BusinessMagazin

Tag: scop

  • Dramoleta Flappy Bird: ce alegi între povara succesului şi câştigul a 50.000 de dolari pe zi

    Flappy Bird s-a lansat în mai 2013, fără a atrage însă atenţia prea multor utilizatori. Jocul a primit în general note mici de la critici şi a trecut neobservat o bună perioadă de timp. În ianuarie 2014 însă, jocul a devenit brusc cel mai descărcat de pe platforma AppStore şi a ajuns să producă sume de până la 50.000 de dolari pe zi.

    De ce este Flappy Bird atÂt de popular? Jocul s-a numit iniţial Flap Flap, dar autorul a trebuit să îi schimbe numele pentru că existau deja produse cu un nume similar. Ideea e foarte simplă: jucătorul trebuie să atingă ecranul telefonului pentru a face o pasăre să zboare, scopul fiind de a trece printr-o serie de obstacole. Cu cât se depăşesc mai multe obstacole, scorul creşte. Grafica jocului este extrem de simplă şi similară jocurilor pentru calculatoare din anii ‘80.

    Jocul a fost dezvoltat de Dong Nguyen, un vietnamez care produce soft în mod independent, în doar trei zile. A fost inspirat, după cum autorul povesteşte, de seria de jocuri clasice Mario Bros. Această asemănare i-a adus multe critici, Nguyen fiind acuzat că a plagiat produsele Nintendo. Reprezentanţii companiei japoneze au declarat însă că nu există dovezi cum că tehnologia lor a fost reprodusă în cazul Flappy Bird. Mai mult, aceştia insistă că nu au influenţat în vreun fel decizia de a retrage jocul de pe piaţă.

    “Motivul pentru care Flappy Bird e atât de popular este pur şi simplu diferenţa faţă de celelalte jocuri de pe piaţă. Este de asemenea distractiv să concurezi cu alţii„, a declarat Nguyen în cadrul unui interviu acordat pentru The Verge. „Fiind disponibil atât pe AppStore, cât şi pe Google Play, este uşor să compari scorurile cu prietenii. Poţi de asemenea să le publici pe Facebook sau alte reţele de socializare, fapt care a ajutat mult la creşterea popularităţii sale.”

    A ajuns să câştige 50.000 de dolari pe zi. Mecanismul prin care Flappy Bird produce bani este unul simplu şi prezent la majoritatea aplicaţiilor mobile. În timpul jocului, utilizatorului i se prezintă o serie de oferte sau mesaje publicitare. Pentru fiecare persoană care accesa pagina prezentată, Nguyen primea o sumă de bani. În mod normal, banii produşi de o aplicaţie nu reprezintă cifre impresionante, dar atunci când există 50 de milioane de jucători lucrurile se schimbă.

    Un aspect interesant al Flappy Bird era dificultatea cu care jucătorii pot obţine scoruri mari. Acest lucru nu este întâmplător, creatorul având intenţia ca foarte puţini să poată termina jocul cu succes; Dong Nguyen a structurat nivelurile în acest fel pentru că nu avea timp să aducă îmbunătăţiri programului. Dificultatea de a progresa a dus însă la o dependenţă a celor care descărcaseră Flappy Bird.

  • Barack Obama: Asigurarea securităţii la Jocurile Olimpice, o provocare uriaşă pentru Rusia

     “Ruşii vor face faţă provocării uriaşe de a preveni orice fel de act terorist sau de violenţă (…). Ei au investit multe resurse în acest scop”, a subliniat Obama într-un interviu pentru NBC.

    “Comunicăm constant cu ei, la nivelurile forţelor de ordine, armatei şi serviciilor de informaţii”, a precizat liderul american.

    “Lucrăm în permanenţă cu ei pentru a ne asigura că, atât atleţii noştri, cât şi persoanele care doresc să asiste la Jocuri sunt în siguranţă”, a insistat el.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Următorul colaps economic mondial: întrebarea nu este dacă va veni, ci când

    PIEŢELE FINANCIARE ŞI BURSELE SUNT DISFUNCŢIONALE, nesănătoase şi nesustenabile, afirmă Mark Spitznagel, managerul unui fond de hedging cu active de miliarde de dolari. Spitznagel este şi posesorul unei ferme de capre, unde produce brânză respectând standardele sustenabilităţii mediului, întrucât vede uriaşele ferme automatizate ca o schimbare în rău. Managerul de fond de hedging a optat pentru un model diferit şi în afaceri: mizează pe colaps.

    Pentru clienţi, fondul acestuia funcţionează ca o poliţă de asigurare împotriva următoarei prăbuşiri a sistemului financiar. Când pieţele merg bine, clienţii au pierderi modeste. Obţin profit semnificativ doar dacă se prăbuşesc cotaţiile. Spitznagel a făcut foarte mulţi bani de pe urma prognozelor sale în trecut şi este convins că în viitorul apropiat există o probabilitate ridicată pentru turbulenţe majore. „Există condiţiile pentru aşa ceva„, spune el.

    LUCRURILE AR PUTEA EVOLUA ÎN RĂU. De la criza financiară, băncile centrale din întreaga lume au pompat mii de miliarde pentru a susţine actualul ciclu economic, atât prin scăderea dobânzilor, cât şi prin cumpărarea de obligaţiuni. Pentru şefii de bănci centrale, precum Ben Bernanke, preşedintele Rezervei Federale a SUA, obiectivul politicii a fost de a stimula economia şi de a salva băncile care nu mai puteau obţine capital din alte surse.

    Acest mare experiment monetar are, însă, şi efecte secundare. Pentru că face împrumuturile foarte ieftine şi economisirea fără sens, încurajează investitorii să îşi asume riscuri. Acţiunile înregistrează un adevărat boom, în timp ce preţurile proprietăţilor imobiliare cresc cu un ritm alarmant. Foarte multe companii americane sunt acum la fel de îndatorate ca înainte de criză. Lichidităţile masive introduse de băncile centrale în sistemul financiar acţionează ca un fertilizator. Generează un randament enorm pe termen scurt, dar pot produce efecte devastatoare. Din acest motiv, petrecerea de pe burse şi pieţele imobiliare începe să pară ciudată pentru tot mai mulţi oameni. „S-ar putea să iasă prost„, a declarat pentru revista germană Spiegel Robert Shiller, laureat al premiului Nobel.

    Unii economişti sunt convinşi că întrebarea nu mai este dacă va avea loc un nou colaps, ci când se va întâm-pla. Pentru traderii de pe bursa din New York, astfel de predicţii reprezintă exagerări. „Nu este o bulă speculativă. Este o evoluţie sustenabilă. Se listează noi companii în fiecare zi. Acesta este un lucru bun din punctul meu de vedere„, spune Peter Tuchman, un broker cu experienţă de 30 de ani, cunoscut în industrie.

    Recent, în prima zi de joi din noiembrie, compania Twitter s-a listat la bursă. Cotaţia a crescut rapid, de la 26 de dolari la peste 45. „Dacă ai cumpărat acţiuni ieri seară şi vinzi azi, ai obţinut un randament de peste 70%„, afirma cu admiraţie, la momentul respectiv, unul dintre colegii lui Tuchman. Singura problemă este că Twitter nu a produs încă profit şi nici nu are vreun plan convingător referitor la cum va genera câştig, scrie Der Spiegel.

    Alte cotaţii din sectorul tehnologic au, de asemenea, o evoluţie foarte bună, precum în zilele de glorie ale economiei. Preţul acţiunilor Amazon aproape s-a dublat în doi ani, în timp ce în aceeaşi perioadă cotaţia Tesla a urcat de peste trei ori. „Este o mare farsă„, spune Spitznagel. Piaţa se bazează pe încrederea investitorilor că preţurile vor continua să crească în viitor. Această evoluţie se autosusţine, complet deconectată de realitatea economică.

  • Deputaţii aprobă proiectul care prevede blocarea radiocomunicaţiilor în penitenciare

     Proiectul de lege iniţiat de Guvern a fost adoptat cu 308 voturi “pentru”, 2 “împotrivă” şi 3 abţineri.

    Textul legislativ prevede că blocarea şi întreruperea comunicaţiilor se realizează în scopul prevenirii utilizării de către deţinuţi a dispozitivelor care sunt capabile să transmită sau să primească imagini, sunete şi informaţii, inclusiv telefoanele mobile. Blocarea comunicaţiilor se poate face printr-un semnal electromagnetic sau modificarea a însuşi mediului de propagare, se arată în proiect.

    Stabilirea unităţilor penitenciarele în care se vor instala aceste sisteme de bruiaj se va face după evaluarea vulnerabilităţilor pe linia siguranţei deţinerii, ţinându-se cont de numărul de dispozitive de comunicare la distanţă descoperite, amplasarea geografică şi arhitectura penitenciarului, numărul de persoane private de libertate deţinute şi regimul de executare în care acestea sunt incluse, precum şi implementarea sistemelor integrate de pază, supraveghere video şi control acces.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Opinie Iuliana Stan, Human Synergistics: Real-fiction

    IULIANA STAN (managing partner Human Synergistics România)

    Scopul, şi al unora, şi al altora, este minimizarea efortului şi maximizarea rezultatelor. Cum să îi facem pe oameni să muncească mai mult, plătindu-i mai puţin?, se întreabă organizaţiile, sau cum să muncim mai puţin, pe bani mai mulţi? se întreabă oamenii din ele. Conducătorii de organizaţii au adesea impresia că munca lor este una de convingere persuasivă sau de control, nu una de atragere, de îmbiere şi de vânzare. Treaba lor este să lase energia să circule şi să o anime, nu să înţepenească şi mai mult mediul organizaţional care este oricum un construct steril.

    Fiecare are în taler perspectiva proprie şi cel mai adesea scapă din vedere sau anulează complet şi cealaltă perspectivă. Culmea, şi perspectiva nălucilor organizaţionale este creată tot de nişte oameni, dar, culmea, oamenii ţin cont cu uşurinţă de orice, mai puţin de oameni. Sau, mai corect spus, oamenii ţin cont de oamenii de la care au un interes considerat superior, restul este tranzacţie.

    Este o normă, nu o normalitate, faptul că se întâmplă astfel. Adesea această perspectivă care pune mereu omul pe primul plan este considerată pufoasă şi cocoloşitoare. Dar unde altundeva este locul omului dacă nu într-un prim plan, cu toate interesele lui care îl fac să fie fiinţă reală, cu trăiri, mirări, ambiţii, drame, poveşti, experienţe? Omul îmi livrează până la urmă scopul. Este minunat să poţi gândi ce poţi face cu oamenii, dar este o mare prostie să nu ţii cont de ei, indiferent cum sunt ei. Mai mult, dacă nu ţii cont aşa cum este în capul lor că trebuie să se ţină cont de ei, niciodată nu vor participa cu mai mult decât minimul necesar supravieţuirii lor în organizaţii. De fapt, este cel mai greu să ţii cont de oameni în diversitatea lor şi doar experienţa şi smerenia te învaţă cum se face. Iar oamenii nu sunt doar cei care muncesc, ci şi cei care gândesc sau cei care au privilegiul să îi adune pe toţi laolalată. Mai mult, cu cât oamenii sunt pe niveluri mai joase în organizaţie, cu atât mai mult vor forţa şi abuza sistemul, cu atât mai mult cu cât sunt mai bine controlaţi sau înregimentaţi. Pentru că ei ştiu că este un rol de care organizaţia depinde şi pentru că pot. Iar, la nivelul lor, a putea este tot ce au.

    Este vorba de logică simplă, nu de sentiment sau de cocoloşeală. Astfel, dacă omul nu simte că ceea ce primeşte este un maxim, de ce el ar da la rândul lui vreun maxim? De ce chiar dacă primeşte maxim, el dă mai puţin înapoi?

    În acest punct, se vede dacă organizaţiile îşi fac bine treaba, prin conducătorii lor, pentru că acolo unde oamenii pot aprecia valoarea care vine dinspre organizaţie către ei, acolo ei vor da valoare înapoi. Iarăşi, nu spun că organizaţiile trebuie să dea vreun mare tot, ci minimal să aibă măcar înţelepciunea să ambaleze şi să vândă ceea ce au de dat, şi pentru înăuntru la fel de mult ca pentru afară. Că se poate totdeauna şi cu alţi oameni, totdeauna se poate orice cu oricine, însă rodarea asigură trainicia, nu exaltarea şi noile începuturi permanente.

    Dacă mai ţinem cont, peste toate acestea, şi de realitatea socială a nesemnificaţiei noastre în economia generală a lumii şi a lumii organizaţionale, ar însemna să fim naivi şi să pierdem un mare privilegiu: acela de a ne amuza de cât de mici suntem în comparaţie cu cât de mari şi de importanţi ne închipuim că suntem.

  • Parlamentul ucrainean a respins legile care permit transferul lui Timoşenko în străinătate

     Cele şase texte au obţinut susţinerea a 200 de deputaţi, în contextul în care era necesară o majoritate de 226 de voturi pentru a fi aprobate.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • S-a infiintat HORA, Organizatia Patronala a Hotelurilor si Restaurantelor din Romania

    HORA reuneste proprietari din industria hotelurilor si restaurantelor romanesti, creand o comunitate bazata pe principii precum traditia bunei ospitalitati romanesti, pasiunea pentru servicii impecabile, credinta in spiritul antreprenorial de profil si importanta vitala a eticii in afaceri, potrivit reprezentantilor organizatiei.

    Membrii fondatori ai HORA sunt reprezentantii Argentine, Benihana, Biutiful, Caru’ cu Bere, Casa Di David, Casa Doina, City Grill, Crêperie d’Amour, Fratelli, Hard Rock Café, La Fattoria, La Mama, Loft, White Horse.

  • Opinie Iuliana Stan: Păcatul specialiştilor

    IULIANA STAN (managing partner Human Synergistics România)

    Specialiştii sunt o specie aparte şi unică. Oamenii organizaţionali sunt cu toţii specialişti, unii mai buni decât alţii. Atunci când uită însă care este scopul pe care specializarea lor îl serveşte, ambiţia lor se mută în a-şi convinge colegii cât de pricepuţi sunt şi valoarea interacţiunilor tinde spre zero, iar energia este toată consumată în demonstraţie. Niciodată nu vom spune că ne place sau nu de cineva pentru că este atât de priceput sau de nepriceput la ceva, ci pentru felul cum se comportă ca om. Caracterul este cel care face oamenii mai mult sau mai puţin plăcuţi, nicidecum instrumentele din dotare.

    A fi specialist este un instrument, nu un scop în sine sau o trăsătură de caracter. Instrumentele ajută, participă şi susţin scopurile. Când te pricepi la ceva, te pui în slujba celor care au nevoie de competenţa ta sau în slujba scopului pe care competenţa îl poate servi, nu te chinui să convingi lumea despre cât de importantă, unică şi de nelipsit este specializarea pe care o ai. Culmea, vorbim despre oameni deştepţi, supercompetenţi, dar care nu au viziunea întregului la care sunt parte.

    Singurul întreg, dincolo de care însă nu prea mai zăresc nimic, este persoana lor.  Cel mult mai pot apărea în ceaţă alte persoane, dar scopurile sau ideile lor nici măcar nu se vor zări. Nu au nici vreo urmă de empatie, măcar atât cât să se întrebe ce aud ceilalţi de fapt, ci doar vorbesc cât să se asigure că nu mai lasă loc altor păreri sau întrebări. Li se pare că dacă ocupă spaţiul vorbind sau manifestându-se cu superioritate (pe care o confundă adesea cu autoritatea) îi vor cuceri pe cei din jur. Dacă o fac astfel, va fi o cucerire ca de redută, cu efort şi victime cel mai adesea. Cealaltă cale de cucerire este prin atragere, prin seducerea auditoriului şi prin folosirea de tehnici de vânzare. Efortul este dublu, poate chiar triplu, dar este durabil, şi, mai mult, este energizant.


    Din păcate, specialiştii sunt antrenaţi mai mult în specializarea pe care o au decât sunt antrenaţi în a-şi vinde competenţa. A fi un bun vânzător este, din punctul de vedere al specialiştilor, o competenţă derizorie. Or, a fi un bun vânzător este competenţa fără de care nicio competenţă nu rămâne nevalorizată.

    Este interesant că specializarea aceasta este mai mult decât un păcat organizaţional, este şi unul foarte personal. Toţi avem impresia că ştim foarte bine, cel mai bine de fapt, ce este bun pentru noi înşine, şi, pe cale de consecinţă, insistăm ca şi alţii să facă la fel pentru că le va fi bine şi lor. Nu ne gândim că poate alţii, doar pentru că sunt alţii, au alte nevoi şi alte viziuni asupra vieţii sau cel puţin asupra felului de a face lucrurile. Ne mai scapă din vedere şi că fiecare face cât de bine poate, orice ar face, chiar dacă aparent pare să depună un efort minimal sau, tot aparent, ni se pare că este greşit demersul pe care unii oameni îl aleg. Din afară, orice fac alţii poate fi îmbunătăţit sau schimbat.

    Este o atitudine cam ca a soacrelor care ştiu ele ce este cel mai bine, din principiu, iar principiul sunt ele însele. Cam aşa sunt şi specialiştii vocali, un fel de soacre organizaţionale care generează cu uşurinţă nevroze organizaţionale. Sau, politic spus, conflicte. În realitate sunt cicăleli în toată regula şi manifestări citeţe de neîncredere, de poziţionare şi de dihotomizare. Domesticirea specialiştilor se poate face doar pe calea scopului şi din aproape în aproape. Ei, de la sine, nu vor face niciun efort de a-şi îmblânzi demersul, pot fi doar îmblânziţi de interlocutorii care interacţionează cu ei şi care au nevoie de expertiza lor.

    Specialiştii nu suportă faptul că alţii nu înţeleg tot implicitul din mintea lor, dar, cu răbdare, cerând argumente, ignorându-le demonstraţia şi păstrând focusul pe scop, devin participativi. Este important pentru ei să nu se simtă ameninţaţi la nivel de competenţă, pentru că acolo, până la urmă, este terenul de unde ei îşi pot culege gloria cu uşurinţă. Deşi aparent ei protejează profesia pe care o reprezintă, îşi protejează de fapt slăbiciunile. Se comportă astfel având în minte ideea că, făcându-şi demonstraţia, vor fi percepuţi ca fiind superiori, şi este adevărat, se cred inferiori la nivel profund, dar sunt inferiori doar în raport cu procesul lor de devenire pe care şi-l frânează singuri.

  • Melodia zilei: Sachal Studios – Take five

  • Blocajul federal va afecta personalul care monitorizează centralele nucleare în SUA

     Comisia de Reglementare Nucleară (NRC) a anunţat luni că se aşteaptă ca aproximativ 3.600 de angajaţi să fie trimişi în concediu fără plată, după închiderea programului marţi, în contextul în care republicanii şi democraţii nu au depăşit impasul cu privire la cheltuielile la nivel federal, relatează CNN.

    Între cei aproximativ 300 de membri ai personalului care vor asigura un nivel considerat esenţial se numără aproximativ 150 de “inspectori rezidenţi”. Ei reprezintă “ochii şi urechile” NRC în centralele nucleare. Din personalul considerat esenţial mai fac parte angajaţi care susţin o intervenţie în caz de urgenţă, o structură de bază a echipei de management, cinci comisari NRC şi câţiva membri ai personalului Comisiei, potrivit acesteia.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro