BusinessMagazin

Tag: tanar

  • Povestea orfanului de 14 ani din Romania care vrea să vindece lumea cu talentul lui. Acum doi ani a fost declarat cel mai bun tânar pianist din lume

    “Fiecare zi e un dar dat de Dumnezeu şi fiecare zi pe care am trăit-o e o zi frumoasă. Niciuna nu este pierdută, decât în cazul în care nu râd. Ziua in care nu râd e o zi pierdută …. Dumnezeu mă iubeşte, mami mă iubeşte de acolo de unde e, am steluţă norocoasă”. Ce îi place la ţara lui : “Cultura!“. Ce nu ii place: “Aici sunt treburi de politică ….. Viitorul este în mâinile altor persoane care se ocupă de asta…şi politica nu este un punct forte al meu (râde)“.

    Fabiani Pricsina a rămas de mic fară tată şi a devenit orfan şi de mamă, care a murit în urma unui accident rutier, când el avea 10 ani.

    Fabiani este crescut de mătuşa maternă şi de unchiul său, Beatrice şi Remus Muntean, împreună cu proprii lor copii, oameni cu venituri mici, dar cu suflete mari, de la care Fabiani a învăţat că ”familia este prietenul care te iubeşte necondiţionat şi care, ori că pică satelitul în faţa ta, tot te scoate, ori că pică satelitul pe ea, tot te scoate din orice …. nu poate fi comparată cu nimic altceva”.
    Fabiani are în palmares zeci de premii naţionale şi internaţionale. A fost remarcat de Andreea Bocelli, care l-a invitat sa cânte împreună cu el în concert. Visează să cânte peste tot în lume. ”Fiecare loc merită să aibă muzică. Fiindcă muzica… este fericirea pură, pe lângă iubirea dată de o persoană”.

    În interviul acordat Mediafax şi Gândul.info, Fabiani Pricsina vorbeşte despre muzică, despre România şi despre viitor cu puritatea unui copil de 14 ani. Un copil care vrea să schimbe lumea şi să o vindece cu muzica lui.

    Redăm integral interviul acordat Agenţiei Mediafax şi Gândul.info de Fabiani Pricsina.

    Reporter: Care sunt cele mai importante premii de pâna acum?

    Fabiani Pricsina: În primul rând, primul premiu pe care l-am luat, fiindcă ăla a fost, cum să spun, starterul la tot, apoi premiile din olimpiadă care s-au acumulat, premiile de la celelalte concursuri. Pot să spun că primul premiu din fiecare categorie a fost important: primul premiu din olimpiadă, primul premiu dintr-un concurs naţional , apoi primul premiu dintr-un concurs internaţional, dar ce-i drept, au existat şi premii care, cum să spun, au diferenţiat faţă de alte palmarese.

    Reporter: Care sunt acelea?

    Fabiani Pricsina: Cum ar fi premiul de la Nisa, din Franţa. Premiul acela, chiar a fost altceva.… deci nu mă duc în oraşul vecin şi câştig şi gata, ca premiu este o realizare foarte mare. Altfel concursurile, premiile, eu consider că toate contează.

    Reporter: Care sunt concertele cele mai importante de până acum?

    Fabiani Pricsina: La fel ca şi la premii, primul recital, că o singură dată am susţinut un concert, concertul cu Andreea Bocelli. Primul recital, apoi celelalte, fiecare are o anumită importanţă, fiecare are un dozaj diferit de emoţie, de încărcare sufletească.

    Reporter: Cum a fost experienţa să cânţi cu Bocelli?

    Fabiani Pricsina: Ceva nou şi care nu se întâmplă oricui, e o emoţie, un tip de emoţie nou, e altceva.,. Dumnezeu mă iubeşte, pot să spun, sfinţii mă iubesc, Doamne ajută! Mami mă iubeşte, am steluţă norocoasă, am, cum să spun, o am pe matuşa şi pe unchiul care mă susţin şi mă ajută şi fac şi dreg pentru mine (rade) şi merg şi umblă şi vorbesc ….

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cum reuşeste acest tânar să facă sute de mii de euro din nişte lucruri pe care alţii le aruncă la gunoi

    Mihai Save CEO al Savemob, companie ce se ocupă de restaurări şi recondiţionări de mobilă, iar pentru următorul an are un obiectiv măreţ: să transforme afacerea, care în 2016 a avut o cifră de afaceri de 180.000 de euro, într-una cu rulaje de 1 milion de euro. Cum vrea să facă asta şi cum se restaurează mobilă în România a povestit pentru Business Magazin.

    Pentru Save incursiunea în acest domeniu a început în 2009, după primul an de facultate, când a început să lucreze în domeniul serviciilor de mutări. ”Uşor-uşor, am achiziţionat o autoutilitară, apoi pe a doua, apoi pe a treia. Am deschis un depozit cu boxe special amenajate pentru depozitare de mobilă“, spune Save, care menţionează că aceste servicii merg bine şi în prezent. Restaurarea de mobilă a început în 2012, după ce a transportat mobilă ce urma să fie restaurată, pentru un investitor italian. ”Livram un obiect vechi, degradat, apoi ridicam unul splendid. Mi-a plăcut ideea şi am început să mă documentez despre acest serviciu“, explică antreprenorul.

    Apoi a pornit atelierul Savemob cu ”doi-trei colegi de la mutări şi cu o persoană cu mai multă experienţă în acest domeniu, cu care iniţial m-am asociat“; ulterior, au renunţat la asociere. Pentru ca lucrurile să meargă bine, Save a angajat ”specialişti cu experienţă de peste 30 de ani în domeniu“, iar în 2016 a avut o cifră de afaceri de 180.000 de euro, cu un profit net de 18.000 de euro, ”pe care l-am investit în tehnologie, scule şi unelte profesionale“. 

    Tânărul antreprenor spune că în acest an compania s-a axat mai mult pe lucrări mari de recondiţionare şi restaurare de uşi şi ferestre din case, ”unele chiar de patrimoniu cultural din Bucureşti şi zonele limitrofe“. El susţine că afacerea a mers mai bine în al doilea trimestru comparativ cu perioada similară de anul trecut, fără a da însă detalii despre aşteptările sale în privinţa cifrei de afaceri pentru finalul anului 2017.

    Pentru atingerea obiectivului de creştere a cifrei de afaceri de peste cinci ori în doi ani, antreprenorul român vrea să încheie colaborări de restaurare cu galeriile de artă, ”în special din afara ţării“. De asemenea, el precizează că se gândeşte la deschiderea unor puncte de lucru în capitalele europene, ”unde cererea este foarte mare pentru acest serviciu“. Mihai Save nu exclude extinderea pe teritoriul creaţiei de mobilă, însă principalul obiectiv rămâne restaurarea. ”Aducerea unui obiect la viaţă este motivaţia cea mai mare pentru noi“, spune antreprenorul.

    Firma a ajuns la 25 de angajaţi, iar media de vârstă este de aproape 46 de ani. ”Sunt foarte puţini tineri care au puterea, răbdarea şi experienţa de a lucra în acest domeniu.“

    Clienţii care apelează la serviciile Savemob sunt deopotrivă persoane fizice, cât şi persoane juridice, instituţii publice, muzee. Timpul de execuţie pentru recondiţionarea diverselor piese de mobilă este de maximum două luni, susţine antreprenorul; pentru comenzile mici, perioada de lucru este chiar mai scurtă.

    |n ceea ce priveşte preţurile, acestea variază în funcţie de complexitatea restaurării şi a obiectelor, iar Save spune că restaurarea unui scaun poate costa 500 de lei, un birou, 3.000 de lei şi o masă de sufragerie, cam 2.000 de lei.

    ”Am avut peste 10.000 de obiecte în ultimii patru ani la recondiţionare şi restaurare. Este destul de greu să alegem unul singur“, spune Save, întrebat care este cea mai specială piesă de mobilier recondiţionată până acum. Totuşi el îşi aduce aminte de recondiţionarea a 80 de obiecte de mobilier pentru un muzeu de farmacie.

    În acest business, Save spune că este foarte importantă calitatea manoperei, obţinută ”prin foarte multă muncă, răbdare şi experienţă“, dar şi prin investiţii în tehnologie. ”Curăţarea corectă a lemnului până la fibră reprezintă aproximativ 60-70% din timpul de execuţie a unui obiect. Dacă sari peste această etapă, aspectul finisajului (lacului) lasă de dorit, plus că fiecare obiect are o culoare neuniformă“, explică antreprenorul.
     

  • Cum reuşeste acest tânar să facă sute de mii de euro din nişte lucruri pe care alţii le aruncă la gunoi

    Mihai Save CEO al Savemob, companie ce se ocupă de restaurări şi recondiţionări de mobilă, iar pentru următorul an are un obiectiv măreţ: să transforme afacerea, care în 2016 a avut o cifră de afaceri de 180.000 de euro, într-una cu rulaje de 1 milion de euro. Cum vrea să facă asta şi cum se restaurează mobilă în România a povestit pentru Business Magazin.

    Pentru Save incursiunea în acest domeniu a început în 2009, după primul an de facultate, când a început să lucreze în domeniul serviciilor de mutări. ”Uşor-uşor, am achiziţionat o autoutilitară, apoi pe a doua, apoi pe a treia. Am deschis un depozit cu boxe special amenajate pentru depozitare de mobilă“, spune Save, care menţionează că aceste servicii merg bine şi în prezent. Restaurarea de mobilă a început în 2012, după ce a transportat mobilă ce urma să fie restaurată, pentru un investitor italian. ”Livram un obiect vechi, degradat, apoi ridicam unul splendid. Mi-a plăcut ideea şi am început să mă documentez despre acest serviciu“, explică antreprenorul.

    Apoi a pornit atelierul Savemob cu ”doi-trei colegi de la mutări şi cu o persoană cu mai multă experienţă în acest domeniu, cu care iniţial m-am asociat“; ulterior, au renunţat la asociere. Pentru ca lucrurile să meargă bine, Save a angajat ”specialişti cu experienţă de peste 30 de ani în domeniu“, iar în 2016 a avut o cifră de afaceri de 180.000 de euro, cu un profit net de 18.000 de euro, ”pe care l-am investit în tehnologie, scule şi unelte profesionale“. 

    Tânărul antreprenor spune că în acest an compania s-a axat mai mult pe lucrări mari de recondiţionare şi restaurare de uşi şi ferestre din case, ”unele chiar de patrimoniu cultural din Bucureşti şi zonele limitrofe“. El susţine că afacerea a mers mai bine în al doilea trimestru comparativ cu perioada similară de anul trecut, fără a da însă detalii despre aşteptările sale în privinţa cifrei de afaceri pentru finalul anului 2017.

    Pentru atingerea obiectivului de creştere a cifrei de afaceri de peste cinci ori în doi ani, antreprenorul român vrea să încheie colaborări de restaurare cu galeriile de artă, ”în special din afara ţării“. De asemenea, el precizează că se gândeşte la deschiderea unor puncte de lucru în capitalele europene, ”unde cererea este foarte mare pentru acest serviciu“. Mihai Save nu exclude extinderea pe teritoriul creaţiei de mobilă, însă principalul obiectiv rămâne restaurarea. ”Aducerea unui obiect la viaţă este motivaţia cea mai mare pentru noi“, spune antreprenorul.

    Firma a ajuns la 25 de angajaţi, iar media de vârstă este de aproape 46 de ani. ”Sunt foarte puţini tineri care au puterea, răbdarea şi experienţa de a lucra în acest domeniu.“

    Clienţii care apelează la serviciile Savemob sunt deopotrivă persoane fizice, cât şi persoane juridice, instituţii publice, muzee. Timpul de execuţie pentru recondiţionarea diverselor piese de mobilă este de maximum două luni, susţine antreprenorul; pentru comenzile mici, perioada de lucru este chiar mai scurtă.

    |n ceea ce priveşte preţurile, acestea variază în funcţie de complexitatea restaurării şi a obiectelor, iar Save spune că restaurarea unui scaun poate costa 500 de lei, un birou, 3.000 de lei şi o masă de sufragerie, cam 2.000 de lei.

    ”Am avut peste 10.000 de obiecte în ultimii patru ani la recondiţionare şi restaurare. Este destul de greu să alegem unul singur“, spune Save, întrebat care este cea mai specială piesă de mobilier recondiţionată până acum. Totuşi el îşi aduce aminte de recondiţionarea a 80 de obiecte de mobilier pentru un muzeu de farmacie.

    În acest business, Save spune că este foarte importantă calitatea manoperei, obţinută ”prin foarte multă muncă, răbdare şi experienţă“, dar şi prin investiţii în tehnologie. ”Curăţarea corectă a lemnului până la fibră reprezintă aproximativ 60-70% din timpul de execuţie a unui obiect. Dacă sari peste această etapă, aspectul finisajului (lacului) lasă de dorit, plus că fiecare obiect are o culoare neuniformă“, explică antreprenorul.
     

  • Tânărul de 29 de ani care câştigă 180.000 de euro restaurând mobilier. Anul acesta are obiectiv atingerea milionului de euro

    Mihai Save CEO al Savemob, companie ce se ocupă de restaurări şi recondiţionări de mobilă, iar pentru următorul an are un obiectiv măreţ: să transforme afacerea, care în 2016 a avut o cifră de afaceri de 180.000 de euro, într-una cu rulaje de 1 milion de euro. Cum vrea să facă asta şi cum se restaurează mobilă în România a povestit pentru Business Magazin.

    Pentru Save incursiunea în acest domeniu a început în 2009, după primul an de facultate, când a început să lucreze în domeniul serviciilor de mutări. ”Uşor-uşor, am achiziţionat o autoutilitară, apoi pe a doua, apoi pe a treia. Am deschis un depozit cu boxe special amenajate pentru depozitare de mobilă“, spune Save, care menţionează că aceste servicii merg bine şi în prezent. Restaurarea de mobilă a început în 2012, după ce a transportat mobilă ce urma să fie restaurată, pentru un investitor italian. ”Livram un obiect vechi, degradat, apoi ridicam unul splendid. Mi-a plăcut ideea şi am început să mă documentez despre acest serviciu“, explică antreprenorul.

    Apoi a pornit atelierul Savemob cu ”doi-trei colegi de la mutări şi cu o persoană cu mai multă experienţă în acest domeniu, cu care iniţial m-am asociat“; ulterior, au renunţat la asociere. Pentru ca lucrurile să meargă bine, Save a angajat ”specialişti cu experienţă de peste 30 de ani în domeniu“, iar în 2016 a avut o cifră de afaceri de 180.000 de euro, cu un profit net de 18.000 de euro, ”pe care l-am investit în tehnologie, scule şi unelte profesionale“. 

    Tânărul antreprenor spune că în acest an compania s-a axat mai mult pe lucrări mari de recondiţionare şi restaurare de uşi şi ferestre din case, ”unele chiar de patrimoniu cultural din Bucureşti şi zonele limitrofe“. El susţine că afacerea a mers mai bine în al doilea trimestru comparativ cu perioada similară de anul trecut, fără a da însă detalii despre aşteptările sale în privinţa cifrei de afaceri pentru finalul anului 2017.

    Pentru atingerea obiectivului de creştere a cifrei de afaceri de peste cinci ori în doi ani, antreprenorul român vrea să încheie colaborări de restaurare cu galeriile de artă, ”în special din afara ţării“. De asemenea, el precizează că se gândeşte la deschiderea unor puncte de lucru în capitalele europene, ”unde cererea este foarte mare pentru acest serviciu“. Mihai Save nu exclude extinderea pe teritoriul creaţiei de mobilă, însă principalul obiectiv rămâne restaurarea. ”Aducerea unui obiect la viaţă este motivaţia cea mai mare pentru noi“, spune antreprenorul.

    Firma a ajuns la 25 de angajaţi, iar media de vârstă este de aproape 46 de ani. ”Sunt foarte puţini tineri care au puterea, răbdarea şi experienţa de a lucra în acest domeniu.“

    Clienţii care apelează la serviciile Savemob sunt deopotrivă persoane fizice, cât şi persoane juridice, instituţii publice, muzee. Timpul de execuţie pentru recondiţionarea diverselor piese de mobilă este de maximum două luni, susţine antreprenorul; pentru comenzile mici, perioada de lucru este chiar mai scurtă.

    |n ceea ce priveşte preţurile, acestea variază în funcţie de complexitatea restaurării şi a obiectelor, iar Save spune că restaurarea unui scaun poate costa 500 de lei, un birou, 3.000 de lei şi o masă de sufragerie, cam 2.000 de lei.

    ”Am avut peste 10.000 de obiecte în ultimii patru ani la recondiţionare şi restaurare. Este destul de greu să alegem unul singur“, spune Save, întrebat care este cea mai specială piesă de mobilier recondiţionată până acum. Totuşi el îşi aduce aminte de recondiţionarea a 80 de obiecte de mobilier pentru un muzeu de farmacie.

    În acest business, Save spune că este foarte importantă calitatea manoperei, obţinută ”prin foarte multă muncă, răbdare şi experienţă“, dar şi prin investiţii în tehnologie. ”Curăţarea corectă a lemnului până la fibră reprezintă aproximativ 60-70% din timpul de execuţie a unui obiect. Dacă sari peste această etapă, aspectul finisajului (lacului) lasă de dorit, plus că fiecare obiect are o culoare neuniformă“, explică antreprenorul.
     

  • România mai are un reprezentant în semifinalele Australian Open 2018! Cine este tânărul care îşi confirmă statutul de mare speranţă a tenisului românesc

    Filip Jianu face pereche în proba de dublu a juniorilor cu argentinianul Tiago Augustin Tirante. În sferturi de finală, cei doi au beneficiat de retragerea echipei Naoki Tajima (Jap) – Aleksei Zaharov (Rus), cap de serie numărul 3, astfel că vor fi odihniţi la meciul de joi, cu nemţii R. Molleker, H. Squire, care îi poate duce în finala turneului.

    Povestea lui Filip Jianu, unul dintre cei mai talentaţi jucători ai tânărului val, o puteţi citi aici.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • De ce refuzul de a angaja un inginer l-a costat pe Mark Zuckerberg 19 miliarde de dolari

    În mijlocul anului 2009, Brian Acton era un inginer software care nu-şi găsea de muncă. Deşi avea ani de experienţă la companii precum Yahoo sau Apple, tânărul Acton a fost refuzat şi de Twitter şi de Facebook. O greşeală care a costat-o pe Facebook 19 miliarde de dolari. De ce?

    Pentru că nicio companie nu l-a angajat, Acton s-a alăturat lui Jan Koum, fost angajat Yahoo, şi au pornit în 2009 un startup care avea să devină regele mesageriei, WhatsApp. Cinci ani mai târziu, Mark Zuckerberg, fondatorul Facebook, a decis să achiziţioneze Whatsapp pentru 19 miliarde de dolari. Facebook a plătit patru miliarde de dolari în numerar şi 12 miliarde în acţiuni. Pe lângă cele 16 miliarde dolari, fondatorii şi angajaţii WhatsApp au primit acţiuni în valoare de 3 miliarde dolari.

    Cum a apărut ideea pentru WhatsApp?

    În ianuarie 2009, Koum şi-a cumpărat un iPhone şi a înţeles că App Store-ul, care pe atunci avea şapte luni, urma să evolueze spre o nouă industrie de aplicaţii. L-a vizitat pe Alex Fishman, un prieten rus care obişnuia să invite oameni din comunitatea rusească la el acasă, şi a discutat cu el ore întregi despre dezvoltarea unei noi aplicaţii. Le-a venit astfel ideea dezvoltării unei agende telefonice care să prezinte statusul persoanelor din listă. Acton a convins cinci prieteni de la Yahoo să investească 250.000 de euro în afacere, iar ca răsplată a primit statutul de cofondator şi acţiuni în companie.

    Povestea lui Acton este una a norocului, persistenţei şi este foarte probabil să le creeze anxietate recrutorilor şi managerilor deoarece angajarea persoanelor potrivite este un exerciţiu al şansei.

    În septembrie 2017, Acton a anunţat că părăseşte Yahoo pentru a înfiinţa o fundaţie. 

  • Povestea “miliardarului nebun”: la 28 de ani a revoluţionat lumea fotografiei

    Tânărul antreprenor a decis să plece pentru o mai lungă perioadă de timp în Australia şi Indonezia, la surf. Pentru a se putea filma, Woodman a improvizat cu un aparat Kodak şi câteva benzi de cauciuc.

    Acesta avea să fie primul prototip de GoPro.

    În anii ce au urmat, Nick Woodman a strâns o avere de peste 2,4 miliarde de dolari, a încheiat parteneriate cu atleţi şi companii de top şi a câştigat un premiu Emmy.

    Tot în această perioadă, el a luptat cu un proces împotriva companiei, a fost declarat cel mai slab CEO al anului 2016 şi supranumit “miliardarul nebun”.

    Woodman a crescut în Silicon Valley, tatăl său fiind un bancher de investiţii care a lucrat la achiziţia Taco Bell de către Pepsi. În liceu, el a vândut tricou pentru a câştiga bani, iar apoi a urmat cursurile Universităţii San Diego. Acolo, Nicholas Woodman a devenit membrul unei frăţii ce avea casa pe plajă. “Ne trezeam în fiecare dimineaţă şi mergeam la surf”, povesteşte bărbatul. “Apoi mergeam la cursuri, ne întorceam la casă şi mergeam iar la plajă.”

    În 2004, el a fondat o companie web pentru care a strâns finanţări de patru milioane de dolari, însă afacerea a murit odată cu criza dotcom. Woodman avea 26 de ani la acea vreme. 

    Woodman şi părinţii săi au investit 260.000 de dolari în prima versiune a camerei GoPro, iar până să împlinească 30 de ani, antreprenorul avea vânzări de peste 350.000 de dolari pe an.

    GoPro este un accesoriu căutat de tot mai multă lume, iar Woodman spune că vrea să continue perfecţionarea camerelor.

  • Povestea cutremurătoare a bătrânului de 80 de ani care a trăit o viaţă SUB APĂ

    Rohani face parte din tribul Bajau, un trib care trăieşte în Indonezia, oameni care îşi câştigă existenţa – extrem de modestă, de altfel – de pe urma pescuitului. Aceştia sunt recunoscuţi, însă, pentru uşurinţa cu care se scufundă în apele învolburate.

    Rohani trăieşte în insulele Togean, Indonezia. Prima dată s-a scufundat când avea doar 5 ani.

    “Tatăl meu îmi tot spunea: ‘Să nu te temi de peşti, vei vedea alţii mult mai mari, unii care poate te vor depăşi în lungime!’”, îşi aminteşte bătrânul.

    Într-un final, copilul, la acea vreme, a învăţat să-şi înfrunte teama. Tatăl său l-a iniţiat în tainele scufundării – cum să respire, cum să reducă aproape de zero efortul şi, cel mai important, cum să respecte şi să cinstească “spiritele din adâncuri”.

    Abia la 20 de ani i s-a permis să se scufunde de unul singur. Şi tot atunci a fost acceptat în trib ca fiind “bărbat”. Zilele au trecut şi tânărul dădea dovadă de o iscusinţă cum nu se mai văzuse în tribul său. N-a trecut mult şi şi-a căpătat renumele de “jago”. Asta însemna că era considerat maestru.

    După ce s-a căsătorit, i-au venit pe lume şi copiii – două fete şi un fiu. Pentru a-i putea creşte, avea nevoie de mai mulţi bani. Iar asta însemna să muncească mult mai mult.

    “Într-o bună zi, am decis să plec din satul meu, Kabalutan. Căutam o slujbă mai bine plătită, trebuia să câştig mai mulţi bani pentru a-mi întreţine familia”, îşi aminteşte acesta.

    “Dacă rămâneam acolo, viaţa mea ar fi fost cu totul alta. Dar, pentru că am făcut atât de multe drumuri, am devenit alt om. Am plecat de pe o insulă pe alta, am vânat zi şi noapte. La un moment dat, m-am dus pe o barcă de pescuit. Acolo foloseam plase, şi nu mâinile goale, dar m-au luat pentru experienţa mea pe apă”, spune bătrânul, scrie realitatea.net

  • Suferă de sindromul Down, dar conduce o afacere de 1,4 milioane de dolari

    S-au gândit la mai multe variante până au ajuns la şosete. “John a purtat tot timpul şosete nebuneşti toată viaţa lui şi i-ar fi plăcut să vândă şosete aşa că asta am făcut”, a declarat Mark, tatăl său, pentru BBC.

    “Şosetele sunt distractive, colorate şi pot să fiu eu însumi”, spune John.

    Aşa a apărut afacerea Johns Crazy Socks. La doar un an de la înfiinţare, compania celor doi avea venituri de 1,4 milioane de dolari şi a strâns 30.000 de dolari pentru organizaţii caritabile. Ei vând şosete peste tot în lume şi chiar şi Prim-Ministrul Canadei Justin Trudeau sau fostul preşedinte al SUA, George W Bush au cumpărat de la John.

    Magazinul online are peste 1400 de modele de şosete, de la ciorapi cu pisici până la ciorapi cu Donald Trump. John este faţa afacerii şi se asigură că fiecare coleg conţine un mesaj de mulţumire scris chiar de el. În timp ce tatăl său se ocupă de partea tehnică a business-ului.

    În prima lună de activitate, firma a livrat 452 de comenzi, iar doar trei luni mai târziu au expediat peste 10.000 de comenzi, apoi a trebui să-şi mute sediul într-un loc mai mare pentru că nu mai făceau faţă. “Am fost surprinşi cât de rapid am putut creşte”, spune Mark. La nivel global piaţa de şosete este mai mare de 42 de miliarde de dolari în 2016 şi este prognozat ca valoarea acesteia să ajungă la 75 de miliarde de dolari până în 2025, conform Transparency Marketing Research.

    Cei doi au onorat 30.000 de comenzi într-un an de zile  şi donează 5% din profituri către organizaţia care organizează Olimpiade pentru persoanele cu dizabilităţi. De asemenea, compania vrea să ajute şi să atragă atenţia asupra persoanelor cu dizabilităţi, aproape o treime din staf are un tip de handicap.

    “Când vorbesc cu angajatorii le spun că este imperativ să angajeze oameni cu handicap deoarece nu este doar lucrul corect pe care sa-l faci, ci sunt oameni muncitori”, spune Mark.

    Succesul companiei s-a datorat expunerii media de care a beneficiat compania. Cei doi speră să continue evoluţia bună şi speră ca firma să facă un profit în al doilea an de funcţionare. 

  • Să mănânci pe internet a devenit o afacere profitabilă. Acest tânăr câştigă zeci de mii de dolari pe lună

    În fiecare seară în dormitorul său, Lee Changhyun se filmează cum mănâncă cantităţi impresionante de alimente. Filmuleţele sale sunt vizionate de zeci de mii de oameni în fiecare zi. În mod bizar, acest lucru (muckbang) a devenit locul său de muncă cu normă întreagă.

    Muckbang a devenit o modă în Coreea de Sud, cel puţin bizară, care presupune o persoană să mănânce cantităţi impresionante de alimente, în faţa unui webcam, în faţa miilor de oameni care urmăresc acestă practică, potrivit CNN
    De ce sunt coreeni atât de obsedaţi de acest spectacol rămâne un mister în continuare. Lee Changhyun susţine că aceasta este o metodă de a comunica, interacţiona cu altcineva.

    Lee declară că după ce mănâncă atât de mult în fiecare zi trebuie să facă exerciţii fizice intense.

    Este posibil să te poţi întreţine doar prin munckbang? Se pare că da, el nefiind singurul care face acest lucru. Publicaţia NPR susţine că unele persoane pot câştiga şi 10.000 de dolari pe lună mâncând în faţa unei camera web.

    Canalul lui Lee Changhyun are peste 43 milioane de vizualizări