BusinessMagazin

Tag: promisiuni

  • Doi tineri ingineri români de software au pornit un business care a atras mii de clienţi din toată lumea

    Doi tineri ingineri de software şi-au promis în timpul unui curs la Harvard că nu se vor lăsa până nu vor deveni antreprenori, iar businessul pe care l-au dezvoltat a atras deja mii de clienţi din toată lumea.

    Povestea de antreprenoriat a lui Daniel Pascariu şi a soţiei sale, Raluca Afloarei, a început de aproape cinci ani. Între timp, cei doi au renunţat la corporaţii şi dezvoltă exclusiv appdemostore.com, un site care permite dezvoltatorilor de aplicaţii să aibă în câteva minute un demo funcţional şi care a adunat până acum 15.000 de clienţi din toată lumea.

    Însă Daniel Pascariu şi Raluca Afloarei nu au devenit antreprenori nici peste noapte şi nici din întâmplare, ci toată povestea lor profesională se leagă de planul de a dezvolta, într-o zi, ceva pe cont propriu. Daniel Pascariu şi Raluca Afloarei au fost colegi la Facultatea de Informatică Economică din cadrul Universităţii Alexandru Ioan Cuza de la Iaşi, iar după absolvire, în 2003, au plecat în Germania cu internshipuri AIESEC: Daniel Pascariu la HP în Stuttgart şi Raluca Afloarei la SAP în Heidelberg.

    După cele şase luni de internship, li s-au oferit joburi de software developeri la HP, respectiv SAP, iar după ce s-au căsătorit, în 2005, Daniel Pascariu s-a mutat şi el la SAP, iniţial pe aceeaşi poziţie, fiind ulterior promovat ca team lead. Experienţa germană a celor doi a durat 10 ani, până în 2013, când s-au mutat înapoi în România, la Iaşi. „A fost o experienţă culturală deosebită, mai ales pentru că am întâlnit şi ne-am împrietenit cu oameni din foarte multe ţări. Pe de altă parte însă, e greu să te adaptezi unui mediu care e foarte diferit şi, după ce euforia primelor zile trece, urmează şocul cultural, când îţi vine să-ţi faci bagajele şi să te duci acasă“, povesteşte Daniel Pascariu despre adaptarea la viaţa şi la munca din Germania, la care mulţi tineri români din domeniu visează.

    Cei doi povestesc despre faptul că au avut noroc cu AIESEC, care poartă sistematic de grijă celor veniţi în Germania cu internshipuri – „au creat o comunitate cu toţi studenţii străini, care organiza tot felul de activităţi, de la petreceri şi până la excursii pe la obiective turistice“. Pe lângă comunitatea AIESEC, cei doi au avut ocazia să călătorească mult în toată lumea şi s-au integrat rapid şi în comunitatea de români de la SAP, care totaliza cam 80 de persoane – „ne întâlneam o dată pe săptămână la masă şi eram cea mai gălăgioasă gaşcă din cantină :)“.

    Daniel Pascariu şi Raluca Afloarei definesc experienţa la SAP ca fiind „extraordinară“ şi detaliază de ce nu se feresc de cuvinte mari când vine vorba de cei 10 ani germani din viaţa lor: „la SAP am lucrat la headquarters lângă Heidelberg, care este un oraş superb; campusul SAP e gigantic, un minioraş, unde lucrează cam 11.000 de softişti în câteva zeci de clădiri legate între ele cu un minibus (SAP shuttle); pentru petrecerile de Crăciun închiriau un stadion de hochei ca să încapă toată lumea; ne-am perfecţionat engleza şi germana, am interacţionat cu oameni din Asia (India, China, Japonia) şi din toată Europa şi America (SUA, Canada, Brazilia), am participat la conferinţe internaţionale – unul dintre cele mai inspiraţionale momente a fost să îl vedem pe Jimmy Wales în deschiderea celei mai mari conferinţe SAP din Las Vegas explicând cum a creat Wikipedia, iar profesional ne-am specializat din punct de vedere tehnic şi de business“.

    pecializarea despre care vorbesc cei doi nu a ţinut doar de partea efectivă de învăţare, ci şi de responsabilitatea businessului: „Am învăţat ce înseamnă să fii responsabil de un proiect, ce înseamnă să serveşti clienţii şi ce înseamnă să livrezi rezultate şi să aduci valoare firmei. De exemplu, când un software de 200 milioane de dolari nu face ce este programat să facă sau când un client nu poate să vândă sau să factureze din cauză că aplicaţia ta nu funcţionează sau când ai câteva milioane de clienţi care nu îşi pot face treaba chiar şi pentru câteva ore înţelegi câtă responsabilitate ai şi îţi dai seama că modalitatea prin care poţi să faci ca lucrurile să funcţioneze la scară mare este să faci fiecare lucru mic corect“.

    Toate lucrurile pe care le-au învăţat şi experienţa din cadrul SAP i-a făcut pe cei doi softişti să îşi dorească să înveţe businessul IT. Un moment important în tranziţia către mentalitatea de business a fost în 2007, când cei doi au făcut un curs de vară la Harvard University în domeniul Innovation Management în Multinational Companies. Şi-au luat două luni concediu de la SAP („din fericire în Germania e posibil“) şi s-au mutat în State. Experienţa de la Harvard i-a marcat însă pe cei doi: „Cursul de vară de la Harvard a fost momentul decisiv din carieră în care ne-am hotărât că vrem să avem afacerea noastră la un moment dat. Atunci am făcut o promisiune cu noi înşine (pe care am denumit-o «promisiunea Harvard») că nu o să renunţăm până nu o să avem şi noi afacerea noastră. Am lucrat la ea timp de 7 ani – perioadă în care am învăţat şi am încercat diverse proiecte antreprenoriale, unele în parteneriat şi cu alte persoane. Cred că noi am avut mereu antreprenoriatul în sânge“.

  • Acestea sunt cele mai aşteptate telefoane ale sfârşitului de an

    Dacă prima parte a anului a adus telefoane precum Galaxy S6, S6 Edge, HTC One M9, LG G4 sau Xperia Z3, sfârşitul lui 2015 promite cel puţin la fel de multe motive de interes pentru entuziaştii smartphone-urilor. Vă prezentăm în continuare câteva telefoane ce urmează să fie lansate în această toamnă; unele dintre acestea sunt continuări ale unor modele de succes, dar altele promit să schimbe fundamental modul cum folosim tehnologia.

    Samsung Galaxy Note 5

    Samsung îşi urmează programul anual de lansări obişnuit şi va prezenta noul model Note la începutul lunii septembrie; ca de obicei, smartphone-ul va fi lansat în cadrul IFA Berlin. Zvonurile vorbesc despre două versiuni, una tradiţională şi alta de tip dual-edge (asemănătoare ca design cu Samsung Galaxy S6 Edge), dar acest lucru nu a fost confirmat oficial. Display-ul va fi de 5,9 inchi şi va folosi tehnologie Ultra HD Super AMOLED, iar camerele vor avea 18 megapixeli (cea din spate) şi 5 sau 6 megapixeli (cea frontală). Memoria internă va fi de până la 128 GB, iar telefonul va avea scanner de amprentă şi un port USB tip C (mult mai rapid). În ceea ce priveşte puterea, se pare că Samsung a ales un cip Snapdragon 810 cu 4 GB de RAM. Indiferent de ceea ce vor prezenta cei de la Samsung în septembrie, Galaxy Note rămâne unul dintre cele mai apreciate device-uri ale momentului.

    Sony Xperia Z5

    Sony ar vrea să lanseze un telefon cu adevărat puternic tot în cadrul IFA Berlin, deşi nu putem fi siguri de acest lucru dacă ne gândim la calendarul destul de haotic de lansări pe care Sony l-a avut în acest an. Mai multe surse au afirmat că Xperia Z5 va folosi un procesor Qualcomm Snapdragon 820, neexistând prea multe informaţii despre restul dotărilor.

    Apple iPhone 6S

    Dacă există un lucru de care putem fi absolut siguri, acesta este că Apple va lansa o nouă versiune de iPhone la sfârşitul acestui an. Ne putem aştepta la un display de aceeaşi mărime şi cu aceeaşi rezoluţie ca 6, dar una din noutăţi ar putea fi introducerea sistemului Force Touch. Această nouă metodă de interacţiune a fost testată pe Apple Watch şi pe noul MacBook, fiind deci logic să apară şi pe noua generaţie de smartphone‑uri şi tablete. Apple a prezentat o versiune nouă de iOS, versiunea 9, în cadrul unui eveniment din luna iunie. Nu se ştiu toate detaliile tehnice, dar compania a dezvăluit că Apple Pay, Siri şi Maps vor fi îmbunătăţite. Unele surse au indicat faptul că noul iPhone va utiliza acelaşi tip de aluminiu ca Apple Watch, un material mai solid şi cu până la 60% mai uşor decât aluminiul normal. Având în vedere scandalul Bendgate (mai multe iPhone-uri s-au rupt atunci când au fost îndoite), acest nou material ar putea salva imaginea Apple şi ar putea aduce o creştere a vânzărilor.

    Un nou Nexus

    Deşi nu are un nume oficial, proiectul celor de la Google va fi lansat pe piaţă în cursul acestui an. Gizmo China a dezvăluit recent că Huawei este compania care va produce noul Nexus, deşi în trecut această sarcină a fost dusă la capăt de Motorola sau LG. Publicaţia chineză a oferit şi un nume pentru device, Huawei Angler; acesta ar trebui să aibă un ecran OLED de 5,7 inchi produs de Samsung ce poate dezvolta o rezoluţie de 1.440 x 2.560 de pixeli. Huawei foloseşte pentru majoritatea produselor sale un cip Hi-Silicon Kirip, dar în cazul noului Nexus compania va alege, cel mai probabil, un procesor Qualcomm Snapdragon 810 susţinut de 4 GB de RAM. În ceea ce priveşte sistemul de operare, acesta va fi Android M, prezentat de curând de Google. Noutăţile cele mai importante sunt scannerul de amprente şi introducerea USB-ului tip C.

     

  • Opinie George Mioc, CEO PSI Industries: Sănătate, educaţie şi locuri de muncă: chemaţi antreprenorii români să ofere soluţii!

    Sigur, este firesc ca o formaţiune politică să arate că este pregătită în orice clipă să preia puterea, însă ideea programelor este să ofere nişte linii directoare credibile, nu nişte minciuni călduţe. Din păcate, ultimul astfel de document, programul de guvernare al PNL, suferă de acest păcat. Domnul Predoiu putea să îşi amintească de marele proiect al Alianţei D.A.: cota unică de impozitare. O idee simplă care, probabil, va rămâne în istoria economică a României. Ceea ce vreau să spun este că România are nevoie de astfel de proiecte puternice, clare şi care să aibă în spate susţinere politică, nu de nişte promisiuni slabe şi necredibile. Sunt câteva domenii în care este evident nevoie de reforme majore, pentru că situaţia este dramatică şi afectează milioane de cetăţeni.

    Învăţământul românesc se află evident pe o pantă descendentă. Fără îndoială că este nevoie şi de o alocare bugetară mai mare, dar nu cred că aici este singura mare problemă. Fără să am pretenţia că mă pricep la toate, observ că, de ani buni, sistemul este prizonierul unor sindicate politizate, ai căror lideri sunt arondaţi PSD. Ştiu că legea educaţiei a fost modificată de sute de ori, cu rezultatele pe care le vedem azi. Ceea ce sugerez eu este că educaţia să se adapteze cerinţelor pieţei muncii. Lăsaţi sindicatele politizate în plan secundar şi consultaţi mediul de afaceri, pentru ca şcoala să nu mai producă şomeri. Mediul de afaceri poate estima cel mai bine cerinţele pieţei muncii peste câţiva ani. Nu este vorba doar de reducerea şomajului în rândul tinerilor, ci de perspectiva de a atrage investiţii străine, în viitor. În plus, cred că prăbuşirea încrederii în învăţământul superior – universităţi corupte, precum cea din Reşiţa, cazurile tot mai frecvente de doctorate plagiate – va face ca elevii de elită să fugă, în măsura în care au posibilităţi materiale, la studii în străinătate. Puţin probabil să se mai întoarcă. Şi o menţiune specială: nu putem să mai ignorăm diferenţa uriaşă dintre învăţământul rural şi cel din mediul urban. Este nevoie de o strategie specială, trebuie să dăm o şansă copiilor de la ţară.

     Sistemul de sănătate a încremenit undeva între comunismul ceauşist şi capitalismul de cumetrie promovat de PSD. Când spui „corupţia ucide” nu este doar o metaforă. Revolta din iarna lui 2012, având în spate Antena 3 şi pe doctorul Raed Arafat, i-a speriat pe politicieni. Nimeni nu mai are curaj să vorbească despre reformă. Am mai scris, aici, în Business Magazin: trebuie spart monopolul CNAS, instituţie de stat care administrează complet netransparent banii pacienţilor, iar spitalele trebuie privatizate. Repet: da, sistemul este subfinanţat, dar acum, dacă vom arunca mai mulţi bani, vor fi înghiţiţi de corupţie. Uităm prea repede cum se făceau la spitalul judeţean din Mehedinţi achiziţiile de echipamente medicale: scumpe şi proaste, iar banii se scurgeau de fapt către baronimea PSD.


    Codul Fiscal şi Codul Muncii trebuie simplificate, tot după discuţii cu mediul de afaceri. În loc să intrăm din nou în competiţia „Cine scade mai mult taxele, dar promite alocări bugetare mai mari”, să depolitizăm ANAF şi să vedem cum putem face colectarea impozitelor într-un mod mai prietenos pentru contribuabili. Eu cred că, într-un an sau doi, se pot găsi soluţii ca absolut toate persoanele fizice şi juridice să interacţioneze cu inspectorii fiscali doar în mediul online, dacă doresc. În ceea ce priveşte Codul Muncii, am spus în urmă cu multe luni: dacă România doreşte să scadă şomajul, are nevoie de o piaţă a muncii flexibilă şi de un cod elaborat prin discuţii cu antreprenorii, nu la comanda sindicatelor. Nu îmi spuneţi, vă rog, că şomajul este sub 7%. Ştiţi foarte bine că acest fapt se datorează migraţiei masive. Piaţa muncii pierde enorm prin acest fenomen: pleacă persoane tinere, muncitoare, cu iniţiativă, capabile să se descurce în străinătate.

    Dacă vă veţi uita peste sondaje, veţi vedea că acestea sunt principalele preocupări ale românilor: sănătate, educaţie şi şomaj/ locuri de muncă, în special pentru cei tineri. Eu nu propun soluţii miraculoase, scoase din joben, ci cooptarea antreprenorilor în rezolvarea problemelor din aceste domenii. Nu neg importanţa sindicatelor, dar să fim sinceri: avem prea multe exemple de lideri corupţi sau/ şi care s-au folosit de angajaţii pe care-i reprezentau pentru a face o carieră în PSD. Eu susţin că dreapta poate găsi, împreună cu mediul de afaceri, soluţii curajoase, care să ducă la o creştere sănătoasă a economiei româneşti.

    Notă: Opinia prezentată îi aparţine domnului George Mioc şi nu implică în niciun fel redacţia Business Magazin sau organizaţia din care publicaţia face parte.

  • Ştampila va dispărea în România de la 1 iulie

    “Odată cu acest nou Cod Fiscal, zona de fiscalitate e cumva acoperită, cred că pasul logic următor ar fi cel al simplificării administrative. Aici vorbim de lucruri extrem de concrete: de ce este nevoie de ştampilă? (…) Va dispărea din Codul Fiscal, dar trebuie o ordonanţă de urgenţă sau o reglementare ca să dispară din toată legislaţia secundară”, a declarat marţi Florin Jianu, fostul ministru delegat pentru IMM-uri şi turism, la o conferinţă organizată de Coaliţia pentru Dezvoltarea României.

    La rândul său, Dragoş Anastasiu, cu afaceri în domeniul turismului, a precizat că ştampila va dispărea de la 1 iulie, potrivit promisiunilor primite de la ministerul de resort.

    “Va dispărea (ştampila – n.r.), aşa ne-a promis Ministerul de Finanţe, că de la 1 iulie dispare”, a spus Anastasiu.

    Fostul ministru delegat a punctat că Republica Moldova a făcut deja acest pas, depăşind România la acest capitol.

    “Nu ştiu dacă ne putem imagina o Românie fără ştampilă, dar e deja o realitate în Republica Moldova. Ne-a luat-o înainte, de trei luni au această reglementare, au scos ştampila. Cred că mai sunt două ţări în Uniunea Europeană în acest caz”, a afirmat Jianu.

    Investitorul Marius Ghenea a adăugat că în multe ţări ale Uniunii Europene oamenii nu ştiu ce este o ştampilă, datorită faptului că aceasta nu mai este de mult timp utilizată.

    Oamenii de afaceri ar dori îmbunătăţirea legislaţiei pe mai multe paliere, unul dintre acestea reprezentând capitalul social minim al unei firme.

    “Dacă vorbim de capitalul social al unei firme, acei 200 de lei nu reprezintă absolut nimic, probabil niciun birou, un scaun nu mai costă 200 de lei, aşa că dacă dai faliment să-ţi plece cu scaunul. Cred că trebuie să avem o economie modernă, în care să intri în economie să te coste un euro, după care prin lege obligativitatea ca nivelul capitalului social să fie legat de cifra de afaceri, e foarte simplu de făcut acest lucru”, a menţionat Jianu.

    În plus, în ceea ce priveşte înfiinţarea unei firme, el consideră că se poate ajunge şi în România la nivelul din Marea Britanie sau alte state, unde înfiinţarea durează 10 minute.

    Anastasiu, proprietarul Eurolines, spune că pe fiecare domeniu în parte ar fi necesare îmbunătăţiri ale legislaţiei, dând ca exemplu condiţionarea unei autorizaţii de construire de acordul vecinului, aspect care reprezintă “o nenorocire” în România, pentru că “nimeni nu dă acordul decât condiţionat cu diverse facilităţi”.

    De asemenea, mediul de afaceri ar vrea desfiinţarea Trezoreriei Statului, iar operaţiunile să fie preluate de CEC Bank sau “altă bancă de stat”, sau modernizarea acesteia, astfel încât să poată realiza plăţile online, mult mai uşor şi rapid.

    “Ne putem imagina, în visele noastre frumoase, că facem o singură plată la bugetul statului implicând în spate cele 3-4-5 conturi în care trebuie să se ducă banii respectivi şi n-au decât ei să ducă mai departe aceste chestiuni, să fie o singură declaraţie”, apreciază Anastasiu.

    În ceea ce priveşte controalele ANAF, de TVA sau de fond, antreprenorul spune că ar fi mai simplu ca acestea să fie anunţate din timp, cu o listă de documente de care inspectorul fiscal are nevoie, astfel încât să poată fi pregătite din timp situaţiile şi documentele.

    “Iarăşi, dacă te duci şi controlezi o companie cu afaceri de 100 de milioane şi stai şi controlezi bonuri fiscale de 7 lei şi stai la discuţii pe bonuri fiscale de 7 lei, probabil acesta este motivul pentru care durata controalelor în România la contribuabilii mari este în medie de 272 de zile, pe când în alte ţări europene este la jumătate”, a punctat omul de afaceri.

  • Companiile româneşti promit creăterea salariilor. Cel puţin în sondaje

    În timp ce companiile româneşti îşi măsoară succesul uitându-se la indicatori precum notorietatea brandului (67%), număr de angajaţi (57%), rezultate financiare (53%) sau satisfacţia clienţilor (52%), companiile străine care operează în România se raportează în unanimitate la gradul de optimizare al proceselor, sau la vechimea pe piaţă (67%) şi la cota de piaţă (49%).

    Companiile româneşti sunt mult mai optimiste decât cele străine în privinţa creşterii: 55% dintre companiile cu capital autohton se aşteaptă la o creştere semnificativă a cifrei de afaceri în 2015, între 10% şi 31%, comparativ cu doar 39% dintre companiile străine care au afirmat că previzionează o astfel de creştere. În schimb, aproape jumătate dintre companiile străine planifică o creştere moderată, între 1% şi 10%, faţă de doar 37% dintre companiile româneşti. Nicio companie românească inclusă în sondaj nu a previzionat scăderi ale cifrei de afaceri mai mari de -5%, în comparaţie cu 6% dintre companiile străine care se aşteaptă la scăderi între -5% şi -20%.

    Cele mai optimiste companii româneşti privind creşterea în 2015 operează în industriile producătoare, domeniu în care toate companiile româneşti incluse în sondaj au declarat că se aşteaptă la creştere în acest an. Comparativ, companiile străine cele mai optimiste operează în domeniul serviciilor. Această tendinţă a companiilor româneşti de a fi mai optimiste în privinţa creşterii se corelează însă şi cu aşteptări mai mari privind creşterea investiţiilor. Astfel, 54% dintre companiile cu acţionariat românesc estimează creşteri ale investiţiilor de peste 10%, în timp ce doar 28% dintre cele străine cred că vor atinge acest ritm de creştere a investiţiilor în 2015.

    Tot companiile româneşti sunt cele care planifică cele mai mari creşteri salariale: 14% dintre acestea previzionează o creştere a salariilor între 10% şi peste 20%, comparativ cu doar 2% dintre companiile străine care se aşteaptă să vadă o creştere a salariilor între 10% şi 20%, dar nu şi peste acest interval. Mai mult decât atât, companiile româneşti sunt cele care planifică în proporţie mai mare să creeze noi locuri de muncă: 30% dintre acestea se aşteaptă ca numărul angajaţilor să crească semnificativ în 2015, între 10 şi 31%, comparativ cu 16% dintre companiile străine care au astfel de aşteptări.

    Diferenţe semnificative apar şi în strategiile de vânzări. Spre exemplu, 53% dintre companiile străine consideră că unul dintre principalele avantaje ale competitorilor lor de pe piaţa românească este nivelul scăzut al costurilor, în timp ce doar 31% dintre companiile româneşti atribuie acest avantaj de cost competitorilor lor. În schimb, acestea din urmă intenţionează în proporţie foarte mare (71%) să îşi adapteze produsele existente la noi pieţe geografice, pentru a-şi creşte vânzările, în timp ce doar 29% dintre companiile străine intenţionează să abordeze această strategie pentru a impulsiona vânzările.

    Cea mai plăcută surpriză vine însă din importanţa pe care companiile româneşti o atribuie inovaţiei în atingerea succesului – 70% dintre companiile româneşti consideră că inovaţia are o importanţă mare şi foarte mare în acest sens, comparativ cu 50% dintre companiile străine.

  • Marii orologieri şi bijutieri internaţionali au anunţat colecţiile de primăvară

    Promisiuni elveţiene

    După un deceniu, brandul elveţian Baume & Mercier a lansat anul acesta o nouă colecţie de ceasuri pentru femei. ”Promesse„ este cea mai nouă linie a orologierului elveţian, inspirată de o colecţie neconvenţională pentru femei lansată în 1970. Colecţia prezentată la Salonul de la Geneva este formată din 14 piese în două mărimi, cu diametrul de 30 mm şi de 34 mm. Mecanismul este fie quartz, fie automat, iar mişcarea pieselor poate fi observată printr-o carcasă transparentă. Orele 12, 3, 6 şi 9 sunt marcate cu cifre romane, iar restul cu diamante. Atât diamantele, cât şi sideful sau aurul roşu sunt folosite pentru a evidenţia bezelul. Curelele pot fi din oţel inoxidabil, dintr-o combinaţie de oţel inoxidabil şi aur roşu placat, satin alb sau piele neagră de aligator.

    Cupole preţioase

    Strălucirea unui diamant se observă în modul cum capturează şi reflectă lumina. Tăietura – prin modul în care maximizează strălucirea – este unul dintre cei patru factori ai calităţii diamantelor, alături de carate, claritate şi culoare. Cele trei diamante în jurul cărora sunt construite bijuteriile din colecţia Happy Diamonds a Chopard împlinesc toate aceste criterii. Li se alătură aurul alb şi domul din cristal, care transformă cascadele de lumină în accesorii.

    Omagiu adus Renaşterii Italiene

    Radiomir Firenze 3 Days Acciaio a fost creat ca un tribut adus Florenţei, oraşul de origine al brandului Panerai, dar şi al Renaşterii italiene. Piesa este gravată manual de câţiva meşteşugari italieni. Designul este inspirat de iconografia Florenţei, iar gravurile care îmbogăţesc carcasa sunt similare cu inserţiile aflate pe faţadele bisericilor florentine. Câteva detalii, precum crinul florentin, emblema Florenţei, ies în evidenţă. Piesa şi-a păstrat totuşi conceptul de ceas creat  pentru folosirea sub apă, noul Radiomir Firenze rezistând până la o adâncime de 100 de metri.

  • Explozia pieţei suplimentelor alimentare, văzută de doi antreprenori: “Dacă s-ar respecta regulile, jumătate dintre concurenţi ar dispărea”

    „Nu ne-am dorit niciodată şi nici nu ne dorim să dăm boomuri. Nu vrem să investim pe termen scurt şi să scoatem profit tot pe termen scurt.“ Aşa rezumă cei doi antreprenori ultimul deceniu în care au dus afacerea Secom de la zero la 107 angajaţi şi vânzări de peste 10 milioane de euro pe an din importul şi distribuţia de suplimente alimentare.

    Cei doi au intrat în business încă din studenţie, când s-au şi cunoscut, şi au decis să construiască îm-preună o afacere, ajunsă astăzi la o cotă de piaţă de circa 5%. Au contactat producătorii din Statele Unite ale Americii şi alte ţări şi au adus în România tratamente complementare, menite să sprijine terapia pentru pacienţii cu probleme de sănătate. „Suntem prima companie din România care a adus pe piaţă ciupercile medicinale şi alte ingrediente unice şi ne-am extins an de an portofoliul aducând produse pe care piaţa nu le avea.

    În 2004, piaţa ştia doar de echinacee, propolis, păpădie“, spune Lucia Costea. Din 2008, Secom a dez-voltat o echipă de reprezentanţi medicali care să promoveze produsele din portofoliu la medici şi farma-cişti, dat fiind că informaţiile despre suplimentele alimentare importate de companie lipseau, la fel ca şi cererea. Cei doi nu sunt interesaţi de exit, deşi admit că fondurile de investiţii i-au căutat în ultimii ani ca să afle dacă ar ceda parţial sau total businessul.

    Lucia şi Andrei vorbesc deschis despre felul în care şi-au dezvoltat afacerea pe o piaţă cu reguli dis-cutabile şi în care cei mai mulţi rivali au depăşit demult limitele competiţiei corecte. În prezent, suplimen-tele care au în componenţă doar vitamine şi minerale primesc pentru punerea pe piaţă un aviz de la Ministerul Sănătăţii, însă cele care conţin cel puţin o plantă în compoziţie sunt avizate de Institutul de Bioresurse Alimentare, aflat în subordinea Ministerului Agriculturii. „Oferta din piaţă este mult mai mare faţă de 2008 şi a explodat nu neapărat pe seama cererii consumatorului, ci pe baza unor observaţii ale diverselor companii că ar fi un sector care s-ar dezvolta.

    Doar că, în România, cererea nu s-a dezvoltat în acelaşi ritm cu oferta“, spune Andrei Costea. În ciuda stocului de produse existent în farmacii şi pe internet, consumatorul român priveşte circumspect anumite suplimente şi efectele rapide promise de către producătorii acestora. „Fitoterapia şi industria suplimentelor alimentare erau până nu demult asociate cu practici dubioase, populare, de vrăjitorie. Nu am auzit vreo ştire pozitivă despre piaţa asta.

    Mulţi încearcă să fure prin practici înşelătoare sau alte practici comerciale incorecte. Am văzut reclame care promit că vor creşte imunitatea de două ori, lucru care este imposibil.“ Legislaţia permisivă şi lipsa unor instrumente clare de reglementare şi de monitorizare sunt, potrivit antreprenorilor, un obsta-col general în dezvoltarea acestei pieţe. „În capsula respectivă puteţi pune şi pământ sau iarbă de la noi din curte şi apoi să o vindeţi în mii de farmacii.

    Pe baza acelui produs, teoretic, se elaborează documente de laborator cu care mergeţi la Institut (de Bioresurse Alimentare – n.r.), loc în care nimeni nu îl verifică, ci se validează doar documentele. Iar de mâine îl puteţi vinde. Chiar şi ei sunt supăraţi că nu pot face mai mult, însă asta e legea.“ Vidul legislativ a făcut ca piaţa românească a suplimentelor alimentare să fie dominată de sute de produse vândute cu sloganuri mincinoase, unele neavizate sau avizate ilegal, dar şi de produse avizate legal dar care conţin alte substanţe decât cele pentru care s-a obţinut avizul.

  • Realitatea virtuală şi dispozitivele sale promit să schimbe modul în care oamenii socializează

    Nu aţi fi citit acest articol dacă în lumea realităţii virtuale nu ar fi apărut numele lui John Carmack, un ins care nu este chiar Dumnezeul gamerilor, dar unul din cei patru apostoli sigur este, pentru că a fost principalul programator pentru Wolfenstein, Doom sau Quake, unele dintre cele mai importante jocuri ever. În august 2013 Carmack, un tip serios care nu se joacă cu proiectele şi care este cumva departe de presiunile la care sunt supuşi corporatiştii, a devenit CTO la proiectul Oculus, compania de realitate virtuală fondată de Palmer Luckey şi Brandan Iribe, preluată de Facebook în urmă cu un an pentru 2 miliarde de dolari cash.

    Prezent, cu câteva zile în urmă, la Game Developers Conference, Carmack a vorbit, spune lumea, nu cu determinarea unui specialist în marketing care încearcă să îţi vândă ceva, ci cu entuziasmul unui programator, despre viitorul dispozitivelor de realitate virtuală; concret, Oculus va intra pe piaţă cu un produs comercial undeva la sfârşitul acestui an, împreună cu următoarea generaţie de produse mobile de la Samsung. Carmack spune că pentru a merge în realitatea virtuală oamenii trebuie să înveţe să păşească, asemeni unui copil. Iar echipamentele Oculus şi mobilele Samsung vor permite oamenilor să înveţe să meargă în VR, şi crede că acţiunea va avea succes. „Este un clişeu să spui că produsul tău se adresează miliardelor de oameni. Dar eu chiar cred într-o lume în care miliarde de oameni folosesc ochelari VR”, a spus el.

    Aceeaşi viziune pare să o aibă un alt arhanghel al jocurilor, Gabe Newell, şeful Valve Corporation, răspunzător pentru seria Half-Life şi pentru platforma de distribuţie Steam şi care s-a îngrijorat pentru disconfortul utilizării ochelarilor VR, pe care îi numeşte „cei mai buni generatori de greaţă”. Drept urmare Valve lucrează la propriul proiect de ochelari, care îşi propune să reducă la zero procentul celor care suferă din cauza VR; o componentă a soluţiei este un sistem de control al mişcării care utilizează lasere pentru a reproduce într-un mod cât mai realist mişcările reale ale unei persoane. Newell a precizat că sistemul, numit Lighthouse, va fi oferit gratuit producătorilor de hardware.  Pe lângă aceasta Valve colaborează cu HTC la un proiect de ochelari numit Vive care ar putea apărea pe piaţă înainte de finele anului.

    Şi cei de la Sony par determinaţi să intre în plutonul fruntaş al tehnologiilor VR, deoarece că au anunţat că vor lansa în a doua jumătate a anului propriul sistem de ochelari, Project Morpheus, pentru consola PlayStation 4.

    Cea mai de impact integrare a realităţii virtuale cu actuala tehnologie o face Facebook, care plănuieşte introducerea acesteia în newsfeed. Chris Cox, chief product officer, a prezentat luna trecută versiuni demo ale respectivei integrări: într-una userul zbura cu echipa Blue Angels într-un F-18 Hornet peste ţinuturile din Colorado, iar în alta erai invitat într-o iurtă din Mongolia, alături de o femeie care pregătea mâncarea la foc. „Nu am fost niciodată în Mongolia şi nu sunt prea mulţi cei ce au fost”, a spus Cox. „Dar aşa poţi privi în jur. Este frumos. Şi imediat înţelegi că este ceva magic, că priveşti spre viitor.“ Oamenii vor putea împărtăşi astfel de experienţe pe Facebook, adăugând o altă dimensiune fotografiilor, filmelor, textelor şi ideilor de acum. Şi este o concretizare a ideilor lui Mark Zuckerberg făcute publice la preluarea Oculus – jocuri, un mediu realist, săli de clasă sau cabinete medicale virtuale. 

    Până acum implicarea Google în lumea realităţii virtuale însemna un dispozitiv rudimentar, numit Cardboard, realizat în principal din carton, care poate îngloba un telefon mobil şi permite vizualizarea de imagini în relief. Dar relatări din presă vorbesc de un proiect major, secret, de realitate virtuală, la care lucrează un număr de ingineri ce se concentrează pe dezvoltarea unei soluţii pentru ca Android să ruleze aplicaţii VR. Trecerea de la dispozitive din carton, pe care le poţi construi singur, la realitate virtuală integrată în Android înseamnă o presiune pentru industrie în ansamblu, ştiută fiind dedicaţia şi rapiditatea şi inteligenţa cu care Google se implică în astfel de proiecte.

    Aşadar, avem pe piaţă o efervescenţă asemănătoare celei de după lansarea iPhone, când cineva a trasat o direcţie şi toată lumea s-a lansat în cursă. Dar, dincolo de jocuri, de demo-uri, de dispozitive mobile, de integrări sau de aplicaţii, rămân întrebările: „va fi realitatea virtuală un hit? La ce sunt buni, până la urmă, ochelarii VR?”. „Este o întrebare de un milion de dolari”, a răspuns Levi Miller, inginer la Valve, atunci când a fost chestionat asupra celei mai bune, plăcute şi folositoare experienţe din realitatea virtuală. Iar un jurnalist de la New York Times a adăugat că pentru Mark Zuckerberg este o întrebare nu de un milion, ci de 2 miliarde de dolari.

  • Uber promite un milion de locuri de muncă pentru femei

    Este un scop ambiţios pentru compania condusă de Travis Kalanick, care avea la sfârşitul anului trecut 162.000 de şoferi activi în Statele Unite, dintre care doar 22% femei. În mod uzual, doar 1% din angajaţii companiilor de taxi sunt femei, scrie Business Insider.

    Deşi Uber îşi desfăşoară activitatea în zeci de ţări, Statele Unite rămân principala piaţă pentru companie. Pentru a îşi îndeplini promisiunea, în condiţiile în care raportul dintre femei şi bărbaţi se păstrează, numărul şoferi angajaţi de Uber ar trebui să fie de 44 de ori mai mare decât numărul celor care lucrează în Statele Unite.

    Salle Yoo, consilierul general al Uber, a declarat pentru Reuters că un program minim de ore lucrate sau o prezenţă zilnică nu reprezintă criterii de angajare, iar acest lucru ar trebui să atragă mai multe femei decât în momentul de faţă. “Sistemul nostru oferă şansa de a dezvolta spiritul antreprenor, şansa de balansa viaţa de familie şi viaţa profesională”, a spus Yoo.
     

  • Un om de afaceri din Hong Kong a plasat cea mai mare comandă din istoria Rolls Royce

    Evaluată la 20 de milioane de dolari, flota va fi operată de către hotelul Louis XIII din Macau pentru a plimba clienţii înstăriţi. Localitatea este cunoscută ca fiind un paradis al jocurilor de noroc, iar Hung a promis că hotelul va fi unul dintre cele mai luxoase din lume.

    Cel mai scump apartament din hotelul de 22 de etaje va costa 130.000 de dolari pe noapte, notează cei de la Business Insider.

    “Suntem încântaţi şi onoraţi de faptul că dl. Hung a ales Rolls Royce pentru această comandă”, a declarat Torsten Mueller-Oetvoes, CEO al producătorului auto. “Flota de la Louis XIII va fi una dintre cele mai impresionante imagini văzute până acum în Macau, atunci când maşinile vor fi livrate în 2016. Această comandă reafirmă poziţia Rolls Royce ca primă alegere a celor care vor să experimenteze luxul”.

    Fiecare maşină va fi customizată şi vor avea instrumente de măsură produse de Graff Luxury Watches; în interior, anumite elemente vor fi îmbrăcate în aur.

    Pe lângă livrarea maşinilor, Rolls Royce va oferi asistenţă şi celor care realizează drumul de acces la hotel. Compania va oferi de stagii de pregătire şoferilor care ajung să fie angajaţi de hotel.