Tag: Vin

  • Ciupercile care valorează mai mult decât aurul: efectele medicinale sunt uluitoare

    Yarsagumba este mai scumpă chiar şi decât aurul, fiind extrem de greu de cules. Planta (de fapt o ciupercă) se găseşte în munţii Himalaya, la altitudini de peste 3.000 de metri.

    În fiecare primăvară, oameni din toată regiunea vin să caute planta care se vinde cu peste 100 de dolari gramul în Asia şi America.

    Localnicii susţin că Yarsagumba poate vindeca impotenţa, astmul şi chiar cancerul. Ciuperca poate fi găsită în Nepal, India, Butan şi Platoul Tibetan.

    Karma Lama şi-a petrecut ultimii 5 ani căutând şi vânzând apoi Yarsagumba; el povesteşte celor de la BBC cum mii de oameni vin şi îşi riscă viaţa în fiecare an, în lunile mai şi iunie, pentru a căuta ciuperca. “E foarte rece la atitudinea asta, uneori ne prinde şi ploaia sau chiar o furtună”, spune o femeie. “Am prins chiar şi avalanşe, e de-a dreptul înspăimântător”.

    Principalele ţări de export pentru Yarsagumba sunt China, Singapore, Statele Unite, Marea Britanie, Coreea, Burma şi Thailanda. Experţii au avertizat însă că încălzirea globală a dus la reducerea drastică a cantităţii existente în regiunea Himalaya.

    “Înainte găseam şi 100 de bucăţi pe zi”, povesteşte o căutătoare. “Acum, avem zile când găsim doar 2.”

  • Cătălin Păduraru: Vinarium, IWCB sau lupta la baionetă în războaiele vinului

    nde se află vinul românesc? Din punct de vedere calitativ, probabil la cel mai înalt nivel din istorie. Dar asta nu înseamnă prea mult, atât timp cât toate ţările producătoare de vin şi neatinse de vreun război sau limitare religioasă se află şi ele în aceeaşi fericită situaţie. Progresul, realizările tehnologice sunt, astăzi, la îndemana oricui. Vinul, produs cu identitate, are nevoie de istorie, de palmares, de pieţe cultivate (adică de pieţe în care să fie prezent, să aducă satisfacţii gustative dar şi satisfacţia profitului pentru cei care lucrează cu el), de cercetare, de comunicare. De o direcţie. Toată suflarea românească e bucuroasă de absorbţia fondurilor europene pentru reconversie (vie) şi retehnologizare (cramă).

    Asta este în amonte. Dar în aval? Astăzi este (relativ) bine. Dar mâine? Poate nu este întâmplător că aproape în toate cărţile dedicate domeniului apărute în străinătate şi destinate publicului larg nici măcar nu suntem menţionaţi. Sau, dacă suntem, ocupăm spaţii egale cu ţări ca Slovacia sau Malta… Revistele de specialitate nici nu se mai obosesc să ne treacă la „inventar”. Şcoli celebre ne-au scos din curriculum (una dintre ele funcţionează, de câţiva ani, şi în România; cursurile se predau în engleză şi maghiară).
    La nivelul mentalului colectiv internaţional nu există vinul românesc.

    Existăm sau nu pe pieţele internaţionale?

    Se înţelege că excepţiile, câteva firme româneşti care exportă (şi acelea, în majoritate, către „nişe etnice”), nu pot aduce România în plutonul forţelor care domină Lumea Vinului. Ţări cu potenţial mult mai mic decât cel al ţării noastre (sau despre care credeam noi „după ureche” că este mult mai mic) sunt prezenţe vizibile şi constante pe pieţele importante. Au strategii şi le duc la îndeplinire. De ce? Pentru simplul motiv că au înţeles că niciun clasament nu e bătut în cuie. Astăzi SUA sunt pe locul trei mondial, ceea ce, trebuie să recunoaşteţi, putea să pară o glumă în anii ’60-’70. Sigur, putem spune că SUA sunt o forţă pe toate planurile. Dar ce spunem atunci de Chile, Noua Zeelandă (a zecea exportatoare din lume)? În curând, vom înţelege că nici Georgia sau Moldova nu s-au mulţumit cu actuala ierarhie. Vorbim de piaţa „noastră” şi de pieţele internaţionale… Ca mâine şi piaţa noastră va fi una (pe deplin) internaţională. De la momentul în care Amazon va livra vinuri şi aici până la intrarea marilor operatori globali de distribuţie sau a marilor firme de vin (cu cifre de afaceri ameţitoare, de câteva ori mai mari decât întreaga noastra piaţă)  peisajul „nostru” se va schimba. Dramatic.

    (Se prea poate ca tonurile în care zugrăvesc vulnerabilităţile României viticole să nu fie prea plăcute.)

    Nu am cum să ocolesc adevărul: vor fi schimbări disruptive, cu o multitudine de efecte neaşteptate. Acest context nu este un accident istoric. Este lupta şi persuasiunea profesioniştilor şi rezultatul strategiilor naţionale (ale altor ţări).

    Accident istoric poate fi numit ceea ce pare a se întâmpla în Africa de Sud. Este posibil ca, din cauza turbulenţelor interrasiale de acolo, un mare jucător să lase mult loc liber.

    Se gândeşte România să acţioneze în vreun fel?

    Şi atunci, de ce să ne-mbătăm cu apă rece pretinzând că suntem a nu ştiu câta forţă vitivinicolă? Forţa poate fi măsurată prin prezenţa pe „raftul” internaţional.

    Contraargumentul că avem o piaţă internă destul de mare nu ţine. Cât de mare? Cine a măsurat pentru a şti potenţialul (limita de extensie)? Ce, cum, cât vor cumpăra consumatorii tineri (adică cum va arăta piaţa aceasta „fantastică” peste 3-4 ani)?

    Ar putea aduce vinul beneficii românilor?

    Oare crede cineva că în regiunea Bordeaux sau în Toscana ori în Marlborough trăiesc bine doar vinarii? Orice domeniu de activitate, că e vorba de construcţii, transport, comerţ, turism (inclusiv, sau, mai ales, cel „neindustrial”), avocatură, bănci, îşi sporeşte profitul când se atinge de performanţa adusă de vin în aceste regiuni.

    În Bordeaux, Alain Juppé, primarul de astăzi al oraşului, a investit bani publici printr-o fundaţie (!), zeci de milioane de euro în Cité du Vin! (Muzeul Vinului. Noi nu avem unul nici măcar de 1 milion de euro.) A promis o creştere fabuloasă a numărului de vizitatori în zonă. Şi asta se întâmplă. Doar prin aeroportul de aici trec anual 10 milioane de oameni.

    Berlinul, Parisul, Londra, Bruxelles-ul, Viena investesc bani publici în târguri şi concursuri de vin pentru a creşte vitalitatea (şi atractivitatea) acestor oraşe. Berliner Wine Trophy, Citadelles du Vin Paris (întrecut de International Wine Contest Bucharest, IWCB, ca număr de probe), IWC London, AWC Vienna – sunt modele de colaborare public-privat, în folosul tuturor cetăţenilor (la noi, crezându-se că e vorba de profitul producătorilor de vin, ceea ce este, în mod clar, greşit, ne mutăm de pe un picior pe altul).

    La noi, mai mult decât oriunde, este nevoie de sprijin. Trebuie să recuperăm timpul pierdut (trei decenii!). Prin dezvoltarea enoturismului am putea aduce acasă zeci de mii de români plecaţi în străinătate, care să întoarcă aici, găsindu-şi un rost ca angajat sau ca antreprenor. Enoturismul cere o suită întreagă de servicii şi divertisment variat, potrivit pentru toate vârstele. Pescuit, vânătoare, biking, tracking, welness, spa, tenis, golf, river rafting, o listă aproape fără sfârşit. Toate acestea antrenează mii de angajaţi, sute de antreprenori.

    Mai avem voie să plantăm zeci de mii de hectare (lucru rar întâlnit în UE). Se poate crea un program prin care să apară o categorie nouă socio-profesională, viticultori care să nu aibă neapărat propria cramă, care să „sindicalizeze”, trimiţând  strugurii la o cooperativă pentru vinificare şi condiţionare. Tot aici s-ar putea face şi îmbutelierea. Vinul s-ar obţine în condiţii decente şi ar fi posibil ca acest gen de colaborare în vederea obţinerii valorii adăugate să inhibe păguboasa producţie de vin de 2 lei, obţinut din hibrizi şi vândut pe marginea drumului.

    Vinul acesta prost şi ieftin, deşi iubit de multi români, nu poate asigura un ciclu economic care să ţină tinerii acasă şi, în niciun caz, să-i „întoarcă” pe cei deja plecaţi „afară”.

    Da, vinul românesc poate aduce beneficii materiale imense românilor dar nu putem omite nici „veniturile” acorporale. Cele care ar putea cu adevărat să ne facă să folosim sintagma „mândri că suntem români”.

    Ce face statul român? Stă. În cel mai fericit caz, se face că lucrează.

    În cei 28 de ani de la Revoluţie nu a existat niciun politician marcant, niciun înalt funcţionar care să abordeze serios problema vinului românesc. Şi în niciun caz cu ştiinţă. Privit exclusiv ca produs agricol, acesta nu se bucură de sprijinul ministerelor potrivite: Minsterul Culturii, Ministerul Turismului, Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul pentru Mediul de Afaceri  sau, dacă există, sporadic, vreun sprijin, vinul nu este privit în dimesiunile lui reale.

    Drept urmare, efectele se văd. Sau nu se văd bine, pentru că nu avem radiografii la zi ale pieţei.

    Cercetarea, obligatorie pentru crearea unei strategii, nu poate fi asigurată de producători. Nici nu ar fi corect.

    Producătorii de vin fac… vin. Ei pot plăti sociologi, antropologi, economişti să facă studii care să răspundă problemelor lor directe. Ei nu pot rezolva „problema naţională”. Tot ce am enunţat mai sus cade în responsabilitatea statului, care, până la urmă, ar face aceste cercetări şi ar plăti experţi pentru conceptul de dezvoltare şi comunicare tot pe banii noştri. Sau pe bani europeni. (Lucru obligatoriu de menţionat, pentru că foarte mulţi oameni din stat folosesc expresia „v-am dat”.)

    Cercetarea cercetărilor (!) din străinătate ne arată clar ce am avea de făcut.

    Firmele private? Eforturi se fac. Sunt însă disparate. International Wine Contest Bucharest este un exemplu de reuşită la nivel de organizare şi afirmare internaţională. Mecanismul de colaborare stat-privat este însă blocat.

    Există şi multe iniţiative lăudabile care nu apelează la stat. Majoritatea, însă, nu îşi propun (şi nu e nimic rău în asta) să „mute munţii”. Interesant e că au început să se coaguleze parteneriate durabile între firmele private. Alianţele lor nu pot intra în concurenţă, însă, cu marile dezvoltări de forţe de pe plan mondial. Amintind de International Wine Contest Bucharest, am realizat că avem parteneri care au fost alături de acest mare concurs. E o formă de ipocrizie (la modă, nu ştiu de ce) de a expune public voalat Partenerii şi Sponsorii evenimentelor noncomerciale. Cred că vine de la alambicata lege a CNA-ului, care îşi transmite efectele de la TV către presa scrisă, neînţelegându-se că menţionarea sponsorului este minima recunoştinţă pe care poţi să o manifeşti faţă de cineva care a sprijinit un demers al binelui colectiv.
    Nu „un producător de apă minerală” este corect, ci, în cazul nostru, Aqua Carpatica, nu o marcă auto, ci Nissan ş.a.m.d.

    Unii dintre ei au sprijinit editarea lucrării Wine Wars – Războaiele vinului (lectură obligatorie pentru cei care au tangenţă cu vinul), iar mai nou sprijină una dintre cele mai interesante „construcţii” pentru Vinul românesc – Vinarium. O degustare-evaluare făcută de oameni de top din România pentru a se încerca formarea unui pluton de 100 de vinuri româneşti de top – la 100 de ani de România. Evaluarea va fi coordonată de singurul master of wine din România, Ana Sapungiu.

    E o ştire, nu?

    În cele două sesiuni Vinarium (fiecare de câte două zile), Ana Sapungiu MW a coordonat un panel format din oameni speciali ai societăţii noastre, oameni cu biografii impresionante. Am dorit să avem o interpretare holistică a vinurilor care pot fi promovate la 100 de ani de România. Chiar dacă s-a enunţat în glumă că „am strâns vreo 500 de ani de studiu în această încăpere”, rămâne – în mod serios – o sumă a competenţelor şi a unor unghiuri diferite de interpretare din domenii ca antropologia, arhitectura, istoria, literatura, arta dramatică, critica artei, business ş.a.m.d. pusă în folosul României.

    (În vinurile româneşti am îndrăznit să includem şi vinurile de peste Prut. Mulţi vor socoti acest gest o culpă. Noi l-am considerat a fi o datorie. Şi o realitate, dacă nu administrativă, măcar culturală şi istorică.)

    Statul român trebuie să întindă o mână şi să înveţe să fie partener. Într-un parteneriat, ambele părţi câştigă.

    Dezvoltarea Lumii Vinului (cu toate extensiile enunţate) degrevează statul de rezolvarea unor ecuaţii complicate, mai ales sociale, ajută la formarea brandului de ţară şi, pe termen mediu şi lung, contribuie la creşterea PIB. Dacă vrem.

  • Jidvei: Anul acesta va fi de referinţă pentru vinul din Transilvania

    “Rezultatul bilanţului termic din acest an este benefic, întrucât acumulările de zaharuri şi arome vor atinge pragul optim în ultima decadă din august, astfel că anul acesta o să degustăm vinul cu două-trei săptămâni mai devreme”, a adăugat Ioan Mărginean.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cât de tare ne iradiem zi de zi: Mâncatul unei banane te expune la radiaţii mai puternice decât dacă stai lângă o centrală nucleară timp de un an

    Dacă stai la mai puţin de 80 de kilometri de o centrală nucleară, nivelul de radiaţii cu care se confruntă corpul uman este de 0,09 microsievert (microSv) pe an , în timp ce mâncând o banană, corpul uman este expus la o doză de radiaţii de 0,1 microSv.

    Doza de radiaţii de la care se resimt efectele  este de 40.000 de microSv într-o expunere de scurtă durată. O doză de 100.000 de microSv va produce greaţă, ameţeli şi stări de vomă în scurt timp. Doza letală de radiaţii este de la 4 miloane de microSv, într-un timp scurt.

    Nivelul de radiaţii atunci când facem o radiografie dentară este de 5 microSv. Într-un zbor din New York până în Los Angeles, corpul uman este expus la 40 de microSv.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Cum arată satul cu 2.000 de locuitori unde se produc unele dintre cele mai bune vinuri din lume – FOTO – VIDEO

     În umbra lor însă “trăiesc” o serie de sate care nu doar că sunt la fel de fermecătoare, dar te cuceresc prin faptul că pe străzi nu se aud claxoanele taxiurilor ci zumzetul vocilor turiştilor de pretutindeni care vin aici să se delecteze cu cele mai bune vinuri, cu mese tradiţionale şi cu muzică live. Priveliştea nu dezamăgeşte nici ea, niciodată.
     
    Saint Emilion este unul dintre acestea. Se este găseşte la mai puţin de o oră de Bordeaux şi totuşi se află la ani lumină de oraşul “unde s-a născut vinul”. Străduţe înguste şi pietruite, restaurante care te imbie să intri şi cât vezi cu ochii podgorii de viţă de vie. Cam aşa arată Saint Emilion. Acelaşi sat unde locuiesc mai puţin de 2.000 de oameni găzduieşte şi 860 de chateau-uri.
     
     
    În Franţa termenul de chateau defineşte nu (doar) un castel cum ar fi normal dacă am traduce ad-literam, ci un producător de vin. Mai exact, crama fiecărui producător din regiune este un castfel, dar se numeşte chateau doar dacă vinifică acolo vinul realizat din struguri proprii. Pe scurt, acest sat din sud-vestul Franţei cuprinde 860 de castele unde se produce vin. Şi nu orice vin, ci vinul de Bordeaux, considerat a fi unul dintre cele mai bune din lume.
     
    Saint Emilion este cu siguranţă cel mai cunoscut din regiune şi nu doar datorită poziţionării sale strategice în mijlocul viilor, ci şi datorită faptului că te poţi pierde (sau măcar încerca) pe străduţele sale înguste flancate cu wine-baruri şi magazine care vând, ce altceva decât vin.
     
    Localnicii glumeau spunând că există 1.000 de wine-baruri, câte unul la fiecare doi locuitori permanenţi. Peisajul este completat cu biserici construite în stil romani şi chateau-uri îmbrăţisate de viţă-de-vie. Peisajul înconjurător, vizibil din mai multe puncte strategice, pare desprins dintr-o poveste. Nu degeaba acest sătuc şi-a făcut loc pe lista UNESCO World Heritage care reuneşte unele dintre cele mai importante obiective turistice din lume.
     
  • Studiu: Creşterea economică va dinamiza activitatea fondurilor mutuale de investiţii din Europa

    Potrivit Deloitte, două treimi dintre respondenţi estimează că volumul tranzacţiilor va rămâne la un nivel similar, cel mai mare din ultimii trei ani. Aproape o treime (31%) estimează ca activitatea fondurilor de private equity să crească şi mai mult şi doar 2% estimează o încetinire – cel mai mic procent din ultimii cinci ani. De asemenea, două trimi dintre respondenţi (69%) estimează că se vor concentra mai mult pe tranzacţii în următoarele luni, similar cu rezultatele sondajului în ultimii doi ani.

    Estimările sunt susţinute de gradul mare de lichiditate al pieţelor, trei sferturi dintre respondenţi (72%) estimând că disponibilitatea accesului la finanţare va rămâne la acelaşi nivel în lunile ce vin. Procentul este în creştere de la două treimi (67%) în ultimul sondaj, când o cincime (21%) dintre participanţi estima o creştere a lichiditaţii.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cum arată satul cu 2.000 de locuitori care produc unele dintre cele mai bune vinuri din lume – FOTO

     În umbra lor însă “trăiesc” o serie de sate care nu doar că sunt la fel de fermecătoare, dar te cuceresc prin faptul că pe străzi nu se aud claxoanele taxiurilor ci zumzetul vocilor turiştilor de pretutindeni care vin aici să se delecteze cu cele mai bune vinuri, cu mese tradiţionale şi cu muzică live. Priveliştea nu dezamăgeşte nici ea, niciodată.
     
    Saint Emilion este unul dintre acestea. Se este găseşte la mai puţin de o oră de Bordeaux şi totuşi se află la ani lumină de oraşul “unde s-a născut vinul”. Străduţe înguste şi pietruite, restaurante care te imbie să intri şi cât vezi cu ochii podgorii de viţă de vie. Cam aşa arată Saint Emilion. Acelaşi sat unde locuiesc mai puţin de 2.000 de oameni găzduieşte şi 860 de chateau-uri.
     
     
    În Franţa termenul de chateau defineşte nu (doar) un castel cum ar fi normal dacă am traduce ad-literam, ci un producător de vin. Mai exact, crama fiecărui producător din regiune este un castfel, dar se numeşte chateau doar dacă vinifică acolo vinul realizat din struguri proprii. Pe scurt, acest sat din sud-vestul Franţei cuprinde 860 de castele unde se produce vin. Şi nu orice vin, ci vinul de Bordeaux, considerat a fi unul dintre cele mai bune din lume.
     
    Saint Emilion este cu siguranţă cel mai cunoscut din regiune şi nu doar datorită poziţionării sale strategice în mijlocul viilor, ci şi datorită faptului că te poţi pierde (sau măcar încerca) pe străduţele sale înguste flancate cu wine-baruri şi magazine care vând, ce altceva decât vin.
     
    Localnicii glumeau spunând că există 1.000 de wine-baruri, câte unul la fiecare doi locuitori permanenţi. Peisajul este completat cu biserici construite în stil romani şi chateau-uri îmbrăţisate de viţă-de-vie. Peisajul înconjurător, vizibil din mai multe puncte strategice, pare desprins dintr-o poveste. Nu degeaba acest sătuc şi-a făcut loc pe lista UNESCO World Heritage care reuneşte unele dintre cele mai importante obiective turistice din lume.
     
  • „Răzbunarea” căpşunarilor din România? Fructele englezilor putrezesc pe câmp. Culegătorii sezonieri din România nu mai vin la lucru

    Potrivit Asociaţiei Furnizorilor de Forţă de Muncă (ALP), peste jumătate din firmele de recrutare nu au putut găsi mână de lucru în primele luni din acest an, informează ziarulromanesc.net
    De asemenea, Uniunea Naţională a Fermierilor a raportat că, anul trecut, numărul muncitorilor sezonieri din UE a scăzut cu 17%, ceea ce a făcut ca unele recolte valoroase să fie lăsate să putrezească pe câmp.

    Metoda inedită de a-ţi ascunde identitatea. Cum a venit o femeie să-şi ridice marele premiu câştigat la loto de frică să nu afle lumea cine este

    Povestea românului milionar în dolari la 19 ani, care te lasă fără cuvinte: La 11 ani, avea deja primul job plătit, iar acum numără printre clienţii săi pe Selena Gomez şi Justin Bieber

    În fermele britanice, 99% din muncitorii sezonieri vin din Europa de Est, iar două treimi dintre ei din România şi Bulgaria.

    O firmă de recrutări din Kent caută lucrători în România pentru 80 de ferme din Marea Britanie.

    În lunile următoare este nevoie de 4.000 de persoane care să culeagă căpşune, zmeură, mere şi pere, însă compania este foarte departe de această ţintă.

    „Înainte aveam cozi în afara biroului nostru din Bucureşti. Zilnic veneau 30 până la 40 de persoane. Acum, într-o zi bună, doar câţiva. Obişnuiam să luăm crema cremei. Acum, ne mulţumim cu ce găsim”, spune unul din directori, Estera Amesz. O cauză majoră a fost devalorizarea lirei sterline. O altă cauză este incertitudinea, oamenii nefiind siguri ce documente le sunt necesare, explică Amesz.

    Ea spune că firma a fost nevoită să-şi extindă aria de căutare la cei care „au două mâini şi două picioare”, cu alte cuvinte, nu mai contează priceperea şi îndemânare. Nici limba engleză nu mai este un criteriu de selecţie.

  • Noua faţă a mallurilor

    Retailul se schimbă, toţi operatorii de hipermarketuri se digitalizează şi sunt într-o cursă pentru a oferi experienţe, deoarece probabil produsul cel mai ieftin este cel de pe net, crede Tatian Diaconu, şeful Ceetrus România (companie care anterior s-a numit Immochan). Compania are în plan dezvoltarea de noi proiecte în Bucureşti, Satu Mare, Sibiu, Cluj şi Craiova, cele mai avansate dintre acestea sunt în Satu Mare – unde există deja un centru comercial cu Auchan şi care va avea 10.000 mp de centre comerciale în plus alături de o componentă rezidenţială – iar următorul va fi Clujul. La Satu Mare, proiectul va fi completat de un proiect rezidenţial de 500 de apartamente.
    Tatian Diaconu mai spune că acum, în domeniul în care activează, preţurile sunt „un pic inflamate” şi cel mai adesea sunt de câteva ori mai mari decât poate oferi el.

    „Dacă sunt dezvoltator, poate pot să dau 500 de euro pe metrul pătrat, când vânzătorul cere 700 de euro. Dar eu lucrez cu arhitecţii timp de 3-6 luni, ca să înţeleg cât pot câştiga din chirii sau din vânzarea de apartamente. Pot face un proiect şi în cazul în care dau 500 de euro pe metrul pătrat, dar asta înseamnă să renunţ la toate demersurile de urbanizare – de la infrastructură la spaţii verzi şi zone pentru comunitate, cum sunt grădiniţa sau şcoala.” Şeful Ceetrus România mai spune că în această meserie este foarte uşor „să-ţi rupi gâtul, pentru că vorbim de sume foarte mari. De aceea încercăm să nu facem greşeli mari plătind preţuri nesustenabile. Orice proiect vom mai face de acum înainte va fi mixt, nu neapărat într-o formulă anume, poate fi orice combinaţie de comercial, rezidenţial şi office”.

    Popularitatea şi rezultatele centrelor comerciale se află în continuare pe un trend ascendent, în condiţiile în care vânzările online au înregistrat, în România, un avans important. Retailerii şi proprietarii de centre comerciale se adaptează la nevoile consumatorilor, care se schimbă odată cu digitalizarea şi evoluţia tehnologică, remarcă Oana Iliescu, managing director la Cushman & Wakefield Echinox. „Comercianţii online încep să deschidă magazine fizice, iar cei tradiţionali se adaptează la noile tehnologii; centrele comerciale oferă acum mai mult entertainment, zone de food court extinse şi diversificate.”

    Nu există o reţetă care să se potrivească tuturor tipurilor de centre comerciale, însă cu siguranţă mallurile viitorului se vor axa pe satisfacerea nevoilor consumatorilor şi pe oferirea unei experienţe cât mai plăcute la cumpărături, este de părere şi Mariana Stamate, head of property management în cadrul JLL România. Astfel, centrele comerciale devin mai mult decât un spaţiu de cumpărături sau de satisfacere a unor nevoi imediate, ajungând la nivelul unor experienţe emoţionale, senzoriale.

    „În funcţie de amplasament şi de zona pe care urmează să o deservească, vedem două tipuri de concepte care ar putea să-şi găsească locul pe o piaţă care se apropie de saturaţie în unele zone: centrele de proximitate şi respectiv proiectele mixte, cu componentă de retail.” În prima categorie intră centrele dezvoltate sau reconvertite astfel încât să deservească specificul zonei: „Pot fi centre care pornesc de la o poziţionare centrată pe un specific. Acest element central poate fi echipa sportivă preferată, designeri de modă locali sau altele, creându-se astfel comunităţi în jurul acestora, sau poate fi un anumit gen de servicii pe care să le asigure locuitorilor din zonă, aşa cum este cazul serviciilor publice”.

    Mariana Stamate include în a doua categorie centrele comerciale care îmbină latura de retail cu cea rezidenţială, oferind locatarilor din zonă o gamă amplă de servicii, restaurante şi idei de petrecere a timpului liber. „Retailul se întoarce la origini, deja a reînceput să fie văzut ca o parte integrantă a comunităţilor şi a modului de petrecere a timpului în orice moment al zilei, asimilând diverse tipare comportamentale ale consumatorilor şi oferind soluţii acestora.”

    Din punctul său de vedere, lipsa unor noi proiecte şi orientarea către extinderea şi modernizarea celor existente arată o abordare precaută – „una sănătoasă şi care le va aduce succes”.

    Mai mult decât cumpărături

    Înţelegerea aşteptărilor, nevoilor şi istoricului social al consumatorilor, al specificului zonei, al adaptării mixului de chiriaşi reprezintă condiţii esenţiale pentru succesul unui mall, spune specialistul de la JLL România. „Nevoile şi aşteptările consumatorilor sunt variate, însă nivelul de satisfacere a acestora trebuie corelat şi cu nivelul de optimizare al investiţiei.” Prin urmare, proprietarii centrelor comerciale va trebui să analizeze cu mare atenţie către ce direcţie se vor orienta, prioritizând investiţiile pentru a obţine creşteri sustenabile de trafic şi vânzări. Pe de altă parte, pe plan operaţional, este necesar ca centrele comerciale să-şi optimizeze cheltuielile aferente spaţiilor comune, dar şi să menţină o politică de chirii adaptată în mod constant realităţii.

    „Pe lângă consumatori, un aspect important în menţinerea armoniei unui centru comercial este sincronizarea aşteptărilor, veniturilor şi costurilor dintre chiriaşi şi proprietari, astfel încât ambii să obţină rezultate pozitive.”

    Mariana Stamate vorbeşte de anumite cercetări de piaţă care au avansat ideea că, până în 2030, o treime din vânzările retail vor fi online. Această posibilitate îi va face pe proprietari să regândească mixul de chiriaşi, accentul punându-se pe zonele de restaurante şi de petrecere a timpului liber. Mallurile nu au cum să concureze cu varietatea şi preţurile oferite de online, iar asta va duce la diversificarea experienţelor oferite. „Zonele tradiţionale de food court vor fi în timp înlocuite parţial cu restaurante fine dining, zonele clasice de petrecere a timpului liber sunt depăşite, vedem deja acvarii, parcuri tematice, karting sau pârtii de schi. Tendinţa la nivel internaţional este deja extrem de clară – cea de experienţe – încercându-se acum cât mai multe căi de a inova această zonă.” Înţelegerea realităţii din comunitate şi adaptarea corectă a experienţelor la aceasta vor aduce succesul centrelor comerciale, concluzionează Mariana Stamate.

    În ceea ce priveşte retailerii care ar putea intra pe piaţa din România în viitorul apropiat, ea vorbeşte de un interes crescut din partea anumitor branduri internaţionale de fashion, încălţăminte, cosmetice, dar şi de home & deco. „Unele branduri se uită la piaţa de retail din România, încercând să îi înţeleagă specificul şi să vadă posibilităţile de adaptare. Sunt branduri care merg în Europa foarte mult pe comerţ stradal, iar în România, segmentul stradal nefiind încă dezvoltat la acelaşi nivel, este necesară regândirea modelului de business.”

    Atenţia se mută de la Bucureşti

    Într-un an în care volumul investiţiilor pe piaţa imobiliară a fost de aproximativ 1 miliard de euro, tranzacţiile imobiliare din 2017 au fost dominate de zona de retail (45% din valoarea totală). Chiar dacă o bună parte a tranzacţiilor s-a înregistrat în Bucureşti, generând în jur de 400 de milioane de euro, în 2018 interesul investitorilor se va muta cel mai probabil către oraşe secundare.

    Creşterea solidă şi constantă a consumului oferă retailerilor încrederea necesară pentru a-şi dezvolta businessul, inclusiv la nivel local, apreciază reprezentanţii Immofinanz. În Constanţa, spre exemplu, centrul comercial Vivo! va găzdui, începând cu luna octombrie a acestui an, prima Farmacie Tei şi prima unitate Bebe Tei din afara Bucureştiului. „Parteneriatul cu Immofinanz reprezintă un pas important în strategia de dezvoltare la nivel local a magazinului Bebe Tei şi Farmaciei Tei şi va contribui la diversificarea mixului de chiriaşi, furnizând clienţilor Vivo! Constanţa noi produse şi servicii.” În concluzie, oraşele mari şi medii din afara Bucureştiului devin mai atractive şi au potenţial de alimentare a creşterii sectorului de retail în perioada următoare, atrăgând noi branduri.

    Oraşele mari din România se află într-un amplu proces de dezvoltare, ceea ce va reduce decalajul faţă de Capitală, iar dezvoltarea pieţei de retail va urma acest trend, opinează reprezentanţii Knight Frank. „De asemenea, retailerii de food (hipermarket, supermarket, magazine de proximitate) îşi vor continua expansiunea agresivă în ţară, încercând să acopere cât mai bine toate zonele. Aceştia se vor dezvolta fie prin unităţi individuale, fie ca parte din proiecte de mici dimensiuni unde se vor alătura altor retaileri pentru a-şi spori atractivitatea ca destinaţie de cumpărături.” Din punctul de vedere al acestora, o creştere economică este singurul motor de creştere. Iar aceasta trebuie să se traducă în creşterea salariilor, accentul pe avantajele competitive de ţară, dezvoltarea segmentelor de business cu valoare adăugată ridicată (IT), predictibilitate fiscală şi politică.

    Reprezentanţii Knight Frank România spun că piaţa de retail nu dă semne de supraîncălzire în acest moment. De altfel, creşterea s-a produs treptat în ultimii câţiva ani fără salturi mari de la un an la altul. Evoluţiile recente reflectă creşterea consumului şi, în consecinţă, creşterea interesului marilor nume din retail care caută să se extindă în România. „Există încă nume importante care lipsesc de pe piaţă şi ne aşteptăm să îşi facă apariţia. Anul acesta vom vedea deschideri de centre comerciale în afara Bucureştiului şi consolidarea poziţiei celor din Capitală, care se bucură de o cerere mare din partea retailerilor, în condiţiile în care nu vom asista la livrări noi.”

    Cum se pot pune însă retailerii la adăpost de următoarea recesiune? „Ideal ar fi să nu se repete greşelile anilor 2007 – 2008, când dezvoltatorii anunţau zeci de proiecte în faze de proiect care erau dezvoltate pe orice teren, în orice locaţie din ţară. De asemenea, mixul de chiriaşi al unui centru comercial, format din retaileri puternici şi oferind facilităţi cât mai variate, este esenţial în asigurarea succesului pe termen lung.” Reprezentanţii Knight Frank subliniază importanţa dezvoltării sustenabile: locaţie excelentă, accesibilitate cu mijloace de transport în comun, parcări, mix de chiriaşi cât mai diversificat, focus pe latura de divertisment şi un concept atrăgător.

    Creşterea comerţului online va afecta cu siguranţă comerţul tradiţional şi va diminua din ce în ce mai mult veniturile realizate în magazinele fizice, sunt de părere şi reprezentanţii Knight Frank România. „Mallurile se vor orienta către dezvoltarea zonei de entertainment şi de soluţii de petrecere a timpului liber; asistăm la transformarea centrului comercial în destinaţie socială, de întâlnire, nu numai de shopping.” Datorită acestui lucru, cât şi datorită specificului local al pieţei de retail, în care destinaţia de shopping numărul unu a românilor este mallul, majoritatea proiectelor din România au făcut deja paşi importanţi în această direcţie, fenomen care ar trebui să asigure un timp de reacţie bun în adaptarea la noile tendinţe şi evoluţii ale pieţei.

    În anii ce vin, creşterea va fi determinată de inovaţie, reinventarea constantă şi adaptarea la cerinţele consumatorului, crede Mariana Stamate, head of property management în cadrul JLL România. „Înţelegerea faptului că trăim într-o eră digitală şi folosirea tehnologiei pentru a ancora consumatorul atât în timpul vizitei la mall, precum şi după, folosirea social media, programe de loialitate bine ţintite care nu doar că asigură relaţia cu consumatorul, dar şi furnizează informaţii esenţiale asupra acestora.” Un centru comercial este o experienţă care trebuie adaptată permanent schimbărilor din realitatea comunităţilor din care face parte, conchide ea.

  • Noua faţă a mallurilor

    Retailul se schimbă, toţi operatorii de hipermarketuri se digitalizează şi sunt într-o cursă pentru a oferi experienţe, deoarece probabil produsul cel mai ieftin este cel de pe net, crede Tatian Diaconu, şeful Ceetrus România (companie care anterior s-a numit Immochan). Compania are în plan dezvoltarea de noi proiecte în Bucureşti, Satu Mare, Sibiu, Cluj şi Craiova, cele mai avansate dintre acestea sunt în Satu Mare – unde există deja un centru comercial cu Auchan şi care va avea 10.000 mp de centre comerciale în plus alături de o componentă rezidenţială – iar următorul va fi Clujul. La Satu Mare, proiectul va fi completat de un proiect rezidenţial de 500 de apartamente.
    Tatian Diaconu mai spune că acum, în domeniul în care activează, preţurile sunt „un pic inflamate” şi cel mai adesea sunt de câteva ori mai mari decât poate oferi el.

    „Dacă sunt dezvoltator, poate pot să dau 500 de euro pe metrul pătrat, când vânzătorul cere 700 de euro. Dar eu lucrez cu arhitecţii timp de 3-6 luni, ca să înţeleg cât pot câştiga din chirii sau din vânzarea de apartamente. Pot face un proiect şi în cazul în care dau 500 de euro pe metrul pătrat, dar asta înseamnă să renunţ la toate demersurile de urbanizare – de la infrastructură la spaţii verzi şi zone pentru comunitate, cum sunt grădiniţa sau şcoala.” Şeful Ceetrus România mai spune că în această meserie este foarte uşor „să-ţi rupi gâtul, pentru că vorbim de sume foarte mari. De aceea încercăm să nu facem greşeli mari plătind preţuri nesustenabile. Orice proiect vom mai face de acum înainte va fi mixt, nu neapărat într-o formulă anume, poate fi orice combinaţie de comercial, rezidenţial şi office”.

    Popularitatea şi rezultatele centrelor comerciale se află în continuare pe un trend ascendent, în condiţiile în care vânzările online au înregistrat, în România, un avans important. Retailerii şi proprietarii de centre comerciale se adaptează la nevoile consumatorilor, care se schimbă odată cu digitalizarea şi evoluţia tehnologică, remarcă Oana Iliescu, managing director la Cushman & Wakefield Echinox. „Comercianţii online încep să deschidă magazine fizice, iar cei tradiţionali se adaptează la noile tehnologii; centrele comerciale oferă acum mai mult entertainment, zone de food court extinse şi diversificate.”

    Nu există o reţetă care să se potrivească tuturor tipurilor de centre comerciale, însă cu siguranţă mallurile viitorului se vor axa pe satisfacerea nevoilor consumatorilor şi pe oferirea unei experienţe cât mai plăcute la cumpărături, este de părere şi Mariana Stamate, head of property management în cadrul JLL România. Astfel, centrele comerciale devin mai mult decât un spaţiu de cumpărături sau de satisfacere a unor nevoi imediate, ajungând la nivelul unor experienţe emoţionale, senzoriale.

    „În funcţie de amplasament şi de zona pe care urmează să o deservească, vedem două tipuri de concepte care ar putea să-şi găsească locul pe o piaţă care se apropie de saturaţie în unele zone: centrele de proximitate şi respectiv proiectele mixte, cu componentă de retail.” În prima categorie intră centrele dezvoltate sau reconvertite astfel încât să deservească specificul zonei: „Pot fi centre care pornesc de la o poziţionare centrată pe un specific. Acest element central poate fi echipa sportivă preferată, designeri de modă locali sau altele, creându-se astfel comunităţi în jurul acestora, sau poate fi un anumit gen de servicii pe care să le asigure locuitorilor din zonă, aşa cum este cazul serviciilor publice”.

    Mariana Stamate include în a doua categorie centrele comerciale care îmbină latura de retail cu cea rezidenţială, oferind locatarilor din zonă o gamă amplă de servicii, restaurante şi idei de petrecere a timpului liber. „Retailul se întoarce la origini, deja a reînceput să fie văzut ca o parte integrantă a comunităţilor şi a modului de petrecere a timpului în orice moment al zilei, asimilând diverse tipare comportamentale ale consumatorilor şi oferind soluţii acestora.”

    Din punctul său de vedere, lipsa unor noi proiecte şi orientarea către extinderea şi modernizarea celor existente arată o abordare precaută – „una sănătoasă şi care le va aduce succes”.

    Mai mult decât cumpărături

    Înţelegerea aşteptărilor, nevoilor şi istoricului social al consumatorilor, al specificului zonei, al adaptării mixului de chiriaşi reprezintă condiţii esenţiale pentru succesul unui mall, spune specialistul de la JLL România. „Nevoile şi aşteptările consumatorilor sunt variate, însă nivelul de satisfacere a acestora trebuie corelat şi cu nivelul de optimizare al investiţiei.” Prin urmare, proprietarii centrelor comerciale va trebui să analizeze cu mare atenţie către ce direcţie se vor orienta, prioritizând investiţiile pentru a obţine creşteri sustenabile de trafic şi vânzări. Pe de altă parte, pe plan operaţional, este necesar ca centrele comerciale să-şi optimizeze cheltuielile aferente spaţiilor comune, dar şi să menţină o politică de chirii adaptată în mod constant realităţii.

    „Pe lângă consumatori, un aspect important în menţinerea armoniei unui centru comercial este sincronizarea aşteptărilor, veniturilor şi costurilor dintre chiriaşi şi proprietari, astfel încât ambii să obţină rezultate pozitive.”

    Mariana Stamate vorbeşte de anumite cercetări de piaţă care au avansat ideea că, până în 2030, o treime din vânzările retail vor fi online. Această posibilitate îi va face pe proprietari să regândească mixul de chiriaşi, accentul punându-se pe zonele de restaurante şi de petrecere a timpului liber. Mallurile nu au cum să concureze cu varietatea şi preţurile oferite de online, iar asta va duce la diversificarea experienţelor oferite. „Zonele tradiţionale de food court vor fi în timp înlocuite parţial cu restaurante fine dining, zonele clasice de petrecere a timpului liber sunt depăşite, vedem deja acvarii, parcuri tematice, karting sau pârtii de schi. Tendinţa la nivel internaţional este deja extrem de clară – cea de experienţe – încercându-se acum cât mai multe căi de a inova această zonă.” Înţelegerea realităţii din comunitate şi adaptarea corectă a experienţelor la aceasta vor aduce succesul centrelor comerciale, concluzionează Mariana Stamate.

    În ceea ce priveşte retailerii care ar putea intra pe piaţa din România în viitorul apropiat, ea vorbeşte de un interes crescut din partea anumitor branduri internaţionale de fashion, încălţăminte, cosmetice, dar şi de home & deco. „Unele branduri se uită la piaţa de retail din România, încercând să îi înţeleagă specificul şi să vadă posibilităţile de adaptare. Sunt branduri care merg în Europa foarte mult pe comerţ stradal, iar în România, segmentul stradal nefiind încă dezvoltat la acelaşi nivel, este necesară regândirea modelului de business.”

    Atenţia se mută de la Bucureşti

    Într-un an în care volumul investiţiilor pe piaţa imobiliară a fost de aproximativ 1 miliard de euro, tranzacţiile imobiliare din 2017 au fost dominate de zona de retail (45% din valoarea totală). Chiar dacă o bună parte a tranzacţiilor s-a înregistrat în Bucureşti, generând în jur de 400 de milioane de euro, în 2018 interesul investitorilor se va muta cel mai probabil către oraşe secundare.

    Creşterea solidă şi constantă a consumului oferă retailerilor încrederea necesară pentru a-şi dezvolta businessul, inclusiv la nivel local, apreciază reprezentanţii Immofinanz. În Constanţa, spre exemplu, centrul comercial Vivo! va găzdui, începând cu luna octombrie a acestui an, prima Farmacie Tei şi prima unitate Bebe Tei din afara Bucureştiului. „Parteneriatul cu Immofinanz reprezintă un pas important în strategia de dezvoltare la nivel local a magazinului Bebe Tei şi Farmaciei Tei şi va contribui la diversificarea mixului de chiriaşi, furnizând clienţilor Vivo! Constanţa noi produse şi servicii.” În concluzie, oraşele mari şi medii din afara Bucureştiului devin mai atractive şi au potenţial de alimentare a creşterii sectorului de retail în perioada următoare, atrăgând noi branduri.

    Oraşele mari din România se află într-un amplu proces de dezvoltare, ceea ce va reduce decalajul faţă de Capitală, iar dezvoltarea pieţei de retail va urma acest trend, opinează reprezentanţii Knight Frank. „De asemenea, retailerii de food (hipermarket, supermarket, magazine de proximitate) îşi vor continua expansiunea agresivă în ţară, încercând să acopere cât mai bine toate zonele. Aceştia se vor dezvolta fie prin unităţi individuale, fie ca parte din proiecte de mici dimensiuni unde se vor alătura altor retaileri pentru a-şi spori atractivitatea ca destinaţie de cumpărături.” Din punctul de vedere al acestora, o creştere economică este singurul motor de creştere. Iar aceasta trebuie să se traducă în creşterea salariilor, accentul pe avantajele competitive de ţară, dezvoltarea segmentelor de business cu valoare adăugată ridicată (IT), predictibilitate fiscală şi politică.

    Reprezentanţii Knight Frank România spun că piaţa de retail nu dă semne de supraîncălzire în acest moment. De altfel, creşterea s-a produs treptat în ultimii câţiva ani fără salturi mari de la un an la altul. Evoluţiile recente reflectă creşterea consumului şi, în consecinţă, creşterea interesului marilor nume din retail care caută să se extindă în România. „Există încă nume importante care lipsesc de pe piaţă şi ne aşteptăm să îşi facă apariţia. Anul acesta vom vedea deschideri de centre comerciale în afara Bucureştiului şi consolidarea poziţiei celor din Capitală, care se bucură de o cerere mare din partea retailerilor, în condiţiile în care nu vom asista la livrări noi.”

    Cum se pot pune însă retailerii la adăpost de următoarea recesiune? „Ideal ar fi să nu se repete greşelile anilor 2007 – 2008, când dezvoltatorii anunţau zeci de proiecte în faze de proiect care erau dezvoltate pe orice teren, în orice locaţie din ţară. De asemenea, mixul de chiriaşi al unui centru comercial, format din retaileri puternici şi oferind facilităţi cât mai variate, este esenţial în asigurarea succesului pe termen lung.” Reprezentanţii Knight Frank subliniază importanţa dezvoltării sustenabile: locaţie excelentă, accesibilitate cu mijloace de transport în comun, parcări, mix de chiriaşi cât mai diversificat, focus pe latura de divertisment şi un concept atrăgător.

    Creşterea comerţului online va afecta cu siguranţă comerţul tradiţional şi va diminua din ce în ce mai mult veniturile realizate în magazinele fizice, sunt de părere şi reprezentanţii Knight Frank România. „Mallurile se vor orienta către dezvoltarea zonei de entertainment şi de soluţii de petrecere a timpului liber; asistăm la transformarea centrului comercial în destinaţie socială, de întâlnire, nu numai de shopping.” Datorită acestui lucru, cât şi datorită specificului local al pieţei de retail, în care destinaţia de shopping numărul unu a românilor este mallul, majoritatea proiectelor din România au făcut deja paşi importanţi în această direcţie, fenomen care ar trebui să asigure un timp de reacţie bun în adaptarea la noile tendinţe şi evoluţii ale pieţei.

    În anii ce vin, creşterea va fi determinată de inovaţie, reinventarea constantă şi adaptarea la cerinţele consumatorului, crede Mariana Stamate, head of property management în cadrul JLL România. „Înţelegerea faptului că trăim într-o eră digitală şi folosirea tehnologiei pentru a ancora consumatorul atât în timpul vizitei la mall, precum şi după, folosirea social media, programe de loialitate bine ţintite care nu doar că asigură relaţia cu consumatorul, dar şi furnizează informaţii esenţiale asupra acestora.” Un centru comercial este o experienţă care trebuie adaptată permanent schimbărilor din realitatea comunităţilor din care face parte, conchide ea.