BusinessMagazin

Tag: viata

  • Miliardarul altfel.Trăieşte în aceeaşi casă de 40 de ani şi nu are avioane sau iahturi, deşi a fost cel mai bogat om din lume, depăşindu-l chiar şi pe Bill Gates

    Magnatul mexican Carlos Slim a ajuns de câteva ori să îl depăşească pe Bill Gates pe lista celor mai bogaţi oameni din lume. Dar nu trăieşte totuşi conform standardelor de oameni bogaţi la care ne-am aştepta, scriu moneytalks.com şi businessinsider.com.

    Carlos Slim trăieşte spre exemplu în aceeaşi casă cu şase dormitoare în care a trăit de peste 40 de ani.

    Este implicat în mai multe companii din Mexic, cunoscute ca „Slimlandia”, dar este o persoană discretă.

    Indexul Miliardarilor realizat de Bloomberg îl plasează pe locul 24 în topul celor mai bogaţi oameni ai lumii, cu o avere netă de 43,6 de miliarde de dolari. În 2016 însă, el era a cincea cea mai bogată persoană din lume – averea lui a fost lovită în ultimii câţiva ani.

    Chiar după alegerea preşedintelui Trump, în noiembrie 2016, pieţele globale s-au contractat şi valoarea peso-ului mexican s-a prăbuşit, astfel că Slim a pierdut mai mult de 9% din averea sa.

    Bloomberg scria în martie 2017 că niciun alt miliardar nu a pierdut la fel de mulţi bani ca şi el în timpul preşedinţiei lui Trump.

    Pandemia de coronavirus a adus o altă lovitură averii lui Slim: la începutul lunii martie, a pierdut aproape 5 miliarde de dolari într-o singură zi.

    Cititi aici materialul integral

  • Avertismentul CEO-ului producătorului de vaccinuri Moderna, care ne schimbă modul în care ne uităm la viaţă: Va trebui să trăim cu Covid „pentru totdeauna”

     
    CEO-ul producătorului de vaccinuri anti-COVID-19 Moderna a avertizat că virusul care a zguduit planeta va rămâne printre noi „pentru totdeauna”, potrivit CNBC. 
     
    „Cred că va trebui să trăim cu acest virus printre noi, cred, totdeauna”, a spus Stephane Bancel într-o discuţie tip panel la JP Morgan Healthcare Conference. Oficialii din domeniul sănătăţii vor trebui să fie permanent în alertă, pentru a identifica eventualele noi variante ale virusuri, astfel încât oamenii de ştiinţă să producă vaccinuri pentru a lupta împotriva lor. 
    Cercetători din Ohio au declarat, de pildă, că au descoperit noi variante posibil originare în Statele Unite şi care au devenit tulpinile dominante din Columbus, Ohio, într-o perioadă de trei săptămâni, între finalul lui decembrie şi începutul lui ianuarie în Columbus, Ohio. 
     
    Cercetătorii de la Pfizer au declarat că vaccinul dezvoltat în parteneriat cu BioNTech pare să fie eficient în ceea ce priveşte noua tulpină de virus, din Regatul Unit, precum şi al unei variante găsite în Africa de Sud. 
     
    Vaccinul Moderna a fost autorizat de autoritatea de profil din Statele Unite (Food and Drug Administration) pentru a fi folosită de americanii care au peste 18 ani. Alte studii trebuie să fie realizate pentru a vedea dacă poate fi administrat şi copiilor, al căror sistem imunitar poate reacţiona diferit de cel al adulţilor. 
     
    În lume există alte patru coronavirusuri care sunt endemice, dar niciunul nu este la fel de contagios sau mortal precum COVID-19, potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii. 

  • Avertisment: 65% din hotelieri sunt de părere că fără sprijin guvernamental nu îşi vor mai putea ţine în viaţă businessurile după martie 2021

    Circa 65% din hotelieri consider faptul că fără un sprijin din partea statului, după luna martie 2021 nu îşi vor mai putea susţine businessurile, astfel că vor fi nevoiţi să pună lacatul pe uşile hotelurilor, conform unui studiu realizat de Cushman & Wakefield, în parteneriat cu Federaţia Industriei Hoteliere din România.

    Din participanţii la studiu, doar 7% au spus că afacerea lor poate supravieţui mai mult de un an în condiţiile actuale, astfel supravieţuirea şi redresarea sectorului hotelier românesc vor rămâne dependente de sprijinul guvernamental oferit în 2021, se arată în studiu.

    Chiar dacă sectorul hotelier se confruntă cu diferite provocări, pe termen lung, previziunile sunt optimiste ca urmare a creşterii constante din ultimii ani. Totodată, este aşteptată o revenire a nopţilor înregistrate în unităţile de cazare din România în 2023 la nivelul din 2019.

    „Privind în perspectivă, hotelierii îşi menţin optimismul, majoritatea respondenţilor intenţionând să rămână deschişi în 2021, atâta timp cât nu vor fi introduse alte perioade de carantină. Pe de altă parte, 20% dintre respondenţi iau în considerare închiderea hotelurilor în timpul extra-sezonului, pentru a salva din costuri pe fondul lipsei cererii. 3% dintre respondenţii hotelieri planifică o schimbare de strategie pentru transformarea conceptului de business adaptat pentru sejururi pe termen lung (de peste 6 luni) în 2021”, se arată în studiu.

    Sprijinul guvernamental este esenţial pentru redresarea sectorului hotelier din România, astfel că 40% din hotelieri consideră că se poate asigura o revenire mai rapidă odată cu relaxarea restricţiilor de călătorie şi evenimente desfăşurate în interior cu condiţia oferirii unui sprijin financiar şi salarial din partea statului. De asemenea, 10% din participanţii la studiu observă beneficiul implementării unor ajutoare guvernamentale de călătorii pentru o creştere a cererii interne.

    Cushman & Wakefield Echinox este o companie de consultanţă imobiliară de top pe piaţa locală, ce activează în toate segmentele pieţei imobiliare, fiind afiliatul exclusiv al Cushman & Wakefield în România, deţinut şi operat independent.

    FIHR – Federaţia Industriei Hoteliere din România este prima organizaţie patronală din turismul românesc şi cea mai reprezentativă din industria hotelieră, prin cifra de afaceri şi numărul de angajaţi, reunind 4 din top 5 companii hoteliere din România după cifra de afaceri, fiind prezentă la nivel naţional în 38 de localităţi şi cumulând  peste 11.800 camere în proprietăţile hoteliere membre.

  • Viaţă „plină de viaţă” în 2021? Medicul Virgil Musta, despre anul pandemic şi viitor: „Nu pot uita strigătul de disperare al unor copii”

    „Anul 2020 a fost un an cu totul altfel faţă de toţi anii pe care i-am trăit la patul bolnavilor”, mărturiseşte, pentru Mediafax, medicul Virgil Musta.

    Cunoscutul medic de la Timişoara descrie 2020 ca un an de război. „Prioritatea numărul 1 era ca personalul medical să fie protejat împotriva infecţiei, al doilea obiectiv era să aflăm cât mai multe despre inamic”.

    „A fost un an deosebit de greu atât pentru personalul medical, cât şi pentru pacienţi”. „Nu pot uita strigătul de disperare şi ajutor al unor copii care şi-au îmbolnăvit părinţii”, este imaginea din 2020 care l-a marcat pe medicul de la Timişoara.
    Medicul Virgil Musta, apreciat ca unul dintre comunicatorii de succes din România în pandemie, dar şi pentru tratarea pacienţilor Covid cu mare succes, a descris pentru MEDIAFAX anul pandemic, a vorbit despre imaginile pe care nu le va uita, dar şi despre 2021: „Am tratat pacientul, nu boala”.

    Începutul războiului cu virusul şi „norocul” Spitalului Victor Babeş din Timişoara
    Anul 2020 a fost un an cu totul altfel faţă de toţi anii pe care i-am trăit la patul bolnavilor, de peste 30 ani. Dacă până acum practicam o medicină cu care toată lumea era obişnuită, consultând în ambulatoriu de specialitate sau la patul bolnavului, începând din februarie 2020 am intrat într-un război cu un virus deosebit de parşiv, despre care nu ştiam mare lucru, ci doar că a făcut ravagii în China şi a ajuns şi în Europa, prin Italia. Ştiam că va veni şi la noi şi am început să ne pregătim. Nu puteam începe războiul fără să fim pregătiţi.
    Norocul a făcut ca în luna noiembrie 2019, două colege au participat la un curs de biosecuritate în Bucureşti la Spitalul „Matei Balş”. Analizând cu acestea ceea ce au învăţat, am reorganizat structural şi funcţional spitalul. Ne-am reorganizat activitatea, am procurat echipamente de calitate pentru a fi protejaţi. Toate acestea au făcut că echipa să aibe încredere, să fie unită şi să depună toate eforturile pentru reuşită.

    Cititi mai multe pe www.medaifax.ro
     

  • Românul de 30 de ani care a trăit toată viaţa în SUA, dar vorbeşte perfect româneşte şi visează să predea la şcoala din satul în care a copilărit

    Tim Marian, senior portfolio manager la Morgan Stanley în Atlanta, ajunge la birou în fiecare zi la 8:00 – 8:30, iar primul lucru pe care îl face este să revizuiască evoluţiile de pe pieţele bursiere asiatice şi să citească noutăţile care apar pe pieţele financiare. Apoi, se uită timp de 35 – 40 de minute la pieţele futures şi derivate pentru a înţelege cum va fi tonul zilei, timp în care Bloomberg sau CNBC sunt pe fundal la televizorul din birou.
    „Persoanele fizice care consideră serviciile mele ca fiind cele mai valoroase sunt clienţi care au 3 milioane de dolari în numerar sau active investibile şi pe care îi ajutăm să le gestioneze şi instituţii care au peste 5 milioane de dolari”, povesteşte el.
    După ce se pune la punct cu noutăţile, întocmeşte o listă cu toate activităţile care sunt de făcut în acea zi, de la răspuns la e-mailuri (clienţi, clienţi potenţiali, memo-uri interne etc.), la pregătirea pentru conferinţe telefonice şi revizuirea portofoliilor. 
    „Petrec următoarele 3-4 ore ale zilei pentru a completa sarcinile din acea listă, pentru a urmări pieţele, pentru a face orice modificări care sunt necesare portofoliilor etc. Apoi, în mod normal, iau masa cu un client sau un potenţial client (sau mă întorc acasă pentru a lua prânzul cu familia mea dacă pot). După ce mă întorc la birou, în mod normal mă întâlnesc cu clienţi potenţiali sau recomandaţi din reţeaua mea, oameni care ar dori să discute despre planificarea financiară/ gestionarea portofoliului şi văd cum îi putem ajuta.”
    Spune că face un efort să fie acasă cel târziu la 16:00-17:00, iar noaptea petrece aproximativ o oră studiind, având în vedere că este pe cale să obţină un CFA (Chartered Financial Analyst), una dintre cele trei certificări profesionale care îl interesează.


    „Eu nu am avut o diplomă în Finanţe”
    Tim Marian a trăit cam toată viaţa în SUA, având în vedere că atunci când avea mai puţin de un an – în 1991 – familia sa s-a mutat în Londra pentru o perioadă de un an, apoi s-au mutat în Queens, New York. Astfel, din 1992 până în 2011 el locuit în New York împreună cu familia sa şi, la scurt timp după ce s-a căsătorit, s-a mutat în Atlanta.
    „De fapt, eu nu am avut o diplomă în finanţe. Am început universitatea cu dorinţa de a deveni profesor, ca ambii mei părinţi, şi, dintre toate materiile, voiam să predau matematică. Ideea părea bună, dar la scurt timp după începerea şcolii am început relaţia cu soţia mea, care locuia în Cluj în acea perioadă şi care mergea la Universitatea Babeş-Bolyai”.
    Astfel, petrecându-şi verile şi iernile în România, ca să fie alături de soţia lui, şi-a dat seama că studierea matematicii ar fi presupus un efort prea mare, aşa că a făcut trecerea de la matematică la studierea englezei/ literaturii.
    „Era mai uşor, mai puţină muncă şi deja citisem majoritatea cărţilor care se cereau. Pentru un profesor salariul este acelaşi indiferent de materie. Am început facultatea la 17 ani (am terminat liceul în trei ani) şi, ca majoritatea oamenilor, căutam calea cea mai uşoară. Călătoriile mele către România au făcut să fie greu să găsesc un loc de muncă stabil mai ales în plină criză financiară şi, printr-o coincidenţă, tatăl unui prieten mi-a zis (ţinând cont de istoricul meu cu matematica) să privesc tranzacţiile valutare ca pe o posibilă sursă de venit”.
    La acel moment, nu ştia nimic despre piaţa Forex (piaţa internaţională de schimb valutar în care participanţii câştigă din diferenţa de curs valutar), iar după câteva zile de cercetare şi practică pe un cont de tranzacţionare demo şi-a dat seama că îşi doreşte să lucreze în domeniul financiar. Între timp, a obţinut diploma de absolvire la Queens College în New York.


    A fost escortat de agenţii de pază când a vrut să se angajeze
    După ce a terminat studiile, şi-a făcut CV-ul şi şi-a dat seama că nu are nicio şansă să fie chemat la un interviu dacă aplica pe portalul de HR al vreunei firme, având în vedere că nu avea studii în domeniu.
    „Aşa că m-am îmbrăcat la costum şi am căutat adresele celor mai mari bănci de investiţii şi firme din New York. M-am dus pe Wall Street şi Park Avenue şi am început să bat la uşi. M-am gândit că, dacă am noroc, va vorbi cineva cu mine câteva minute. Nicio şansă, m-am dus la patru dintre cele mai mari firme şi trei dintre ele nici nu au vrut să vorbească cu mine. La ultima la care m-am dus, au pus să fiu escortat afară de către cei de la securitate.”
    Apoi, s-a dus către firmele mai mici din domeniu, iar scenariul s-a repetat. Se simţea descurajat şi şi-a dat seama că New Yorkul e prea scump pentru el, aşa că a vorbit cu fratele său, care l-a încurajat să se mute în Atlanta – unde locuia la acea vreme – având în vedere că acesta plănuia să se mute înapoi în România.
    „La scurt timp după ce ne-am hotărât să ne mutăm în Atlanta, fratele meu s-a mutat înapoi în România. Odată rămaşi singuri în Atlanta, nu cunoşteam pe nimeni, aveam puţini bani şi eu eram foarte dezamăgit. Am făcut singurul lucru pe care îl puteam face: mi-am luat CV-ul, m-am îmbrăcat la costum şi m-am dus să bat la uşile aceloraşi firme, dar în Atlanta. Scenariul a început la fel, respingeri, mulţi oameni chiar au râs de mine. Eu am simţit că aceasta este chemarea mea, dar nu aveam idee în ce mă băgam.” Aşa a ajuns la sediul Merrill Lynch din Atlanta, unde a cerut să vorbească cu persoana aflată la conducere.
    „Pentru prima dată, cineva era dispus să îmi ofere cinci minute. Cinci minute s-au transformat în 15, apoi în 30 şi aşa mai departe. Cunoştinţele pe care le acumulasem şi studiul individual au dat rezultate, dar am plecat cu impresia că nu aveam nicio şansă să obţin jobul respectiv.”
    Prin urmare, şi-a sunat soţia plângând, era foarte frustrat şi, la scurt timp după ce a vorbit cu ea, a fost sunat de la Merrill Lynch cu o ofertă de muncă. Astfel, frustrarea s-a transformat în fericire, „au fost şi mai multe lacrimi”, pentru că „nici nu puteam să-mi imaginez cât de mult urma să mi se schimbe viaţa şi tipul de stres la care urma să fiu expus în următorii cinci ani”.


    „Puţine lucruri sunt la fel de emoţionale ca banii”
    Tim a petrecut aproximativ patru ani la Merrill Lynch, apoi a fost recrutat de JPMorgan, unde a stat aproape trei ani şi a devenit Certified Financial Planner (studii la Universitatea Emory) şi Certified Investment Management Analyst (studii la Yale School of Management).
    „Acum sunt la destinaţia mea finală, care este Morgan Stanley. Următorul pas este să-mi finalizez desemnarea/titulatura de Chartered Financial Analyst (CFA) şi apoi, probabil, să obţin un master de la Yale.”
    Cea mai mare satisfacţie a meseriei lui Tim Marian este reprezentată de faptul că lucrează cu oamenii, pentru că ajunge la conversaţii foarte personale cu clienţii, având în vedere că îi întreabă câţi bani fac, ce investiţii au, care sunt planurile lor pentru viitor, ce fel de datorii au (dacă există) şi ce îi preocupă.
    „În mod ironic, şi partea cea mai complexă este, de asemenea, să lucrezi cu oamenii. O porţiune foarte importantă a investiţiilor este aspectul emoţional al acestora. Subestimăm acest lucru şi credem că toată lumea este raţională şi matematică şi aproape niciodată nu se întâmplă aşa. Una dintre cele mai dificile părţi ale jobului este să lucrez cu oamenii ca să îi ajut să depăşească anumite aspecte psihologice atunci când vine vorba de bani. Puţine lucruri sunt la fel de emoţionale ca banii.”


    Stresul angajaţilor din servicii financiare este subestimat în filme
    Domeniul serviciilor financiare este extraordinar de stresant, dar poate deveni uimitor atunci când depui efortul necesar, crede el. Spune că mentorul său l-a ajutat să înţeleagă ceva pe care puţini oameni care lucrează în finanţe îl realizează: faptul că cei pe care îi deserveşte şi-au sacrificat o parte din viaţă pentru a munci din greu şi a-şi strânge averea.
    „Clienţii noştri au lucrat multe ore pe zi şi au dormit puţin noaptea, au ratat evenimentele din familie şi au făcut sacrificii mari pentru a fi acolo unde sunt. De aceea, este corect să sacrific şi eu o parte din viaţa mea pentru a învăţa cum să îi ajut mai bine, am o obligaţie morală să fac asta.”
    În ceea ce priveşte o comparaţie a meseriei de bancher de investiţii din viaţa reală versus cea proiectată în filmele americane, Tim spune că, în filme, „glamourul este adesea exagerat, iar stresul este aproape întotdeauna subestimat” şi că, uneori, chiar dacă bucuria unei reuşite profesionale este uimitoare, stresul poate fi devastator în această meserie. Nu pot vorbi pentru alţii, dar eu am un profund ataşament emoţional faţă de ceea ce fac şi pot spune că, uneori, bucuria este uimitoare, iar stresul poate fi devastator.”


    Vrea să fie profesor în satul Jac din judeţul Sălaj
    În ceea ce priveşte viitorul, Tim Marian spune că unul dintre obiectivele sale – poate cel mai mare – este să se mute înapoi la Zalău. De fapt, el s-ar fi mutat de mult în Zalău, dar are oameni „care contează pe el” în SUA, dincolo de faptul că nu ştie cine l-ar putea angaja cu setul de abilităţi pe care le are. Iar antreprenor nu vrea să devină.
    Locul lui preferat din lume este satul Jac din Sălaj, de unde provin mama şi soţia sa, unde şi-a petrecut în copilărie vacanţele de vară.
    „Am fost foarte binecuvântat să trăiesc o viaţă dublă, am crescut în New York, am mers la şcolile de acolo, am vorbit limba, am învăţat cultura, dar Zalăul a fost întotdeauna acasă. Adevărul este că, până la urmă, oricât de mult lucrez pentru a dezvolta latura corporatistă, voi fi întotdeauna doar un alt copil din Zalău.” Spune că se simte cel mai bine atunci când îşi duce copiii în Jac şi îi vede jucându-se pe strada unde se jucau părinţii, bunicii şi străbunicii lui. „Dacă aş putea, aş merge şi aş preda la şcoala din Jac. Ştiu că în acest moment există o criză când vine vorba de profesori în mediul rural, de ce să nu merg şi să ajut? Sper să-mi acorde şi ei cinci minute când voi merge şi voi bate la uşa lor.”

    Găseşte-ţi un mentor – cea mai bună lecţie învăţată de Est

    Cea mai mare lecţie nu vine, de fapt, din viaţa profesională. În 2016 am aflat că am o tumoare la gât (era cancer, dar nu agresiv). Adevărul este că acumulasem foarte mult stres şi mă scufundasem încet într-o depresie uşoară. A fost o perioadă îngrozitoare, am trecut printr-o intervenţie chirurgicală şi mi-a fost scoasă jumătate din tiroidă. La aproximativ două zile după operaţie, îmi amintesc că m-am uitat pe fereastră spre lacul din spatele casei şi m-am gândit că cel mai logic lucru ar fi fost să merg şi să mă arunc în el şi să nu ies niciodată afară. Nu m-am gândit niciodată cât de drastic ar putea fi dezechilibrul hormonal cauzat de tiroidă. Slavă Domnului, soţia mea a fost acolo, dar pentru o clipă, gândul a fost foarte real. La aproximativ o lună, am mers să iau singur prânzul în pauză, iar viaţa mi s-a schimbat drastic. Un domn mai în vârstă s-a apropiat de mine şi m-a întrebat dacă poate să mi se alăture, fiindcă amândoi eram singuri. Am fost de acord, s-a aşezat şi mi-a pus o întrebare: „Când începi să construieşti o casă?”. După aproximativ o oră şi jumătate, mi-am dat seama că trebuie să stau aproape de această persoană. Timp de doi ani, această persoană m-a îndrumat. Cea mai bună lecţie pe care o poţi învăţa în afaceri şi chiar şi în viaţa personală este aceasta: dacă eşti tânăr, găseşte pe cineva care a trecut prin viaţă, roagă-l să te mentoreze şi vei realiza că sunt atât de multe lucruri pe care nu le ştii. Cineva trebuie să ne înveţe să gândim, chiar dacă credem că putem gândi deja pe cont propriu, un pic de experienţă de viaţă ajută mult.

    Cum se vede economia României din biroul din Atlanta

    Sunt foarte optimist (poate în mod naiv) cu privire la România. Cred că o parte a problemei este că mulţi dintre noi, românii, nu avem o viziune clară despre ceea ce ne dorim. Ţara s-a îmbunătăţit considerabil în ultimii 20 de ani când vine vorba de atragerea de investitori străini. Mulţi oameni spun că dacă am avea un sistem fiscal mai avantajos ar fi ideal (ar ajuta), dar cred că noi, ca popor, ar trebui să ne concentrăm pe promovarea stabilităţii guvernamentale, pe pedepsirea dură a corupţiei (pentru a o descuraja) şi pe aplicarea unor legi care au fost de fapt adoptate, deoarece predictibilitatea poate fi atractivă. Urmăresc Cartea Albă publicată de Consiliul Investitorilor Străini şi lucrurile fascinante sunt:
    – faptul că aproximativ 1/3 dintre persoanele angajate lucrează pentru companii străine şi se pare că proporţia va creşte în viitor;
    – e interesant că firmele străine (cu angajaţi români) au o productivitate de două ori mai mare decât firmele cu capital românesc (mi se pare foarte trist, sincer);
    – SUA au un rol foarte mic în comparaţie cu Austria, Germania şi Olanda când vine vorba de investiţiile străine directe.
    Am petrecut ceva timp gândindu-mă la felul cum este structurată ţara şi consider că, cu schimbări în infrastructură şi leadership, am putea vedea o rată de creştere a Produsului Intern Brut pe cap de locuitor asemănătoare cu cea din 2000-2008.  Însă cred că avem un aparat guvernamental mult prea numeros.

    Sfaturi de investiţii pentru românii care câştigă peste 1.000 de euro net pe lună

    Există o carte foarte bună, pe care o recomand clienţilor şi copiilor lor, „Cel mai bogat om din Babilon”. Este un bun punct de plecare pentru a-şi face o idee despre cum să gestioneze banii. La 1.000 de euro, în cea mai mare parte, poţi trăi bine (în funcţie de oraş, un astfel de salariu pentru Zalău ar fi excelent) şi ai rămâne şi cu ceva bani. Să ştii să îţi gestionezi bugetul este important. Mie îmi place să păstrez o structură simplă a bugetului: donez 10% din ceea ce fac (fie bisericii, fie în scopuri caritabile, în funcţie de ceea ce îi face plăcere fiecăruia), 70% cheltuiesc (să zicem lifestyle), iar la ultimii 20% se întâmplă „magia”. Dacă aş locui în România, probabil că mi-aş împărţi cei 20% în două părţi: 10% aş economisi şi i-aş investi într-o afacere proprie sau aş încerca să achiziţionez imobile pentru închiriere, pentru a-mi diversifica fluxul de venituri. Pentru ceilalţi 10% aş deschide un cont la o companie de brokeraj şi aş începe să mă uit la achiziţionarea de acţiuni în companii cu care sunt familiarizat şi aş investi în soluţii pe care le pot
    înţelege.

    Viitorul muncii în era tehnologiei

    Oamenii se stresează în legătură cu asta şi nu ar trebui. Cred că noua tehnologie (de exemplu inteligenţa artificială) îi va ajuta pe oameni să facă ceea ce fac cel mai bine, să gândească şi să creeze! Susţin reducerea zilei de muncă dacă putem menţine eficienţa şi randamentul la fel sau chiar să le îmbunătăţim. Nu aduce niciun beneficiu să stai pur şi simplu la serviciu şi să aştepţi să treacă timpul. În ceea ce priveşte dispariţia anumitor seturi de abilităţi, acest lucru este normal, s-a întâmplat în istorie, cel mai bun exemplu este povestea lui JPMorgan şi Edison vs. afacerea cu petrol şi kerosen. Cu toţii avem nevoie să ne adaptăm. În prezent, în sectorul financiar există foarte multă anxietate (pentru unii) că IA va prelua locurile de muncă, dar cred că este o concluzie prea dramatică. O persoană foarte calificată care lucrează pe lângă roboţi ar putea fi extrem de benefică pentru creşterea productivităţii şi a eficienţei.

  • Lecţia de viaţă oferită de Charlie Chaplin fiicei lui.”Nu am fost un înger, dar am încercat să fiu OM. Încearcă şi tu!”

    În 1965, fiica lui se străduia să-şi facă loc în lumea dansului, la Paris, iar artistul a simţit că trebuie să-şi încurajeze fiica, aşa că i-a transmis un mesaj emoţionant lui Geraldine.

    Fiica mea,

    În lumea în care trăieşti, nu există numai dansuri şi muzică, Geraldine! La miezul nopţii, când părăseşti sala de spectacol, poţi uita de admiratorii bogaţi, dar nu uita să întrebi şoferul taxiului, care te va duce acasă, de soţia sa. Şi dacă este însărcinată. Iar dacă nu are bani de scutece pentru viitorul copil, pune-i nişte bani în buzunar. Mergi din când în când cu metroul sau cu autobuzul, mergi şi cunoaşte-ţi oraşul.

    Fii mai atentă în jurul tău, la oameni! Priveşte văduvele şi copiii orfani. Spune-ţi măcar o dată pe zi: “Sunt ca ei”. Da, eşti ca ei, fiica mea! Mai mult decât atât. Arta, înainte să dea aripi omului pentru a-şi lua zborul, îi rupe picioarele. Şi dacă va veni ziua când te vei simţi mai presus decât publicul, părăseşte scena. Ia primul taxi şi mergi prin periferiile Parisului. Îl ştiu foarte bine! Acolo vei vedea multe dansatoare ca tine, poate chiar mai frumoase, mai graţioase, mai mândre.

    Uită-te cu atenţie! Nu dansează mai bine decât tine? Recunoaşte, fetiţa mea! Întotdeauna se va găsi cineva care dansează, joacă mai bine decât tine! Dar ţine minte: în familia lui Charlie Chaplin nu a certat nimeni şoferul de taxi, nu a râs nimeni de săracii care locuiesc pe malurile Senei. Eu voi muri, tu îţi continui viaţa.

    Dorinţa mea este să înţelegi cu adevărat ce am vrut să-ţi spun. Charlie a îmbătrânit, Geraldine. Mai devreme sau mai târziu rochiile albe, de scenă, vor fi înlocuite de haine de doliu, pe care le vei îmbrăca pentru a veni la mormântul meu. Nu vreau să te întristez. Uită-te însă în oglindă din când în când: acolo vei vedea trăsăturile mele, în venele tale curge sângele meu. Chiar şi atunci când sângele nu-mi va mai curge prin vene, să nu uiţi că Charlie a fost tatăl tău. Nu am fost un înger, dar am încercat să fiu om. Încearcă şi tu!

    Te sărut, Geraldine! Al tău, Charlie. Decembrie 1965”.

  • We Care Together

    Societe Generale European Business Services

    Motivaţie:
    „We Care Together” este primul program de finanţare lansat de Societe Generale European Business Services pentru a susţine proiectele dezvoltate de organizaţii neguvernamentale din România pentru sprijinirea grupurilor vulnerabile, în vederea creşterii şanselor la o viaţă mai bună şi la incluziune socială. Obiectivul programului este de a sprijini financiar iniţiativele care au un impact pozitiv în domeniile „integrare profesională” şi „educaţie”, două dintre direcţiile generale ale grupului Societe Generale şi care se adresează cu prioritate grupurilor vulnerabile.

    Descrierea proiectului:
    Proiectele susţinute prin „We Care Together” se adresează unor categorii variate de beneficiari, care includ: preşcolari, elevi de şcoală primară, gimnazială şi liceală (persoane tipice sau cu cerinţe educaţionale speciale, persoane sănătoase sau cu diferite afecţiuni grave de sănătate, din mediul rural sau urban, cu nivel economic mediu sau cu dificultăţi economice). Acestora li se adaugă adulţi neintegraţi în câmpul muncii şi adulţi care au nevoie să îşi crească abilităţile digitale sau nivelul de competenţe în diferite domenii precum project management sau managementul echipei. Programul de finanţare „We Care Together” a fost lansat în luna februarie a acestui an, este în desfăşurare şi se va derula până în vara anului 2021. Prin program vor fi susţinuţi peste 7.000 de beneficiari direcţi şi indirecţi.

    Efecte:
    La această primă ediţie a „We Care Together” au fost înscrise peste 187 de proiecte, dintre care, în urma jurizării, au fost declarate câştigătoare cinci, aparţinând: asociaţiilor ETIC (proiect „Future Ready”), Cartea Daliei („Code Hero”), P.A.V.E.L. („Şcoala de Spital – Şcoala pentru Toţi”) şi fundaţiilor World Vision România („Învăţ ce-i bine pentru mine!”) şi C.E.E.D. România („Fii Propriul Tău Stăpân!”).  
    Cartea Daliei, prin proiectul „Code Hero”, sprijină peste 1.000 de copii, între 9-13 ani, din zone rurale şi urbane, tipici sau cu deficienţe de auz, să îşi dezvolte abilităţile digitale pentru a avea şansa la o viaţă şi un loc de muncă mai bun în lumea tot mai digitalizată în care trăim. Proiectul include realizarea unor cluburi online de programare, cu acces gratuit, în care copiii vor învăţa concepte de programare şi alte abilităţi solicitate de secolul 21, precum: gândire critică, analitică şi centrată pe soluţii, gândire creativă sau lucrul în echipă. 
    ETIC, prin „Future Ready”, sprijină peste 250 de copii, între 10-16 ani, să-şi descopere pasiunile şi să-şi dezvolte abilităţile tehnice şi digitale necesare formării deprinderilor cerute în prezent şi în viitor pe piaţa muncii, în paralel cu încurajarea acestor copii să urmeze o carieră în IT. P.A.V.E.L., prin „Şcoala de Spital – Şcoala pentru Toţi”, îşi propune să prevină abandonul şcolar şi să sprijine continuitatea educaţiei pentru 200 de copii şi tineri, cu afecţiuni grave de sănătate, care sunt spitalizaţi în spitale oncologice frecvent sau pentru perioade lungi de timp.
    World Vision România, prin „Învăţ ce-i bine pentru mine! – dezvoltarea de cunoştinţe, abilităţi şi valori sănătoase pentru copiii din comunităţile rurale”, îşi propune să promoveze integrarea socială prin educaţie pentru 800 de copii în nevoie din mediul rural, sprijinind dezvoltarea nivelului de cunoştinţe şi al abilităţilor acestora, inclusiv în ceea ce priveşte teme precum responsabilitatea financiară, menţinerea sănătăţii şi dezvoltare personală. CEED România, prin „Fii Propriul Tău Stăpân!”, contribuie la integrarea profesională şi creşterea şanselor de angajare pentru 200 de persoane adulte din grupuri vulnerabile prin oferirea de asistenţă profesională şi educaţie antreprenorială.

  • Cunoaşte-ţi campionii

    JYSK

    Motivaţie:
    Campania „Cunoaşte-ţi campionii” a fost realizată la iniţiativa JYSK Romania şi şi-a propus să aducă în faţa publicului sportivii paralimpici care ar fi trebuit să aibă loc între iulie 2020-august 2021, şi să popularizeze sportul paralimpic în România.

    Descrierea proiectului:
    Campania s-a desfăşurat între 1 şi 30 octombrie 2019. Protagoniştii campaniei au fost patru dintre cei mai buni sportivi paralimpici din ţara noastră, Alex Bologa, Octavian Tucaliuc, Florentina Hriscu şi Ciprian Anton, şi echipa de goalball a României. În campanie, prin intermediul video interviurilor, articolelor de blog si posterelor, s-a spus povestea fiecaruia dintre sportivii menţionaţi, pentru ca publicul să afle cum le-a schimbat sportul viaţa acestor persoane cu dizabilităţi, ce beneficii aduce sportul pentru persoanele cu dizabilităţi şi cum este viaţa unui sportiv cu dizabilităţi. Persoane implicate in campanie: 8 sportivi paralimpici, 3 reprezentanţi ai Comitetului Naţional Paralimpic Român, 2 reprezentanţi JYSK, echipa de filmare a reportajelor video, echipa agenţiei Minio.

    Efecte:
    Odată cu startul campaniei, JYSK si Comitetul Naţional Paralimpic Român a lansat şi noul site, www.ParalimpicRomania.ro, prin intermediul căruia publicul larg este ţinut la curent cu evoluţia sportivilor paralimpici la competiţiile naţionale şi internaţionale. În perioada campaniei, site-ul a avut între 200 şi 250 de vizitatori unici pe zi, cu un total de 5.000 de vizitatori în perioada 1 – 30 octombrie 2019. Pagina de Facebook a Comitetului a crescut cu 1.000 de fani în perioada octombrie 2019 – februarie 2020, de la 2.000 de fani ajungând la peste 3.000 de fani. Interacţiunea pe pagină s-a dublat în perioada campaniei „Cunoaşte-ţi campionii” şi în lunile post campanie. 9 noi sportivi cu dizabilităţi s-au înregistrat la cluburile sportive din Bucureşti şi Cluj-Napoca şi mai mulţi părinţi au contactat Comitetul Paralimpic pentru a întreba cum îşi pot înscrie copilul la un sport. Ca urmare a campaniei, Şcoala Franceză din Bucureşti a contactat Comitetul Paralimpic pe pagina de Facebook pentru a organiza alături de Comitetul Paralimpic o zi paralimpică pentru elevii şcolii. Peste 200 de elevi ai şcolii au petrecut o zi alături de 8 sportivi paralimpici şi au jucat cu ei diverse sporturi. 

  • Biroul de tip nou

    Aşa-numitele spaţii de co-working unde se puteau duce să lucreze diverse persoane sau chiar întreprinzători care nu voiau să închirieze un birou au fost şi ele afectate, oamenii preferând să lucreze de-acasă. Unele companii deţinătoare de astfel de spaţii au avut mai puţin de suferit din cauza situaţiei actuale decât altele, scrie LA Times. Printre acestea se numără o companie britanică, Second Home, care s-a extins anul trecut în SUA, la Hollywood, în apropiere de celebrul Sunset Boulevard şi înregistrează în continuare cerere când alte clădiri de birouri stau închise. Ideile sale de amenajare ar putea inspira şi alte companii care caută soluţii pentru biroul viitorului. Spaţiul Second Home de la Hollywood este amenajat sub forma unor studiouri amplasate într-o fostă parcare transformată în grădină. Cei care închiriază un astfel de studio nu dau nas în nas unii cu alţii, spaţiile fiind complet separate, nedeservite de lifturi comune şi nici legate de holuri pe care să fie recirculat aerul, şi în plus pot deschide ferestrele spaţiilor lor pentru o gură de aer curat. De sus, studiourile Second Home seamănă cu nişte ciuperci mari datorită formei. 

  • Renovare Cinema Studio Timişoara

    Groupama Asigurări 

    Motivaţie:
    Un reper important în viaţa culturală a Timişoarei, Cinematograful Studio se află de mulţi ani într-o stare de degradare acută şi este nefuncţional, în ciuda potenţialului său imens pentru viaţa culturală şi socială a comunităţii. Proiectul a fost dezvoltat în cadrul Groupama Asigurări, „în spiritul valorilor care ne ghidează întreaga activitate – solidaritate, responsabilitate, proximitate şi performanţă”, după cum spun reprezentanţii companiei, continuând direcţia de susţinere a cinematografiei în România. Groupama Asigurări a decis renovarea Cinematografului Timişoara cu scopul de a revitaliza un reper cultural important care să susţină industria cinematografiei locale şi naţionale, dar care să aibă şi beneficii sociale şi economice pentru comunitatea locală. Astfel, publicul ţintă imediat sunt cei care lucrează în domeniu, dar se extinde şi către iubitorii de cultură din comunitate şi către comunitate, în ansamblul ei. 

    Descrierea proiectului:
    Proiectul este rezultatul colaborării dintre Primăria Municipiului Timişoara (proprietarul cinematografului), Groupama Asigurări (finanţatorul proiectului de arhitectură), Institutul Francez din România şi Asociaţiile Pelicula Culturală, Marele Ecran, Documentor şi Asociaţia Română a Filmului Independent (Timishort), iar donaţia făcută de Groupama pentru lucrările de renovare se ridică la suma de aproximativ 150.000 de euro. Împreună, instituţiile implicate au contribuit la realizarea temei de arhitectură, a proiectului tehnic şi urmează să se implice în managementul programului cultural al cinematografului. Proiectul arhitectural a fost realizat de Atelier 21. Lucrările de renovare exterioare se vor realiza în spiritul clădirii şi al vecinătăţilor sale, pentru a-i pune în valoare potenţialul, personalitatea şi identitatea. Proiectul acoperă studiile de arhitectură şi autorizaţia de construire, documentaţie necesară pentru demararea lucrărilor de construcţie a locaţiei.

    Efecte:
    Cinema Studio va funcţiona sub forma unui spaţiu cultural de tip art house, integrat în reţeaua de săli Europa Cinemas, având ca domeniu principal de activitate cinematografia şi proiecţiile de filme europene independente, de artă sau de autor. Totodată, noua locaţie va deservi şi domenii conexe industriei cinematografice, printre care: producţia de film (ficţiune, documentar, animaţie), jurnalism, multimedia, fotografie, sound design, programe de educaţie cinematografică pentru copii şi tineri, spaţiu pentru transmisiuni radio, spaţiu de expoziţii şi spaţii de co-working. Viitorul cinematograf va dispune de 2 săli de proiecţie: una de 190 de locuri şi una de 64 de locuri, aceasta din urmă fiind concepută ca un spaţiu multifuncţional. Renovarea şi transformarea cinematografului vor avea ca efect imediat atragerea şi coagularea comunităţii locale de profesionişti şi iubitori de cinematografie. Pe termen lung, va susţine industria cinematografică din România, va îmbogăţi viaţa culturală a Timişoarei, va atrage turişti şi va contribui la veniturile locale. Renovarea şi transformarea spaţiului va trimite un semnal pozitiv comunităţii de artişti din România, într-un moment dificil, în care activitatea culturală are de suferit pe fondul pandemiei.