confundat această ţară cu vecina mai bogată în resurse, Kazakhstan.

    Diplomaţii SUA din afara ţării “luptă împotriva corupţiei în Nigeria, sprijină statul de drept în Burma, sprijină instituţiile democratice din Kyrzakhstan”, a spus Kerry.

    Predecesoarea sa, Hillary Clinton, a fost ţinta ironiilor în 2009, după ce i-a oferit omologului rus, Serghei Lavrov, un “buton de resetare”. Dar cuvântul de pe buton, “peregruzka”, înseamnă mai degrabă “supraîncărcare” decât “resetare”. Clinton i-a dat asigurări omologului său că personalul său a depus eforturi pentru a face acest lucru corect. “A fost corect?”, a întrebat ea, zâmbind. “Aţi greşit”, i-a răspuns Lavrov, care zâmbea, de asemenea.

    În pofida situaţiei stânjenitoare, cei doi s-au amuzat în faţa camerelor de luat vederi şi au apăsat butonul împreună. La o conferinţă comună, după două ore de discuţii, cei doi au glumit pe tema greşelii. “Am ajuns la un acord despre cum se scrie «resetare» în rusă şi engleză, nu mai avem divergenţe”, a spus Lavrov.

    În 2010, Hillary Clinton a felicitat-o pe regina Marii Britanii cu o săptămână înainte de ziua sa de naştere.

    “E mai bine să feliciţi cu o săptămână mai devreme decât cu o săptămână mai târziu”, a replicat Philip Crowley, un purtător de cuvânt de la Departamentul de Stat, încercând să repare gafa.

    Soţul reginei, ducele de Edinburgh, este recunoscut pentru comentariile incomode şi pentru umorul mai ciudat, cotidianul Daily Telegraph alcătuind o lungă listă cu gafele sale diplomatice.

    Printre ele, se numără şi întrebarea adresată, în 2002, unor aborigeni din Australia, prinţul dorind să ştie dacă aceştia trag în continuare cu săgeţi.

    “Nu sunteţi cei mai mulţi dintre voi descendenţi din piraţi?”, l-a întrebat el, în 1994, pe un locuitor din Insulele Cayman.

    “Arăţi de parcă eşti gata de culcare”, i-a spus, în 2012, preşedintelui nigerian, îmbrăcat într-un costum tradiţional.

    Fostul preşedinte George H. W. Bush i-a insultat involuntar pe australieni în timpul unei vizite la Canberra în 1992, când a făcut semnul victoriei, fără să ştie că în Australia acesta are altă semnificaţie, fiind un gest obscen.

    Fostul lider de la Casa Albă este, de altfel, autorul uneia dintre cele mai celebre gafe din politica internaţională. Involuntară şi aceasta.

    Din cauza unei gripe intestinale, Bush Sr. a vomitat pe premierul japonez Kiichi Miyazawa, în 1992, în timpul unui dineu găzduit de oficialul nipon. Incidentul i-a adus popularitate preşedintelui american în Japonia, fiind inventată o expresie nouă în limba japoneză: “bushu-suru” (a vomita în public).

    Aflat în vizită în China în 2010, premierul britanic, David Cameron, şi-a supărat gazdele, refuzând să renunţe la floarea de mac de la butonieră. Cameron şi miniştrii care îl însoţeau purtau la butoniere flori de mac, simbol al comemorării eroilor căzuţi la datorie în primul Război Mondial. Pentru chinezi, florile de mac reprezintă o amintire dureroasă a celor două războaie ale opiumului, ambele pierdute de ei în faţa britanicilor.

    Exprimarea liberă, gafele şi alte derapaje erau caracteristice şi pentru fostul premier italian Silvio Berlusconi.

    În noiembrie 2008, când se afla în vizită oficială la Moscova, Silvio Berlusconi l-a calificat pe preşedintele Barack Obama drept “tânăr, frumos şi chiar bronzat”.

    A recidivat un an mai târziu, spre indignarea opoziţiei din Italia.

    Întors de la Pittsburgh, el spunea: “Vă aduc salutările unui om care se numeşte, care se numeşte… aşteptaţi, era cineva bronzat: Barack Obama!. Nu o să credeţi, însă, au mers amândoi la plajă ca să facă baie de soare, pentru că şi soţia sa este bronzată!”.

    În 2003, Berlusconi a provocat o criză diplomatică între Roma şi Berlin după ce a declarat că Martin Schulz, pe atunci eurodeputat, ar putea juca “rolul unui gardian de lagăr” într-un film despre nazişti.

    În cursul summiturilor oficiale, Berlusconi a fost protagonistul mai multor episoade insolite, ascunzându-se în spatele unei plante pentru a o speria pe Angela Merkel sau punându-i coarne unui ministru spaniol în timpul unei fotografii de grup.

    În anul 2000, cancelarul german Gerhard Schröder a stins, din greşeală, flacăra eternă de la Memorialul Yad Vashem dedicat Holocaustului din Israel, flacăra care arde în memoria celor şase milioane de evrei ucişi de nazişti. Cancelarul şi premierul israelian Ehud Barak au încercat fără succes să o aprindă, fiind nevoie de intervenţia unui angajat de la Memorialul Yad Vashem.

  • Cazeneuve, probleme cu cardul la redeschiderea magazinului în care Coulibaly a ucis patru evrei

    Potrivit postului francez, Cazeneuve s-a dus la ora 9.30 (10.30, ora României), la supermarket, redeschis la mai bine de două luni după ce Amedy Coulibaly a luat ostatici în incintă, omorând patru persoane, toţi evrei.

    După ce a vizitat magazinul, renovat integral, inclusiv camera frigorifică în care, în ziua atacului, s-au refugiat şi ascuns mai multe persoane, inclusiv un bebeluş, ministrul de Interne a trecut în mod simbolic pe la casă, pentru a plăti cele două sticle de vin, sub privirile amuzate ale cameramanilor de televiziune şi fotografilor.

    Însă, în momentul în care Cazeneuve a încercat să-şi utilizeze cardul, a întâmpinat probleme. După ce a încercat de mai multe ori, timp de câteva minute, ministrul a reuşit până la urmă să plătească, scenă pe care presa a urmărit-o mişcare cu mişcare zâmbind.

    Scena, insolită, a fost urmată de declaraţii grave. “Este necesar să respectăm memoria celor care au căzut sub focul teroriştilor”, a declarat Bernard Cazeneuve pentru presă la ieşirea din magazin.

    “Am dorit, la momentul redeschiderii curajoase a acestui magazin, să transmit semnalul că viaţa este mai puternică, să fiu alături de reprezentanţii comunităţii, a celor care deţin această afacere, a alegătorilor, pentru a spune că suntem în picioare şi hotărâţi să continuăm să trăim liber în ţara noastră”, a adăugat ministrul.

    “Republica, în misiunea sa de protecţie, face totul pentru ca toţi francezii să fie protejaţi de riscul terorist şi pentru ca viaţa să poată să-şi reintre în drepturi”, a dat asigurări Cazeneuve.

  • Procuratura franceză cere amenzi pentru muncă la negru a 460 de muncitori polonezi şi români

    Procurorul a cerut, de asemenea, ca societăţile Bouygues să fie amendată cu 150.000 de euro, iar agenţia de intermediere cipriotă Atlanco, care nu s-a prezentat la proces, să fie amendată cu amenda maximă de 225.000 de euro şi să i se interzică să mai desfăşoare vreo activitate pe teritoriul francez.

    Procurorul Republicii Eric Bouillard a cerut aplicarea unei amenzi în valoare de 80.000 de euro firmelor românească Elco, unei filiale a Bouygues – Quille Construction – şi firmei Welbond.

    Cazul are în centru angajarea ilegală a 460 de muncitori polonezi şi români la Flamanville, la Canalul Mânecii, în perioada iunie 2008-octombrie 2012, care ridică problema “muncitorilor detaşaţi” în Uniunea Europeană (UE).

    Bouygues, însărcinată cu partea de inginerie civilă a şantierului EPR, filiala sa Quille şi Welbond Armatures au fost judecate pentru “recurgere la serviciile unor firme care practică munca la negru, împrumutul ilicit de mână de lucru şi negociere prealabilă”.

    Agenţia Atlanco şi firma românească Elco au fost judecate pentru “muncă clandestină, ascunderea angajaţilor, împrumutare ilicită de mână de muncă şi negociere prealabilă” cu privire la 163 de muncitori polonezi în cazul Atlanco şi 297 de muncitori români în cazul Elco.

    Avocaţii Bouygues au contestat faptele reproşate, în timp ce avocaţii Confederaţiei Generale a Muncii (CGT, una dintre cele mai mari confederaţii sindicale franceze), care este parte civilă în proces, au apreciat că faptele sunt “prezentate perfect”.

    Pe de altă parte, statul francez ar putea solicita câteva milioane de euro, reprezentând cotizaţii sociale neplătite.

    Judecătorii deliberează până la 9 iunie.

  • Doi apropiaţi ai lui Coulibaly, inculpaţi şi încarceraţi în ancheta privind atacurile de la Paris

    Potrivit postului, unul dintre suspecţi a schimbat cu Amedy Coulibaly, autorul atacului de la magazinul alimentar cu specific evreiesc Hyper Casher, aproximativ 600 de SMS-uri în perioada septembrie 2014-6 ianuarie 2015, cu o zi înainte de atacul armat la sediul revistei de satiră Charlie Hebdo. Avocatul său pretinde că relaţia celor doi era “amicală”. ADN-ul celuilalt bărbat inculpat a fost găsit pe un taser – o armă cu şocuri electrice – în interiorul Hyper Cacher.

    Primul, prezentat de autorităţi doar cu prenumele Amar, în vârstă de 33 de ani, era cunoscut Direcţiei Generale pentru Securitate Internă (DGSI). Cu o zi înainte de atacul de la Charlie Hebdo, telefonul său mobil ar fi fost reperat în apropiere de domiciliul lui Amedy Coulibaly. Potrivit unui comunicat al parchetului, Amar s-ar fi întâlnit cu autorul atacului de la Hyper Cacher “de peste zece ori în regiunea pariziană” în perioada în care au schimbat SMS-uri, în special în zilele de cinci, inclusiv pe 5 ianuarie.

    El l-a cunoscut pe Amedy Coulibaly în Închisoarea Villepinte, unde a fost încarcerat în perioada februarie 2010-iulie 2013. Avocatul său, Régis Meliodon, a dat asigurări că cei doi erau simpli prieteni şi consideră că este necesar ca acesta “să ofere explicaţii despre legăturile strânse pe care le avea cu domnul Coulibaly”. “I se reproşează că s-a aflat în legătură, în mai multe rânduri cu domnul Coulibaly, iar instrucţia va demonstra, sper, că era vorba doar despre relaţii amicale”, a declarat avocatul pentru BFMTV.

    “Este un musulman normal, (nu are) absolut nimic a face cu teze teroriste sau teze islamiste. Absolut nimic. (Este) un băiat normal, francez de origine algeriană”, l-a descris Meliodon. Potrivit unui comunicat emis de Procurorul Republicii, el este “deţinut în prezent în cadrul unei cereri de extrădare formulate de către autorităţile judiciare spaniole, în urma unui mandat european de arestare emis pe 12 iunie 2013”, pentru trafic de stupefiante şi deţinere de arme.

    ADN-ul celuilalt suspect, inculpat câteva ore mai târziu, vineri, a fost găsit pe mânerul unui taser găsit în interiorul Hyper Cacher, la Porte de Vincennes, “în cazul lui Amédy Coulibaly”, precizează parchetul. Tânărul prezentat numai cu prenumele Said, în vârstă de 25 de ani, a fost, potrivit aceleiaşi surse, “condamnat în patru rânduri pentru comiterea unor fapte violente în grup, tentativă de furt în circumstanţe agravante, conducere în stare de ebrietate (…), furt şi refuz de a se supune” autorităţilor.

    Anchetatorii au putut să stabilească faptul că Amar şi Said au avut peste 1.200 de contacte telefonice din februarie 2014 şi până în ianuarie 2015 şi că “se frecventau regulat”. “Ei şi-au distrus împreună cardurile SIM ale telefoanelor mobile” pe 9 ianuare, în ziua atacului la Hyper Cacher.

    Alţi patru apropiaţi ai lui Amedy Coulibaly au fost plasaţi în arest preventiv luni, o măsură care a fost prelungită ulterior pentru trei dintre ei. Două astfel de măsuri au fost ridicate pe 10 şi 12 martie.

    Pista susţinerii logistice de care ar fi beneficiat Coulibaly a permis deja anchetatorilor să aresteze, la sfârşitul lui ianuarie, patru dintre apropiaţii săi, singurele persoane inculpate până în prezent în cadrul anchetei asupra atacurilor armate comise la Paris la începutul lui ianuarie, soldate cu 17 de morţi şi care s-au încheiat cu uciderea celor trei atacatori de către forţele speciale franceze.

  • Schioare, accidentată grav de un avion de mici dimensiuni într-o staţiune din Alpii francezi

    Femeia, în vârstă de 55 de ani, a fost lovită în timp ce se afla la schi la Avoriaz, în apropiere de frontiera franco-elveţiană, după ce avionul de agrement a fost nevoit să efectueze o aterizare de urgenţă, potrivit Euronews.

    Avionul a aterizat în staţiune pentru că a suferit o avarie în timpul decolării.

    “Am fost la un pas de un dezastru. Avionul a trecut pe sub cablul pentru teleschi, a evitat nişte brazi, apoi un grup de copii şi a ajuns pe o pistă albastră populară pe care se aflau mai mulţi schiori, inclusiv victima”, a declarat o sursă din cadrul serviciului pompierilor pentru Agenţia franceză de :ştiri, citată de televiziunea paneuropeană.

    Victima a fost lovită de un “element” al avionului, la bordul căruia se aflau două persoane.

    Femeia, care aproape şi-a pierdut mâna în accident, a fost transportată cu un elicopter la un spital din regiune.

  • Un francez şi-a făcut o afacere de 40 de milioane de euro cu 1.000 de angajaţi din cel mai sărac judeţ al Moldovei

    Gerard Losson s-a născut în urmă cu 46 de ani într-o familie de agricultori francezi, dar nu a dus mai departe tradiţia agricolă a familiei, mai ales că şi părinţii l-au încurajat să facă mai mult. A decis să meargă la facultate, să devină inginer textilist de meserie şi încă de la absolvire a lucrat în domeniu pentru o firmă franceză. Jobul pe care l-a avut timp de trei ani l-a purtat în SUA, China sau Coreea, dar în 1993, când industria de textile din Franţa a început să cedeze la presiunea pieţelor mai ieftine, mai ales pe nişa pentru bărbaţi, Losson a decis să folosească spiritul antreprenorial din familia sa şi să pornească un business.

    L-a cooptat pe fostul său coleg de cameră din facultate (Thomas) care avea experienţă ca buyer de costume şi au început afacerea cu textile în afara graniţelor Franţei, întâi în Portugalia şi apoi în Tunisia, dar costurile erau prea mari, iar tunisienii nu aveau tradiţie în confecţii.

    Apoi au vizitat România pentru prima dată, în 1997, şi au ales să rămână aici şi să facă afaceri. Sunt în România şi acum. „Am ajuns pe aeroportul din Otopeni şi m-am îndreptat direct către zona de nord, către Botoşani, căci ştiam că judeţul are o mare tradiţie în industria textilă şi că încă sunt oameni care mai ştiu această meserie. Din anii ’80 Franţa avea o legătură cu Botoşaniul prin firmele care cumpărau ţesături de aici“, spune Gerard Losson.

    Iniţial, cei doi francezi erau intermediari care preluau comenzi de la jucători din Franţa şi le plasau la textilierii locali. În 1999 compania deschisă de ei în Botoşani avea afaceri de 15 milioane de euro, cu 12 angajaţi, motiv pentru care ofertele de cumpărare de la investitori străini, francezi în special, nu au întârziat să apară. Dar fiecare a fost refuzată de Gerard Losson pentru că nu i-a plăcut niciodată să lucreze pentru alţii şi mai ales în entităţi organizaţionale prea stricte.

    Propunerile făcute de investitori i-au dat însă o idee – să renunţe la activitatea de intermediere şi să devină producători. Astfel, au înfiinţat prima lor companie de producţie din România şi în 1999 au cumpărat primii câţiva mii de metri pătraţi dintr-o fostă filatură din Botoşani – astăzi „inima şi creierul“ businessului Formens. Au utilat fabrica din Botoşani cu echipamente cumpărate la licitaţie în Franţa, de la foste fabrici care se închiseseră. „La nici 30 de ani ne aflam la o licitaţie cu oameni care aveau mult mai multă vechime ca noi în industrie şi cumpăram tot din fostele fabrici. Am plecat de acolo cu 27 de tiruri de echipamente.“

    Producţia fabricii a început în primăvara anului 2000, iar doi ani mai târziu au deschis o altă fabrică la Dărăban, pentru care au folosit aceeaşi reţetă de utilare, dar de data aceasta cu echipamente provenite din fabrici scoţiene. Gerard Losson avea pe atunci 33 de ani şi 1.250 de angajaţi în cele două fabrici.

    După alţi trei ani verişorul lui Thomas (partenerul său de afaceri), care avea şi el o fabrică de confecţii în Botoşani în care lucrau 400 de oameni, le-a propus să-şi unească forţele într-un singur grup. Deja-vu: Losson a refuzat iar oferta, ceea ce a dus la separarea de asociatul său. Gerard Losson a rămas cu fabrica de la Botoşani, iar Thomas cu cea de la Dărăban pe care a alipit-o businessului pe care îl avea verişorul său în România.

    Practic, ceea ce astăzi se numeşte Formens a luat naştere în 2005, când cei doi francezi care au venit împreună în România au ales să o ia pe drumuri diferite.

    „Eu am avut atunci altă viziune. În 2005 piaţa a fost liberalizată şi toată industria de costume pentru bărbaţi din Europa Centrală a murit. În doi ani s-au desfiinţat sute de mii de locuri de muncă şi pentru a nu fi afectaţi de această criză eu mi-am dorit să ne îndreptăm şi spre nişa «made to measure» pentru că nu mai puteam ţine pieptul doar cu serii mari şi fără valoare adăugată“, explică Losson. Aşa că toţi banii pe care i-a câştigat în 2005 i-a investit în echipamente mai bune şi a început să caute clienţi care să aibă nevoie de serii mai mici de costume, dar la o calitate mai bună.

    Linia made to measure a fost însă lansată abia în 2010, când Losson a adus un director tehnic francez, care rămăsese fără loc de muncă după prăbuşirea industriei din Franţa.

  • Descoperire fără precedent a peste 200 de schelete sub un supermarket din Paris

    Începând din ianuarie, arheologii Institutului naţional de cercetări arheologice preventive (INRAP) fac căutări sub clădirea unde odinioară se afla cimitirul spitalului Sfânta Treime, înfiinţat în secolul al XII-lea dar distrus la sfârşitul secolului al XVIII-lea.

    “În cadrul reamenajării magazinului, am decis să suprimăm o zonă care se afla la nivelul minus doi, ceea ce a declanşat verificări preventive”, explică Pascal Roy, directorul magazinului. “Ne aşteptam să fi rămas câteva oase în măsura în care acolo fusese un cimitr, dar nu să găsim gropi comune”, a adăugat el, foarte mirat.

    În momentul dezafectării cimitirului, resturile defuncţilor au fost transferate parţial la Catacombes de Paris, unde se află şi în prezent. “Dar se pare că treaba nu a fost bine făcută”, a declarat arheologul Isabelle Abadie, care conduce cercetările. “Este prima dată când un cimitir spitalicesc este excavat la Paris”, subliniază ea, amintind că situaţii similare au avut loc la Marsilia şi Troyes.

    În prezent, în zona de 100 de metri pătraţi care face obiectul cercetărilor, au fost găsite opt gropi comune. Şapte dintre ele numără între cinci şi 20 de cadavre, depuse pe două până la cinci nivele. Cea de-a opta groapă, cea mai impresionantă, a permis descoperirea a peste 150 de schelete, dispuse pe mai multe nivele. “Dar mai este un strat dedesubt”, avertizează Isabelle Abadie.

    Persoanele înhumate aici par să fi avut braţele încrucişate şi picioarele strânse, sugerând că au fost învăluite în cearceafuri sau giulgiuri. “Este surprinzător este că aceste cadavre nu au fost aruncate, ci depuse cu grijă, în mod organizat. Cadavrele ce aparţin unor bărbaţi, femei sau copii au fost plasate unul într-o direcţie, celălalt în alta pentru a se economisi spaţiul”, afirmă arheologul. Şi acest lucru s-a întâmplat în acelaşi timp, pe mai multe nivele.

    “Acest lucru sugerează că au fost mai multe decese deodată. Rămâne să găsim cauza acestei crize de mortalitate: epidemie, febră, foamete … Parisul a fost afectat de mai multe epidemii de pestă în secolele XIV, XV şi XVI. Capitala a fost afectată de variolă în secolul XVII”, aminteşte ea.

    Resturile osoase găsite nu prezintă leziuni care să permită identificare cauzei deceselor în masă, dar se fac prelevări de ADN pentru a se încerca elucidarea misterului. Arheologii trebuie să îşi termine treaba la faţa locului până la 20 martie, pentru a permite magazinului să îşi desfăşoare activitatea. Resturile osoase vor fi apoi studiate la sediul INRAP.