BusinessMagazin

Tag: salariu

  • Ce salariu fabulos are Christina Verchere, CEO-ul Petrom, unul dintre cei mai importanţi executivi din România

    Christina Verchere, CEO-ul Petrom, a avut un salariu de bază de 415.300 de euro în anul 2022, adică 35.000 de euro lunar, iar în 2022 bonusurile şi acordarea de acţiuni au adăugat circa 1 mil. euro, aşadar un pachet salarial brut de 1,5 mil. euro

    Cea mai mare companie din România, şi din acţionariatul căreia fac parte inclusiv viitorii pensionari prin intermediul fondurilor de pensii private Pilon II, a publicat într-un raport anual veniturile conducerii, adică veniturile celor care ţin cârmele Petrom, companie evaluată de investitorii de la Bursa de la Bucureşti la circa 6 miliarde de euro.

    Astfel, Christina Verchere, CEO al OMV Petrom (SNP), cea mai mare companie listată la Bursa de la Bucureşti în termeni de capitalizare, a publicat în raportul cu privire la remunerarea conducerii aferent anului 2022, pe care investitorii îl pot accesa la secţiunea AGA, un salariu brut de bază de 415.000 de euro în 2022, adică circa 35.000 de euro lunar. Spre comparaţie în 2021 salariul brut de bază a fost de 414.000 euro.

    Bonusul anual a fost de 595.000 de euro în 2022, la care se adaugă şi tranşa planului de stimulare pe termen lung (LTIP), care include acţiuni în perioada 2020-2022, de aproximativ 463.800 de euro. Aşadar, din bonus şi din acţiuni, Christina Verchere a adăugat 1 mil. euro la remuneraţia brută, rezultând în total 1,48 milioane de euro în raportul pe 2022. Spre comparaţie în raportul precedent Christina Verchere a publicat 1,45 mil. eur.

    Alina Popa, CFO şi membru al directoratului Petrom, a publicat un salariu de bază de 272.300 de euro, adică 23.000 de euro lunar, plus un bonus de 153.000 de euro plus tranşa LTIP de 186.000 de euro, aşadar o remuneraţie totală de 612.000 de euro.

    Radu Căprău, membru al directoratului responsabil pentru refining&marketing, a publicat un salariu de bază de 283.000 de euro, adică 24.000 de euro lunar, plus un bonus de 157.000 de euro plus tranşa LTIP de 175.000 de euro, aşadar o remuneraţie totală de 615.000 de euro.

    “În plus faţă de componentele remunerării indicate mai sus, membrii Directoratului primesc beneficii în natură, inclusiv maşină de serviciu şi asigurare pentru accidente. Pentru angajaţi străini, au fost convenite indemnizaţii suplimentare (de ex. cazare). Pentru anul financiar 2022, au fost plătite următoarele beneficii în natură: Christina Verchere: 581 euro; Alina Popa: 363 euro; Radu Căprău: 363 euro; Franck Albert Neel: 366 euro; Christopher Veit: 1.400 euro. Membrii Directoratului angajaţi din străinătate primesc o compensaţie pentru planurile de pensie anterioare, în sumele următoare: Christina Verchere: 248.500 euro; Frank Albert Neel: 120.000 euro; şi Christopher Veit: 191.239 euro”.

    La toate aceste sume se adaugă o indemnizaţie de 20%, aplicabilă, cu titlu temporar, tuturor contractelor de muncă în vederea compensării transferului contribuţiilor de asigurări sociale de la angajator către angajat pe baza modificărilor fiscale introduse prin OUG nr. 79/2017, potrivit Petrom.

    OMV Petrom, cea mai mare companie din România, a terminat anul trecut cu un business consolidat de 61,3 mld. lei (circa 12,5 miliarde de euro), de circa 2,4 ori mare faţă de 2021, şi un un profit net de 10,3 miliarde de lei (peste 2 miliarde de euro), unic în istoria României.

    Cu o producţie de petrol şi gaze în scădere, motorul principal care a alimentat aceste rezultate au fost scumpirile. Statul român a încasat direct din toate taxele plătite de OMV Petrom 16,5 mld. lei (3,4 mld. euro), după ce anul trecut a introdus 20 de schimbări în ceea ce priveşte taxarea companiilor din domeniul energetic. Compania a menţionat că, în total, a plătit anul trecut taxe de circa 20 mld. lei către statul român, inclusiv dividende, adică dublu faţă de profitul net.

    Compania este controlată în proporţie de 52% de austriecii de la OMV. Statul român are 20,7%, iar fondurile de pensii circa 13%.

     

     ​

  • Fabulos ce salariu are un ospătar român în Spania. Cât ia la program de 8 ore pe zi

    Sectorul HoReCa a fost grav afectat de pandemia de coronavirus şi efecte se resimt şi astăzi. De multe ori, angajaţii au parte de angajări sezoniere, pe salarii de subzistenţă şi preferă să plece peste hotare.

    De exemplu, în Spania, un ospătar român poate obţine un salariu de până la 1.800 de euro pe lună. Cerinţele sunt: experienţă minimă în domeniu, abilităţi de lucru în echipă, persoană dinamică, disponibilă din aprilie până în octombrie, responsabilitate, seriozitate.

    Condiţiile de lucru sunt: 8h/zi, contract de muncă pe o perioadă nedeterminată, cazare asigurată pe timpul contractului şi o masă pe zi.

    Responsabilităţile sunt stabilite confirm fişei postului.

    În Germania, un bucătar/ajutor de bucătar/ospătar, angajat la un hotel, poate câştiga 1.600 de euro pe lună. Este vorba de un hotel de 4 stele din Germania, care oferă peste 20 de locuri de muncă (cameriste/camerişti/ospătari/ajutori de bucătari).

    Cititi mai multe pe www.gandul.ro

  • Unde este mai bine/mai rentabil să fii corporatist? La Roma sau la Bucureşti?

    Ani de zile, cu toţii am visat să lucrăm ca un corporatist undeva într-un oraş mare din această lume. Întrebarea este dacă acum mai are sens/rost, având în vedere reducerea decalajului faţă de Uniunea Europeană înregistrat de România. FMI spune că România este ţara care a avut cea mai spectaculoasă recuperare faţă de Uniunea Europeană: dacă în 2007, la aderarea noastră la UE, eram la 34% din media europeană, în 2022 am ajuns la 71% faţă de media europeană. Datele arată că zona Bucureşti-Ilfov este chiar peste media Uniunii Europene.

    Dacă ne uităm la un caz concret, putem trage concluzia că este mai bine să fii corporatist în Bucureşti decât la Roma, de exemplu. Cineva câştiga în Bucureşti, corporatist, 1.500 de euro pe lună net. S-a dus la Roma, unde a primit o ofertă cam pe aceeaşi poziţie, unde câştigă 2.000 de euro net pe lună. În Roma, conform datelor statistice de pe site-urile de profil, salariul mediu este de 1.450 de euro pe lună, adică corporatistul meu câştigă peste 30% faţă de salariul mediu. În Bucureşti salariul mediu este de 1.000 de euro, deci aici câştiga 50% peste salariul mediu.

    În Roma nu te poţi apropia să cumperi un apartament, aşa că a trebuit să stea cu chirie, iar cea mai bună ofertă pe care a găsit-o pentru o garsonieră într-o zonă semi-semicentrală a fost de 800 de euro (apropo de asta, capitala Itaiei este considerată una dintre cele mai scumpe zone din lume ca raport între chirie şi salariu).  În România plătea 300 de euro rată la bancă pentru un apartament. Deci după ce scădem chiria, respectiv rata bancară, vedem că salariile s-au egalizat – 1.200 de euro la Roma şi 1.200 de euro în România.

    De aici urmează diferenţele. Conform site-urilor italiene, costul de trai în Roma este de 780 de euro pe lună, iar în Bucureşti ar fi un cost de trai de 400 de euro pe lună. În Roma transportul – metrou şi autobuz – te costă 100 de euro pe lună, în timp ce în Bucureşti te costă 35 de euro (160 de lei). Dacă ieşi la o trattoria, diferenţele sunt destul de mari: în Roma o pizza margherita este 9 euro, în timp ce în Bucureşti este 33 de lei, adică 6,6 euro; o porţie de spaghetti carbonara în Roma, de care mănâncă foarte mult italienii, are un preţ de 12 euro (bineînţeles, poţi să găseşti şi la 9-10 euro), în timp ce în Bucureşti are un preţ de 36 de lei, adică 7,3 euro; un risotto la Roma costă 18 euro, în timp ce la Bucureşti este 43 de lei, adică 8,6 euro; o porţie de lasagna în capitala Italiei este 14 euro, iar la Bucureşti este 39 de lei, adică 7,8 euro; o pizza prosciutto crudo este la Roma 13 euro, iar la Bucureşti 36 de lei, adică 7,3 euro.

    Dacă tragem linie, vedem că preţurile la o trattorie echivalentă din Roma versus una din Bucureşti sunt cu 50-70% mai mari. Singura diferenţă este la espresso, care la Roma este de 1,25 euro, în timp ce la noi este între 1,8 şi 2 euro. Bineînţeles, espresso-ul de la Roma este de departe mai bun decât cel de la Bucureşti. Bineînţeles că nu ai bani să mergi în fiecare zi la trattorie. La supermarket diferenţele nu sunt atât de mari – pe acelaşi Carrefour Express de la Roma versus unul de la Bucureşti preţurile ar fi cu 20% mai mari. 

    La haine, în perioada de reduceri, ca acum, preţurile ar fi cam aceleaşi în cele două capitale, cu diferenţa că la Roma varietatea este mult mai mare, în timp ce la Bucureşti oferta este limitată. Aici mă refer în general la produsele din malluri. Bineînţeles că Bucureştiul nu se poate compara cu Roma din punctul de vedere al ofertei culturale sau al unei anumite stări de bine, că locuieşti şi munceşti într-un mare oraş european. Dar la un moment dat şi aceste lucruri dispar şi se trage linie: unde este mai bine să fii corporatist, unde este mai rentabil, unde îţi rămân mai mulţi bani la finalul lunii?  Iar pe acest exemplu este mai bine să fii corporatist la Bucureşti decât la Roma. Acesta este doar un exemplu simplist, pe un caz concret. Dacă mai aveţi alte exemple, sunt binevenite. 

    (cristian.hostiuc@zf.ro)

  • Controlul Marilor Averi: cine este ieşeanca care a strâns 1,6 milioane de euro dintr-un salariu de 500 de lei

    Gabriela Brînză a împrumutat societatea la care soţul era acţionar cu 1,6 milioane de euro. Conform datelor oficiale, în cei doi ani în care a dat cu împrumut aceste sume fabuloase, femeia a înregistrat venituri de maxim 500 de lei lunar şi 6 lei din dividende.

    ANAF a verificat veniturile şi cheltuielile Gabrielei Brînză, familia acesteia reuşind să tergiverseze controlul timp de 500 de zile. Suma ascunsă de ANAF era mult mai mare, însă, întrucât la finalul verificărilor s-a constatat că pentru veniturile nedeclarate în anii 2014 s-a împlinit termenul de prescripţie, inspectorii au procedat la emiterea titlurilor de creanţă doar pentru sumele nedeclarate în anul 2015.

    Sume nedeclarate şi ascunse de Fisc au fost descoperite şi la fiica familiei Brînză, Andreea. Omul de afaceri Cornel Brînză controlează firma Con Ted Company SRL, societate care derulează zeci de contracte publice pentru lucrări edilitare de construcţii. Anterior, aceeaşi activitate se desfăşura prin firma Ted Construct, care a fost falimentată şi a făcut obiectul cercetărilor DIICOT într-un dosar ce vizează infracţiuni financiare

    Gabriela Brînză, soţia omului de afaceri Cornel Brînză, a fost verificată de către inspectorii fiscali de la „controlul marilor averi”. Misiunea de control a început în anul 2020 şi s-a finalizat abia în vara lui 2022. ANAF a verificat veniturile şi cheltuielile Gabrielei Brînză din anii 2014 – 2015 pentru a vedea dacă a declarat corect veniturile. După 509 zile de verificări, inspectorii ANAF au constatat că Gabriela Brînză nu poate justifica peste 1,6 milioane de euro. Sumele nejustificate apar ca împrumuturi acordate de către persoana fizică societăţii Ted Construct SRL, la care soţul, Cornel Brînză, era asociat şi administrator. Toate tranzacţiile s-au derulat cash, deşi sumele tranzacţionate sunt impresionante. Conform datelor oficiale, în cei doi ani în care a dat cu împrumut aceste sume fabuloase, Gabriela Brînză a înregistrat venituri de maxim 500 de lei lunar şi 6 lei din dividende! Cum a fost posibil ca o persoană să acorde cu împrumut sume de bani mai mari de 630 ori decât venitul oficial?! Familia Brînză a încercat să blocheze şi să tergiverseze investigaţia ANAF (controlul depăşind durata de 500 de zile), reuşind parţial să obţină prescripţia pentru faptele comise în anul 2014. În faţa inspectorilor, familia Brînză a depus documente privind tranzacţii de milioane de euro derulate cash între persoane fizice pentru a demonstra provenienţa banilor folosiţi pentru împrumuturi. În urma verificărilor, ANAF a considerat documentele ca fiind fictive şi s-a limitat doar în a le elimina ca probe, fără a sesiza organele de cercetare penală în privinţa falsurilor. 7IAŞI vă prezintă în ediţia de astăzi o primă parte a investigaţiei care arată adevărata faţă a aşa-zişilor milionari ai Iaşului.

    Cititi mai multe pe www.7iasi.ro/

  • Mutare surprinzătoare pe piaţa de retail. Unul dintre cele mai mari lanţuri de magazine din lume majorează salariul tuturor angajaţilor

    Walmart a declarat marţi că va creşte salariul minim pentru angajaţii magazinelor la 14 dolari pe oră, reprezentând un salt de aproximativ 17% pentru lucrătorii care aranjează rafturile şi ajută clienţii, scrie CNBC.

    De la începutul lunii martie, angajaţii magazinului vor câştiga între 14 şi 19 USD pe oră. În prezent, aceştia câştigă între 12 şi 18 dolari pe oră, potrivit purtătorului de cuvânt al Walmart, Anne Hatfield.

    Odată cu această mişcare, salariul mediu pe oră al retailerului din SUA este de aşteptat să depăşească 17,50 USD, a declarat, marţi, CEO-ul Walmart U.S., John Furner, într-o notă pentru angajaţi. Aceasta este o creştere de la o medie de 17 USD pe oră.

    Aproximativ 340.000 de angajaţi ai magazinului vor primi o mărire de salariu, a spus Hatfield. Aceasta înseamnă o creştere a salariului pentru aproximativ 21% din cei 1,6 milioane de angajaţi ai Walmart.

    Gigantul de retail, care este cel mai mare angajator privat al ţării, creşte salariul într-un moment interesant. Tendinţele mai slabe ale vânzărilor cu amănuntul au determinat companii, inclusiv Macy’s şi Lululemon, să avertizeze recent investitorii cu privire la un an mai dificil pe viitor. Unii economişti prevăd o recesiune pe fondul inflaţiei persistente şi al schimbării obiceiurilor de consum.

    Citiţi continuarea pe www.businessmagazin.ro

  • Mutare surprinzătoare pe piaţa de retail. Unul dintre cele mai mari lanţuri de magazine din lume majorează salariul tuturor angajaţilor

    Walmart a declarat marţi că va creşte salariul minim pentru angajaţii magazinelor la 14 dolari pe oră, reprezentând un salt de aproximativ 17% pentru lucrătorii care aranjează rafturile şi ajută clienţii, scrie CNBC.

    De la începutul lunii martie, angajaţii magazinului vor câştiga între 14 şi 19 USD pe oră. În prezent, aceştia câştigă între 12 şi 18 dolari pe oră, potrivit purtătorului de cuvânt al Walmart, Anne Hatfield.

    Odată cu această mişcare, salariul mediu pe oră al retailerului din SUA este de aşteptat să depăşească 17,50 USD, a declarat, marţi, CEO-ul Walmart U.S., John Furner, într-o notă pentru angajaţi. Aceasta este o creştere de la o medie de 17 USD pe oră.

    Aproximativ 340.000 de angajaţi ai magazinului vor primi o mărire de salariu, a spus Hatfield. Aceasta înseamnă o creştere a salariului pentru aproximativ 21% din cei 1,6 milioane de angajaţi ai Walmart.

    Gigantul de retail, care este cel mai mare angajator privat al ţării, creşte salariul într-un moment interesant. Tendinţele mai slabe ale vânzărilor cu amănuntul au determinat companii, inclusiv Macy’s şi Lululemon, să avertizeze recent investitorii cu privire la un an mai dificil pe viitor. Unii economişti prevăd o recesiune pe fondul inflaţiei persistente şi al schimbării obiceiurilor de consum.

    Companii tehnologice proeminente, organizaţii media şi bănci, inclusiv Google, Amazon şi Goldman Sachs, au concediat mii de angajaţi şi au dat alarma.

    Până acum, comercianţii cu amănuntul au evitat în mare măsură reducerea locurilor de muncă. În schimb, ei continuă să se confrunte cu o piaţă a muncii destul de dure.

     

  • Nu cred că merită să pleci în America, să lucrezi pentru 3.000 de dolari pe lună. Chiar dacă mai iei 1.000 de dolari din bacşiş, tot nu merită. În Bucureşti, chiar dacă câştigi mai puţin, poţi să obţii mai multe lucruri cu banii care îţi rămân, plus că ai familia şi prietenii aproape

    O discuţie cu un chelner din Bucureşti: Uite, la americani a crescut salariul mediu la chelneri.

    Tocmai citeam în The Walll Street Journal, principalul ziar de business de la americani, în numărul din 27 decembrie, că salariul mediu al chelnerilor din restaurante (sit-down restaurant) a crescut la 18,7 dolari/oră, faţă de 5,4 dolari/oră înainte de pandemie. Adică o creştere de 21%. Pentru cei care lucrează în fast-food-uri creşterea a fost de 24%, ajungându-se acum la 15,17 dolari/oră.  

    În America, în sectorul de restaurante şi fast-food lucrează 11,9 milioane de oameni, această industrie fiind printre cele mai reprezentative pentru pulsul economiei.

    Înainte de pandemie lucrau 12,1 milioane de oameni, iar în martie 2020, când s-a închis economia, au rămas doar 6 milioane de oameni în acest sector. Pe măsură ce restricţiile se ridicau iar restaurantele reveneau la viaţă, numărul celor care lucrau în acest sector a crescut, dar încă nu a atins nivelul de dinainte, cu toate că economia americană şi-a revenit integral. Problema în America (dar şi la noi) este că atunci când au fost daţi afară în timpul pandemiei, mulţi s-au dus către alte sectoare, unde era de lucru, renunţând la joburile din restaurante, acolo unde o bună parte din câştig vine din bacşiş, veniturile fiind, în acest mod, extrem de volatile.

    Pentru a readuce din nou oamenii să lucreze în restaurante, patronii au fost nevoiţi să majoreze salariile mult mai mult decât ar fi vrut, cel puţin aşa susţine articolul din Wall Street Journal. Este greu la americani să acomodezi o creştere salarială de peste 20% în doi ani.

    Citind articolul din Wall Street Journal, am început să discut cu chelnerul de la Bucureşti pe tema câştigurilor din America: am pus imediat pe hârtie cam cât se câştigă acolo, ca să facem o comparaţie cu câştigul lui din Bucureşti.

    La 240 de ore pe lună – o zi da, de la 08.00-24.00, o zi stat acasă – rezultă un câştig de 5.000 de dolari brut. Dacă punem taxele, impozitele, rezultă 3.000 de dolari net. De aici începem să scădem o chirie de 700 de dolari (asta dacă stai la o oră şi ceva de job), 600 de dolari asigurările sociale, 500 de dolari transportul, 900 de dolari mâncarea (30 de dolari pe zi), dacă mai pui nişte haine şi nişte cheltuieli neprevăzute, rezultă că ai cheltuit 3.000 de dolari pe lună. Şi asta doar muncind. Lucrând în restaurant mulţi trăiesc din bacşiş, deci să punem 1.000 de dolari pe lună bani curaţi. De fapt acesta este şi câştigul pe care un mexican îl trimite acasă pe lună.

    Să vedem cât se câştigă în Bucureşti, cazul chelnerului meu fiind, să zicem, particular: 2.000 de lei net pe cartea de muncă, adică salariul minim, plus 5.000-6.000 de lei pe lună din bacşişuri, bani curaţi. După părerea lui, impozitul pe bacşiş introdus acum de guvernul Ciucă este o foarte mare prostie. La capitolul cheltuieli trecem 1.500 de lei o rată la bancă, asta dacă nu cumva părinţii/bunicii i-au lăsat apartamentul, nu există cheltuieli cu sănătatea şi asigurările sociale că le plăteşte patronul, 160 de lei este transportul – 80 de lei abonamentul la metrou pe lună, plus 80 de lei abonamentul lunar la STB -, 1.500 de lei mâncarea, adică 50 de lei pe zi, 300 de lei pentru haine, cheltuieli neprevăzute 500 de lei, deci 4.000 de lei. Aşa că la finalul lunii rămân net cel puţin 3.000 de lei-4.000 de lei (700-800 de dolari).

    Nu e nicio diferenţă faţă de cât îţi rămâne într-o variantă fericită în America.

    Pentru această diferenţă nu merită să pleci în America să munceşti, aici ai familia, aici ai copiii, aici ai prietenii, ai casa ta (pe care în SUA nu poţi s-o ai) etc.

    Bineînţeles că acest caz, al chelnerului meu, este poate o excepţie având în vedere câştigul din bacşiş.

    Dar el a lucrat şi în Italia şi tot spune că este mai bine în România, cel puţin în Bucureşti.

    Piaţa de restaurante din Bucureşti a crescut foarte mult în ultimul deceniu, pentru că au crescut veniturile celor din Capitală. În Bucureşti salariul mediu a ajuns la 900 de euro net, adică 4.500 de lei, peste salariul mediu din economie, de 3.900 de lei net.

    Dacă vă uitaţi, în “criza actuală” restaurantele din Bucureşti sunt arhipline, ca şi cum nu ar fi nicio criză. Pentru amicul meu, perioada de acum este una mai bună decât 2019/2020.

    Aşa că nu merită să mergi să lucrezi în America pentru 3.000/4.000 de dolari, departe de casă şi de familie. Vaţa din Bucureşti este mult mai bună şi obţii mult mai multe lucruri.

  • Schimbări dramatice în piaţa muncii: adio anunţurile unde se mai ştie salariul

    Ieşirea salariilor din zona subiectelor tabu şi intrarea lor într-o zonă de transparenţă marchează o schimbare majoră pe piaţa muncii, după foarte mulţi ani în care au stat sub semnul confidenţialităţii, consideră Raluca Dumitra, Head of Marketing eJobs România.

    “Deşi încă nu este obligatorie prin lege publicarea salariilor, angajatorii au început să ia măsurile necesare pentru a face tranziţia mai lină atunci când va veni momentul. Dacă astăzi avem o rată de 33% dintre poziţii cu salariul publicat versus 14%, anul trecut, pe vremea aceasta, ne arată că piaţa este din ce în ce mai pregătită”, spune Raluca Dumitra într-o analiză realizată de eJobs România.

    33% din totalul joburilor disponibile în acest moment pe  eJobs.ro au salariul afişat, procentul fiind mai mult decât dublu faţă de perioada similară a anului trecut. Astfel, mai mult de 8.000 de poziţii pentru care companiile caută candidaţi au fie salariul fix menţionat în anunţul de angajare, fie un interval salarial.

    Potrivit celui mai recent sondaj realizat de platforma de recrutare, principalul motiv pentru care angajatorii au început să facă publice salariile pe care le oferă este legat de faptul că reuşesc să găsească mai repede candidatul potrivit şi să închidă angajarea (34,4% dintre respondenţi au făcut această menţiune). 22% spun că primesc mai multe aplicări, 15,6% că este îmbunătăţită relevanţa candidaţilor, 9,4% au observat că anunţul postat primeşte mai multe vizualizări, iar alţi 9,4% procedează astfel pentru că aceasta este politica stabilită de companie.

    „Datele noastre arată că anunţurile de angajare cu salariul publicat sunt cu 40% mai vizualizate decât celelalte. Cu toate acestea, 31,3% dintre angajatorii care au răspuns întrebărilor din sondaj indică o performanţă de peste 50% a acestor anunţuri. Astfel de rezultate stau în spatele creşterii pe care o vedem în numărul de joburi cu salariul publicat. Cu toate acestea, aşa cum era de aşteptat, nu pentru toate poziţiile există aceeaşi deschidere spre transparenţă, iar angajatorii sunt dispuşi să arate salariul în special pentru joburile entry level”, adaugă Raluca Dumitra.

    În timp ce 37,5% spun că au salariul transparent în primul rând pentru poziţiile de intrare, 21,9% au răspuns că le afişează pentru joburile de specialişti. 31,3% declară că politica de transparenţă se aplică la nivel general, fără diferenţe între nivelurile de carieră vizate.

    „Ar fi fost de aşteptat să vedem în top şi joburile pentru muncitori calificaţi şi necalificaţi, dar şi acele joburi pentru care recrutorii găsesc foarte greu candidaţi şi unde afişarea salariului ar putea încuraja aplicările. Cu toate acestea, cele două categorii se regăsesc în aproximativ 10% dintre răspunsuri”, completează Raluca Dumitra.

    Domeniile care au cele mai multe poziţii cu salariul menţionat în anunţul de angajare sunt retail, industria alimentară, call center / BPO, imobiliare, construcţii şi telecomunicaţii. O altă categorie de joburi pentru care candidaţii primesc indicii clare despre nivelul salarial oferit sunt cele din afara ţării.

    În prezent, sunt peste 1.000 de joburi în străinătate care au salariul afişat pe eJobs.ro.

    Sondajul a fost realizat în luna decembrie, pe un eşantion de 180 de angajatori, reprezentaţi de specialişti în resurse umane, recrutori, manageri de departament sau antreprenori.

     

  • Cât câştigă şeful Vodafone Global: 1,3 milioane de euro pe an, plus un bonus de până la 9 milioane de euro dacă îşi atinge obiectivele. Primeşte de asemenea şi 22.000 de euro pe lună pentru maşină şi călătorit

    Nick Read se va retrage din funcţia de director general al Vodafone până la sfârşitul anului, punând capăt unui mandat de patru ani în care preţul acţiunilor grupului britanic de telecomunicaţii s-a înjumătăţit, a raportat Reuters.

    Consiliul de administraţie al Vodafone a fost nemulţumit de lipsa de progres a lui Read în ceea ce priveşte creşterea economică şi a însărcinat-o pe înlocuitoarea sa interimară, Margherita Della Valle, director financiar, să accelereze “executarea strategiei companiei pentru a îmbunătăţi performanţa operaţională şi pentru a obţine profit pentru acţionari”.

    Potrivit surselor, Della Valle va primi acelaşi salariu ca Read odată cu preluarea funcţiei.

    Remuneraţia Margheritei Della Valle va consta în:


    Salariul de bază – 1,3 milioane de euro pe an, aliniat la salariul de bază actual al lui Nick Read.

    Bonus – Maxim 200% din salariul de bază. Nicio schimbare faţă de poziţia sa actuală.

    LTIP – Maxim 500% din salariul de bază, în conformitate cu nivelul actual de atribuire al lui Nick Read. Margherita va primi, de asemenea, un premiu GLTI suplimentar în februarie 2023 pentru a reflecta schimbarea statutului său.

    Pensie – 10% din baza de calcul ca indemnizaţie. Nicio schimbare faţă de poziţia ei actuală.

    Indemnizaţie pentru maşină – 22.000 de euro, nicio schimbare faţă de poziţia ei actuală.
     

    Mai multe detalii vor fi prezentate în Raportul de remunerare a directorilor din 2023.

    Nick Read

  • “Cum să fie cel mai bun an economic pentru România când soţia mea are 3.000 de lei pe lună, eu iau puţin peste 3.000 de lei şi nu ne ajung banii şi trebuie să fac acum Uber? Poate o fi pentru cei din clădirile de birouri care au salarii mari, dar ca să lucrezi acolo trebuie să ai şcoală, iar noi nu avem.”

    Discuţiile cu şoferii de pe Uber sunt întotdeauna foarte bune idei de articole.

    Într-o seară am ajuns cu discuţia, cu un şofer de pe Uber (partener, cum li se spune), la faptul că viaţa este grea, că lucrurile merg din ce în ce mai prost în ţara asta, că cei de la guvern nu fac nimic să-i ajute pe oamenii de rând, că preţurile sunt mari iar parlamentarii nu-i ajută pe oameni,că nu mai avem industrie, că populaţia are datorii la bănci iar dobânzile sunt mari etc.

    Dar ştiţi că România este una dintre cele mai industrializate ţări din Europa (după ponderea industriei în PIB, noi avem 21-22%, iar media europeană este 17-18%)? Cum mai avem industrie, când nu mai avem fabrici pentru că s-au demolat toate?, a fost replica lui. Poate o fi, cum spuneţi dumneavoastră, dar sigur nu mai este a noastră, este a străinilor. Spuneţi-mi, ce fabrici mai avem noi? Străinii ne-au luat fabricile, iar acum noi lucrăm pentru alţii.

    Dacă ţi-aş spune că România este acum în cea mai bună situaţie economică din istoria ei?

    Cum să fie acest lucru, când soţia mea ia 3.000 de lei pe lună, eu câştig puţin peste 3.000 de lei şi nu ne ajung banii, avem şi un copil, iar acum trebuie să fac Uber? Poate o fi pentru cei care lucrează în clădirile de birouri şi au salarii mari, dar ca să lucrezi acolo trebuie să ai şcoală, iar noi nu avem.

    În Bucureşti salariul mediu a ajuns la 5.200 de lei – datele din septembrie 2022 -, faţă de o medie naţională de aproape 4.000 de lei net. Pe medie şi statistic, România este în cea mai bună situaţie din istorie, cu un PIB de 280 de miliarde de euro şi cu un salariu mediu de 800 de euro. Acum zece ani salariul mediu era de 400 de euro, iar PIB-ul era la jumătate faţă de acum.

    La nivelul străzii, aceste date statistice macroeconomice nu se văd, nu se simt, aşa cum sunt speranţele de mai bine ale oamenilor.

    Şoferul de pe Uber avea în jur de 35-40 de ani. Nu cred că a apucat să lucreze într-o fabrică, iar faptul că România nu mai are industrie sigur a auzit de la părinţi, care cel mai probabil au lucrat într-o fabrică.

    Acum câţiva ani a lucrat în străinătate, dar nici acolo nu este aşa de bine: munceşti ca să strângi bani şi să-ţi iei o casă.

    Şansa lui este că are propriul apartament şi că nu trebuie să plătească rate la bancă. Dacă ar fi fost în poziţia de a avea un credit, ar fi simţit din plin creşterea dobânzilor din ultimul an, ceea ce i-ar fi diminuat foarte mult suma rămasă disponibilă.

    Creşterea preţurilor din supermarketuri este pe buzele tuturor, iar preţul la ulei este etalonul. Mai toată lumea îl ştie pe de rost şi că a crescut foarte mult (conform datelor statistice, preţul uleiului a crescut cu 40% în ultimul an).

    Toată lumea se uită cu invidie la clădirile de birouri, unde cei care lucrează acolo au salarii mari, ca să-l cităm pe partenerul Uber. Dar ca să lucrezi acolo trebuie să ai şcoală.

    În IT salariul mediu a ajuns undeva la 8.000-9.000 de lei, adică 1.600-1.800 de euro net pe lună. Dar nu toată lumea se poate transforma peste noapte în IT-ist ca să aibă acces la acel salariu.

    După Revoluţie, şcoala şi-a pierdut importanţa în societate, mai ales după ce au apărut cei fără şcoală care au făcut bani.

    Înainte de criza din 2008 IT-iştii nu au fost în prim-plan, ci bancherii. Acum însă bancherii au rămas pe loc, iar IT-iştii şi-au dublat salariile

    Nici cei care lucrează la stat în Bucureşti nu ar putea să se plângă că au salarii mici, având în vedere că salariile din administraţia centrală depăşesc 5.000 de lei pe lună.

    Este foarte greu să discuţi în termeni macroeconomici, statistici, cu cei din afara economiştilor şi analiştilor despre situaţia economică din România.

    O bună parte dintre români crede că o duce mai prost ca înainte, conform sondajelor. Reperul la care se raportează este legat de industrie, de şcoală, de spitale, de drumuri, de preţurile mari raportate la câştigurile pe care le au.

    Nu ştiu cum vom traversa următorii ani din punct de vedere economic, sper să evităm recesiunea, dar oamenii de pe stradă văd altfel lucrurile faţă de cum se văd la nivel macro.

    Noroc cu Uber, care a deschis o piaţă pentru cei care vor să facă un ban în plus când au nevoie de bani. În caz contrar, ne-am trezi cu o nemulţumire din ce în ce mai mare.